Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

Dată act: 26-iun-2013

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Declaraţia G20 din 2 aprilie 2009 privind consolidarea sistemului financiar a subliniat necesitatea de a se acţiona consecvent la nivel internaţional în vederea consolidării transparenţei, responsabilităţii şi reglementării prin îmbunătăţirea cantităţii şi a calităţii capitalului în sistemul bancar odată ce redresarea economică este asigurată. Declaraţia respectivă a solicitat, de asemenea, introducerea unei măsuri suplimentare independente de riscuri, pentru a se evita acumularea efectului de levier în sistemul bancar, precum şi dezvoltarea unui cadru pentru rezerve de lichiditate mai solide. Ca răspuns la mandatul acordat de G20, în septembrie 2009, Grupul guvernatorilor băncilor centrale şi al directorilor organismelor de supraveghere (Group of Central Bank Governors and Heads of Supervision - GHOS) a convenit cu privire la o serie de măsuri de consolidare a reglementării sectorului bancar. Măsurile respective au fost aprobate de liderii G20 în cadrul summitului de la Pittsburgh din 24-25 septembrie 2009 şi au fost formulate în detaliu în decembrie 2009. În iulie şi septembrie 2010, GHOS a publicat două noi anunţuri referitoare la concepţia şi calibrarea noilor măsuri menţionate, iar în decembrie 2010, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) a publicat măsurile definitive, menţionate sub denumirea de «cadrul Basel III».

(2)Grupul la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, prezidat de Jacques de Larosiere (denumit în continuare «raportul grupului de Larosiere»), a invitat Uniunea să elaboreze un set mai armonizat de reglementări financiare. În contextul viitoarei arhitecturi europene de supraveghere, Consiliul European din 18-19 iunie 2009 a subliniat, de asemenea, nevoia instituirii unui «cadru de reglementare unic la nivel european» aplicabil tuturor instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii de pe piaţa internă.

(4)Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (³) şi Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (¹) au fost modificate semnificativ în mai multe rânduri. Multe dintre dispoziţiile Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE sunt aplicabile atât instituţiilor de credit, cât şi firmelor de investiţii. În vederea asigurării clarităţii şi pentru a asigura o aplicare coerentă a dispoziţiilor respective, acestea ar trebui să fuzioneze în acte legislative noi care să fie aplicabile atât instituţiilor de credit, cât şi firmelor de investiţii, şi anume prezentul Regulament şi Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 (²). Pentru o mai mare accesibilitate, dispoziţiile anexelor la Directivele 2006/48/CE şi 2006/49/CE ar trebui integrate în partea dispozitivă a Directivei 2013/36/UE şi a prezentului regulament.

(6)Directiva 2013/36/UE, în temeiul articolului 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), ar trebui, printre altele, să conţină dispoziţii privind accesul la activitatea instituţiilor, modalităţile de guvernanţă şi cadrul de supraveghere aplicabil acestora, cum ar fi dispoziţii care reglementează autorizarea activităţii, achiziţionarea de deţineri calificate, exercitarea libertăţii de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, competenţele autorităţilor competente din statele membre de origine şi din statele membre gazdă în acest sens şi dispoziţii care reglementează capitalul iniţial şi procesul de supraveghere a instituţiilor.

(7)Prezentul regulament ar trebui, printre altele, să conţină cerinţe prudenţiale pentru instituţii care se referă strict la funcţionarea pieţelor serviciilor bancare şi financiare şi sunt menite să asigure stabilitatea financiară a operatorilor de pe pieţele respective, precum şi un nivel ridicat de protecţie a investitorilor şi a deponenţilor. Prezentul regulament urmăreşte să contribuie în mod determinant la buna funcţionare a pieţei interne şi ar trebui prin urmare, să aibă la bază dispoziţiile articolului 114 din TFUE, interpretate în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

(8)Directivele 2006/48/CE şi 2006/49/CE au armonizat într-o oarecare măsură regulile aplicate de statele membre în domeniul supravegherii prudenţiale, însă includ un număr semnificativ de opţiuni şi de posibilităţi ca statele membre să impună reguli mai stricte decât cele prevăzute de directivele menţionate. Acest lucru duce la divergenţe între normele naţionale, care ar putea să împiedice furnizarea transfrontalieră de servicii şi libertatea de stabilire şi să creeze astfel obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne.

(9)Din motive de securitate juridică şi având în vedere necesitatea unor condiţii de concurenţă echitabile în Uniune, un set unic de reglementări pentru toţi participanţii la piaţă reprezintă un element-cheie pentru funcţionarea pieţei interne. Pentru a evita denaturarea pieţei şi arbitrajul de reglementare, cerinţele prudenţiale minime ar trebui să asigure un grad maxim de armonizare. Drept consecinţă, perioadele de tranziţie prevăzute în prezentul regulament sunt esenţiale pentru buna punere în aplicare a prezentului regulament şi pentru evitarea incertitudinii pentru pieţe.

(10)Având în vedere activitatea grupului responsabil cu punerea în aplicare a standardelor din cadrul BCBS în ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea gradului de punere în aplicare de către statele membre a cadrului Basel III, Comisia ar trebui să prezinte în mod regulat rapoarte de actualizare, şi cel puţin după publicarea fiecărui raport intermediar de către BCBS, cu privire la punerea în aplicare şi adoptarea pe plan intern a cadrului Basel III în alte jurisdicţii importante, inclusiv o evaluare a consecvenţei legislaţiei sau reglementărilor altor ţări cu standardele minime internaţionale, pentru a identifica diferenţele care ar putea genera preocupări legate de condiţiile de concurenţă echitabile.

(12)Conturarea cerinţelor prudenţiale sub forma unui regulament ar garanta că cerinţele respective vor fi direct aplicabile. Acest lucru ar asigura condiţii uniforme prin prevenirea adoptării unor cerinţe naţionale divergente ca rezultat al transpunerii unei directive. Prezentul regulament ar implica respectarea în întreaga Uniune a aceloraşi reguli de către toate instituţiile, ceea ce ar spori, de asemenea, încrederea în stabilitatea instituţiilor, mai ales în perioadele de criză. Un regulament ar reduce, de asemenea, complexitatea reglementărilor şi costurile de conformare pentru firme, în special pentru instituţiile care desfăşoară activităţi transfrontaliere, şi ar contribui, de asemenea, la eliminarea denaturărilor concurenţei. În ceea ce priveşte particularităţile pieţelor imobiliare caracterizate de diferenţe jurisdicţionale şi de evoluţii economice specifice statelor membre, regiunilor sau zonelor locale, autorităţile competente ar trebui să fie abilitate să stabilească ponderi de risc mai ridicate sau să aplice criterii mai stricte bazate pe experienţa în materie de nerambursare şi pe evoluţiile aşteptate ale pieţei pentru expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile în anumite zone.

(13)În domeniile nereglementate prin prezentul regulament, cum ar fi provizioanele dinamice şi dispoziţiile privind sistemele naţionale referitoare la obligaţiunile garantate care nu au legătură cu tratamentul obligaţiunilor garantate în conformitate cu regulile stabilite prin prezentul regulament, achiziţionarea şi deţinerea de participaţii atât în sectorul financiar, cât şi în cel nefinanciar în scopuri care nu au legătură cu cerinţele prudenţiale specificate în prezentul regulament, autorităţile competente sau statele membre ar trebui să fie în măsură să impună reguli naţionale, cu condiţia ca acestea să nu fie incompatibile cu prezentul regulament.

(14)Cele mai importante recomandări cuprinse în raportul de Larosiere şi ulterior puse în aplicare în Uniune au fost crearea unui cadru de reglementare unic şi a unui cadru european pentru supravegherea macroprudenţială, ambele elemente conjugate fiind menite să asigure stabilitatea financiară. Cadrul de reglementare unic asigură un cadru de reglementare robust şi unitar care facilitează funcţionarea pieţei unice şi împiedică posibilităţile de arbitraj de reglementare. Totuşi, în cadrul pieţei interne de servicii financiare, riscurile macroprudenţiale pot prezenta mai multe tipuri de diferenţe, cu o serie de particularităţi naţionale care conduc la variaţii ce se pot observa, de exemplu, în ceea ce priveşte structura şi dimensiunea sectorului bancar în comparaţie cu economia şi ciclul de creditare în sens mai larg.

(16)Pe lângă instrumentul privind amortizorul de risc sistemic inclus în Directiva 2013/36/UE, în cazul în care riscurile macroprudenţiale sau sistemice privesc un stat membru, autorităţile competente sau desemnate ale statului membru în cauză ar trebui să aibă posibilitatea să abordeze aceste riscuri prin anumite măsuri macroprudenţiale naţionale specifice, atunci când această abordare este considerată mai eficientă. Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) înfiinţat prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 (¹) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 (²) ar trebui să aibă posibilitatea de a spune, în cadrul unor avize, dacă au fost îndeplinite condiţiile pentru astfel de măsuri macroprudenţiale naţionale şi ar trebui să existe un mecanism al Uniunii pentru împiedicarea aplicării măsurilor naţionale atunci când există dovezi clare că nu au fost îndeplinite condiţiile relevante. Cu toate că prezentul regulament stabileşte norme microprudenţiale uniforme pentru instituţii, statele membre îşi rezervă rolul principal în supravegherea macroprudenţială, datorită know-how-ului lor şi responsabilităţilor lor existente în legătură cu stabilitatea financiară. În acest caz specific, având în vedere că decizia de adoptare a oricăror măsuri macroprudenţiale naţionale include anumite evaluări în legătură cu riscurile care pot afecta în cele din urmă situaţia macroeconomică, fiscală şi bugetară a statului membru relevant, este necesar să se confere Consiliului, în conformitate cu articolul 291 din TFUE, competenţa de a respinge măsurile macroprudenţiale naţionale propuse, hotărând în urma unei propuneri a Comisiei.

(17)În cazul în care Comisia a înaintat Consiliului o propunere de respingere a măsurilor macroprudenţiale naţionale, Consiliul ar trebui să examineze propunerea respectivă fără întârziere şi să hotărască dacă respinge sau nu măsurile naţionale. s-ar putea supune la vot, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Consiliului (³), la cererea unui stat membru sau a Comisiei. În conformitate cu articolul 296 din TFUE, Consiliul ar trebui să motiveze decizia sa cu privire la respectarea condiţiilor stabilite în prezentul regulament privind intervenţia sa. Având în vedere importanţa riscului macroprudenţial şi sistemic pentru piaţa financiară a statului membru în cauză şi, prin urmare, necesitatea unei reacţii rapide, este important ca termenul pentru luarea unei astfel de decizii Consiliului să fie de o lună. Dacă, după examinarea în detaliu a propunerii Comisiei de respingere a măsurilor naţionale propuse, Consiliul ajunge la concluzia că condiţiile stabilite în prezentul regulament pentru respingerea măsurilor naţionale nu au fost îndeplinite, ar trebui să prezinte întotdeauna motivele sale, într-un mod clar şi neechivoc.

(19)Ar trebui să fie posibil ca amortizoarele de risc sistemic sau măsurile individuale luate de statele membre pentru a aborda riscurile sistemice cu privire la statele membre respective să poată fi aplicate sectorului bancar, în general, ori unuia sau mai multor subdiviziuni ale sectorului, în sensul de subdiviziuni ale instituţiilor care prezintă profiluri de risc similare în activităţile lor de afaceri, sau expunerilor faţă de unul sau mai multe sectoare geografice sau economice interne din cadrul sectorului bancar.

(20)În cazul în care autorităţile desemnate a două sau mai multe state membre identifică aceleaşi modificări în ceea ce priveşte intensitatea riscului sistemic sau macroprudenţial care ameninţă stabilitatea financiară la nivel naţional în fiecare stat membru, risc pe care autorităţile desemnate consideră că ar fi mai bine să îl abordeze prin intermediul unor măsuri naţionale, statele membre pot prezenta o notificare comună Consiliului, Comisiei, CERS şi ABE. În momentul notificării Consiliului, Comisiei, CERS şi ABE, statele membre ar trebui să prezinte dovezi relevante, inclusiv o justificare a notificării comune.

(21)În plus, Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte un act delegat de creştere temporară a nivelului cerinţelor de fonduri proprii, al cerinţelor privind expunerile mari şi al cerinţelor privind publicarea informaţiilor. Astfel de dispoziţii ar trebui să fie aplicabile pentru o perioadă de un an, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul prezintă obiecţii la actul delegat în termen de trei luni. Comisia ar trebui să precizeze motivele pentru care s-a folosit o astfel de procedură. Comisia ar trebui să aibă doar competenţa de a impune cerinţe prudenţiale mai stricte pentru expunerile rezultate din evoluţia pieţei în Uniune sau în afara Uniunii care afectează toate statele membre.

(22)O revizuire a regulilor macroprudenţiale este justificată pentru ca Comisia să evalueze, printre altele, dacă instrumentele macroprudenţiale din prezentul regulament sau din Directiva 2013/36/UE sunt eficace, eficiente şi transparente, dacă ar trebui propuse instrumente noi, dacă acoperirea şi eventualele suprapuneri mai mult sau mai puţin importante ale instrumentelor macroprudenţiale care vizează riscuri similare din prezentul regulament sau din Directiva 2013/36/UE sunt adecvate, precum şi modul în care standardele convenite la nivel internaţional referitoare la instituţiile de importanţă sistemică interacţionează cu prezentul regulament sau cu Directiva 2013/36/UE.

(29)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 impune ABE să acţioneze în domeniul de aplicare al Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE. De asemenea, ABE trebuie să acţioneze în domeniul de activitate al instituţiilor în ceea ce priveşte aspecte care nu sunt direct vizate de directivele menţionate, în măsura în care aceste acţiuni sunt necesare pentru a garanta aplicarea eficace şi consecventă a respectivelor directive. Prezentul regulament ar trebui să ţină seama de rolul şi de modul de funcţionare al ABE şi să faciliteze exercitarea competenţelor ABE prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(30)După perioada de observare şi punerea în aplicare deplină a cerinţei de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu prezentul regulament, Comisia ar trebui să evalueze dacă acordarea către ABE a competenţei de intervenţie din proprie iniţiativă printr-o mediere cu caracter obligatoriu în legătură cu ajungerea la decizii comune de către autorităţile competente în temeiul articolelor 20 şi 21 din prezentul regulament ar facilita formarea şi funcţionarea în practică a subgrupurilor unice de lichiditate, precum şi verificarea îndeplinirii criteriilor pentru aplicarea unui tratament intragrup specific în ceea ce priveşte instituţiile transfrontaliere. Prin urmare, în acel moment, ca parte a unuia dintre rapoartele periodice privind funcţionarea ABE în temeiul articolului 81 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Comisia ar trebui să examineze în mod specific necesitatea acordării către ABE a unor astfel de competenţe şi să includă rezultatele acestei examinări în raportul său, care ar trebui să fie însoţit de propuneri legislative adecvate, după caz.

(31)Conform raportului de Larosiere, supravegherea microprudenţială nu poate proteja stabilitatea financiară în mod eficient fără a ţine seama în mod corespunzător de evoluţiile de la nivel macro, iar supravegherea macroprudenţială este utilă doar în cazul în care poate avea, într-o anumită măsură, un impact asupra supravegherii la nivel micro. Cooperarea strânsă dintre ABE şi CERS este esenţială pentru funcţionarea pe deplin eficace a CERS şi pentru a se da curs avertismentelor şi recomandărilor sale. În special, ABE ar trebui să poată transmite CERS toate informaţiile relevante colectate de autorităţile competente în conformitate cu obligaţiile de raportare stabilite în prezentul regulament.

(32)Având în vedere efectele catastrofale ale recentei crize financiare, obiectivele generale ale prezentului regulament sunt încurajarea activităţilor bancare utile din punct de vedere economic, care să servească interesului general, şi descurajarea speculaţiilor financiare nesustenabile, fără o valoare adăugată reală. Pentru aceasta, este necesară o reformă amplă a modalităţilor de canalizare a economiilor către investiţii productive. Pentru a garanta un mediu bancar variat şi sustenabil în Europa, autorităţile competente ar trebui să poată impune cerinţe de capital mai stricte instituţiilor de importanţă sistemică care, ca urmare a activităţilor desfăşurate, pot reprezenta o ameninţare la adresa economiei mondiale.

(37)Pentru a garanta un nivel de solvabilitate adecvat pentru instituţiile din cadrul unui grup, este esenţial ca cerinţele de capital să se aplice pe baza situaţiei consolidate a instituţiilor respective în cadrul grupului. Pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite adecvat în cadrul unui grup şi sunt disponibile pentru protejarea economiilor, dacă este cazul, cerinţele de capital ar trebui să se aplice pe bază individuală instituţiilor dintr-un grup, cu excepţia cazului în care acest obiectiv se poate realiza eficace în alt mod.

(38)Interesele minoritare provenite de la societăţile financiare holding intermediare care fac obiectul cerinţelor prezentului regulament pe bază subconsolidată pot fi şi ele eligibile, în limite relevante, pentru fondurile proprii de nivel 1 de bază ale grupului pe bază consolidată, întrucât fondurile proprii de nivel 1 de bază ale unei societăţi financiare holding intermediare atribuibile intereselor minoritare şi partea aceluiaşi capital atribuibilă întreprinderii-mamă suportă în aceeaşi măsură eventualele pierderi suferite de filialele lor.

(39)Tehnica contabilă exactă care trebuie utilizată pentru calcularea fondurilor proprii, a adecvării lor la riscurile la care este expusă o instituţie şi pentru evaluarea concentrării expunerilor ar trebui să ţină seama de dispoziţiile Directivei 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare (¹), care include o serie de adaptări ale dispoziţiilor celei de a şaptea Directive 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (²) sau ale Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate (³), în funcţie de actul care reglementează contabilitatea instituţiilor în dreptul intern.

(41)La 26 iunie 2004, BCBS a adoptat un acord-cadru privind convergenţa internaţională a măsurării capitalului şi a standardelor privind capitalul (denumit în continuare «cadrul Basel II»). Dispoziţiile din Directivele 2006/48/CE şi 2006/49/CE care au fost preluate în prezentul regulament constituie un echivalent al dispoziţiilor conţinute în cadrul Basel II. În consecinţă, prin încorporarea elementelor suplimentare din cadrul Basel III, prezentul regulament constituie echivalentul dispoziţiilor din cadrele Basel II şi III.

(42)Este esenţial să se ţină seama de diversitatea instituţiilor din Uniune, oferind abordări alternative de calculare a cerinţelor de capital pentru riscul de credit care încorporează niveluri diferite de sensibilitate la risc şi care necesită grade diferite de sofisticare. Folosirea ratingurilor externe şi a estimărilor proprii ale instituţiilor privind parametrii individuali de risc de credit reprezintă o îmbunătăţire semnificativă a sensibilităţii la risc şi a solidităţii prudenţiale a normelor aplicabile riscului de credit. Instituţiile ar trebui încurajate să adopte abordări mai sensibile la riscuri. În elaborarea estimărilor necesare pentru a aplica abordările relative la riscul de credit prevăzute în prezentul regulament, instituţiile ar trebui să îşi îmbunătăţească procesele de măsurare şi de gestionare a riscurilor, pentru a pune la dispoziţie metode de determinare a cerinţelor reglementate de fonduri proprii care să reflecte natura, amploarea şi complexitatea diverselor procese specifice instituţiilor. În această privinţă, prelucrarea datelor legate de existenţa şi gestionarea expunerilor faţă de clienţi ar trebui examinate astfel încât să includă elaborarea şi validarea sistemelor de gestionare şi măsurare a riscului de credit. Aceasta serveşte nu doar la îndeplinirea interesului legitim al instituţiilor, ci şi la realizarea obiectivelor prezentului regulament de a folosi metode mai bune de măsurare şi gestionare a riscurilor, precum şi de a le folosi pentru reglementarea fondurilor proprii. Cu toate acestea, abordările mai sensibile la riscuri necesită o expertiză şi resurse considerabile, precum şi date de înaltă calitate şi suficiente cantitativ. Prin urmare, instituţiile ar trebui să respecte standarde ridicate înainte de a aplica abordările respective în scopuri de reglementare a fondurilor proprii. Având în vedere lucrările în curs privind asigurarea unor mecanisme de sprijin adecvate pentru modelele interne, Comisia ar trebui să pregătească un raport privind posibilitatea extinderii pragului Basel I, împreună cu o propunere legislativă, după caz.

(44)Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) reprezintă unul dintre pilonii economiei Uniunii, dat fiind rolul lor fundamental în asigurarea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă. Redresarea şi creşterea viitoare ale economiei Uniunii depind în mare măsură de disponibilitatea capitalului şi a finanţării pentru IMM-urile stabilite în Uniune în scopul efectuării investiţiilor necesare pentru adoptarea de tehnologii şi echipamente noi în vederea creşterii competitivităţii lor. Numărul limitat de surse de finanţare alternative a determinat o sensibilitatea şi mai mare a IMM-urilor stabilite în Uniune la impactul crizei bancare. Prin urmare, este important să se elimine lacunele existente în materie de finanţare pentru IMM-uri şi să se asigure un flux adecvat al creditării bancare către IMM-uri în contextul actual. Cerinţele de capital pentru expunerile faţă de IMM-uri ar trebui reduse prin aplicarea unui factor de sprijinire egal cu 0,7619 pentru a le permite instituţiilor de credit să acorde mai multe credite IMM-urilor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, instituţiile de credit ar trebui să utilizeze în mod efectiv capitalul eliberat rezultat din aplicarea factorului de sprijinire în scopul exclusiv al furnizării unui flux adecvat de creditare a IMM-urilor stabilite în Uniune. Autorităţile competente ar trebui să monitorizeze periodic cuantumul total al expunerilor faţă de IMM-uri ale instituţiilor de credit şi cuantumul total al deducerii de capital.

(45)În conformitate cu decizia BCBS, aprobată de GHOS la 10 ianuarie 2011, în cazul tuturor instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi de nivel 2 suplimentar ale unei instituţii ar trebui să poată fi realizată reducerea totală şi permanentă a valorii acestora sau conversia integrală în fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care instituţia devine neviabilă. Legislaţia necesară pentru a asigura faptul că instrumentele de fonduri proprii fac obiectul mecanismului suplimentar de absorbţie a pierderilor ar trebui încorporată în dreptul Uniunii ca parte a cerinţelor legate de redresarea şi rezoluţia instituţiilor. Dacă, până la 31 decembrie 2015, dreptul Uniunii care reglementează cerinţa ca valoarea instrumentelor de capital să poată fi redusă total şi permanent la zero sau să fie convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în cazul în care o instituţie nu mai este considerată viabilă nu a fost adoptat, Comisia ar trebui să analizeze şi să raporteze dacă o astfel de dispoziţie ar trebui inclusă în prezentul regulament şi, în urma analizei respective, să prezinte propuneri legislative adecvate.

(46)Dispoziţiile prezentului regulament respectă principiul proporţionalităţii, ţinând seama, în special, de diversitatea instituţiilor în ceea ce priveşte dimensiunea, anvergura operaţiunilor şi varietatea activităţilor lor. Respectarea principiului proporţionalităţii implică în egală măsură recunoaşterea, pentru expunerile de tip retail, a procedurilor celor mai simple de rating, chiar şi în cazul abordării bazate pe modele interne de rating(denumită în continuare «abordare IRB»). Statele membre ar trebui să se asigure că cerinţele stabilite în prezentul regulament sunt aplicate proporţional cu natura, amploarea şi complexitatea riscurilor asociate modelului de afaceri şi activităţilor unei instituţii. Comisia ar trebui să se asigure că actele delegate şi de punere în aplicare, standardele tehnice de reglementare şi standardele tehnice de punere în aplicare sunt în conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel încât să garanteze aplicarea proporţională a prezentului regulament. Prin urmare, ABE ar trebui să se asigure că toate standardele tehnice de reglementare şi de punere în aplicare sunt întocmite în aşa fel încât să fie în concordanţă cu principiul proporţionalităţii şi cu respectarea acestuia.

(47)Autorităţile competente ar trebui să acorde atenţia cuvenită cazurilor în care bănuiesc că informaţiile sunt considerate ca fiind proprietatea instituţiei sau confidenţiale în scopul evitării publicării unor astfel de informaţii. Cu toate că o instituţie poate alege să nu publice informaţii deoarece acestea sunt considerate ca fiind proprietatea instituţiei sau confidenţiale, faptul că informaţiile sunt considerate ca fiind proprietatea instituţiei sau confidenţiale nu exonerează de răspunderea care decurge din nepublicarea informaţiilor respective, în cazul în care se dovedeşte că o astfel de nepublicare are un efect concret.

(48)Natura «evolutivă» a prezentului regulament permite instituţiilor să aleagă între trei abordări ale riscului de credit de complexitate diferită. Pentru a permite în special micilor instituţii să opteze pentru abordarea IRB, mai sensibilă la riscuri, dispoziţiile relevante ar trebui interpretate în aşa fel încât clasele de expuneri să includă toate expunerile care sunt, în mod direct sau indirect, tratate în mod echivalent cu acestea în cadrul prezentului regulament. Ca regulă generală, autorităţile competente ar trebui să nu facă discriminare între cele trei abordări în ceea ce priveşte procesul de supraveghere, ceea ce înseamnă că instituţiile care funcţionează în conformitate cu dispoziţiile abordării standardizate nu ar trebui, doar din acest motiv, supuse unei supravegheri mai stricte.

(50)Pentru a asigura că riscurile şi diminuarea riscurilor care decurg din activităţile de securitizare şi din investiţiile instituţiilor se reflectă în mod adecvat în cerinţele de capital ale instituţiilor, este necesar să se includă reguli care să permită un tratament sensibil la risc şi solid din punct de vedere prudenţial al unor astfel de activităţi şi investiţii. În acest scop, este necesară o definiţie clară şi cuprinzătoare a securitizării care să cuprindă orice tranzacţie sau schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranşe. O expunere care creează o obligaţie de plată directă pentru o tranzacţie sau o schemă utilizată pentru a finanţa sau administra active corporale nu ar trebui considerată o expunere faţă de o securitizare, chiar dacă tranzacţia sau schema au obligaţii de plată de rang diferit.

(52)Riscul operaţional constituie un risc semnificativ pentru instituţii şi, din acest motiv, necesită acoperire prin fonduri proprii. Este esenţial să se ţină seama de diversitatea instituţiilor din Uniune, oferind abordări alternative de calculare a cerinţelor de capital pentru riscul operaţional care încorporează niveluri diferite de sensibilitate la risc şi care necesită grade diferite de sofisticare. Ar trebui să existe stimulente adecvate pentru ca instituţiile să adopte abordări mai sensibile la riscuri. Având în vedere caracterul relativ recent al măsurării şi gestionării riscului operaţional, normele ar trebui monitorizate şi actualizate după caz, inclusiv în legătură cu diferitele linii de activitate şi cu recunoaşterea tehnicilor de diminuare a riscurilor. Ar trebui să se acorde o atenţie specială în acest sens ca asigurările să fie luate în considerare în abordările simple de calculare a cerinţelor de capital pentru riscul operaţional.

(55)Deşi este de dorit ca valoarea expunerii să se calculeze pe baza celei furnizate în vederea îndeplinirii cerinţelor privind fondurile proprii, este necesar să se adopte reguli pentru monitorizarea expunerilor mari fără să se aplice ponderi de risc sau grade de risc. În plus, tehnicile de diminuare a riscului de credit aplicate în contextul solvabilităţii au fost concepute pornind de la premisa unui risc de credit bine diversificat. În cazul expunerilor mari, unde este vorba de un risc de concentrare pe un singur nume, riscul de credit nu este bine diversificat. Prin urmare, efectele acestor tehnici ar trebui să facă obiectul unor măsuri de protecţie prudenţiale. În acest context, este necesar să se prevadă recuperarea efectivă a protecţiei de credit în cazul expunerilor mari.

(56)Dat fiind că pierderea suferită în urma unei expuneri faţă de o poate fi la fel de gravă ca pierderea suferită în urma oricărei alte expuneri, o astfel de expunere ar trebui tratată şi raportată la fel ca orice altă expunere. A fost introdusă o limită cantitativă alternativă pentru a diminua impactul disproporţionat al unei astfel de abordări asupra instituţiilor mai mici. În plus, expunerile pe termen foarte scurt, legate de transferuri de fonduri, inclusiv de prestare de servicii de plată, de compensare, de decontare şi de custodie pentru clienţi sunt exceptate pentru a facilita buna funcţionare a pieţelor financiare şi a infrastructurii conexe. Aceste servicii acoperă, de exemplu, executarea de compensări şi decontări în numerar şi activităţi similare de facilitare a decontărilor. Expunerile în cauză includ expunerile care ar putea să nu fie previzibile şi care, prin urmare, nu sunt controlate integral de o instituţie de credit, printre altele, soldurile conturilor interbancare care rezultă din plăţi ale clienţilor, inclusiv comisioane sau dobânzi creditate sau debitate, precum şi alte plăţi pentru servicii prestate clienţilor, precum şi garanţii reale acordate sau primite.

(57)Este importantă alinierea intereselor întreprinderilor care «reîmpachetează» creditele în titluri de valoare tranzacţionabile şi în alte instrumente financiare (iniţiatori sau sponsori) cu cele ale întreprinderilor care investesc în aceste titluri sau instrumente (investitori). În acest scop, iniţiatorul sau sponsorul ar trebui să reţină un interes semnificativ în activele-suport. Aşadar, este important ca iniţiatorii sau sponsorii să reţină o expunere faţă de riscul aferent creditelor respective. Mai general, tranzacţiile de securitizare ar trebui să nu fie structurate astfel încât să se evite aplicarea cerinţei de reţinere, în special printr-o structură a comisioanelor şi/sau a primelor. Reţinerea respectivă ar trebui să fie aplicabilă în toate situaţiile în care substanţa economică a unei securitizări este aplicabilă, indiferent de tipul de structuri sau instrumente juridice utilizate pentru obţinerea acestei substanţe economice. În special în cazurile în care riscul de credit este transferat prin securitizare, investitorii ar trebui să ia decizii numai după ce au dat dovadă de diligenţa necesară, pentru care au nevoie de informaţii adecvate privind securitizările.

(58)Prezentul regulament prevede, de asemenea, că ar trebui să nu existe aplicări multiple ale cerinţei de reţinere. Pentru orice securitizare, este suficient ca cerinţa să i se aplice doar iniţiatorului, sponsorului sau creditorului iniţial. În mod similar, atunci când tranzacţiile de securitizare conţin alte securitizări drept suport, cerinţa de reţinere ar trebui să se aplice doar securitizării care face obiectul investiţiei. Creanţele achiziţionate ar trebui să nu fie supuse cerinţei de reţinere în cazul în care sunt rezultatul unei activităţi a societăţii care constă în transferul sau vânzarea la o valoare redusă pentru a finanţa activitatea respectivă. Autorităţile competente ar trebui să aplice ponderarea de risc în legătură cu nerespectarea obligaţiilor de diligenţă şi gestionare a riscurilor cu privire la securitizare pentru încălcări majore ale politicilor şi procedurilor care sunt relevante pentru analiza riscurilor aferente. Comisia ar trebui să verifice şi dacă evitarea aplicărilor multiple ale cerinţei de reţinere ar putea conduce la practici de eludare a cerinţei de reţinere sau dacă normele privind securitizările sunt puse în aplicare în mod efectiv de către autorităţile competente.

(59)Ar trebui depuse diligenţele necesare pentru a se evalua în mod corespunzător riscurile care decurg din expunerile din securitizare atât din portofoliul de tranzacţionare, cât şi din afara acestuia. În plus, obligaţiile de diligenţă trebuie să fie proporţionale. Procedurile de diligenţă ar trebui să contribuie la creşterea încrederii între iniţiatori, sponsori şi investitori. Prin urmare, este de dorit ca informaţiile relevante referitoare la procedurile de diligenţă să fie făcute publice în mod corespunzător.

(60)În momentul în care o instituţie are o expunere faţă de întreprinderea-mamă sau alte filiale ale acesteia, se impune o prudenţă specială. Gestionarea unor astfel de expuneri ale instituţiilor ar trebui să se facă în condiţii de deplină autonomie, în conformitate cu principiile unei administrări sănătoase, fără a se avea în vedere niciun alt considerent. Acest lucru este deosebit de important în cazul expunerilor mari şi în cazurile care nu sunt legate doar de administrarea intra-grup sau de tranzacţiile intra- grup obişnuite. Autorităţile competente ar trebui să acorde o atenţie deosebită acestor expuneri intra-grup. Cu toate acestea, nu este necesară aplicarea unor astfel de standarde în cazul în care întreprinderea-mamă este o societate financiară holding sau o instituţie de credit sau în cazul în care celelalte filiale sunt fie instituţii de credit sau financiare, fie întreprinderi prestatoare de servicii auxiliare, cu condiţia ca toate aceste întreprinderi să se fie acoperite prin supravegherea instituţiei de credit pe bază consolidată.

(63)Liberalizarea pieţelor de gaze şi energie electrică este un obiectiv cu importanţă deopotrivă economică şi politică pentru Uniune. Ţinând seama de aceasta, cerinţele de capital şi alte reguli prudenţiale care urmează a fi aplicate firmelor active pe pieţele respective ar trebui să fie proporţionale şi să nu interfereze necorespunzător cu realizarea obiectivului liberalizării. Acest obiectiv ar trebui să fie avut în vedere în special atunci când se procedează la revizuirea prezentului regulament.

(64)Instituţiile care investesc în resecuritizări ar trebui să depună diligenţele necesare şi în ceea ce priveşte securitizările suport şi expunerile care nu derivă din securitizări şi care constituie suport celor dintâi. Instituţiile ar trebui să evalueze dacă expunerile în contextul unui program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active constituie expuneri din resecuritizare, inclusiv cele în contextul programelor care dobândesc tranşe cu rang superior din portofolii distincte de împrumuturi integrale, în condiţiile în care niciunul dintre aceste împrumuturi nu constituie o expunere din securitizare sau din resecuritizare, iar protecţia pentru prima pierdere pentru fiecare investiţie este asigurată de vânzătorul împrumuturilor. În situaţia din urmă, o facilitate de lichiditate specifică portofoliului nu ar trebui, în general, să fie considerată o expunere din resecuritizare, deoarece reprezintă o tranşă a unui singur portofoliu de active (adică, portofoliul aplicabil de împrumuturi integrale) care nu conţine expuneri din securitizare. În schimb, îmbunătăţirea calităţii creditului la nivelul întregului program, care acoperă numai o parte din pierderi dincolo de protecţia asigurată de vânzător în cadrul diverselor portofolii, ar constitui în general o segmentare pe tranşe a riscului unui portofoliu de active multiple conţinând cel puţin o expunere din securitizare, şi ar constitui, prin urmare, o expunere din resecuritizare. Cu toate acestea, dacă un astfel de program se finanţează în întregime printr-o singură clasă de titluri pe termen scurt şi dacă fie îmbunătăţirea calităţii creditului la nivelul întregului program nu constituie o resecuritizare, fie titlul pe termen scurt este sprijinit în întregime de către instituţia sponsor, astfel încât investitorul în titluri pe termen scurt rămâne expus efectiv la riscul de nerambursare de către sponsor în locul riscului aferent portofoliilor sau activelor suport, atunci respectivele titluri pe termen scurt nu ar trebui considerate, în general, expuneri din resecuritizare.

(65)Dispoziţiile referitoare la evaluarea prudentă pentru portofoliul de tranzacţionare ar trebui să se aplice tuturor instrumentelor evaluate la valoarea justă, indiferent dacă fac parte din portofoliul de tranzacţionare al instituţiilor sau sunt din afara acestui portofoliu. Ar trebui clarificat faptul că, acolo unde aplicarea evaluării prudente va duce la o valoare curentă mai mică decât valoarea recunoscută în realitate în contabilitate, valoarea absolută reprezentând diferenţa trebuie dedusă din fondurile proprii.

(68)Fără a aduce atingere obligaţiilor de a publica informaţii prevăzute explicit de prezentul regulament, scopul cerinţelor privind publicarea de informaţii ar trebui să fie acela de a oferi participanţilor la piaţă informaţii corecte şi complete privind profilul de risc al fiecărei instituţii în parte. Instituţiile ar trebui, prin urmare, să aibă obligaţia de a publica informaţii suplimentare care nu sunt menţionate explicit în prezentul regulament, atunci când publicarea este necesară pentru atingerea acestui obiectiv. În acelaşi timp, autorităţile competente ar trebui să acorde atenţia cuvenită cazurilor în care suspectează că informaţiile sunt considerate ca fiind proprietate sau confidenţiale de către o instituţie în scopul evitării publicării informaţiilor respective.

(69)În cazul în care o evaluare externă a creditului pentru o poziţie din securitizare include efectul protecţiei creditului furnizată de însăşi instituţia în calitate de investitor, instituţia nu ar trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de ponderea de risc mai redusă rezultată în urma protecţiei respective. Poziţia din securitizare nu ar trebui dedusă din capital dacă există alte modalităţi de a determina ponderea de risc în conformitate cu riscul real al poziţiei, fără a lua în calcul această protecţie a creditului.

(70)Date fiind performanţele lor recente scăzute, standardele cu privire la modelele interne de calculare a cerinţelor de capital pentru riscul de piaţă ar trebui îmbunătăţite. În speţă, acestea ar trebui să asigure o acoperire mai completă a riscurilor de credit aferente portofoliului de tranzacţionare. Pe lângă aceasta, cerinţele de capital ar trebui să includă o componentă adaptată la condiţii de criză pentru a creşte cerinţele de capital, având în vedere deteriorarea condiţiilor de pe piaţă şi în scopul reducerii posibilităţii de apariţie a caracterului prociclic. Instituţiile ar trebui să efectueze şi simulări de criză în sens invers (reverse stress tests) pentru a examina scenariile care ar putea periclita viabilitatea instituţiei, cu excepţia cazului în care pot dovedi că astfel de simulări nu sunt necesare. Date fiind dificultăţile recente de tratare a poziţiilor din securitizare folosind abordările bazate pe modele interne, ar trebui limitată recunoaşterea modelării de către instituţii a riscurile aferente securitizării pentru a calcula cerinţele de capital în portofoliul de tranzacţionare şi ar trebui impusă implicit o cerinţă de capital standardizată pentru poziţiile din securitizare din portofoliul de tranzacţionare.

(71)Prezentul regulament stabileşte excepţii limitate pentru anumite activităţi de tranzacţionare pe bază de corelaţie, în conformitate cu care autoritatea de supraveghere poate permite unei instituţii să calculeze o cerinţă de capital pentru riscul global, sub rezerva unor cerinţe stricte. În aceste cazuri, instituţia ar trebui să aibă obligaţia de a supune aceste activităţi unei cerinţe de capital egale cu valoarea cea mai ridicată dintre cerinţa de capital în conformitate cu această metodă elaborată la nivel intern şi 8 % din cerinţa de capital pentru riscul specific în conformitate cu metoda de măsurare standardizată. Instituţia ar trebui să nu aibă obligaţia de a supune expunerile respective unei cerinţe aferente riscului adiţional, ci ar trebui să le integreze atât în măsurătorile valorii la risc, cât şi în măsurătorile valorii la risc în situaţie de criză.

(72)Având în vedere natura şi amploarea pierderilor neaşteptate suferite de instituţii în timpul crizei financiare şi economice, este necesar să se îmbunătăţească în continuare calitatea şi armonizarea fondurilor proprii pe care instituţiile sunt obligate să le deţină. Aceasta ar trebui să includă introducerea unei noi definiţii a principalelor elemente de capital disponibile pentru absorbţia pierderilor neprevăzute pe măsură ce apar, îmbunătăţirea definiţiei capitalurilor hibride şi realizarea unor ajustări prudenţiale uniforme ale fondurilor proprii. Este necesar, de asemenea, ca nivelul fondurilor proprii să crească semnificativ, inclusiv prin intermediul unor noi rate de capital cu accent pe principalele elemente de fonduri proprii disponibile pentru absorbţia pierderilor pe măsură ce apar. Se aşteaptă ca instituţiile ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată să îşi respecte cerinţele de capital aferente principalelor elemente de capital cu astfel de acţiuni care respectă un set strict de criterii numai pentru principalele instrumente de capital şi rezervele publicate ale instituţiei. Pentru a ţine seama în mod adecvat de diversitatea formelor juridice în temeiul cărora funcţionează instituţiile din Uniune, setul strict de criterii aplicabile principalelor instrumente de capital ar trebui să garanteze faptul că principalele instrumente de capital pentru instituţiile ale căror acţiuni nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sunt de cea mai bună calitate. Acest lucru ar trebui să nu împiedice instituţiile să plătească, pentru acţiunile cu drepturi de vot diferenţiate sau fără drepturi de vot, distribuiri care reprezintă un multiplu al celor plătite pentru acţiuni cu niveluri relativ mai înalte de drepturi de vot, cu condiţia ca, indiferent de nivelul drepturilor de vot, criteriile stricte pentru instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază să fie îndeplinite, inclusiv cele legate de flexibilitatea plăţilor şi cu condiţia ca, în cazul în care o distribuire este plătită, aceasta să fie plătită pentru toate acţiunile emise de instituţia respectivă.

(73)Expunerile din finanţarea comerţului sunt diverse în natura lor, însă au caracteristici comune, cum ar fi valoare şi durată reduse şi existenţa unei surse identificabile de rambursare. Acestea au la bază circulaţia de mărfuri şi servicii care sprijină economia reală şi, în majoritatea cazurilor, ajută societăţile comerciale mici în nevoile lor zilnice, creând astfel creştere economică şi oportunităţi de angajare. Intrările corespund de obicei ieşirilor, iar riscul legat de lichiditate este astfel limitat.

(74)Este oportun ca ABE să păstreze o listă actualizată a tuturor formelor de instrumente de capital din fiecare stat membru care sunt considerate instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază. ABE ar trebui să elimine din această listă instrumentele care nu constituie ajutor de stat emise după intrarea în vigoare a prezentului regulament care nu respectă criteriile prevăzute în prezentul regulament şi ar trebui să anunţe în mod public această eliminare. În cazul în care instrumentele eliminate de ABE din listă continuă să fie recunoscute după anunţul ABE, aceasta ar trebui să îşi exercite pe deplin competenţele, în special cele conferite de articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind încălcarea dreptului Uniunii. Se reaminteşte că, în vederea unei reacţii proporţionate la cazurile de aplicare incorectă sau insuficientă a dreptului Uniunii, se aplică un mecanism în trei etape în cadrul căruia, ca primă etapă, ABE are competenţa de a ancheta presupusa aplicare incorectă sau insuficientă a obligaţiilor în temeiul dreptului Uniunii de către autorităţile naţionale în cadrul exerciţiului lor de supraveghere, anchetă urmată de o recomandare. În a doua etapă, atunci când autoritatea naţională competentă nu dă curs recomandării, Comisia este împuternicită să emită un aviz formal ţinând seama de recomandarea ABE, prin care solicită autorităţii competente să ia măsurile necesare pentru a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii. În a treia etapă, pentru a pune capăt situaţiilor excepţionale de lipsă persistentă de acţiune din partea autorităţii competente în cauză, ABE are dreptul, în ultimă instanţă, să adopte decizii adresate fiecărei instituţii financiare. Mai mult, se reaminteşte că, în temeiul articolului 258 din TFUE, în cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu şi-a îndeplinit o obligaţie în temeiul tratatelor, aceasta are competenţa de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

(75)Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze capacitatea autorităţilor competente de a menţine procedurile de aprobare prealabilă în ceea ce priveşte contractele care reglementează instrumentele de capital incluse în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar şi de nivel 2 suplimentar. În cazurile menţionate, astfel de instrumente de capital pot fi adăugate în cadrul fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar şi al de nivel 2 suplimentar al instituţiei numai după încheierea cu succes a procedurilor de aprobare menţionate.

(78)Noua definiţie a capitalului şi cerinţele în materie de capital reglementat ar trebui introduse într-un mod care să ţină cont de faptul că există diverse puncte de plecare şi circumstanţe naţionale şi ar trebui să prevadă reducerea variaţiilor iniţiale faţă de noile standarde de-a lungul perioadei de tranziţie. Pentru a asigura continuitatea adecvată a nivelului de fonduri proprii, instrumentele emise în contextul unei măsuri de recapitalizare în temeiul normelor privind ajutorul de stat şi emise înaintea datei aplicării prezentului regulament vor beneficia, în timpul perioadei de tranziţie, de păstrarea drepturilor obţinute. Dependenţa de ajutorul de stat ar trebui redusă pe cât posibil în viitor. Cu toate acestea, în măsura în care ajutorul de stat se dovedeşte necesar în anumite situaţii, regulamentul ar trebui să ofere un cadru pentru a aborda astfel de situaţii. În special, regulamentul ar trebui să precizeze care ar trebui să fie tratamentul pentru instrumentele de fonduri proprii emise în contextul unei măsuri de recapitalizare în temeiul normelor privind ajutorul de stat. Posibilitatea ca instituţiile să beneficieze de acest tratament ar trebui să facă obiectul unor condiţii stricte. În plus, în măsura în care acest tratament permite devieri de la noile criterii privind calitatea instrumentelor de fonduri proprii, devierile respective ar trebui să fie cât mai limitate posibil. În ceea ce priveşte tratamentul pentru instrumentele de capital existente emise în contextul unei măsuri de recapitalizare în temeiul normelor privind ajutorul de stat, ar trebui făcută o distincţie clară între instrumentele de capital care respectă şi cele care nu respectă cerinţele prezentului regulament. Prin urmare, în prezentul regulament ar trebui prevăzute dispoziţii tranzitorii adecvate pentru cel din urmă caz.

(79)Directiva 2006/48/CE prevede obligativitatea instituţiilor de credit de a deţine fonduri proprii cel puţin egale cu cuantumurile minime specificate până la 31 decembrie 2011. Având în vedere efectele persistente ale crizei financiare în sectorul bancar şi prelungirea regimului tranzitoriu privind cerinţele de capital adoptat de BCBS, este necesar să se reintroducă o limită inferioară pentru o perioadă limitată de timp, până la atingerea unor fonduri proprii suficiente în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii referitoare la fondurile proprii prevăzute de prezentul regulament, care vor fi introduse progresiv de la data aplicării prezentului regulament până în 2019.

(80)Pentru grupurile care includ activităţi bancare sau de investiţii şi activităţi de asigurare semnificative, Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (¹) prevede norme specifice pentru eliminarea «dublei contabilizări» a capitalului. Directiva 2002/87/CE se bazează pe principiile convenite la nivel internaţional pentru abordarea riscurilor intersectoriale. Prezentul regulament consolidează modul în care se aplică normele specifice conglomeratelor financiare menţionate în cazul grupurilor bancare şi de investiţii, asigurând aplicarea lor riguroasă şi consecventă. Orice modificări suplimentare necesare vor fi operate cu ocazia revizuirii Directivei 2002/87/CE, care este preconizată pentru 2015.

(81)Criza financiară a demonstrat că instituţiile au subestimat în mare măsură nivelul riscului de credit al contrapărţii asociat cu instrumentele financiare derivate extrabursiere. Acest lucru a determinat G20, în septembrie 2009, să solicite ca mai multe instrumente financiare derivate extrabursiere să fie compensate printr-o contraparte centrală (CPC). Mai mult, aceştia au solicitat ca respectivele instrumente financiare derivate extrabursiere care nu ar putea fi compensate la nivel central să fie supuse unor cerinţe de fonduri proprii mai ridicate, pentru a reflecta în mod corespunzător riscurile mai ridicate aferente.

(82)În urma apelului lansat de G20, BCBS a operat modificări materiale, în cadrul Basel III, asupra regimului riscului de credit al contrapărţii. Se estimează că, în cadrul Basel III, vor creşte semnificativ cerinţele de fonduri proprii asociate tranzacţiilor de finanţare cu instrumente financiare derivate extrabursiere şi titluri de valoare ale instituţiilor şi vor fi create stimulente importante în favoarea utilizării CPC de către instituţii. Se estimează, de asemenea, că în cadrul Basel III se vor oferi mai multe stimulente pentru îmbunătăţirea gestionării riscurilor asociate expunerilor la riscul de credit al contrapărţii şi se va revizui actualul regim de tratare a expunerilor la riscul de credit al contrapărţii în ceea ce priveşte CPC.

(83)Instituţiile ar trebui să deţină fonduri proprii suplimentare ca urmare a riscului de ajustare a evaluării creditului asociat instrumentelor financiare derivate extrabursiere. De asemenea, instituţiile ar trebui să aplice un grad mai mare de corelare cu valoarea activelor la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru expunerile la riscul de credit al contrapărţii faţă de anumite instituţii financiare, care decurge din tranzacţiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere şi tranzacţiile de finanţare cu titluri de valoare. Ar trebui, de asemenea, ca instituţiile să aibă obligaţia de a îşi îmbunătăţi în mod considerabil măsurarea şi gestionarea riscului de credit al contrapărţii, prin măsuri care să permită o mai bună abordare a riscului de corelare defavorabilă, a contrapărţilor şi garanţiilor reale cu efect de levier foarte ridicat, însoţite de îmbunătăţiri corespunzătoare în domenii precum testarea ex-post şi simulările de criză.

(84)Expunerile din tranzacţii faţă de CPC beneficiază, de obicei, de mecanismele de compensare multilaterală şi de partajare a pierderilor asigurate de CPC. În consecinţă, acestea implică un risc de credit al contrapărţii foarte mic şi, prin urmare, ar trebui să facă obiectul unei cerinţe de fonduri proprii foarte reduse. În acelaşi timp, această cerinţă ar trebui să fie pozitivă pentru a garanta că instituţiile îşi urmăresc şi monitorizează expunerile faţă de CPC ca parte a bunei gestionări a riscurilor şi pentru a reflecta faptul că nici măcar expunerile din tranzacţii faţă de CPC nu sunt lipsite de riscuri

(85)Un fond de garantare al CPC este un mecanism care permite partajarea (mutualizarea) pierderilor între membrii compensatori ai CPC. Fondul menţionat este utilizat în cazul în care pierderile suportate de CPC în urma situaţiei de neîndeplinire a obligaţiilor de către un membru compensator sunt mai mari decât marjele şi contribuţiile la fondul de garantare ale respectivului membru compensator şi decât orice alte mijloace de protecţie pe care le poate utiliza CPC înainte de a recurge la contribuţiile la fondul de garantare ale celorlalţi membri compensatori. Având în vedere acest fapt, riscul de pierdere asociat expunerilor la contribuţiile la fondul de garantare este mai ridicat decât cel asociat expunerilor din tranzacţii. Prin urmare, acest tip de expuneri ar trebui să facă obiectul unei cerinţe de fonduri proprii mai ridicate.

(87)Revizuirea tratamentului aplicabil riscului de credit al contrapărţii, şi în special introducerea unor cerinţe de fonduri proprii mai ridicate pentru contracte bilaterale cu instrumente financiare derivate, pentru a reflecta riscul mai mare pe care aceste contracte îl reprezintă pentru sistemul financiar, face parte integrantă din eforturile Comisiei de a asigura eficienţa, siguranţa şi soliditatea pieţelor instrumentelor financiare derivate. În consecinţă, prezentul regulament completează Regulamentul UE nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii (²).

(88)Comisia ar trebui să revizuiască derogările relevante pentru expunerile mari până la 31 decembrie 2015. În aşteptarea rezultatului respectivei revizuiri, statelor membre ar trebui să li se permită în continuare să decidă asupra derogării de la regulile respective în cazul anumitor expuneri mari, pentru o perioadă de tranziţie suficient de lungă. Pe baza activităţilor realizate în contextul pregătirii şi negocierii Directivei 2009/111/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor (¹) şi ţinând seama de evoluţiile internaţionale şi din Uniune cu privire la aspectele respective, Comisia ar trebui să analizeze dacă derogările respective ar trebui să se aplice în continuare într-un mod discreţionar sau într-un mod mai general şi dacă riscurile aferente respectivelor expuneri sunt abordate prin alte mijloace eficiente prevăzute în prezentul regulament.

(90)Anii anteriori crizei financiare s-au caracterizat prin acumularea excesivă de către instituţii a unor expuneri în raport cu fondurile lor proprii (efectul de levier). În timpul crizei financiare, pierderile suferite şi deficitul de finanţare au forţat instituţiile să reducă semnificativ efectul de levier în decursul unei perioade scurte de timp. Acest lucru a amplificat presiunea descendentă asupra preţurilor activelor, provocând pierderi suplimentare instituţiilor care, la rândul lor, au condus la un nou declin în materie de fonduri proprii. Această spirală negativă a avut drept rezultat final o reducere a disponibilităţii creditelor către economia reală şi o criză mai profundă şi mai îndelungată.

(93)În decembrie 2010, BCBS a publicat orientări care definesc metodologia de calculare a indicatorului efectului de levier. Regulile respective prevăd o perioadă de observare, care se va derula de la 1 ianuarie 2013 până la 1 ianuarie 2017, pe parcursul căreia se vor monitoriza indicatorul efectului de levier, componentele sale şi comportamentul său în raport cu cerinţa bazată pe risc. Pe baza rezultatelor obţinute în perioada de observare, BCBS intenţionează să efectueze ajustări finale în ceea ce priveşte definiţia şi calibrarea indicatorului efectului de levier în prima jumătate a anului 2017, în vederea migrării către o condiţie obligatorie la 1 ianuarie 2018 bazată pe un proces adecvat de revizuire şi calibrare. Orientările BCBS prevăd, de asemenea, publicarea indicatorului efectului de levier şi a componentelor sale începând cu 1 ianuarie 2015.

(94)Indicatorul efectului de levier constituie un nou instrument de reglementare şi supraveghere pentru Uniune. În conformitate cu acordurile internaţionale, acesta ar trebui să fie introdus iniţial ca o caracteristică suplimentară a cărei aplicare în cazul fiecărei instituţii rămâne la latitudinea autorităţilor de supraveghere. Obligaţiile de raportare pentru instituţii ar permite revizuirea şi calibrarea adecvate, în vederea migrării către o măsură cu caracter obligatoriu în 2018.

(95)La revizuirea impactului indicatorului efectului de levier asupra unor modele diferite de afaceri, ar trebui acordată o atenţie deosebită modelelor de afaceri care se consideră că prezintă riscuri reduse, precum creditele ipotecare şi împrumuturile specializate destinate autorităţilor regionale şi locale sau entităţilor din sectorul public. Pe baza datelor primite şi a concluziilor desprinse din procesul de supraveghere pe parcursul perioadei de observare, ABE ar trebui să realizeze, în cooperare cu autorităţile competente, o clasificare a modelelor de afaceri şi a riscurilor. Pe baza unei analize corespunzătoare şi ţinând de asemenea cont de datele istorice sau de scenariile de criză, ar trebui să se efectueze o evaluare cu privire la nivelurile adecvate ale indicatorului efectului de levier care asigură rezilienţa modelelor de afaceri respective şi dacă nivelurile indicatorului efectului de levier ar trebui să fie stabilite ca praguri sau intervale. După perioada de observare şi calibrarea nivelurilor respective ale indicatorului efectului de levier şi pe baza evaluării, ABE poate publica o analiză statistică adecvată, inclusiv medii şi devieri standard, ale indicatorului efectului de levier. După adoptarea cerinţelor privind indicatorul efectului de levier, ABE ar trebui să publice o analiză statistică adecvată, incluzând medii şi devieri standard, ale indicatorului efectului de levier în legătură cu categoriile de instituţii identificate.

(96)Instituţiile ar trebui să monitorizeze nivelul şi modificările indicatorului efectului de levier, precum şi riscul legat de efectul de levier ca parte a procesului de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP). O astfel de monitorizare ar trebui inclusă în cadrul procesului de supraveghere. În special după intrarea în vigoare a cerinţelor privind indicatorul efectului de levier, autorităţile competente ar trebui să monitorizeze progresele în ceea ce priveşte modelul de afaceri şi profilul de risc aferent pentru a asigura o clasificare actualizată şi adecvată a instituţiilor.

(97)Structurile de guvernanţă sănătoase, transparenţa şi publicarea sunt esenţiale pentru existenţa unor politici de remunerare solide. În vederea asigurării transparenţei adecvate pe piaţă a structurilor lor de remunerare şi a riscurilor asociate, instituţiile ar trebui să facă publice informaţii detaliate referitoare la politicile şi practicile lor de remunerare şi, din motive de confidenţialitate, cuantumurile agregate pentru angajaţii ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei. Aceste informaţii ar trebui puse la dispoziţia tuturor părţilor interesate. Cerinţe speciale respective ar trebui să nu aducă atingere cerinţelor de publicare mai generale privind politicile de remunerare aplicabile orizontal la nivelul sectoarelor. Mai mult, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite instituţiilor să publice informaţii mai detaliate privind remunerarea.

(99)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (¹) şi Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (²) ar trebui să se aplice în totalitate în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament.

(100)Instituţiile ar trebui să deţină un amortizor diversificat de active lichide pe care să îl poată utiliza pentru a-şi acoperi nevoile de lichiditate într-o situaţie de criză de lichiditate pe termen scurt. Având în vedere că, ex-ante, nu se poate cunoaşte cu certitudine ce active specifice în cadrul fiecărei clase de active ar putea face obiectul unor şocuri ex-post, este oportună promovarea unui amortizor diversificat şi de o calitate ridicată a lichidităţii, constituit din categorii variate de active. Ar trebui evitate concentrarea activelor şi dependenţa excesivă de lichiditatea pieţei, deoarece creează un risc sistemic în cadrul sectorului financiar. Prin urmare, ar trebui luată în considerare o gamă variată de active de calitate în perioada iniţială de observare, care vor fi utilizate pentru dezvoltarea unei definiţii a unei cerinţe de acoperire a necesarului de lichiditate. La stabilirea unei definiţii uniforme a activelor lichide, cel puţin obligaţiunile guvernamentale şi obligaţiunile garantate tranzacţionate pe pieţe transparente şi în mod permanent ar trebui considerate active cu nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului. Ar fi, de asemenea, oportun ca activele care corespund articolului 416 alineatul (1) literele (a)-(c) să fie incluse în rezervă fără restricţii. Atunci când instituţiile utilizează stocul de lichiditate, acestea ar trebui să stabilească un plan de refacere a activelor lichide deţinute, iar autorităţile competente ar trebui să asigure adecvarea planului şi punerea lui în aplicare.

(101)Stocul de active lichide ar trebui să fie disponibil în orice moment pentru a acoperi ieşirile de lichiditate. Nivelul nevoilor de lichiditate într-o situaţie de criză de lichiditate pe termen scurt ar trebui să fie determinat în mod standardizat, astfel încât să se asigure un standard uniform în materie de soliditate şi condiţii de concurenţă egale. Este necesar să se asigure că o astfel de determinare standardizată nu are consecinţe nedorite asupra pieţelor financiare, acordării de credite şi creşterii economice, luând în considerare, de asemenea, diferite modele de afaceri şi de investiţii şi medii de finanţare ale instituţiilor din întreaga Uniune. În acest scop, cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate ar trebui să facă obiectul unei perioade de observare. Pe baza observaţiilor şi a rapoartelor din partea ABE, Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte un act delegat de introducere la timp a unei cerinţe detaliate şi armonizate de acoperire a necesarului de lichiditate pentru Uniune. Pentru a asigura armonizarea globală a reglementărilor privind lichiditatea, orice act delegat menit să introducă cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate ar trebui să fie comparabilă cu indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate, stabilit în cadrul final internaţional pentru măsurarea, standardele şi monitorizarea riscului de lichiditate al BCBC, ţinând seama de specificul Uniunii şi de cel naţional.

(102)În acest scop, în cursul perioadei de observare, ABE ar trebui să evalueze şi să analizeze, printre altele, oportunitatea unui prag de 60 % pentru activele lichide de nivelul 1, a unui plafon de 75 % al intrărilor de lichiditate raportate la ieşirile de lichiditate şi a introducerii graduale a cerinţei de acoperire a necesarului de lichiditate de la 60 %, începând cu 1 ianuarie 2015, crescând în mod progresiv până la 100 %. Atunci când analizează şi prezintă rapoarte privind definiţiile uniforme ale stocului de active lichide, ABE ar trebui ţină seama de definiţia BCBS a activelor lichide de calitate ridicată (HQLA) ca bază pentru analiza sa, ţinând cont de specificul Uniunii şi de cel naţional. ABE ar trebui să identifice acele monede în cazul cărora nevoile instituţiilor stabilite în Uniune în materie de active lichide sunt mai mari decât disponibilul de active lichide respectiv în moneda respectivă şi, în acelaşi timp, ABE ar trebui să verifice în fiecare an dacă derogările, inclusiv cele identificate în prezentul regulament, ar trebui aplicate. În plus, ABE ar trebui să evalueze anual dacă în legătură cu asemenea derogări, precum şi cu derogărilor identificate deja în prezentul regulament, instituţiile stabilite în Uniune ar trebui să instituie condiţii suplimentare pentru utilizarea acestora sau dacă condiţiile existente ar trebui revizuite. ABE ar trebui să transmită rezultatele analizei sale într-un raport anual adresat Comisiei.

(103)În vederea creşterii eficienţei şi a reducerii sarcinii administrative, ABE ar trebui să creeze un cadru de raportare coerent pe baza unui set armonizat de standarde privind cerinţele de lichiditate, care ar trebui să se aplice în întreaga Uniune. În acest scop, ABE ar trebui să dezvolte formate de raportare uniforme şi soluţii informatice care să ţină seama de dispoziţiile prezentului regulament şi ale Directivei 2013/36/UE. Până la data aplicării tuturor cerinţelor de lichiditate, instituţiile ar trebui să continue să respecte cerinţele lor de raportare naţionale.

(105)Nu ar trebui să se considere că instituţiile vor primi sprijin de lichiditate din partea altor instituţii care aparţin aceluiaşi grup atunci când întâmpină dificultăţi în a-şi onora obligaţiile de plată. Cu toate acestea, în condiţii stricte şi cu acordul individual al tuturor autorităţilor competente implicate, autorităţile competente ar trebui să poată acorda unor instituţii o derogare de la aplicarea cerinţei de acoperire a necesarului de lichiditate pe bază individuală, şi să impună instituţiilor respective o cerinţă la nivel consolidat, cu scopul de a le permite să-şi administreze lichiditatea la nivel central, la nivel de grup sau de subgrup.

(106)În acelaşi mod, atunci când cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine o măsură obligatorie şi în cazul în care nu a fost acordată o derogare, fluxurile de lichidităţi dintre două instituţii din cadrul aceluiaşi grup care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată ar trebui să beneficieze de rate preferenţiale pentru intrările şi ieşirile de lichiditate numai în cazul în care există toate măsurile de protecţie necesare. Astfel de tratamente preferenţiale specifice ar trebui definite strict şi ar trebui să depindă de îndeplinirea unor condiţii stricte şi obiective. Tratamentul specific aplicabil anumitor fluxuri de lichiditate intragrup ar trebui aplicat prin intermediul unei metodologii ce recurge la criterii şi parametri obiectivi pentru a determina niveluri specifice de intrări şi ieşiri între instituţie şi contraparte. Pe baza observaţiilor şi pe baza raportului ABE, Comisia ar trebui, după caz şi ca parte a actului delegat pe care ăl adoptă în temeiul prezentului regulament pentru a preciza cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate, să fie abilitată să adopte acte delegate care să definească tratamentele specifice intragrup respective, metodologia şi criteriile obiective pe care se bazează, precum şi modalităţile procesului decizional comun de evaluare a criteriilor respective.

(107)Obligaţiunile emise de Agenţia Naţională de Administrare a Activelor (NAMA) din Irlanda sunt de o importanţă deosebită pentru redresarea sectorului bancar irlandez, iar emiterea acestora a primit acordul prealabil al statelor membre şi a fost aprobată ca ajutor de stat de Comisie drept măsură de sprijin introdusă cu scopul de a elimina activele depreciate din bilanţurile anumitor instituţii de credit. Emiterea unor astfel de obligaţiuni, o măsură de tranziţie sprijinită de Comisie şi BCE, reprezintă o parte integrantă a restructurării sistemului bancar irlandez. Astfel de obligaţiuni sunt garantate de guvernul irlandez şi reprezintă garanţii reale eligibile pentru autorităţile monetare. Comisia ar trebui să abordeze mecanisme specifice de păstrare a drepturilor obţinute ale activelor transferabile emise sau garantate de entităţi cărora Uniunea le-a aprobat ajutoare de stat, ca parte a actului delegat pe care ăl adoptă în temeiul prezentului regulament pentru a preciza cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate. În această privinţă, Comisia ar trebui să ţină seama de faptul că instituţiilor care calculează cerinţele de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să li se permită includerea obligaţiunilor de rang superior ale NAMA ca active cu nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului până în decembrie 2019.

(108)În mod similar, obligaţiunile emise de Societatea de Administrare a Activelor din Spania sunt de o importanţă deosebită pentru redresarea sectorului bancar spaniol şi reprezintă o măsură tranzitorie susţinută de Comisie şi de BCE, ca parte integrantă a restructurării sistemului bancar spaniol. Întrucât emiterea lor este prevăzută în Memorandumul de înţelegere privind condiţionalitatea referitoare la politicile privind sectorul financiar semnat de Comisie şi autorităţile spaniole la 23 iulie 2012, iar transferul de active necesită aprobarea de către Comisie ca măsură de ajutor de stat introdusă în vederea eliminării activelor depreciate din bilanţurile anumitor instituţii de credit, şi în măsura în care sunt garantate de guvernul spaniol şi reprezintă garanţii reale eligibile pentru autorităţile monetare. Comisia ar trebui să abordeze mecanisme specifice de păstrare a drepturilor obţinute ale activelor transferabile emise sau garantate de entităţi cărora Uniunea le-a aprobat ajutoare de stat, ca parte a actului delegat pe care ăl adoptă în temeiul prezentului regulament pentru a preciza cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate. În această privinţă, Comisia ar trebui să ţină seama de faptul că instituţiilor care calculează cerinţele de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să li se permită includerea obligaţiunilor de rang superior ale Societăţii de Administrare a Activelor din Spania ca active cu nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, cel puţin până în decembrie 2023.

(109)Pe baza rapoartelor pe care ABE trebuie să le transmită şi în cadrul pregătirii propunerii de act delegat privind cerinţele de lichiditate, Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, dacă obligaţiunilor de rang superior emise de entităţi juridice similare cu NAMA din Irlanda sau Societatea de Administrare a Activelor din Spania, instituite în acelaşi scop şi care sunt de o importanţă deosebită pentru redresarea sistemului bancar în oricare alt stat membru, ar trebui să li se acorde un asemenea tratament, în măsura în care sunt garantate de administraţia centrală a statului membru relevant şi reprezintă garanţii reale eligibile pentru autorităţile monetare.

(111)Până la introducerea indicatorului de finanţare stabilă netă (NSFR) ca standard minim obligatoriu, instituţiile ar trebui să respecte o obligaţie de finanţare generală. Obligaţia de finanţare generală ar trebui să nu fie o cerinţă sub forma unui indicator. Dacă, până la introducerea NSFR, se introduce un indicator de finanţare stabilă ca standard minim prin intermediul unei dispoziţii naţionale, instituţiile ar trebui să respecte acest standard minim în mod corespunzător.

(112)Pe lângă nevoile de lichiditate pe termen scurt, instituţiile ar trebui să adopte, de asemenea, structuri de finanţare stabile pe termen mai lung. În decembrie 2010, BCBS a convenit că NSFR va deveni un standard minim până la 1 ianuarie 2018, iar BCBS va institui proceduri riguroase de raportare pentru a monitoriza indicatorul pe durata unei perioade de tranziţie şi va continua să evalueze implicaţiile acestor standarde pentru pieţele financiare, acordarea de credite şi creşterea economică, remediind, dacă este cazul, consecinţele nedorite ale acestora. BCBS a convenit astfel că NSFR va face obiectul unei perioade de observare şi va include o clauză de revizuire. În acest context, în temeiul cerinţelor de raportare prevăzute de prezentul regulament, ABE ar trebui să evalueze modul în care ar trebui concepută o cerinţă de finanţare stabilă. Pe baza acestei evaluări, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European şi Consiliului, însoţit de orice propunere adecvată pentru introducerea unei astfel de cerinţe până în 2018.

(116)Pentru furnizarea permanentă de servicii financiare către gospodării şi firme, este nevoie de o structură de finanţare stabilă. Fluxurile de finanţare pe termen lung din sistemele financiare bazate pe bănci din numeroase state membre pot demonstra în general caracteristici diferite de cele întâlnite pe alte pieţe internaţionale. În plus, este posibil să se fi dezvoltat structuri specifice de finanţare în statele membre pentru a oferi o finanţare stabilă pentru investiţiile pe termen lung, inclusiv structuri bancare descentralizate pentru canalizarea de lichidităţi sau titluri de valoare ipotecare specializate, care sunt tranzacţionate pe pieţe foarte lichide sau reprezintă o investiţie binevenită pentru investitorii pe termen lung. Factorii structurali respectivi ar trebui examinaţi cu atenţie. Este esenţial, în acest sens, ca, odată finalizate standardele internaţionale, ABE şi CERS să examineze, pe baza raportărilor solicitate de prezentul regulament, modalităţi de concepere a unei cerinţe de finanţare stabilă, ţinând pe deplin cont de diversitatea structurilor de finanţare de pe piaţa bancară din Uniune.

(117)Pentru a garanta, în cursul unei perioade de tranziţie, convergenţa progresivă între nivelul fondurilor proprii şi ajustările prudenţiale aplicate definiţiei fondurilor proprii în cadrul Uniunii, precum şi definiţiei fondurilor proprii care figurează în prezentul regulament, introducerea cerinţelor de fonduri proprii prevăzute de prezentul regulament ar trebui să aibă loc progresiv. Este vital ca introducerea acestor cerinţe să fie compatibilă cu îmbunătăţirile recente aduse de statele membre nivelurilor de fonduri proprii şi definiţiei fondurilor proprii în vigoare în statele membre. În acest scop, în cursul perioadei de tranziţie, autorităţile competente ar trebui să determine, în limitele inferioară şi superioară stabilite, ritmul de introducere a nivelului de fonduri proprii necesar şi a ajustărilor prudenţiale prevăzute de prezentul regulament.

(119)Pentru a se asigura că instituţiile dispun de timp suficient pentru a se conforma noilor niveluri solicitate şi definiţiei fondurilor proprii, anumite instrumente de capital care nu respectă definiţia fondurilor proprii prevăzută de prezentul regulament ar trebui să fie eliminate progresiv în perioada 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2021. În plus, anumite instrumente aduse ca suport de stat ar trebui recunoscute integral în cadrul fondurilor proprii pentru o perioadă limitată. Mai mult, primele de emisiune privind elementele care se calificau drept fonduri proprii în temeiul măsurilor de transpunere în legislaţia naţională a Directivei 2006/48/CE ar trebui să fie considerate, în anumite situaţii, ca întrunind condiţiile pentru a face parte din fondurile proprii de nivel 1 de bază.

(121)Pentru a ţine seama de evoluţiile pieţei şi de experienţa dobândită în aplicarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să aibă obligaţia de a prezenta Parlamentului European şi Consiliului rapoarte însoţite de propuneri legislative, după caz, privind efectul posibil al cerinţelor de capital asupra ciclului economic, cerinţele minime de fonduri proprii legate de expunerile sub forma obligaţiunilor garantate, de expunerile mari, de cerinţele privind lichiditatea, de efectul de levier, de expunerile la riscul de credit transferat, de riscul de credit al contrapărţii şi de metoda expunerii iniţiale, precum şi de expunerile de tip retail, privind definiţia capitalului eligibil şi privind nivelul de aplicare a prezentului regulament.

(122)În cazul instituţiilor de credit, scopul principal al cadrului juridic ar trebui să fie asigurarea funcţionării serviciilor vitale pentru economia reală şi limitarea, în acelaşi timp, a riscului de hazard moral. Separarea structurală a activităţilor bancare de retail de cele de investiţii în cadrul unui grup bancar ar putea reprezenta unul dintre instrumentele-cheie în sprijinul acestui obiectiv. Prin urmare, prezentul cadru de reglementare ar trebui să nu conţină dispoziţii care să împiedice introducerea măsurilor care duc la realizarea separării în cauză. Comisia ar trebui să aibă obligaţia de a analiza chestiunea separării structurale în Uniune şi de a prezenta Parlamentului European şi Consiliului un raport însoţit de propuneri legislative, după caz.

(123)În mod similar, în vederea protejării deponenţilor şi a menţinerii stabilităţii financiare, statelor membre ar trebui să li se permită, de asemenea, să adopte măsuri structurale care să impună instituţiilor de credit autorizate din statul membru respectiv să îşi reducă expunerile faţă de diferite entităţi juridice în funcţie de activităţile lor, indiferent de locul în care activităţile respective sunt amplasate. Cu toate acestea, pentru că aceste măsuri ar putea avea un impact negativ prin fragmentarea pieţei interne, ar trebui aprobate doar sub rezerva unor condiţii stricte până la intrarea în vigoare a unui act legislativ viitor care să armonizeze în mod explicit astfel de măsuri.

(124)Pentru a preciza cerinţele prevăzute de prezentul regulament, competenţa de a adopta acte juridice în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte adaptările tehnice la prezentul regulament pentru a clarifica definiţiile pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament sau pentru a ţine seama de evoluţiile de pe pieţele financiare, pentru alinierea terminologiei şi a definiţiilor-cadru în concordanţă cu legislaţia ulterioară relevantă, pentru a adapta dispoziţiile prezentului regulament în ceea ce priveşte fondurile proprii ca urmare a evoluţiei standardelor contabile sau a dreptului Uniunii sau în ceea ce priveşte convergenţa practicilor de supraveghere prudenţială, pentru a extinde lista claselor de expuneri, în sensul abordării standardizate sau al abordării IRB, astfel încât să se ţină seama de evoluţiile de pe pieţele financiare, pentru a adapta anumite cuantumuri relevante pentru respectivele clase de expuneri astfel încât să se ţină seama de efectele inflaţiei, pentru a adapta lista şi clasificarea elementelor extrabilanţiere şi pentru a adapta anumite dispoziţii şi criterii tehnice privind tratarea riscului de credit al contra - părţii, abordarea standardizată şi abordarea IRB, diminuarea riscului de credit, securitizarea, riscul operaţional, riscul de piaţă, lichiditatea, efectul de levier şi publicarea informaţiilor, astfel încât să se ţină seama de evoluţia pieţelor financiare, a standardelor contabile sau a dreptului Uniunii sau în ceea ce priveşte convergenţa practicilor de supraveghere prudenţială şi măsurarea riscului, precum şi pentru a ţine seama de rezultatul revizuirii unor aspecte diverse referitoare la domeniul de aplicare al Directivei 2004/39/CE.

(125)Competenţa de a adopta acte juridice în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată de asemenea Comisiei în ceea ce priveşte stabilirea unei reduceri temporare a nivelului de fonduri proprii sau a ponderilor de risc specificate de prezentul regulament pentru a ţine seama de circumstanţe specifice, pentru a clarifica exceptarea anumitor expuneri de la aplicarea dispoziţiilor prezentului regulament referitoare la expunerile mari, pentru a preciza cuantumurile relevante pentru calcularea cerinţelor de capital pentru portofoliul de tranzacţionare pentru a ţine seama de evoluţiile din domeniul economic şi monetar, pentru a ajusta categoriile de firme de investiţii care se califică în vederea anumitor derogări de la cerinţele privind nivelul fondurilor proprii pentru a lua în considerare evoluţiile de pe pieţele financiare, pentru a clarifica cerinţa ca firmele de investiţii să deţină fonduri proprii echivalente cu o pătrime din cheltuielile generale fixe din anul precedent pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, pentru a determina elementele de fonduri proprii din care ar trebui să fie efectuate deduceri ale deţinerilor unei instituţii de instrumente ale entităţilor relevante, pentru a introduce unele dispoziţii tranzitorii suplimentare referitoare la tratamentul câştigurilor şi pierderilor actuariale în măsurarea angajamentelor instituţiilor în materie de drepturi de pensii definite. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util şi în mod corespunzător a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(127)Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure armonizare, condiţii uniforme şi protecţie adecvată a deponenţilor, investitorilor şi consumatorilor în întreaga Uniune. Ar fi eficient şi oportun ca sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare care nu implică alegeri strategice, în vederea înaintării acestora către Comisie, să îi fie încredinţată ABE, ca organism cu înaltă specializare. ABE ar trebui să asigure proceduri administrative şi de raportare eficiente atunci când elaborează standarde tehnice de reglementare. Formatele de raportare ar trebui să fie proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor.

(128)Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE în ceea ce priveşte societăţile mutuale, organizaţiile cooperatiste de credit, instituţiile de economii sau instituţiile similare, anumite instrumente de fonduri proprii, ajustările prudenţiale, deducerile din fondurile proprii, instrumentele de fonduri proprii de nivel suplimentar, interesele minoritare, serviciile auxiliare celor bancare, tratamentul ajustării riscului de credit, probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, abordările utilizate în ponderarea la risc a activelor, convergenţa practicilor de supraveghere prudenţială, lichiditatea şi dispoziţiile tranzitorii pentru fondurile proprii, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10 şi 14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia şi ABE ar trebui să se asigure că standardele şi cerinţele respective pot fi aplicate de către toate instituţiile vizate într-o manieră proporţională cu natura, amploarea şi complexitatea instituţiilor respective şi a activităţilor acestora.

(129)Punerea în aplicare a unora dintre actele delegate prevăzute de prezentul regulament, cum ar fi actul delegat referitor la cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate, poate avea un impact semnificativ asupra instituţiilor supravegheate şi asupra economiei reale. Comisia ar trebui să se asigure că Parlamentul European şi Consiliul sunt întotdeauna bine informate, anterior publicării actelor delegate, cu privire la evoluţiile relevante de la nivel internaţional şi la opinia curentă din cadrul Comisiei.

(130)De asemenea, Comisia ar trebui autorizată să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ABE cu privire la consolidare, deciziile comune, raportare, publicare de informaţii, expunerile garantate cu ipoteci, evaluarea riscurilor, metode de abordare a ponderării la risc a activelor, ponderarea riscurilor şi specificarea anumitor expuneri, tratamentul opţiunilor şi warrant - urilor, poziţiile în instrumente de capitaluri proprii şi pe valută, utilizarea modelelor interne, efectul de levier şi elementele extrabilanţiere prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE şi în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(131)Având în vedere detaliile şi numărul de standarde tehnice de reglementare care urmează să fie adoptate în temeiul prezentului regulament, în cazul în care Comisia adoptă un standard tehnic de reglementare care este acelaşi cu proiectul de standard tehnic de reglementare prezentat de ABE, termenul în care Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecţii la un standard tehnic de reglementare ar trebui, după caz, să fie prelungit cu o lună. Mai mult, Comisia ar trebui să urmărească să adopte standardele tehnice de reglementare din timp, pentru a permite Parlamentului European şi Consiliului să exercite un control deplin, ţinând cont de volumul şi complexitatea standardelor tehnice de reglementare şi de particularităţile regulamentelor de procedură, de programul de lucru şi de alcătuirea Parlamentului European şi Consiliului.

(133)Pentru a asigura condiţii uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se acorde competenţe de executare. Competenţele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (¹).

PARTEA I:DISPOZIŢII GENERALE

TITLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Art. 1: Domeniu de aplicare

(e)cerinţe referitoare la publicarea informaţiilor.

Art. 2: Competenţe de supraveghere

(2)Pentru asigurarea respectării prezentului regulament, autorităţile de rezoluţie deţin competenţele şi urmează procedurile prevăzute în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) şi în prezentul regulament.

(*)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(4)Pentru a asigura conformitatea în cadrul competenţelor lor respective, Comitetul Unic de Rezoluţie, instituit prin articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (**), şi Banca Centrală Europeană, în ceea ce priveşte aspectele legate de atribuţiile care îi sunt conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (***), asigură schimbul regulat şi fiabil de informaţii relevante.

(5)La aplicarea dispoziţiilor prevăzute la articolul 1 alineatele (2) şi (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*3) cu privire la firmele de investiţii menţionate la respectivele alineate, autorităţile competente, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*4), tratează firmele de investiţii respective ca şi când acestea ar fi «instituţii» în sensul prezentului regulament.

Art. 4: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1.«instituţie de credit» înseamnă o întreprindere a cărei activitate constă în oricare dintre următoarele:

(b)desfăşurarea oricăreia dintre activităţile menţionate în secţiunea A punctele 3 şi 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*1), în cazul în care se aplică una dintre următoarele situaţii, dar întreprinderea nu este un comerciant de mărfuri şi de certificate de emisii, un organism de plasament colectiv, o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiţii pentru care se acordă o derogare de la autorizarea ca instituţie de credit în conformitate cu articolul 8a din Directiva 2013/36/UE:

(ii)valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele şi filialele sale stabilite într-o ţară terţă, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele şi filialele lor stabilite într-o ţară terţă, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR şi care desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate în anexa I secţiunea A punctele 3 şi 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puţin egală cu 30 de miliarde EUR;

(iii)valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele şi filialele sale stabilite într-o ţară terţă, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate în secţiunea A punctele 3 şi 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puţin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilităţii financiare a Uniunii;

7.«organism de plasament colectiv» sau «OPC» înseamnă un OPCVM, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*), sau un fond de investiţii alternative (FIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (**);

8.«entitate din sectorul public» înseamnă un organism administrativ fără caracter comercial subordonat administraţiilor centrale, administraţiilor regionale, autorităţilor locale sau autorităţilor care exercită aceleaşi atribuţii ca şi autorităţile regionale şi locale, sau o întreprindere necomercială deţinută sau înfiinţată şi finanţată de administraţiile centrale, de administraţiile regionale sau de autorităţile locale şi care beneficiază de acorduri de garantare explicite şi care poate include organisme autonome guvernate prin lege şi aflate sub supraveghere publică;

13.«iniţiator» înseamnă un iniţiator astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2017/2402 (*);

18.«întreprindere prestatoare de servicii auxiliare» înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală, indiferent dacă este furnizată unor întreprinderi din cadrul grupului sau unor clienţi din afara grupului, constă în oricare dintre următoarele:

19.«societate de administrare a activelor» înseamnă o societate de administrare a activelor în sensul articolului 2 punctul 5 din Directiva 2002/87/CE sau un AFIA astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, inclusiv, cu excepţia cazului în care se specifică altfel, entităţi din ţări terţe care desfăşoară activităţi similare şi care fac obiectul legislaţiei unei ţări terţe care aplică cerinţe de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune;

20.«societate financiară holding» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

Autoritatea competentă poate decide că o entitate nu se califică drept societate financiară holding chiar dacă este îndeplinit unul dintre indicatorii menţionaţi la primul paragraf subpunctele (i)-(iv), în cazul în care autoritatea competentă consideră că indicatorul relevant nu oferă o imagine corectă şi fidelă a principalelor activităţi şi riscuri ale grupului. Înainte de a lua o astfel de decizie, autoritatea competentă consultă ABE şi furnizează o justificare calitativă şi cantitativă motivată şi detaliată. Autoritatea competentă ţine seama în mod corespunzător de avizul ABE şi, în cazul în care decide să se abată de la acesta, transmite ABE, în termen de trei luni de la data primirii avizului ABE, motivele abaterii de la avizul relevant;

26.«instituţie financiară» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte următoarele două condiţii:

(i)activitatea principală a întreprinderii constă în achiziţionarea sau posesia unor deţineri ori desfăşurarea uneia sau mai multora dintre activităţile enumerate în anexa I punctele 2-12 şi punctele 15, 16 şi 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activităţile enumerate în anexa I secţiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secţiunea C din Directiva 2014/65/UE;

26^1.«holding pur industrial» înseamnă o întreprindere care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

27.«entitate din sectorul financiar» înseamnă oricare dintre următoarele:

35.«participaţie» înseamnă un interes de participare astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (^*3) sau deţinerea, directă sau indirectă, a cel puţin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

37.«control» înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o filială, astfel cum sunt descrise la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE sau în standardele contabile aplicabile unei instituţii în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*4), sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o întreprindere;

38.«legături strânse» înseamnă o situaţie în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în oricare dintre următoarele modalităţi:

39.«grup de clienţi aflaţi în legătură» înseamnă oricare dintre următoarele:

b)două sau mai multe persoane fizice sau juridice între care nu există o relaţie de control, astfel cum este descrisă la litera (a), dar care trebuie să fie considerate ca reprezentând un singur risc deoarece legătura dintre ele este atât de strânsă încât, în cazul în care una dintre aceste persoane s-ar confrunta cu probleme financiare, în special dificultăţi de finanţare sau de rambursare, şi cealaltă sau toate celelalte persoane ar întâmpina probabil dificultăţi de finanţare sau de rambursare;

În pofida literelor (a) şi (b), în cazul în care o administraţie centrală deţine controlul direct asupra mai multor persoane fizice sau juridice sau se află în legătură strânsă directă cu acestea, grupul format din administraţia centrală şi toate persoanele fizice sau juridice controlate direct sau indirect de aceasta în conformitate cu litera (a), sau aflate în strânsă legătură cu aceasta în conformitate cu litera (b), poate fie considerat că nu constituie un grup de clienţi aflaţi în legătură. În schimb, existenţa unui grup de clienţi aflaţi în legătură format din administraţia centrală şi alte persoane fizice sau juridice poate fi evaluată separat pentru fiecare dintre persoanele aflate sub controlul direct al acesteia în conformitate cu litera (a), sau aflate în strânsă legătură directă cu aceasta în conformitate cu litera (b), şi pentru toate persoanele fizice şi juridice aflate sub controlul respectivei persoane în conformitate cu litera (a) sau aflate în strânsă legătură cu respectiva persoană în conformitate cu litera (b), inclusiv administraţia centrală. Aceeaşi regulă se aplică şi administraţiilor regionale sau autorităţilor locale care intră sub incidenţa articolului 115 alineatul (2).

50.«instrument financiar» înseamnă oricare dintre următoarele:

52^1.«risc juridic» înseamnă riscul de pierdere, inclusiv cheltuielile, amenzile, penalităţile sau daunele punitive pe care o instituţie le-ar putea suporta ca urmare a unor evenimente care duc la proceduri judiciare, inclusiv următoarele:

52^2.«risc de model» înseamnă riscul de pierdere care rezultă în urma unor decizii care se bazează în principal pe rezultatul modelelor interne din cauza erorilor în elaborarea, dezvoltarea, estimarea parametrilor, punerea în aplicare sau utilizarea ori monitorizarea unor astfel de modele, inclusiv din cauza următoarelor:

52^5.«risc de mediu» înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituţii care decurge din impactul actual sau potenţial al factorilor de mediu asupra contrapărţilor sau a activelor investite ale instituţiei respective, inclusiv al factorilor legaţi de tranziţia către obiectivele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*5); riscul de mediu include atât riscul fizic, cât şi riscul de tranziţie;

55.«pierdere în caz de nerambursare» sau «LGD» înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul intrării în stare de nerambursare a unui debitor sau, dacă este cazul, a unei facilităţi de credit şi, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare ori la o anumită dată de referinţă după data intrării în stare de nerambursare, precum şi, în contextul riscului de diminuare a valorii creanţei, pierderea în caz de diminuare a valorii creanţei, care înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o creanţă achiziţionată în caz de diminuare a valorii acesteia şi, pe de altă parte, cuantumul expus la risc al creanţei achiziţionate;

56.«factor de conversie» sau «factor de conversie a creditului» sau «CCF» înseamnă raportul dintre cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul unei singure facilităţi care ar putea fi trasă din respectiva facilitate unică începând cu un anumit moment înainte de intrarea în stare de nerambursare şi care, prin urmare, ar deveni expusă la risc în momentul intrării în stare de nerambursare şi cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul facilităţii respective, valoarea angajamentului fiind determinată de limita autorizată, cu excepţia cazului în care limita neautorizată este mai mare;

58.«protecţie finanţată a creditului» sau «FCP» înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituţii este derivată din dreptul respectivei instituţii, în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilităţii de credit ori al unor alte evenimente de credit specificate legate de debitor, de a lichida anumite active sau sume, de a obţine transferul lor, de a şi le atribui ori de a le reţine sau de a reduce cuantumul expunerii la diferenţa dintre cuantumul expunerii şi cuantumul unei creanţe asupra instituţiei sau de a-l înlocui cu această diferenţă;

71.«capital eligibil» înseamnă următoarele:

72.«bursă recunoscută» înseamnă o bursă care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a)este o piaţă reglementată sau o piaţă dintr-o ţară terţă considerată a fi echivalentă cu o piaţă reglementată în conformitate cu procedura stabilită la articolul 25 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*);

75.«bun imobil locativ» înseamnă oricare dintre următoarele:

75^2.«expunere aferentă bunurilor imobile generatoare de venituri» sau «expunere IPRE» înseamnă o expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale, în cazul căreia îndeplinirea obligaţiilor din credite legate de expunere depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de respectivele bunuri imobile cu care este garantată expunerea în cauză, şi nu de capacitatea debitorului de a-şi îndeplini din alte surse obligaţiile din credite, sursa principală a unor astfel de fluxuri de numerar fiind plăţile din leasing sau din chirii ori încasările din vânzarea bunului imobil locativ sau a bunului imobil comercial;

78.«rata de nerambursare pe un an» înseamnă raportul dintre numărul de debitori sau, în cazul în care definiţia incapacităţii de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, numărul de facilităţi de credit în cazul cărora se consideră că a survenit o incapacitate de rambursare în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T şi numărul total de debitori, sau, în cazul în care definiţia incapacităţii de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, facilităţi de credit clasificate în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

82.«acord repo» şi «acord reverse repo» înseamnă orice acord în care o instituţie sau contrapartea sa transferă titluri, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra titlurilor sau a mărfurilor în cazul în care garanţia respectivă este emisă de o bursă recunoscută care deţine drepturile asupra titlurilor sau a mărfurilor, iar acordul nu permite unei instituţii să transfere sau să dea în gaj un anumit titlu sau marfă mai multor contrapărţi în acelaşi timp, cu angajamentul de a le răscumpăra, sau la titluri sau mărfuri substituite, prezentând aceleaşi caracteristici, la un preţ specificat, la o dată viitoare precizată sau care urmează a fi precizată de entitatea care transferă, reprezentând un acord repo pentru instituţia care vinde titlurile sau mărfurile şi un acord reverse repo pentru instituţia care le cumpără;

93.«efect de levier» înseamnă dimensiunea relativă a activelor unei instituţii, a obligaţiilor extrabilanţiere şi obligaţiilor contingente de a plăti, de a furniza o prestaţie sau de a oferi garanţii reale, inclusiv obligaţiile ce decurg din finanţări primite, angajamente asumate, instrumente financiare derivate sau acorduri repo, cu excepţia obligaţiilor care pot fi executate numai în timpul lichidării unei instituţii, în raport cu fondurile proprii ale instituţiei respective;

103.«elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar specifice întreprinderilor de asigurare» înseamnă elementele fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor care fac obiectul cerinţelor Directivei 2009/138/CE unde respectivele elemente sunt c

114.«deţinere indirectă» înseamnă orice expunere faţă de o entitate intermediară care deţine o expunere faţă de instrumente de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau faţă de pasive emise de o instituţie în cazul căreia, dacă valoarea instrumentelor de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a pasivelor emise de instituţie ar fi scoasă în afara bilanţului definitiv, pierderile înregistrate în consecinţă de respectiva instituţie nu ar fi semnificativ diferite de pierderile pe care instituţia le-ar înregistra ca urmare a deţinerii directe a acelor instrumente de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a acelor pasive emise de instituţie;

116.«alte instrumente de capital» înseamnă instrumente de capital emise de entităţi din sectorul financiar care nu pot fi considerate drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 specifice întreprinderilor de asigurare, elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar specifice întreprinderilor de asigurare, elemente ale fondurilor proprii de nivel 2 specifice întreprinderilor de asigurare sau elemente ale fondurilor proprii de nivel 3 specifice întreprinderilor de asigurare;

127.«sistem de garanţii încrucişate» înseamnă un sistem care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

128.«elemente care pot fi distribuite» înseamnă cuantumul profiturilor de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar plus eventualele profituri reportate şi rezerve disponibile în acest scop înainte de distribuirile către deţinătorii instrumentelor de fonduri proprii, minus pierderile reportate, profiturile care nu pot fi distribuite în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sau al actului constitutiv al instituţiei şi eventualele sume plasate în rezerve care nu pot fi distribuite în conformitate cu dreptul intern sau statutul instituţiei, în fiecare caz în ceea ce priveşte categoria specifică de instrumente de fonduri proprii la care se referă dreptul Uniunii sau dreptul intern, actul constitutiv sau statutul instituţiei; profiturile, pierderile şi rezervele respective fiind determinate pe baza conturilor individuale ale instituţiei, şi nu pe baza conturilor consolidate;

135.«filială semnificativă» înseamnă o filială care îndeplineşte pe bază individuală sau consolidată oricare dintre următoarele condiţii:

138.«grup» înseamnă un grup de întreprinderi dintre care cel puţin una este o instituţie şi care este compus dintr-o întreprindere-mamă şi filialele acesteia sau din întreprinderi care sunt legate între ele astfel cum se prevede la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (*);

140.«marjă iniţială» sau «IM» înseamnă orice garanţie reală, alta decât marja de variaţie, colectată de la o entitate sau furnizată unei entităţi pentru a acoperi expunerea curentă şi expunerea viitoare potenţială a unei tranzacţii sau a unui portofoliu de tranzacţii în perioada necesară pentru lichidarea tranzacţiilor respective sau pentru reacoperirea riscului de piaţă aferent acestora, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de plată de către contrapartea la tranzacţie sau la portofoliul de tranzacţii;

144.«birou de tranzacţionare» înseamnă un grup de dealeri clar identificat, care este creat de instituţie în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la alineatele (5) şi (6) de la articolul respectiv, în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită şi coerentă, şi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi structuri de gestionare a riscurilor;

145.«instituţie mică şi cu un grad redus de complexitate» înseamnă o instituţie care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

146.«instituţie mare» înseamnă o instituţie care îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

149.«raport financiar» înseamnă, în sensul părţii a opta, un raport financiar în înţelesul articolelor 4 şi 5 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (**).

150.«comerciant de mărfuri şi de certificate de emisii» înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală constă exclusiv în prestarea de servicii de investiţii sau în desfăşurarea de activităţi de investiţii legate de instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau de contractele derivate pe mărfuri menţionate la punctele 5, 6, 7, 9 şi 10, de instrumentele financiare derivate pe certificate de emisii menţionate la punctul 4 sau de certificatele de emisii menţionate la punctul 11 din secţiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE;

152.«expunere faţă de un tranzactor» înseamnă orice expunere reînnoibilă care are un istoric de rambursare de cel puţin 12 luni şi care este una dintre următoarele:

153.«entitate din sectorul combustibililor fosili» înseamnă o societate, o întreprindere sau o întreprindere clasificată statistic ca având principala sa activitate economică în sectorul cărbunelui, petrolului sau gazelor, astfel cum este prevăzută în anexa XXXIX modelul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei (^*6) şi astfel cum este identificată prin trimitere la codurile din nomenclatorul statistic al activităţilor economice (NACE a doua revizuire) enumerate în anexa I secţiunile B, C, D şi G din Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*7); în cazul în care principala activitate economică a unei societăţi sau întreprinderi nu este clasificată utilizându-se codurile NACE a doua revizuire prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 sau o clasificare naţională derivată din acestea, instituţiile stabilesc cu prudenţă dacă respectiva societate sau întreprindere îşi desfăşoară activitatea principală într-unul dintre sectoarele respective;

(^*6)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei din 15 martie 2021 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la publicarea de către instituţii a informaţiilor menţionate în partea a opta titlurile II şi III din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1423/2013 al Comisiei, a Regulamentului delegat (UE) 2015/1555 al Comisiei, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/200 al Comisiei şi a Regulamentului delegat (UE) 2017/2295 al Comisiei (JO L 136, 21.4.2021, p. 1).

155.«entitate din sectorul bancar paralel» înseamnă o entitate care desfăşoară activităţi bancare în afara cadrului reglementat;

În sensul primului paragraf punctul 145 litera (e) al prezentului alineat, o instituţie poate exclude poziţiile pe instrumente financiare derivate deschise cu clienţii săi nefinanciari şi poziţiile pe instrumente financiare derivate pe care le utilizează pentru a acoperi acele poziţii, cu condiţia ca valoarea combinată a poziţiilor excluse, calculată în conformitate cu articolul 273a alineatul (3), să nu depăşească 10 % din totalul activelor bilanţiere şi extrabilanţiere ale instituţiei.

(2)În sensul prezentului regulament, orice referire la bunuri imobile, la bunuri imobile locative, la bunuri imobile comerciale sau la o ipotecă asupra unor astfel de bunuri include acţiuni deţinute la societăţi finlandeze din domeniul locativ care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societăţile din domeniul locativ sau cu legislaţia echivalentă ulterioară. Statele membre sau autorităţile competente ale acestora pot accepta ca acţiunile care constituie o deţinere indirectă echivalentă de bunuri imobile să fie tratate ca o deţinere directă de bunuri imobile, cu condiţia ca o astfel de deţinere indirectă să fie reglementată în mod specific de legislaţia naţională a statului membru şi, atunci când sunt constituite cu titlu de garanţie reală, să ofere creditorilor o protecţie echivalentă.

(3)Finanţarea comerţului, astfel cum este menţionată la alineatul (1) punctul 80, este de obicei fără angajament ferm şi necesită o documentaţie satisfăcătoare în sprijinul tranzacţiei pentru fiecare cerere de tragere, existând posibilitatea refuzului finanţării în caz de dubiu legat de bonitate sau de credibilitatea documentaţiei care susţine tranzacţia În cazul finanţării comerţului, rambursarea expunerilor este în general independentă de debitor, iar fondurile provin în schimb din sumele primite de la importatori sau rezultă din vânzarea mărfurilor care fac obiectul tranzacţiei;

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze circumstanţele în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1) punctul 39.

Art. 5: Definiţii specifice cerinţelor de capital pentru riscul de credit

3.«pierdere aşteptată» sau «EL» înseamnă raportul, legat de o singură facilitate, dintre, pe de o parte, cuantumul pierderii estimate aferente unei expuneri rezultate din oricare dintre următoarele:

8.«ajustare adecvată» înseamnă impactul asupra estimărilor parametrilor de risc care decurge din aplicarea metodologiilor în cadrul estimării parametrilor de risc pentru a corecta deficienţele identificate în ceea ce priveşte datele şi în ceea ce priveşte metodele de estimare şi pentru a ţine seama de modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc şi ale politicilor de colectare şi recuperare şi de orice altă sursă de incertitudine, în măsura posibilului, în vederea evitării denaturărilor în cadrul estimărilor parametrilor de risc;

10.«angajament» înseamnă orice acord contractual, pe care o instituţie îl oferă unui client şi care este acceptat de clientul respectiv, de a acorda credite, de a achiziţiona active sau de a emite substitute de credit; de asemenea, orice astfel de acord care poate fi revocat necondiţionat de către instituţie în orice moment, fără notificarea prealabilă a unui debitor, sau orice acord care poate fi revocat de către instituţie în cazul în care un debitor nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în documentaţia facilităţii, inclusiv condiţiile care trebuie îndeplinite de debitor înainte de orice tragere iniţială sau ulterioară în temeiul acordului, cu excepţia cazului în care acordurile contractuale îndeplinesc toate condiţiile următoare:

Art. 5^a: Definiţii specifice criptoactivelor

1.«criptoactiv» înseamnă un criptoactiv definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*8) care nu este o monedă digitală a unei bănci centrale;

4.«activ tradiţional» înseamnă orice activ, altul decât un criptoactiv, inclusiv:

(j)regimuri de securitate socială acoperite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*12) şi de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*13);

TITLUL II:NIVELUL APLICĂRII CERINŢELOR

CAPITOLUL 1:Aplicarea cerinţelor pe bază individuală

Art. 6: Principii generale

(1¹)(1¹) Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, numai instituţiile identificate drept entităţi de rezoluţie care sunt în acelaşi timp entităţi G-SII şi care nu au filiale respectă cerinţele prevăzute la articolul 92a pe bază individuală.

(4)Instituţiile de credit şi firmele de investiţii care sunt autorizate să presteze serviciile şi activităţile de investiţii menţionate la punctele 3 şi 6 din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE respectă obligaţiile prevăzute în partea a şasea şi în articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe bază individuală.

b)instituţiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 16 şi cu articolul 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), cu condiţia să nu efectueze nicio transformare semnificativă a scadenţei; şi

c)instituţiile desemnate în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, cu condiţia ca:

(5)Firmele de investiţii menţionate la articolul 95 alineatul (1) şi la articolul 96 alineatul (1) din prezentul regulament, instituţiile cărora autorităţile competente le-au aplicat derogarea menţionată la articolul 7 alineatul (1) sau (3) din prezentul regulament şi instituţiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu sunt ţinute să respecte obligaţiile prevăzute în partea a şaptea şi cerinţele de raportare privind indicatorul efectului de levier asociate prevăzute în partea a şaptea A din prezentul regulament, pe bază individuală.

Art. 7: Derogare de la aplicarea cerinţelor prudenţiale pe bază individuală

(1)Autorităţile competente pot să acorde derogări de la aplicarea articolului 6 alineatul (1) oricărei filiale a unei instituţii, atunci când atât filiala, cât şi instituţia fac obiectul autorizării şi supravegherii de către statul membru respectiv, iar filiala este inclusă în supravegherea pe bază consolidată a instituţiei care este întreprinderea-mamă şi sunt îndeplinite toate condiţiile următoare pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite adecvat între întreprinderea-mamă şi filiala sa:

(3)Autorităţile competente pot să acorde derogări de la aplicarea articolului 6 alineatul (1) unei instituţii-mamă dintr-un stat membru atunci când instituţia face obiectul autorizării şi supravegherii de către statul membru respectiv şi este inclusă în supravegherea pe bază consolidată, iar toate condiţiile următoare sunt îndeplinite pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite adecvat între întreprinderea-mamă şi filialele sale:

Art. 8: Derogare de la aplicarea cerinţelor de lichiditate pe bază individuală

(1)Autorităţile competente pot acorda o derogare totală sau parţială de la aplicarea părţii a şasea unei instituţii şi tuturor sau unora dintre filialele sale din Uniune şi să le supravegheze ca pe un subgrup unic de lichiditate, cu condiţia ca acestea să îndeplinească toate condiţiile următoare:

b)instituţia-mamă, pe bază consolidată, sau instituţia-filială, pe bază subconsolidată, monitorizează şi supraveghează în permanenţă poziţiile de lichiditate ale tuturor instituţiilor din cadrul grupului sau al subgrupului care fac obiectul derogării, monitorizează şi supraveghează în permanenţă poziţiile de finanţare ale tuturor instituţiilor din cadrul grupului sau al subgrupului, în cazul în care cerinţa privind indicatorul de finanţare stabilă netă (NSFR) prevăzută în partea a şasea titlul IV face obiectul derogării, şi asigură un nivel suficient de lichiditate şi de finanţare stabilă, în cazul în care cerinţa privind NSFR prevăzută în partea a şasea titlul IV face obiectul derogării, pentru toate instituţiile respective;

d)Nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potenţial, în calea respectării contractelor menţionate la litera (c).

(3)În cazul în care instituţiile din cadrul subgrupului unic de lichiditate sunt autorizate în mai multe state membre, alineatul (1) se aplică numai după îndeplinirea procedurii prevăzute la articolul 21 şi numai instituţiilor ale căror autorităţi competente convin cu privire la următoarele elemente:

b)repartizarea cuantumurilor, amplasarea şi proprietatea asupra activelor lichide obligatorii care trebuie deţinute în cadrul subgrupului unic de lichiditate, în cazul în care cerinţa privind indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), astfel cum este prevăzută în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), face obiectul derogării, precum şi repartizarea cuantumurilor şi amplasarea finanţării stabile disponibile în cadrul subgrupului unic de lichiditate, în cazul în care cerinţa privind NSFR prevăzută în partea a şasea titlul IV face obiectul derogării;

c)stabilirea cuantumurilor minime ale activelor lichide care trebuie deţinute de către instituţiile cărora li se acordă o derogare de la aplicarea cerinţei privind LCR, astfel cum este prevăzută în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), precum şi stabilirea cuantumurilor minime ale finanţării stabile disponibile care trebuie deţinute de către instituţiile cărora li se acordă o derogare de la aplicarea cerinţei privind NSFR prevăzută în partea a şasea titlul IV;

(4)Autorităţile competente pot să aplice alineatele (1), (2) şi (3) şi instituţiilor care sunt membre ale aceluiaşi sistem instituţional de protecţie menţionat la articolul 113 alineatul (7), cu condiţia ca acestea să îndeplinească toate condiţiile prevăzute la respectivul articol, precum şi altor instituţii legate printr-o relaţie menţionată la articolul 113 alineatul (6), cu condiţia ca acestea să îndeplinească toate condiţiile prevăzute la articolul respectiv. În acest caz, autorităţile competente stabilesc ca una dintre instituţiile care fac obiectul derogării să respecte dispoziţiile din partea a şasea pe baza situaţiei consolidate a tuturor instituţiilor din cadrul subgrupului unic de lichiditate.

Art. 9: Metodă individuală de consolidare

(3)În cazul în care exercită opţiunea de la alineatul (1), autoritatea competentă în cauză informează periodic, cel puţin o dată pe an, autorităţile competente din toate celelalte state membre cu privire la utilizarea opţiunii de la alineatul (1) şi la circumstanţele şi acordurile menţionate la alineatul (2). În cazul în care filiala este situată într-o ţară terţă, autorităţile competente furnizează aceleaşi informaţii şi autorităţilor competente din ţara terţă respectivă.

Art. 10: Derogare pentru instituţiile de credit afiliate în mod permanent unei case centrale

(1)Autorităţile competente pot, în conformitate cu dreptul intern, să acorde derogări parţiale sau integrale de la aplicarea cerinţelor prevăzute în părţile a doua-a opta din prezentul regulament şi în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 în cazul uneia sau mai multor instituţii de credit situate în acelaşi stat membru şi afiliate în mod permanent unei case centrale care le supraveghează şi care are sediul în acelaşi stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Art. 10^a: Aplicarea cerinţelor prudenţiale pe bază consolidată în cazul în care firmele de investiţii sunt întreprinderi-mamă

În sensul prezentului capitol, firmele de investiţii şi societăţile de investiţii holding sunt considerate a fi societăţi financiare holding-mamă dintr-un stat membru sau din UE în cazul în care aceste firme de investiţii sau societăţi de investiţii holding sunt întreprinderi-mamă ale unei instituţii sau ale unei firme de investiţii care intră sub incidenţa prezentului regulament şi care este menţionată la articolul 1 alineatul (2) sau (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033.

CAPITOLUL 2:Consolidarea prudenţială

SECŢIUNEA 1:Aplicarea cerinţelor pe bază consolidată

Art. 11: Tratamentul general

(1)Instituţiile-mamă dintr-un stat membru îndeplinesc, în măsura şi potrivit metodelor prevăzute la articolul 18, obligaţiile prevăzute în părţile a doua, a treia, a patra, a şaptea şi a şaptea A pe baza situaţiei lor consolidate, cu excepţia articolului 430 alineatul (1) litera (d). Întreprinderile-mamă şi filialele acestora care intră sub incidenţa prezentului regulament instituie o structură organizatorică adecvată şi mecanisme corespunzătoare de control intern pentru a asigura prelucrarea şi transmiterea în mod corespunzător a datelor necesare pentru consolidare. În special, acestea se asigură că filialele care nu intră sub incidenţa prezentului regulament pun în aplicare un cadru de administrare, proceduri şi mecanisme care să asigure consolidarea corespunzătoare.

(2)Pentru a se asigura aplicarea pe bază consolidată a cerinţelor din prezentul regulament, termenii «instituţie», «instituţie-mamă dintr-un stat membru», «instituţie-mamă din UE» şi «întreprindere-mamă», după caz, se referă şi la:

c)o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau o instituţie desemnată în conformitate cu articolul 21a alineatul (6) litera (d) din Directiva 2013/36/UE.

Situaţia consolidată a unei întreprinderi menţionate la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat este situaţia consolidată a societăţii financiare holding-mamă sau a societăţii financiare holding mixte-mamă care nu face obiectul aprobării în conformitate cu articolul 21a alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE. Situaţia consolidată a unei întreprinderi menţionate la primul paragraf litera (c) din prezentul alineat este situaţia consolidată a societăţii financiare holding-mamă sau a societăţii financiare holding mixte-mamă.

(3¹)(3¹) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, numai instituţiile-mamă identificate drept entităţi de rezoluţie care sunt entităţi G-SII respectă articolul 92a din prezentul regulament pe bază consolidată, în măsura şi potrivit metodelor prevăzute la articolul 18 din prezentul regulament.

Numai întreprinderile-mamă din UE care sunt filiale semnificative ale unei G-SII din afara UE şi care nu sunt entităţi de rezoluţie respectă articolul 92b din prezentul regulament pe bază consolidată, în măsura şi potrivit metodelor prevăzute la articolul 18 din prezentul regulament. În cazul aplicării articolului 21b alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, fiecare dintre cele două întreprinderi-mamă din UE intermediare, identificate de comun acord ca fiind o filială semnificativă, respectă articolul 92b din prezentul regulament pe baza situaţiei lor consolidate.

(4)Instituţiile-mamă din UE respectă partea a şasea şi articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe baza situaţiei lor consolidate în cazul în care grupul include una sau mai multe instituţii de credit sau firme de investiţii care sunt autorizate să furnizeze serviciile de investiţii şi să desfăşoare activităţile de investiţii menţionate la punctele 3 şi 6 din secţiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE.

(6)Pe lângă cerinţele stabilite la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol şi fără a aduce atingere altor dispoziţii din prezentul regulament şi din Directiva 2013/36/UE, atunci când se justifică în scopuri de supraveghere prin specificul riscului sau al structurii capitalului unei instituţii sau atunci când statele membre adoptă legi naţionale care prevăd separarea structurală a activităţilor în cadrul unui grup bancar, autorităţile competente pot cere unei instituţii să respecte obligaţiile prevăzute în părţile a doua-a opta din prezentul regulament, precum şi în titlul VII din Directiva 2013/36/UE, pe bază subconsolidată.

Art. 12^a: Calculul consolidat pentru G-SII cu mai multe entităţi de rezoluţie

Art. 13: Aplicarea cerinţelor de publicare pe bază consolidată

(3)Alineatul (1) primul paragraf nu se aplică instituţiilor-mamă din UE, societăţilor financiare holding-mamă din UE, societăţilor financiare holding mixte-mamă din UE sau entităţilor de rezoluţie atunci când acestea sunt incluse în publicările echivalente efectuate pe bază consolidată furnizate de o întreprindere-mamă stabilită într-o ţară terţă.

Art. 14: Aplicarea cerinţelor prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază consolidată

(1)Întreprinderile-mamă şi filialele lor care fac obiectul prezentului regulament trebuie să îndeplinească obligaţiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază consolidată sau subconsolidată, pentru a asigura consecvenţa şi buna integrare a cadrului de administrare, a procedurilor şi a mecanismelor impuse de dispoziţiile respective, precum şi posibilitatea furnizării oricăror date sau informaţii relevante pentru supraveghere. În special, acestea se asigură că filialele care nu fac obiectul prezentului regulament pun în aplicare un cadru de administrare, proceduri şi mecanisme care să asigure respectarea dispoziţiilor respective.

(2)Instituţiile aplică o pondere de risc suplimentară în conformitate cu articolul 270a din prezentul regulament atunci când aplică articolul 92 din prezentul regulament pe bază consolidată sau subconsolidată, în cazul în care sunt încălcate cerinţele stabilite la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 la nivelul unei entităţi stabilite într-o ţară terţă inclusă în consolidare în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, dacă încălcarea este semnificativă în raport cu profilul de risc general al grupului.

SECŢIUNEA 2:Metode de consolidare prudenţială

Art. 18: Metode de consolidare prudenţială

(1)Instituţiile, societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte care sunt obligate să respecte cerinţele menţionate în secţiunea 1 din prezentul capitol pe baza situaţiei lor consolidate efectuează o consolidare globală a tuturor instituţiilor şi instituţiilor financiare care sunt filialele lor. Alineatele (3)-(6) şi alineatul (9) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care se aplică partea a şasea şi articolul 430 alineatul (1) litera (d) pe baza situaţiei consolidate a unei instituţii, a unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte sau pe baza situaţiei subconsolidate a unui subgrup de lichiditate, astfel cum este prevăzut la articolele 8 şi 10.

(6)Autorităţile competente stabilesc dacă şi sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea în următoarele cazuri:

(7)În cazul în care o instituţie are o filială care este o întreprindere, alta decât o instituţie sau o instituţie financiară, ori în cazul în care deţine o participaţie într-o astfel de întreprindere, instituţia în cauză aplică filialei sau participaţiei respective metoda punerii în echivalenţă. Cu toate acestea, metoda menţionată nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.

(8)Autorităţile competente pot solicita consolidarea integrală sau proporţională a unei filiale sau a unei întreprinderi în care o instituţie deţine o participaţie în cazul în care filiala sau întreprinderea respectivă nu este o instituţie sau o instituţie financiară şi în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condiţiile conform cărora se efectuează consolidarea în cazurile menţionate la alineatele (3)-(6) şi la alineatul (8).

(10)ABE prezintă Comisiei, până la 10 iulie 2025, un raport privind caracterul complet şi adecvat al definiţiilor şi dispoziţiilor prezentului regulament în ceea ce priveşte supravegherea tuturor tipurilor de riscuri la care sunt expuse instituţiile la nivel consolidat. ABE evaluează în special orice posibile discrepanţe rămase în definiţiile şi dispoziţiile respective, împreună cu interacţiunea lor cu cadrul contabil aplicabil, precum şi orice alt aspect care ar putea crea constrângeri nedorite pentru o supraveghere consolidată cuprinzătoare şi adaptabilă la noi surse sau tipuri de riscuri sau structuri care ar putea duce la arbitraj de reglementare. ABE îşi actualizează raportul cel puţin o dată la doi ani.

SECŢIUNEA 3:Domeniul de aplicare al consolidării prudenţiale

Art. 19: Entităţile excluse din domeniul de aplicare al consolidării prudenţiale

(1)O instituţie sau o instituţie financiară care este filială sau o întreprindere în care se deţine o participaţie nu trebuie inclusă în consolidare în cazul în care cuantumul total al activelor şi elementelor extrabilanţiere ale întreprinderii în cauză este mai mic decât cel mai mic dintre următoarele două cuantumuri:

(2)Autorităţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată, în temeiul articolului 111 din Directiva 2013/36/UE pot, de la caz la caz, să decidă că nu este necesar ca o instituţie sau o instituţie financiară care este filială sau în cadrul căreia se deţine o participaţie să fie inclusă în consolidare, în cazurile următoare:

Art. 20: Decizii comune privind cerinţele prudenţiale

(1)Autorităţile competente acţionează în strânsă cooperare:

a)în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9), articolul 283 şi articolul 325az, prezentate de o instituţie-mamă din UE şi de filialele sale sau în comun de filialele unei societăţi financiare holding mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută şi pentru a stabili clauzele şi condiţiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;

b)în scopul de a determina dacă sunt îndeplinite criteriile pentru aplicarea unui tratament intragrup specific, astfel cum figurează la articolul 422 alineatul (9) şi la articolul 425 alineatul (5), completate de standardele tehnice de reglementare ale ABE menţionate la articolul 422 alineatul (10) şi la articolul 425 alineatul (6).

(4)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor competente în termen de şase luni, supraveghetorul consolidant adoptă propria decizie cu privire la alineatul (1) litera (a). Decizia supraveghetorului consolidant nu limitează competenţele autorităţilor competente prevăzute la articolul 105 din Directiva 2013/36/UE.

Dacă, la finalul perioadei de şase luni, oricare dintre autorităţile competente implicate a înaintat problema către ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, supraveghetorul consolidant îşi amână decizia cu privire la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat şi, ulterior, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia ABE. Perioada de şase luni se consideră perioada de conciliere în sensul respectivului regulament. ABE adoptă o decizie în termen de o lună. Problema nu se transmite către ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(5)În lipsa unei decizii comune a autorităţilor competente în termen de şase luni, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea filialei pe bază individuală adoptă propria decizie cu privire la alineatul (1) litera (b).

Dacă, la finalul perioadei de şase luni, supraveghetorul consolidant a înaintat problema către ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea filialei pe bază individuală îşi amână decizia cu privire la alineatul (1) litera (b) şi aşteaptă decizia pe care ABE o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menţionat şi, ulterior, adoptă decizia sa în conformitate cu decizia ABE. Perioada de şase luni se consideră perioada de conciliere în sensul respectivului regulament. ABE adoptă o decizie în termen de o lună. Problema nu se transmite către ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(6)În cazul în care o instituţie-mamă din UE şi filialele sale, filialele unei societăţi financiare holding mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte mamă din UE utilizează abordarea IRB menţionată la articolul 143 pe bază unificată, autorităţile competente permit întreprinderii-mamă şi filialelor sale, considerate în ansamblu, să îndeplinească criteriile de eligibilitate prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 secţiunea 6 într-un mod compatibil cu structura grupului şi cu sistemele, procesele şi metodologiile sale de gestionare a riscurilor.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza procesul de adoptare a deciziei comune menţionat la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în ceea ce priveşte cererile pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9) şi articolele 283 şi 325az în vederea facilitării luării deciziilor comune.

Art. 21: Decizii comune privind nivelul de aplicare a cerinţelor de lichiditate

(1)La cererea unei instituţii-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE sau a unei filiale subconsolidate a unei instituţii-mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau a unei societăţi financiare holding mixte - mamă din UE, supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding - mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte - mamă din UE dintr-un stat membru depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună care să stabilească dacă condiţiile de la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(d) au fost îndeplinite şi de identificare a unui subgrup unic de lichiditate pentru aplicarea articolului 8.

(2)În cazul în care nu se ia o decizie comună în termen de şase luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală ia propria decizie.

Cu toate acestea, orice autoritate competentă poate, în cursul celor şase luni, să consulte ABE referitor la întrunirea condiţiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(d). În acest caz, ABE poate derula un proces de mediere cu caracter neobligatoriu în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar toate autorităţile competente implicate amână luarea propriilor decizii până la încheierea procesului de mediere cu caracter neobligatoriu. În cazul în care, în cursul medierii, autorităţile competente nu ajung la un acord în termen de trei luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală adoptă propria decizie ţinând cont de proporţionalitatea beneficiilor şi riscurilor la nivelul statului membru al instituţiei-mamă şi de proporţionalitatea beneficiilor şi riscurilor la nivelul statului membru al filialei. Problema nu se transmite ABE după expirarea perioadei de şase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

(3)Orice autoritate competentă implicată poate, în cursul celor şase luni, să consulte ABE în caz de dezacord referitor la condiţiile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (a)-(d). În acest caz, ABE poate derula un proces de mediere cu caracter neobligatoriu în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar toate autorităţile competente implicate amână luarea propriilor decizii până la încheierea procesului de mediere cu caracter neobligatoriu. În cazul în care, în cursul medierii, autorităţile competente nu ajung la un acord în termen de trei luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală adoptă propria decizie.

Art. 22: Subconsolidarea în cazul entităţilor din ţări terţe

(1)Instituţiile-filiale sau filialele care sunt societăţi financiare holding intermediare sau societăţi financiare holding mixte intermediare aplică cerinţele prevăzute la articolele 89, 90 şi 91 şi în părţile a treia, a patra şi a şaptea şi cerinţele de raportare asociate prevăzute în partea a şaptea A pe baza situaţiei lor subconsolidate în cazul în care au o instituţie sau o instituţie financiară ca filială într-o ţară terţă sau deţin o participaţie într-o astfel de întreprindere.

(2)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, instituţiile-filiale sau filialele care sunt societăţi financiare holding intermediare sau societăţi financiare holding mixte intermediare pot alege să nu aplice cerinţele prevăzute la articolele 89, 90 şi 91 şi în părţile a treia, a patra şi a şaptea şi nici cerinţele de raportare asociate prevăzute în partea a şaptea A pe baza situaţiei lor subconsolidate, în cazul în care totalul activelor şi al elementelor extrabilanţiere ale filialelor şi participaţiilor din ţările terţe reprezintă mai puţin de 10 % din cuantumul total al activelor şi elementelor extrabilanţiere ale instituţiei-filiale sau ale filialei care este societate financiară holding intermediară sau societate financiară holding mixtă intermediară.

PARTEA II:FONDURI PROPRII ŞI PASIVE ELIGIBILE

TITLUL I:ELEMENTE ALE FONDURILOR PROPRII

CAPITOLUL 2:Fonduri proprii de nivel 1 de bază

SECŢIUNEA 1:Elemente şi instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază

Art. 26: Elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază

(1)Elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiilor constau în:

(2)În sensul alineatului (1) litera (c), instituţiile pot include profiturile interimare sau pe cele de la sfârşit de exerciţiu financiar în fondurile proprii de nivel 1 de bază înainte de a lua o decizie formală care să confirme profitul sau pierderea finală a instituţiei pentru exerciţiul financiar, numai cu aprobarea prealabilă a autorităţilor competente. Autoritatea competentă acordă aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(3)Autorităţile competente evaluează dacă emisiunile de instrumente de capital îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 28 sau, după caz, la articolul 29. Instituţiile clasifică emisiunile de instrumente de capital drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază numai după acordarea aprobării de către autorităţile competente.

b)instituţiile au notificat autorităţilor competente emisiunile ulterioare respective cu suficient timp înainte de clasificarea lor ca instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Autorităţile competente consultă ABE înainte de a acorda aprobarea ca noi tipuri de instrumente de capital să fie clasificate drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază. Autorităţile competente ţin seama în mod corespunzător de avizul ABE şi, în cazul în care decid să se abată de la acesta, se adresează în scris ABE în termen de trei luni de la data primirii avizului ABE, menţionând motivele abaterii de la acesta. Prezentul paragraf nu se aplică instrumentelor de capital menţionate la articolul 31.

Pe baza informaţiilor culese de la autorităţile competente, ABE elaborează, menţine şi publică o listă a tuturor tipurilor de instrumente de capital din fiecare stat membru care pot fi considerate instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază. În conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE poate culege orice informaţii în legătură cu instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază pe care le consideră necesare pentru a stabili conformitatea cu criteriile prevăzute la articolul 28 sau, după caz, la articolul 29 din prezentul regulament şi pentru menţinerea şi actualizarea listei menţionate la prezentul paragraf.

Ca urmare a procesului de revizuire prevăzut la articolul 80 şi atunci când există dovezi suficiente că instrumentele de capital relevante nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 28 sau, după caz, la articolul 29, ABE poate decide să nu adauge instrumentele respective în lista menţionată la al patrulea paragraf sau, după caz, să le elimine din lista respectivă. ABE face un anunţ în acest sens, care se referă totodată la poziţia autorităţii competente relevante în această chestiune. Prezentul paragraf nu se aplică instrumentelor de capital menţionate la articolul 31.

Art. 27: Instrumente de capital ale societăţilor mutuale, organizaţiilor cooperatiste de credit, instituţiilor de economii sau instituţiilor similare în cadrul elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază

(1)Elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază includ orice instrument de capital emis de o instituţie în conformitate cu dispoziţiile sale statutare dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice condiţiile în care autorităţile competente pot stabili că un anumit tip de întreprindere recunoscut în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile se califică drept societate mutuală, organizaţie cooperatistă de credit, instituţie de economii sau instituţie similară în sensul prezentei părţi.

Art. 28: Instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază

(1)Instrumentele de capital se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:

g)dispoziţiile care reglementează instrumentele nu indică în mod explicit sau implicit că cuantumul principalului instrumentelor ar fi sau ar putea fi redus sau restituit în alte cazuri în afară de lichidarea instituţiei, iar instituţia nu prevede în alt mod o astfel de indicaţie înainte de sau la emiterea instrumentelor, cu excepţia instrumentelor menţionate la articolul 27, unde refuzul instituţiei de a răscumpăra aceste instrumente este interzis în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile;

h)instrumentele îndeplinesc următoarele condiţii în ceea ce priveşte distribuirile:

l)instrumentele nu sunt garantate şi nici nu fac obiectul unei garanţii care creşte rangul de prioritate la plată al creanţelor, de niciuna dintre următoarele:

m)instrumentele nu fac obiectul niciunui aranjament, contractual sau de altă natură, care creşte rangul de prioritate la plată al creanţelor înregistrate în temeiul instrumentelor în caz de insolvenţă sau de lichidare.

(2)Condiţiile stabilite la alineatul (1) litera (i) sunt considerate respectate, chiar dacă cuantumul principalului instrumentelor fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2 se reduce permanent.

(3)Condiţia prevăzută la alineatul (1) litera (h) punctul (iii) este considerată respectată chiar dacă instrumentul presupune plata unui multiplu al dividendelor, cu condiţia ca acest multiplu al dividendelor să nu ducă la o distribuţie care să creeze o povară disproporţionată asupra capitalului.

f)acordul face obiectul unei perioade de preaviz conform căreia acordul poate fi reziliat numai până la sfârşitul unui exerciţiu financiar, rezilierea intrând în vigoare cel mai devreme la începutul exerciţiului financiar următor, neafectând obligaţia întreprinderii-mamă de a despăgubi integral filiala pentru toate pierderile suferite pe parcursul exerciţiului financiar curent.

În cazul în care o instituţie a încheiat un acord privind transferul profitului şi al pierderilor, aceasta informează autoritatea competentă fără întârziere şi transmite acesteia din urmă o copie a acordului. De asemenea, instituţia informează autoritatea competentă fără întârziere cu privire la orice modificare adusă acordului privind transferul profitului şi al pierderilor şi la rezilierea acestuia. O instituţie nu încheie mai mult de un acord privind transferul profitului şi al pierderilor.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

Art. 29: Instrumente de capital emise de societăţi mutuale, organizaţii cooperatiste de credit, instituţii de economii şi instituţii similare

(2)Trebuie îndeplinite condiţiile următoare referitoare la răscumpărarea instrumentelor de capital:

(4)Dacă instrumentele de capital conferă proprietarului drepturi asupra rezervelor instituţiei în caz de insolvenţă sau de lichidare care se limitează la valoarea nominală a instrumentelor, o astfel de limitare se aplică în aceeaşi măsură pentru deţinătorii tuturor celorlalte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază emise de instituţia respectivă.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza natura limitărilor referitoare la răscumpărare necesare în cazul în care refuzul instituţiei de a răscumpăra instrumentele de fonduri proprii este interzis în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile.

Art. 30: Consecinţe ale încetării îndeplinirii condiţiilor pentru instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

Art. 31: Instrumente de capital subscrise de autorităţile publice în situaţii de urgenţă

(1)În situaţii de urgenţă, autorităţile competente pot permite instituţiilor să includă în fondurile proprii de nivel 1 de bază instrumente de capital care respectă cel puţin condiţiile prevăzute la articolul 28 alineatul (1) literele (b)-(e), atunci când sunt respectate cumulativ următoarele condiţii:

SECŢIUNEA 2:Filtre prudenţiale

Art. 32: Active securitizate

(1)O instituţie exclude din cadrul oricărui element al fondurilor proprii orice creştere a capitalurilor proprii în conformitate cu cadrul contabil aplicabil care rezultă din active securitizate, inclusiv următoarele:

Art. 33: Acoperiri ale fluxurilor de numerar şi modificări ale valorii datoriilor proprii

(1)Instituţiile nu includ următoarele elemente în elementele de fonduri proprii:

(3)Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (b), instituţiile pot include cuantumul câştigurilor şi a pierderilor aferente datoriilor lor în fondurile proprii atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze ce constituie legătura strânsă dintre valoarea obligaţiunilor şi valoarea activelor menţionată la alineatul (3) litera (c).

Art. 34: Ajustări de valoare suplimentare

(4)ABE, în consultare cu ESMA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica indicatorii şi condiţiile pe care ABE le va utiliza pentru a determina circumstanţele extraordinare menţionate la alineatul (2) şi pentru a specifica reducerea ajustărilor de valoare suplimentare agregate totale menţionate la paragraful respectiv.

SECŢIUNEA 3:Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, derogări şi alternative

SUBSECŢIUNEA 1:Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

Art. 36: Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

(1)Instituţiile deduc din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază următoarele:

k)cuantumul expunerii aferent următoarelor elemente care se califică pentru o pondere de risc de 1 250 %, atunci când instituţia deduce cuantumul expunerii respective din cuantumul elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază ca alternativă la aplicarea unei ponderi de risc de 1 250 %:

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze aplicarea deducerilor prevăzute la alineatul (1) literele (a), (c), (e), (f), (h), (i) şi (l) de la prezentul articol şi a deducerilor aferente prevăzute la articolul 53 literele (a), (c), (d) şi (f) şi la articolul 63 literele (a), (c) şi (d).

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze tipurile de instrumente de capital ale instituţiilor financiare şi, cu consultarea Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 (¹), ale întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare din ţări terţe, precum şi ale întreprinderilor excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE, în conformitate cu articolul 4 din directiva menţionată, care se deduc din următoarele elemente ale fondurilor proprii:

(4)"ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica aplicarea deducerilor menţionate la alineatul (1) litera (b), inclusiv importanţa efectelor negative asupra valorii care nu generează preocupări de natură prudenţială.

(5)Exclusiv în scopul calculării cuantumului aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante în conformitate cu alineatul (1) litera (m) de la prezentul articol, prin derogare de la articolul 47c şi după notificarea autorităţii competente, cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante achiziţionate de o entitate specializată de restructurare a datoriei este zero. Derogarea prevăzută în prezentul paragraf se aplică pe bază individuală şi, în cazul grupurilor în care toate instituţiile se califică drept entităţi specializate de restructurare a datoriei, pe bază consolidată.

f)depozitele la vedere ale instituţiei nu depăşesc 5 % din totalul pasivelor instituţiei.

ABE întocmeşte, menţine şi publică o listă a entităţilor specializate de restructurare a datoriei. ABE monitorizează activitatea entităţilor specializate de restructurare a datoriei şi prezintă Comisiei, până la 31 decembrie 2028, un raport cu privire la rezultatele acestei monitorizări şi, după caz, oferă Comisiei consiliere care specifică dacă condiţiile pentru calificarea drept «entitate specializată de restructurare a datoriei» se bazează suficient pe riscuri şi sunt suficient de adecvate în vederea favorizării pieţei secundare pentru împrumuturi neperformante şi evaluează dacă sunt necesare condiţii suplimentare.

Art. 37: Deducerea imobilizărilor necorporale

Art. 38: Deducerea creanţelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare

(3)Cuantumul creanţelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare poate fi redus cu cuantumul datoriilor conexe privind impozitul amânat ale instituţiei, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(5)Cuantumul datoriilor asociate privind impozitul amânat menţionate la alineatul (4) se distribuie între:

Art. 39: Plăţi excedentare de impozite, pierderi fiscale reportate la exerciţiile financiare anterioare şi creanţe privind impozitul amânat care nu se bazează pe profitabilitatea viitoare

(1)Următoarele elemente nu se deduc din fondurile proprii şi se supun unei ponderi de risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau 3, după caz:

(2)Creanţele privind impozitul amânat care nu se bazează pe profitabilitatea viitoare se limitează la creanţele privind impozitul amânat care au fost create înainte de 23 noiembrie 2016 şi care rezultă din diferenţe temporare, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

c)în cazul în care cuantumul creditelor fiscale menţionate la litera (b) depăşeşte valoarea obligaţiilor fiscale menţionate la aceeaşi literă, orice astfel de excedent este înlocuit fără întârziere cu o creanţă directă asupra administraţiei centrale a statului membru în care este înregistrată instituţia.

Art. 40: Deducerea cuantumurilor negative care rezultă din calcularea cuantumului pierderilor aşteptate

Art. 41: Deducerea activelor fondului de pensii cu beneficii determinate

(1)În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (e), cuantumul activelor fondului de pensii cu beneficii determinate care trebuie dedus se reduce cu:

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze criteriile în baza cărora o autoritate competentă permite unei instituţie să reducă cuantumul activelor fondului de pensii cu beneficii determinate aşa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (b).

Art. 42: Deducerea deţinerilor de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 de bază

a)instituţiile pot calcula cuantumul deţinerilor de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 de bază pe baza poziţiei nete lungi cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

c)instituţiile pot compensa poziţii brute lungi pe propriile instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază care rezultă din deţineri de titluri de valoare bazate pe indici cu poziţii scurte pe propriile instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază care rezultă din poziţii scurte pe indici - suport, inclusiv atunci când aceste poziţii scurte implică un risc de contraparte, cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

Art. 43: Investiţie semnificativă într-o entitate din sectorul financiar

Art. 44: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale entităţilor din sectorul financiar, atunci când o instituţie înregistrează o deţinere reciprocă destinată să crească în mod artificial fondurile proprii

Art. 45: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale entităţilor din sectorul financiar

a)instituţiile pot calcula deţinerile directe, indirecte şi sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale entităţilor din sectorul financiar pe baza poziţiei nete lungi pe aceeaşi expunere-suport cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

Art. 46: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază atunci când o instituţie nu deţine o investiţie semnificativă într-o entitate din sectorul financiar

(1)În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (h), instituţiile calculează cuantumul aplicabil care urmează să fie dedus prin înmulţirea cuantumului menţionat la litera (a) de la prezentul alineat cu factorul derivat din calculul menţionat la litera (b) de la prezentul alineat:

a)cuantumul agregat cu care deţinerile directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităţilor din sectorul financiar în care instituţia nu deţine o investiţie semnificativă depăşesc 10 % din cuantumul agregat al elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei calculat după ce li s-au aplicat următoarele:

b)cuantumul deţinerilor directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale acelor entităţi din sectorul financiar în care instituţia nu deţine o investiţie semnificativă împărţit la cuantumul agregat al deţinerilor directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale respectivelor entităţi din sectorul financiar.

(3)Cuantumul care urmează a fi dedus în conformitate cu alineatul (1) se distribuie proporţional tuturor instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază deţinute. Instituţiile determină cuantumul fiecărui instrument de fonduri proprii de nivel 1 de bază care se deduce în conformitate cu alineatul (1) prin înmulţirea cuantumului menţionat la litera (a) de la prezentul alineat cu proporţia menţionată la litera (b) de la prezentul alineat:

Art. 47: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază atunci când o instituţie deţine o investiţie semnificativă într-o entitate din sectorul financiar

Art. 47^a: Expuneri neperformante

(1)În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), termenul «expunere» include oricare dintre următoarele elemente, cu condiţia ca acestea să nu fie incluse în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei:

(2)În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui instrument de datorie este valoarea sa contabilă măsurată fără a ţine seama de ajustările specifice pentru riscul de credit, de ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 şi 105, de cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m), de alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerii sau de scoaterile în afara bilanţului parţiale efectuate de către instituţie după ultima clasificare a expunerii drept neperformantă.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui angajament de creditare dat, a unei garanţii financiare date sau a oricărui alt angajament dat astfel cum este menţionat la litera (b) a alineatului (1) din prezentul articol este valoarea sa nominală, care reprezintă expunerea maximă a instituţiei la riscul de credit fără a ţine seama de nicio protecţie finanţată sau nefinanţată a creditului. Valoarea nominală a unui angajament de creditare este cuantumul neutilizat pe care instituţia s-a angajat să îl împrumute, iar valoarea nominală a unei garanţii financiare date este cuantumul maxim pe care entitatea ar putea să fie nevoită să îl plătească dacă se apelează la garanţie.

(3)În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), următoarele expuneri sunt clasificate drept neperformante:

e)o expunere sub forma unei garanţii financiare care este susceptibilă de a fi exercitată de beneficiarul garanţiei, inclusiv atunci când expunerea garantată suport îndeplineşte criteriile pentru a fi considerată drept neperformantă.

(4)Expunerile cărora nu li s-a aplicat o măsură de restructurare datorate dificultăţilor financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m) atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(6)Expunerile neperformante cărora li s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăţilor financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)nu există nicio sumă restantă în urma măsurilor de restructurare datorate dificultăţilor financiare, iar instituţia, pe baza analizei situaţiei financiare a debitorului, consideră acceptabilă probabilitatea ca expunerea să fie rambursată integral şi la timp.

(7)În cazul în care o expunere neperformantă a încetat să mai fie clasificată drept neperformantă în conformitate cu alineatul (6), expunerea respectivă este supusă unei perioade de probă până când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 47^b: Măsuri de restructurare datorate dificultăţilor financiare

(1)Termenul "măsură de restructurare datorată dificultăţilor financiare" reprezintă o concesie acordată de o instituţie unui debitor care se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăţi în îndeplinirea angajamentelor sale financiare. O concesie poate duce la o pierdere pentru creditor şi se referă la una dintre următoarele acţiuni:

(2)Cel puţin următoarele situaţii sunt considerate a fi măsuri de restructurare datorate dificultăţilor financiare:

(3)Următoarele circumstanţe indică faptul că este posibil să se fi adoptat măsuri de restructurare datorate dificultăţilor financiare:

Art. 47^c: Deducerea pentru expunerile neperformante

(1)În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), instituţiile determină cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente, separat pentru fiecare expunere neperformantă, care urmează să fie dedus din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază prin scăderea cuantumului determinat la litera (b) din prezentul alineat din cuantumul determinat la litera (a) din prezentul alineat, în cazul în care cuantumul menţionat la litera (a) depăşeşte cuantumul menţionat la litera (b):

b)suma următoarelor elemente, cu condiţia ca acestea să se refere la aceeaşi expunere neperformantă:

(iv)pentru instituţiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor prin utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea absolută a cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d), care se referă la expunerile neperformante, atunci când valoarea absolută atribuibilă fiecărei expuneri neperformante este determinată prin înmulţirea cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) cu procentajul cuantumului pierderii aşteptate pentru expunerea neperformantă din totalul cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru expunerile care se află în stare de nerambursare sau pentru expunerile care nu se află în stare de nerambursare, după caz;

(3)În scopul alineatului (1) litera (a) punctul (ii), se aplică următorii factori:

(4)Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, următorii factori se aplică părţii din expunerea neperformantă garantată sau contragarantată de un furnizor de protecţie eligibil menţionat la articolul 201 alineatul (1) literele (a)-(e), expuneri negarantate care ar primi o pondere de risc de 0 % în temeiul părţii a treia titlul II capitolul 2:

b)1 pentru partea garantată a expunerii neperformante, care se aplică începând din prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă, cu excepţia cazului în care furnizorul de protecţie eligibil a convenit să îşi îndeplinească integral şi în conformitate cu calendarul de plată contractual iniţial toate obligaţiile de plată ale debitorului faţă de instituţie, caz în care se aplică un factor 0 pentru partea garantată a expunerii neperformante.

(5)ABE evaluează paleta de practici aplicate pentru evaluarea expunerilor neperformante garantate şi poate elabora ghiduri pentru a specifica o metodologie comună, inclusiv eventuale cerinţe minime în materie de reevaluare legate de calendar şi de metode ad-hoc, pentru evaluarea prudenţială a formelor eligibile de protecţie finanţată şi nefinanţată a creditului, în special în ceea ce priveşte ipotezele cu privire la recuperabilitatea şi caracterul executoriu al acestora. Respectivele ghiduri pot include, de asemenea, o metodologie comună pentru stabilirea părţii garantate a unei expuneri neperformante, astfel cum se menţionează la alineatul (1).

(6)Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care unei expuneri i s-a acordat o măsură de restructurare datorată dificultăţilor financiare între un an şi doi ani de la clasificarea sa drept neperformantă, factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (2) la data la care se acordă măsura de restructurare datorată dificultăţilor financiare se aplică pentru o perioadă suplimentară de un an.

SUBSECŢIUNEA 2:Derogări şi alternative la deducerea din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

Art. 48: Derogări privind pragurile de deducere din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

(1)Atunci când efectuează deducerile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) literele (c) şi (i), instituţiile nu au obligaţia de a deduce cuantumurile elementelor enumerate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat, care, agregate, sunt egale cu sau sunt mai mici decât cuantumul-prag menţionat la alineatul (2):

a)creanţele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare şi decurg din diferenţe temporare şi care, agregate, reprezintă 10 % sau mai puţin din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei calculate după aplicarea:

b)dacă o instituţie deţine o investiţie semnificativă într-o entitate din sectorul financiar, deţinerile directe, indirecte şi sintetice ale respectivei instituţii de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale acelor entităţi care, agregate, reprezintă 10 % sau mai puţin din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei calculate după aplicarea:

(3)În sensul alineatului (1), instituţiile determină proporţia creanţelor privind impozitul amânat din cuantumul total al elementelor care nu trebuie dedus prin împărţirea cuantumului menţionat la litera (a) de la prezentul alineat la cuantumul menţionată la litera (b) de la prezentul alineat:

b)suma următoarelor elemente:

Art. 49: Cerinţe referitoare la deducere în cazul în care se aplică consolidarea, supravegherea suplimentară sau sistemele instituţionale de protecţie

(1)În vederea calculării fondurilor proprii pe bază individuală, pe bază subconsolidată şi pe bază consolidată, în cazul în care autorităţile competente solicită sau permit instituţiilor să aplice metoda nr. 1, 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2002/87/CE, autorităţile competente pot permite instituţiilor să nu deducă deţinerile de instrumente de fonduri proprii ale unei entităţi din sectorul financiar în care instituţia-mamă, societatea financiară holding-mamă sau societatea financiară holding mixtă-mamă sau instituţia deţine o investiţie semnificativă, numai dacă sunt îndeplinite condiţiile care figurează la literele (a)-(e) de la prezentul alineat:

(2)În vederea calculării fondurilor proprii pe bază individuală şi pe bază subconsolidată, instituţiile care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 nu deduc deţinerile de instrumente de fonduri proprii emise de entităţi din sectorul financiar incluse în sfera supravegherii pe bază consolidată, cu excepţia cazului în care autorităţile competente stabilesc acele deduceri care sunt necesare în anumite scopuri, în special separarea structurală a activităţilor bancare şi planificarea rezoluţiei, în scopul supravegherii pe bază individuală sau subconsolidată.

(3)În vederea calculării fondurilor proprii pe bază individuală sau subconsolidată, autorităţile competente pot permite instituţiilor să nu deducă deţinerile de instrumente de fonduri proprii în următoarele cazuri:

a)atunci când o instituţie are o deţinere într-o altă instituţie şi sunt îndeplinite condiţiile menţionate la punctele (i)-(v):

(iv)sistemul instituţional de protecţie întocmeşte un bilanţ consolidat, menţionat la articolul 113 alineatul (7) litera (e), sau, dacă nu are obligaţia să întocmească situaţii financiare consolidate, un calcul al valorilor agregate extinse, considerat satisfăcător de către autorităţile competente, care este echivalent cu dispoziţiile Directivei 86/635/CEE, care include anumite adaptări ale dispoziţiilor Directivei 83/349/CEE sau ale Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 care reglementează conturile consolidate ale grupurilor de instituţii de credit. Echivalenţa acestui calcul al valorilor agregate extinse este verificată de un auditor extern, în special în ceea ce priveşte faptul că utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii, precum şi orice constituire inadecvată de fonduri proprii între membrii sistemului instituţional de protecţie sunt excluse din calcul. Bilanţul consolidat sau calculul valorilor agregate extinse sunt prezentate autorităţilor competente cu o frecvenţă stabilită în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul 430 alineatul (7);

(v)instituţiile incluse într-un sistem instituţional de protecţie îndeplinesc împreună, pe bază consolidată sau pe bază agregată extinsă, cerinţele prevăzute la articolul 92 şi efectuează raportarea respectării respectivelor cerinţe în conformitate cu articolul 430. În cadrul unui sistem instituţional de protecţie, nu este necesară deducerea intereselor deţinute de membrii organizaţiilor cooperatiste de credit sau de entităţi juridice care nu sunt membri ai sistemului instituţional de protecţie, cu condiţia ca utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii, precum şi orice constituire inadecvată de fonduri proprii între membrii sistemului instituţional de protecţie şi acţionarul minoritar, atunci când acesta este o instituţie, să fie excluse.

(6)ABE, EIOPA şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (AEVMP) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 (¹), prin intermediul Comitetului comun, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze, în sensul prezentului articol, condiţiile de aplicare a metodelor de calcul enumerate în partea II a anexei I la Directiva 2002/87/CE pentru alternativele la deducere menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.

CAPITOLUL 3:Fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

SECŢIUNEA 1:Elemente şi instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

Art. 52: Instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

(1)Instrumentele de capital se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

e)instrumentele nu sunt garantate şi nici nu fac obiectul unei garanţii care creşte rangul de prioritate la plată al creanţelor, de niciuna dintre următoarele:

l)distribuirile în baza instrumentelor îndeplinesc următoarele condiţii:

p)în cazul în care emitentul este stabilit într-o ţară terţă şi a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluţie, a cărui entitate de rezoluţie este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, legislaţia sau dispoziţiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorităţii de rezoluţie de a exercita competenţele de reducere a valorii contabile şi de conversie menţionate la articolul 59 din directiva respectivă, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care emitentul este stabilit într-o ţară terţă şi nu a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluţie, a cărui entitate de rezoluţie este stabilită în Uniune, legislaţia sau dispoziţiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorităţii relevante din ţara terţă, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

q)în cazul în care emitentul este stabilit într-o ţară terţă şi a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluţie, a cărui entitate de rezoluţie este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, instrumentele pot fi emise în temeiul legislaţiei unei ţări terţe sau pot face în alt mod obiectul legislaţiei unei ţări terţe numai dacă, în temeiul legislaţiei respective, exercitarea competenţelor de reducere a valorii contabile şi de conversie menţionate la articolul 59 din directiva respectivă este efectivă şi executorie în baza dispoziţiilor statutare sau a dispoziţiilor contractuale cu caracter executoriu din punct de vedere juridic care recunosc rezoluţia sau alte acţiuni de reducere a valorii contabile sau de conversie;

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice:

Art. 53: Restricţii privind anularea distribuirilor aferente instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi caracteristici care ar putea să împiedice recapitalizarea instituţiei

Art. 54: Reducerea valorii sau conversia instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

(1)În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (n), instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar li se aplică următoarele dispoziţii:

c)în cazul în care dispoziţiile care reglementează instrumentele impun ca acestea să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care survine un eveniment declanşator, dispoziţiile respective precizează oricare dintre următoarele:

e)în cazul în care instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar au fost emise de o întreprindere filială stabilită într-o ţară terţă, pragul de 5,125 % sau mai mare menţionat la litera (a) se calculează în conformitate cu dreptul intern al ţării terţe respective sau cu dispoziţiile contractuale care reglementează instrumentele, cu condiţia ca autoritatea competentă, după consultarea ABE, să se asigure că dispoziţiile în cauză sunt cel puţin echivalente cu cerinţele prevăzute la prezentul articol.

(6)O instituţie care emite instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care se convertesc în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care survine un eveniment declanşator se asigură că are în permanenţă suficient capital social autorizat pentru convertirea tuturor acestor instrumente convertibile de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în acţiuni în cazul în care survine un eveniment declanşator. Toate autorizările necesare se obţin la data emiterii acestor instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar convertibile. Instituţia menţine permanent autorizaţia preliminară necesară pentru emiterea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază în care ar urma să fie convertite instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în cazul în care ar surveni un eveniment declanşator.

Art. 55: Consecinţe ale încetării îndeplinirii condiţiilor privind instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

SECŢIUNEA 2:Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

Art. 56: Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

Art. 57: Deduceri ale deţinerilor de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

a)instituţiile pot calcula cuantumul deţinerilor de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar pe baza poziţiei nete lungi cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

c)instituţiile pot compensa poziţii brute lungi pe instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care rezultă din deţineri de titluri de valoare bazate pe indici cu poziţii scurte pe instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care rezultă din poziţii scurte pe indici- suport, inclusiv atunci când aceste poziţii scurte implică un risc de contraparte, cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

Art. 58: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale entităţilor din sectorul financiar, atunci când o instituţie înregistrează o deţinere reciprocă destinată să crească în mod artificial fondurile proprii

Art. 59: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale entităţilor din sectorul financiar

a)instituţiile pot calcula deţinerile directe, indirecte şi sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale entităţilor din sectorul financiar pe baza poziţiei nete lungi pe aceeaşi expunere-suport cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

Art. 60: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar atunci când o instituţie nu deţine o investiţie semnificativă într-o entitate din sectorul financiar

(1)În sensul articolului 56 litera (c), instituţiile calculează cuantumul aplicabil care urmează să fie dedus prin înmulţirea cuantumului menţionat la litera (a) de la prezentul alineat cu factorul derivat din calculul menţionat la litera (b) de la prezentul alineat:

a)cuantumul agregat cu care deţinerile instituţiei, directe, indirecte şi sintetice, de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităţilor din sectorul financiar în care instituţia nu are o investiţie semnificativă depăşesc 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei, calculat după aplicarea:

b)cuantumul deţinerilor directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale acelor entităţi din sectorul financiar în care instituţia nu deţine o investiţie semnificativă împărţit la cuantumul agregat al tuturor deţinerilor directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale respectivelor entităţi din sectorul financiar.

(3)Cuantumul care urmează a fi dedus în conformitate cu alineatul (1) se distribuie proporţional tuturor instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar deţinute. Instituţiile stabilesc cuantumul fiecărui instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care urmează să fie dedus în conformitate cu alineatul (1) prin înmulţirea valorii menţionate la litera (a) de la prezentul alineat cu proporţia menţionată la litera (b) de la prezentul alineat:

CAPITOLUL 4:Fonduri proprii de nivel 2

SECŢIUNEA 1:Elemente şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2

Art. 62: Elemente de fonduri proprii de nivel 2

d)pentru instituţiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, excedentul conform IRB, înainte de impozite, acolo unde este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159, de până la 0,6 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor calculate în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3.

Art. 63: Instrumente de fonduri proprii de nivel 2

e)instrumentele nu sunt garantate sau nu fac obiectul unei garanţii care creşte rangul de prioritate al creanţelor, de niciuna dintre următoarele:

n)în cazul în care emitentul este stabilit într-o ţară terţă şi a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluţie, a cărui entitate de rezoluţie este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, legislaţia sau dispoziţiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorităţii de rezoluţie de a exercita competenţele de reducere a valorii contabile şi de conversie menţionate la articolul 59 din directiva respectivă, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

o)în cazul în care emitentul este stabilit într-o ţară terţă şi a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluţie, a cărui entitate de rezoluţie este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, instrumentele pot fi emise în temeiul legislaţiei unei ţări terţe sau pot face în alt mod obiectul legislaţiei unei ţări terţe numai dacă, în temeiul legislaţiei respective, exercitarea competenţelor de reducere a valorii contabile şi de conversie menţionate la articolul 59 din directiva respectivă este efectivă şi executorie în baza dispoziţiilor statutare sau a dispoziţiilor contractuale cu caracter executoriu din punct de vedere juridic care recunosc rezoluţia sau alte acţiuni de reducere a valorii contabile sau de conversie;

Art. 64: Amortizarea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2

(2)Măsura în care instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 sunt considerate elemente de fonduri proprii de nivel 2 pe parcursul ultimilor cinci ani dinaintea scadenţei respectivelor instrumente se calculează înmulţind rezultatul calculului menţionat la litera (a) cu cuantumul menţionat la litera (b), după cum urmează:

Art. 65: Consecinţe ale încetării îndeplinirii condiţiilor privind instrumentele de fonduri proprii de nivel 2

SECŢIUNEA 2:Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 2

Art. 66: Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 2

Art. 67: Deduceri ale deţinerilor de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 2

c)instituţiile pot compensa poziţii brute lungi pe instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 2 care rezultă din deţineri de titluri de valoare bazate pe indici, cu poziţii scurte pe instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 2 care rezultă din poziţii scurte pe indici-suport, inclusiv atunci când aceste poziţii scurte implică un risc de contraparte, condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:.

Art. 68: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităţilor din sectorul financiar, atunci când o instituţie înregistrează o deţinere reciprocă destinată să crească în mod artificial fondurile proprii

Art. 69: Deducerea deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităţilor din sectorul financiar

a)instituţiile pot calcula deţinerile directe, indirecte şi sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităţilor din sectorul financiar pe baza poziţiei nete lungi pe aceeaşi expunere-suport cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

Art. 70: Deducerea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 în cazul în care o instituţie nu deţine o investiţie semnificativă într-o entitate relevantă

(1)În sensul articolului 66 litera (c), instituţiile calculează cuantumul aplicabil care urmează să fie dedus prin înmulţirea cuantumului menţionat la litera (a) de la prezentul alineat cu factorul derivat din calculul menţionat la litera (b) de la prezentul alineat:

b)cuantumul deţinerilor directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităţilor din sectorul financiar în care instituţia nu are o investiţie semnificativă împărţit la cuantumul agregat al deţinerilor directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale respectivelor entităţi din sectorul financiar.

(3)Cuantumul care urmează a fi dedus în conformitate cu alineatul (1) este proporţional din fiecare instrument de fonduri proprii de nivel 2 deţinut. Instituţiile determină cuantumul care urmează să fie dedus din fiecare instrument de fonduri proprii de nivel 2 care este dedus în temeiul alineatului (1) înmulţind cuantumul menţionat la litera (a) de la prezentul alineat cu proporţia menţionată la litera (b) de la prezentul alineat:

CAPITOLUL 5^a:Pasive eligibile

Secţiunea 1:Elemente şi instrumente de pasive eligibile

Art. 72^a: Elemente de pasive eligibile

(1)Elementele de pasive eligibile, cu excepţia cazului în care aparţin uneia dintre categoriile de pasive excluse prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol şi în măsura specificată la articolul 72c, constau în:

(2)Următoarele pasive sunt excluse din elementele de pasive eligibile:

e)datoriile garantate, inclusiv obligaţiunile garantate şi pasivele sub formă de instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire şi care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligaţiunile garantate, cu condiţia ca toate activele garantate asociate unui portofoliu de acoperire a obligaţiunilor garantate să rămână neafectate, separate şi cu fonduri suficiente şi excluzând orice parte a unei datorii garantate sau a unei datorii acoperite prin garanţii reale care depăşeşte valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenţie sau a garanţiei reale care o acoperă;

i)datoriile cu o scadenţă reziduală mai mică de şapte zile, faţă de:

j)o datorie faţă de:

l)datorii care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate.

Art. 72^b: Instrumente de pasive eligibile

(2)Datoriile sunt considerate instrumente de pasive eligibile dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

d)creanţa asupra principalului datoriilor, în temeiul dispoziţiilor care reglementează instrumentele, este în întregime subordonată creanţelor care decurg din pasivele excluse menţionate la articolul 72a alineatul (2); această cerinţă de subordonare este considerată a fi îndeplinită în oricare dintre următoarele situaţii:

n)în cazul instrumentelor emise după 28 iunie 2021, documentaţia contractuală relevantă şi, dacă este cazul, prospectul referitor la emisiune fac trimitere în mod explicit la posibila exercitare a competenţelor de reducere a valorii contabile şi de conversie în conformitate cu articolul 48 din Directiva 2014/59/UE.

În sensul primului paragraf litera (d) de la prezentul articol, în cazul în care o parte din pasivele excluse menţionate la articolul 72a alineatul (2) sunt subordonate creanţelor negarantate obişnuite în temeiul dreptului intern în materie de insolvenţă, printre altele, ca urmare a faptului că sunt deţinute de un creditor care are relaţii strânse cu debitorul, întrucât creditorul este sau a fost acţionar, se află într-o relaţie de control sau de grup, este membru al organului de conducere sau în legătură cu oricare dintre persoanele respective, subordonarea nu se evaluează prin raportare la creanţele care rezultă din aceste pasive excluse.

(3)În plus faţă de datoriile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea de rezoluţie poate permite ca datoriile să fie considerate drept instrumente de pasive eligibile până la un cuantum agregat care nu depăşeşte 3,5 % din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3), cu condiţia ca:

(4)Autoritatea de rezoluţie poate permite ca datoriile să fie considerate instrumente de pasive eligibile în plus faţă de datoriile menţionate la alineatul (2), cu condiţia ca:

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)forma şi natura stimulentelor pentru răscumpărare în sensul condiţiei prevăzute la alineatul (2) primul paragraf litera (g) de la prezentul articol şi la articolul 72c alineatul (3).

Art. 72^c: Amortizarea instrumentelor de pasive eligibile

(4)În sensul alineatului (1), în cazul în care un instrument de pasive eligibile include opţiuni de răscumpărare anticipată care pot fi exercitate la discreţia exclusivă a emitentului înainte de scadenţa stabilită iniţial a instrumentului, însă dispoziţiile care reglementează instrumentul nu includ niciun stimulent pentru exercitarea opţiunii call sau pentru răscumpărarea sau rambursarea înainte de scadenţă a instrumentului şi nu includ nicio opţiune de răscumpărare sau rambursare la discreţia deţinătorilor, scadenţa instrumentului se defineşte ca fiind scadenţa stabilită iniţial.

Art. 72^d: Consecinţe ale încetării îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate

Secţiunea 2:Deduceri din elementele de pasive eligibile

Art. 72^e: Deduceri din elementele de pasive eligibile

(1)Instituţiile care fac obiectul articolului 92a deduc din elementele de pasive eligibile:

(3)În sensul prezentei secţiuni, instituţiile pot calcula cuantumul deţinerilor de instrumente de pasive eligibile menţionate la articolul 72b alineatul (3), după cum urmează:

(4)În cazul în care o instituţie-mamă din UE sau o instituţie-mamă dintr-un stat membru care face obiectul articolului 92a are deţineri directe, indirecte sau sintetice de instrumente de fonduri proprii sau de instrumente de pasive eligibile ale uneia sau mai multor filiale care nu aparţin aceluiaşi grup de rezoluţie ca instituţia-mamă, autoritatea de rezoluţie a instituţiei-mamă respective, după analizarea corespunzătoare a avizului autorităţilor de rezoluţie sau al autorităţilor relevante din ţara terţă ale filialelor în cauză, poate permite instituţiei-mamă să deducă deţinerile respective prin deducerea unui cuantum mai mic, specificat de autoritatea de rezoluţie a instituţiei-mamă respective. Acest cuantum ajustat trebuie să fie cel puţin egal cu cuantumul (m) calculat după cum urmează:

ri = rata aplicabilă filialei i la nivelul grupului său de rezoluţie, în conformitate cu articolul 92a alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament şi cu articolul 45c alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Directiva 2014/59/UE sau, în cazul filialelor din ţări terţe, o cerinţă de rezoluţie echivalentă aplicabilă filialei i din ţara terţă în care îşi are sediul social, în măsura în care cerinţa respectivă este îndeplinită cu instrumente care ar fi considerate fonduri proprii sau pasive eligibile în temeiul prezentului regulament.

wi = rata aplicabilă filialei i la nivelul grupului său de rezoluţie, în conformitate cu articolul 92a alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament şi cu articolul 45c alineatul (3) primul paragraf litera (b) din Directiva 2014/59/UE sau, în cazul filialelor din ţări terţe, o cerinţă de rezoluţie echivalentă aplicabilă filialei i din ţara terţă în care îşi are sediul social, în măsura în care cerinţa respectivă este îndeplinită cu instrumente care ar fi considerate fonduri proprii sau pasive eligibile în temeiul prezentului regulament.

(5)Instituţiile şi entităţile menţionate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din Directiva 2014/59/UE deduc din elementele de pasive eligibile deţinerile lor de instrumente de fonduri proprii şi de instrumente de pasive eligibile dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)instrumentele de fonduri proprii şi instrumentele de pasive eligibile deţinute de instituţia sau entitatea menţionată la litera (a) au fost emise de o instituţie sau o entitate, astfel cum este menţionată la articolul 92b alineatul (1) din prezentul regulament sau la articolul 45f alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, care nu este ea însăşi o entitate de rezoluţie şi care aparţine aceluiaşi grup de rezoluţie ca şi instituţia sau entitatea menţionată la litera (a).

Prin derogare de la primul paragraf, deţinerile de instrumente de fonduri proprii şi de instrumente de pasive eligibile nu se deduc în cazul în care instituţia sau entitatea menţionată la primul paragraf litera (a) trebuie să respecte cerinţa menţionată la primul paragraf litera (b) pe bază consolidată, iar instituţia sau entitatea menţionată la primul paragraf litera (c) este inclusă în consolidarea instituţiei sau a entităţii menţionate la primul paragraf litera (a), în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2.

Art. 72^f: Deducerea deţinerilor de instrumente proprii de pasive eligibile

(c)instituţiile pot compensa poziţii brute lungi pe instrumente proprii de pasive eligibile care rezultă din deţineri de titluri de valoare bazate pe indici, cu poziţii scurte pe instrumente proprii de pasive eligibile care rezultă din poziţii scurte pe indici-suport, inclusiv atunci când aceste poziţii scurte implică un risc de contraparte, cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

Art. 72^h: Deducerea deţinerilor de pasive eligibile ale altor entităţi G-SII

(a)ele pot calcula deţinerile directe, indirecte şi sintetice de instrumente de pasive eligibile pe baza poziţiei nete lungi pe aceeaşi expunere-suport, cu condiţia îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiţii:

Art. 72ⁱ: Deducerea pasivelor eligibile atunci când instituţia nu deţine o investiţie semnificativă în entităţi G-SII

(1)În sensul articolului 72e alineatul (1) litera (c), instituţiile calculează cuantumul aplicabil care urmează să fie dedus prin înmulţirea cuantumului menţionat la litera (a) de la prezentul alineat cu factorul derivat din calculul menţionat la litera (b) de la prezentul alineat:

a)cuantumul agregat cu care deţinerile instituţiei, directe, indirecte şi sintetice, de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităţilor din sectorul financiar în care instituţia nu are o investiţie semnificativă şi de instrumente de pasive eligibile ale entităţilor G-SII în care instituţia nu are o investiţie semnificativă depăşesc 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei, după aplicarea:

b)cuantumul deţinerilor directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de pasive eligibile ale entităţilor G-SII în care instituţia nu are o investiţie semnificativă împărţit la cuantumul agregat al deţinerilor directe, indirecte şi sintetice ale instituţiei de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităţilor din sectorul financiar în care entitatea de rezoluţie nu are o investiţie semnificativă şi de instrumente de pasive eligibile ale entităţilor G-SII în care entitatea de rezoluţie nu are o investiţie semnificativă.

(3)Cuantumul care urmează a fi dedus în conformitate cu alineatul (1) se distribuie proporţional fiecărui instrument de pasive eligibile al unei entităţi G-SII deţinut de instituţie. Instituţiile determină cuantumul fiecărui instrument de pasive eligibile care se deduce în conformitate cu alineatul (1) prin înmulţirea cuantumului menţionat la litera (a) de la prezentul alineat cu proporţia menţionată la litera (b) de la prezentul alineat:

Art. 72^j: Exceptarea portofoliului de tranzacţionare de la deducerile din elementele de pasive eligibile

(1)Instituţiile pot decide să nu deducă o anumită parte din deţinerile directe, indirecte şi sintetice de instrumente de pasive eligibile, care, la nivel agregat şi calculată pe baza poziţiilor brute lungi, este mai mică sau egală cu 5 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei după aplicarea articolelor 32-36, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

Capitolul 6:Cerinţe generale privind fondurile proprii şi pasivele eligibile

Art. 73: DISTRIBUIRI AFERENTE INSTRUMENTELOR

(1)Instrumentele de capital şi datoriile pentru care o instituţie are capacitatea discreţionară de a decide să plătească distribuiri sub altă formă decât în numerar sau în instrumente de fonduri proprii nu sunt eligibile pentru a fi considerate instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumente de fonduri proprii de nivel 2 sau instrumente de pasive eligibile, cu excepţia cazului în care instituţia a primit aprobarea prealabilă a autorităţii competente.

(2)Autorităţile competente acordă aprobarea prealabilă menţionată la alineatul (1) numai atunci când consideră că se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

(3)Instrumentele de capital şi datoriile pentru care o persoană juridică, alta decât instituţia care le emite, are capacitatea discreţionară de a decide sau de a cere ca plata distribuirilor aferente instrumentelor sau datoriilor respective să fie făcută sub altă formă decât în numerar sau în instrumente de fonduri proprii nu sunt eligibile pentru a fi considerate drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumente de fonduri proprii de nivel 2 sau instrumente de pasive eligibile.

(5)Alineatul (4) nu se aplică în situaţia în care instituţia este o entitate de referinţă pentru respectivul indice general al pieţei, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele două condiţii:

Art. 74: Deţinerile de instrumente de capital emise de entităţi reglementate din sectorul financiar care nu se califică drept capital reglementat

Art. 75: Cerinţe de deducere şi de scadenţă pentru poziţiile scurte

Art. 76: Deţinerile de instrumente de capital şi de pasive bazate pe indici

(1)În sensul articolului 42 litera (a), articolului 45 litera (a), articolului 57 litera (a), articolului 59 litera (a), articolului 67 litera (a), articolului 69 litera (a), articolului 72f litera (a) şi articolului 72h litera (a), instituţiile pot reduce cuantumul unei poziţii lungi pe un instrument de capital sau un pasiv cu acea parte dintr-un indice care este alcătuită din aceeaşi expunere-suport care este acoperită, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(2)În cazul în care autoritatea competentă a acordat aprobarea prealabilă, o instituţie poate folosi o estimare prudentă a expunerii-suport a instituţiei faţă de instrumentele de capital sau faţă de pasivele incluse în indici ca alternativă la calcularea expunerii unei instituţii faţă de elementele menţionate la una sau mai multe dintre următoarele litere:

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Art. 77: Condiţii pentru reducerea fondurilor proprii şi a pasivelor eligibile

(1)O instituţie obţine aprobarea prealabilă a autorităţii competente înainte de:

Art. 78: Aprobarea autorităţii de supraveghere pentru reducerea fondurilor proprii

(1)Autoritatea competentă acordă unei instituţii aprobarea de a exercita opţiunea call sau a reduce, a răscumpăra sau a rambursa instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 sau de a reduce, a distribui sau a reclasifica conturile de prime de emisiune aferente, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

b)instituţia a demonstrat, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, că în urma acţiunii menţionate la articolul 77 alineatul (1) din prezentul regulament, fondurile proprii şi pasivele eligibile ale instituţiei ar depăşi cerinţele prevăzute în prezentul regulament şi în Directivele 2013/36/UE şi 2014/59/UE cu marja pe care autoritatea competentă o consideră necesară.

În cazul în care o instituţie oferă garanţii suficiente cu privire la capacitatea sa de a funcţiona cu fonduri proprii al căror cuantum depăşeşte cuantumurile prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE, autoritatea competentă poate acorda instituţiei respective o aprobare prealabilă generală de a efectua oricare dintre acţiunile prevăzute la articolul 77 alineatul (1) din prezentul regulament, sub rezerva unor criterii care să asigure că orice astfel de acţiune viitoare este realizată cu respectarea condiţiilor prevăzute la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat. Această aprobare prealabilă generală se acordă numai pentru o perioadă de timp specificată, care nu depăşeşte un an, cu posibilitate de reînnoire. Aprobarea prealabilă generală se acordă numai pentru un anumit cuantum prestabilit, care este fixat de autoritatea competentă.

(3)În cazul în care o instituţie efectuează o acţiune menţionată la articolul 77 alineatul (1) litera (a) şi dreptul intern aplicabil interzice refuzul de a răscumpăra instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază menţionate la articolul 27, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol dacă autoritatea competentă impune instituţiei să limiteze de o manieră corespunzătoare răscumpărarea acestor instrumente.

(4)Autorităţile competente pot permite instituţiilor să exercite opţiunile call sau să răscumpere sau să ramburseze instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2 sau conturi de prime de emisiune aferente timp de cinci ani de la data emiterii lor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (1), precum şi una dintre următoarele condiţii:

a)există o schimbare în clasificarea, din punctul de vedere al reglementărilor, a instrumentelor respective care ar putea conduce la excluderea lor din categoria fondurilor proprii sau la reclasificarea lor ca fonduri proprii de o calitate inferioară şi sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:

d)înainte sau în acelaşi timp cu acţiunea menţionată la articolul 77 alineatul (1), instituţia înlocuieşte instrumentele sau conturile de prime de emisiune aferente menţionate la articolul 77 alineatul (1) cu instrumente de fonduri proprii de o calitate egală sau mai bună în condiţii sustenabile ţinând cont de capacitatea instituţiei de a obţine venituri, iar autoritatea competentă a aprobat această acţiune întrucât a considerat că ar fi benefică din punct de vedere prudenţial şi justificată de circumstanţe excepţionale;

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

c)procedura de urmat, inclusiv limitele şi procedurile de acordare de către autorităţile competente a aprobării prealabile pentru una dintre acţiunile enumerate la articolul 77 alineatul (1), şi datele care trebuie furnizate la depunerea unei cereri de către o instituţie pentru a obţine din partea autorităţii competente aprobarea de a efectua o acţiune menţionată la articolul respectiv, inclusiv procedura care se aplică în cazul răscumpărării acţiunilor emise către membrii organizaţiilor cooperatiste de credit, precum şi termenul de prelucrare a unei astfel de cereri.

Art. 78^a: Aprobarea de a reduce instrumentele de pasive eligibile

(1)Autoritatea de rezoluţie acordă unei instituţii aprobarea de a exercita opţiunea call sau a răscumpăra sau a rambursa instrumente de pasive eligibile dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

b)instituţia a demonstrat, într-un mod pe care autoritatea de rezoluţie îl consideră satisfăcător, că în urma acţiunii menţionate la articolul 77 alineatul (2) din prezentul regulament, fondurile proprii şi pasivele eligibile ale instituţiei ar depăşi cerinţele de fonduri proprii şi de pasive eligibile prevăzute în prezentul regulament şi în Directivele 2013/36/UE şi 2014/59/UE cu marja pe care autoritatea de rezoluţie, în acord cu autoritatea competentă, o consideră necesară;

c)instituţia a demonstrat, într-un mod pe care autoritatea de rezoluţie îl consideră satisfăcător, că înlocuirea parţială sau integrală a pasivelor eligibile cu instrumente de fonduri proprii este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de fonduri proprii prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE, pentru menţinerea autorizaţiei.

În cazul în care o instituţie oferă garanţii suficiente cu privire la capacitatea sa de a funcţiona cu fonduri proprii şi pasive eligibile al căror cuantum depăşeşte cerinţele stabilite în prezentul regulament şi în Directivele 2013/36/UE şi 2014/59/UE, autoritatea de rezoluţie, după consultarea autorităţii competente, poate acorda instituţiei respective o aprobare prealabilă generală de a exercita opţiunile call sau de a răscumpăra sau a rambursa instrumentele de pasive eligibile, sub rezerva unor criterii care să asigure că orice astfel de acţiune viitoare este realizată cu respectarea condiţiilor prevăzute la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat. Această aprobare prealabilă generală se acordă numai pentru o perioadă de timp specificată, care nu depăşeşte un an, cu posibilitate de reînnoire. Aprobarea prealabilă generală se acordă pentru un anumit cuantum prestabilit, care este fixat de autoritatea de rezoluţie. Autorităţile de rezoluţie informează autorităţile competente cu privire la orice aprobare prealabilă generală acordată.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

d)înţelesul expresiei «condiţii sustenabile ţinând cont de capacitatea instituţiei de a obţine venituri».

Art. 79: Derogare temporară de la deducerea din fondurile proprii şi din pasivele eligibile

(1)În cazul în care o instituţie deţine instrumente de capital sau datorii care sunt considerate instrumente de fonduri proprii ale unei entităţi din sectorul financiar sau instrumente de pasive eligibile ale unei instituţii, iar autoritatea competentă consideră că aceste deţineri au scopul unei operaţiuni de asistenţă financiară destinate reorganizării şi restabilirii viabilităţii entităţii sau instituţiei respective, autoritatea competentă poate să acorde o derogare temporară de la aplicarea dispoziţiilor privind deducerea care, în mod obişnuit, s-ar aplica instrumentelor respective.

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să definească noţiunea de temporar în sensul alineatului (1) şi condiţiile pe baza cărora o autoritate competentă poate considera că deţinerile temporare respective au scopul unei operaţiuni de asistenţă financiară destinate reorganizării şi salvării unei entităţi relevante.

Art. 79^a: Evaluarea conformităţii cu condiţiile privind instrumentele de fonduri proprii şi de pasive eligibile

Instituţiile ţin seama de caracteristicile de fond ale instrumentelor şi nu doar de forma lor juridică atunci când evaluează conformitatea cu cerinţele stabilite în partea a doua. Pentru evaluarea caracteristicilor de fond ale unui instrument se iau în considerare toate acordurile legate de instrumente, chiar şi în cazul în care acestea nu sunt prevăzute în mod explicit în termenele şi condiţiile instrumentelor propriu-zise, pentru a stabili dacă efectele economice combinate ale acestor acorduri sunt conforme cu obiectivul dispoziţiilor relevante.

Art. 80: Revizuirea continuă a calităţii instrumentelor de fonduri proprii şi de pasive eligibile

(1)ABE monitorizează calitatea instrumentelor de fonduri proprii şi de pasive eligibile emise de instituţiile din întreaga Uniune şi notifică imediat Comisiei situaţiile în care există dovezi semnificative că instrumentele respective nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate corespunzătoare prevăzute în prezentul regulament.

TITLUL II:INTERESE MINORITARE ŞI INSTRUMENTE DE FONDURI PROPRII DE NIVEL 1 SUPLIMENTAR ŞI INSTRUMENTE DE FONDURI PROPRII DE NIVEL 2 EMISE DE FILIALE

Art. 81: Interesele minoritare care se califică pentru includerea în fondurile proprii de nivel 1 de bază consolidate

(1)Interesele minoritare cuprind suma elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale unei filiale dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)filiala este una dintre următoarele:

(v)o societate financiară holding intermediară dintr-o ţară terţă, cu condiţia ca respectiva societate financiară holding intermediară să facă obiectul unor cerinţe prudenţiale la fel de stringente precum cele aplicate instituţiilor de credit din ţara terţă respectivă şi cu condiţia ca Comisia să fi adoptat o decizie, în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), stabilind faptul că cerinţele prudenţiale respective sunt cel puţin echivalente cu cele din prezentul regulament;

Art. 82: Fonduri proprii de nivel 1 suplimentar eligibile, fonduri proprii de nivel 1 eligibile, fonduri proprii de nivel 2 eligibile şi fonduri proprii eligibile

(a)filiala este una dintre următoarele:

Art. 83: Fonduri proprii de nivel 1 suplimentar eligibile şi fonduri proprii de nivel 2 eligibile emise de o entitate cu scop special

(1)Instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 emise de o entitate cu scop special şi conturile de prime de emisiune aferente sunt incluse până la 31 decembrie 2021 în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar eligibile, în fondurile proprii de nivel 1 eligibile sau în fondurile proprii de nivel 2 eligibile ori în fondurile proprii eligibile, după caz, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

d)singurul activ al entităţii cu scop special este investiţia sa în fondurile proprii ale întreprinderii-mamă sau ale unei filiale a acesteia care este inclusă în consolidare prin metoda consolidării globale, în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2, sub o formă care îndeplineşte condiţiile relevante prevăzute la articolul 52 alineatul (1) sau la articolul 63, după caz.

În cazul în care autoritatea competentă consideră că activele unei entităţi cu scop special, altele decât investiţia sa în fondurile proprii ale întreprinderii-mamă sau ale unei filiale a acesteia care este inclusă în domeniul de aplicare al consolidării în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2, sunt minime şi nesemnificative pentru o astfel de entitate, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la respectarea condiţiei prevăzute la litera (d) de la primul paragraf.

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze tipurile de active care pot fi aferente funcţionării entităţilor cu scop special, precum şi noţiunile «minime» şi «nesemnificative» menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf.

Art. 84: Interese minoritare incluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază consolidate

(1)Instituţiile determină cuantumul intereselor minoritare ale unei filiale inclus în fondurile proprii de nivel 1 de bază consolidate scăzând din interesele minoritare ale respectivei întreprinderi produsul dintre cuantumul menţionat la litera (a) şi procentul menţionat la litera (b), după cum urmează:

a)fonduri proprii de nivel 1 de bază ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

1.în cazul în care filiala este una dintre cele menţionate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiţii sau o societate holding de investiţii intermediară, suma cerinţei prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerinţelor menţionate la articolele 458 şi 459 din prezentul regulament, a cerinţelor specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE şi a cerinţei amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

(ii)cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinţei prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerinţelor menţionate la articolele 458 şi 459 din prezentul regulament, a cerinţelor specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE şi a cerinţei amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

b)interesele minoritare ale filialei exprimate ca procent din totalitatea elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale respectivei întreprinderi.»;

(5)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la aplicarea prezentului articol unei societăţi financiare holding-mamă care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

d)peste 90 % din fondurile proprii de nivel 1 de bază consolidate provin din filiala menţionată la litera (c), calculate pe bază subconsolidată.

(6)În cazul în care instituţiile de credit afiliate în mod permanent unei case centrale în cadrul unei reţele şi instituţiile create în cadrul unui sistem instituţional de protecţie, sub rezerva condiţiilor stabilite la articolul 113 alineatul (7), au dispoziţii în materie de garanţii încrucişate care prevăd că nu există şi nu se întrevede niciun impediment de ordin material, practic sau juridic în calea transferului de la contraparte la instituţia de credit a sumei reprezentând fonduri proprii peste cerinţele reglementate, aceste instituţii sunt scutite de la aplicarea dispoziţiilor prezentului articol în ceea ce priveşte deducerile şi pot recunoaşte în totalitate eventualele interese minoritare care rezultă din sistemul de garanţii încrucişate.

Art. 85: Instrumente de fonduri proprii de nivel 1 eligibile incluse în fondurile proprii de nivel 1 consolidate

(1)Instituţiile determină cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 eligibile ale unei filiale incluse în fondurile proprii consolidate scăzând din fondurile proprii de nivel 1 eligibile ale respectivei întreprinderi produsul dintre cuantumul menţionat la litera (a) şi procentul menţionat la litera (b), după cum urmează:

a)fondurile proprii de nivel 1 ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

1.în cazul în care filiala este una dintre cele menţionate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiţii sau o societate holding de investiţii intermediară, suma cerinţei prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerinţelor menţionate la articolele 458 şi 459 din prezentul regulament, a cerinţelor specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE şi a cerinţei amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

(ii)cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinţei prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerinţelor menţionate la articolele 458 şi 459 din prezentul regulament, a cerinţelor specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE şi a cerinţei amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

b)fondurile proprii de nivel 1 eligibile ale filialei exprimate ca procent din totalitatea elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază şi a elementelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale respectivei întreprinderi.»;

Art. 86: Fonduri proprii de nivel 1 eligibile incluse în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar consolidate

Art. 87: Fondurile proprii eligibile incluse în fondurile proprii consolidate

(1)Instituţiile determină cuantumul fondurilor proprii eligibile ale unei filiale incluse în fondurile proprii consolidate scăzând din fondurile proprii eligibile ale respectivei întreprinderi produsul dintre cuantumul menţionat la litera (a) şi procentul menţionat la litera (b), după cum urmează:

a)fondurile proprii ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

1.în cazul în care filiala este una dintre cele menţionate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiţii sau o societate holding de investiţii intermediară, suma cerinţei prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerinţelor menţionate la articolele 458 şi 459 din prezentul regulament, a cerinţelor specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE şi a cerinţei amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

(ii)cuantumul fondurilor proprii aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinţei prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerinţelor menţionate la articolele 458 şi 459 din prezentul regulament, a cerinţelor specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE şi a cerinţei amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerinţelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

b)fondurile proprii eligibile ale întreprinderii, exprimate ca procent din suma tuturor elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, a elementelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi a elementelor de fonduri proprii de nivel 2, cu excepţia cuantumurilor menţionate la articolul 62 literele (c) şi (d), ale respectivei întreprinderi.»;

Art. 88: Instrumente de fonduri proprii eligibile incluse în fondurile proprii de nivel 2 consolidate

Art. 88^a: Instrumente care pot fi considerate instrumente de pasive eligibile

(c)nu depăşesc cuantumul stabilit prin deducerea cuantumului menţionat la punctul (i) din cuantumul menţionat la punctul (ii):

TITLUL III:DEŢINERI CALIFICATE DIN AFARA SECTORULUI FINANCIAR

Art. 89: Ponderarea la riscuri şi interzicerea deţinerilor calificate din afara sectorului financiar

(3)Autorităţile competente aplică cerinţele prevăzute la litera (a) sau (b) deţinerilor calificate ale instituţiilor menţionate la alineatele (1) şi (2):

Art. 91: Excepţii

(1)Acţiunile întreprinderilor care nu sunt menţionate la articolul 89 alineatul (1) literele (a) şi (b) nu se includ în calcularea limitelor de capital eligibil menţionate la respectivul articol, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

PARTEA III:CERINŢE DE CAPITAL

TITLUL I:CERINŢE GENERALE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

CAPITOLUL 1:Nivelul solicitat de fonduri proprii

SECŢIUNEA 1:Cerinţe de fonduri proprii pentru instituţii

Art. 92: Cerinţe de fonduri proprii

(1¹)În plus faţă de cerinţa stabilită la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, o G-SII menţine un amortizor pentru indicatorul efectului de levier egal cu indicatorul de măsurare a expunerii totale, menţionat la articolul 429 alineatul (4) din prezentul regulament, al G-SII înmulţit cu 50 % din rata amortizorului G-SII aplicabilă G-SII în conformitate cu articolul 131 din Directiva 2013/36/UE.

(2)Instituţiile îşi calculează ratele capitalului după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează cuantumul total al expunerii la risc după cum urmează:

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, un stat membru poate decide că cuantumul total al expunerii la risc este cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim, calculat în conformitate cu alineatul (4), pentru instituţiile care fac parte dintr-un grup cu o instituţie-mamă în acelaşi stat membru, cu condiţia ca această instituţie-mamă sau, în cazul grupurilor compuse dintr-un organism central şi instituţii afiliate în mod permanent, întregul constituit de organismul central împreună cu instituţiile sale afiliate să îşi calculeze cuantumul total al expunerii la risc în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat pe bază consolidată.

(4)Cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim se calculează ca suma literelor (a)-(g) de la prezentul alineat după luarea în considerare a alineatului (6) de la prezentul articol:

g)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit al contrapărţii care decurge din portofoliul de tranzacţionare ale instituţiei pentru următoarele tipuri de tranzacţii şi acorduri, calculate în conformitate cu titlul II din prezenta parte:

(5)Cuantumul total al expunerii la risc conform abordărilor standardizate se calculează ca suma literelor (a)-(g) de la alineatul (4), după luarea în considerare a alineatului (6) şi a următoarelor cerinţe:

a)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit, inclusiv riscul de credit al contrapărţii, şi pentru riscul de diminuare a valorii creanţei, menţionate la alineatul (4) litera (a), precum şi pentru riscul de credit al contrapărţii care decurge din portofoliul de tranzacţionare menţionat la litera (g) de la alineatul respectiv, se calculează fără a se utiliza niciuna dintre următoarele abordări:

(6)În vederea calculării cuantumului total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim, menţionat la alineatul (4), şi a cuantumului total al expunerii la risc conform abordărilor standardizate, menţionat la alineatul (5), se aplică următoarele dispoziţii:

Art. 92^a: Cerinţe privind fondurile proprii şi pasivele eligibile pentru G-SII

(1)Sub rezerva articolelor 93 şi 94 şi a excepţiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, instituţiile identificate drept entităţi de rezoluţie care sunt entităţi G-SII îndeplinesc în orice moment următoarele cerinţe privind fondurile proprii şi pasivele eligibile:

(2)Cerinţele prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

Art. 92^b: Cerinţa privind fondurile proprii şi pasivele eligibile pentru G-SII din afara UE

(2)În scopul respectării alineatului (1), instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 şi instrumentele de pasive eligibile sunt luate în considerare numai dacă sunt deţinute de întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a G-SII din afara UE şi au fost emise direct sau indirect prin intermediul altor entităţi din cadrul aceluiaşi grup, cu condiţia ca toate aceste entităţi să fie stabilite în aceeaşi ţară terţă ca respectiva întreprindere-mamă de cel mai înalt rang sau într-un stat membru.

(3)Un instrument de pasive eligibile este luat în considerare numai în scopul respectării alineatului (1), dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii suplimentare:

Art. 93: Cerinţa de capital iniţial în condiţii de asigurare a continuităţii activităţii

Art. 94: Derogare pentru portofoliile de tranzacţionare de mici dimensiuni

(1)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (4) litera (b) şi alineatul (5) litera (b), instituţiile pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru activităţile legate de portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, cu condiţia ca dimensiunea activităţii bilanţiere şi extrabilanţiere a instituţiilor cu portofoliile de tranzacţionare să fie mai mică sau egală cu ambele praguri următoare, pe baza unei evaluări realizate lunar utilizând datele din ultima zi a lunii respective:

(2)Atunci când sunt îndeplinite ambele condiţii stabilite la alineatul (1) literele (a) şi (b), instituţiile pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacţionare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează dimensiunea activităţii lor bilanţiere şi extrabilanţiere cu portofoliile de tranzacţionare pe baza datelor din ultima zi a fiecărei luni, în sensul alineatului (1), în conformitate cu următoarele cerinţe:

a)toate poziţiile atribuite portofoliului de tranzacţionare în conformitate cu articolul 104 sunt incluse în calcul, cu excepţia următoarelor:

b)toate poziţiile incluse în calcul în conformitate cu litera (a) se evaluează la valoarea lor de piaţă de la data respectivă; în cazul în care valoarea de piaţă a unei poziţii nu este disponibilă la o anumită dată, instituţiile utilizează valoarea justă pentru poziţia respectivă de la data vizată; în cazul în care valoarea de piaţă şi valoarea justă a unei poziţii nu sunt disponibile la o anumită dată, instituţiile utilizează cea mai recentă valoare de piaţă sau valoare justă pentru poziţia respectivă;

c)valoarea absolută a poziţiei lungi agregate se adună cu valoarea absolută a poziţiei scurte agregate.

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metoda de identificare a principalului determinant de risc al unei poziţii şi pentru a stabili dacă o tranzacţie reprezintă o poziţie lungă sau scurtă, astfel cum se menţionează la alineatul (3) de la prezentul articol, la articolul 273a alineatul (3) şi la articolul 325a alineatul (2).

SECŢIUNEA 2:Cerinţe de fonduri proprii pentru firmele de investiţii autorizate să furnizeze servicii de investiţii într-o măsură limitată

Art. 95: Cerinţe de fonduri proprii pentru firmele de investiţii autorizate să furnizeze servicii de investiţii într-o măsură limitată

(2)Firmele de investiţii menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi firmele menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 litera (c) care prestează serviciile şi activităţile de investiţii menţionate în secţiunea A punctele 2 şi 4 din anexa I la Directiva 2004/39/CE calculează cuantumul total al expunerii la risc ca fiind cuantumul mai mare dintre următoarele:

b)12,5 înmulţit cu cuantumul menţionat la articolul 97.

Autorităţile competente pot stabili cerinţele privind fondurile proprii pentru firmele menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 litera (c) care prestează serviciile şi activităţile de investiţii menţionate în secţiunea A punctele 2 şi 4 din anexa I la Directiva 2004/39/CE ca fiind cerinţele de fonduri proprii care ar fi obligatorii pentru firmele respective în conformitate cu măsurile naţionale în vigoare la 31 decembrie 2013 de transpunere a Directivelor 2006/49/CE şi 2006/48/CE.

Art. 96: Cerinţe de fonduri proprii pentru firmele de investiţii care deţin capitalul iniţial prevăzut la articolul 28 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE

(1)În sensul articolului 92 alineatul (3), următoarele categorii de firme de investiţii care deţin capital iniţial în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE calculează cuantumul total al expunerii la risc conform alineatului (2) de la prezentul articol:

Art. 97: Fonduri proprii bazate pe cheltuieli generale fixe

(4)ABE, cu consultarea AEVMP, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază următoarele:

Art. 98: Fonduri proprii pentru firmele de investiţii pe bază consolidată

(1)În cazul firmelor de investiţii menţionate la articolul 95 alineatul (1) care fac parte din cadrul unui grup care nu include instituţii de credit, o firmă de investiţii-mamă dintr-un stat membru aplică articolul 92 la nivel consolidat după cum urmează:

(2)În cazul firmelor de investiţii menţionate la articolul 96 alineatul (1) care fac parte din cadrul unui grup care nu include instituţii de credit, o firmă de investiţii-mamă dintr-un stat membru şi o firmă de investiţii controlată de o societate financiară holding sau de o societate financiară holding mixtă aplică articolul 92 pe bază consolidată după cum urmează:

CAPITOLUL 3:Portofoliul de tranzacţionare

Art. 102: Cerinţe pentru portofoliul de tranzacţionare

Art. 103: Administrarea portofoliului de tranzacţionare

(1)Instituţiile dispun de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea globală a portofoliului de tranzacţionare. Politicile şi procedurile respective acoperă cel puţin:

(2)În administrarea poziţiilor sau a portofoliilor de poziţii din portofoliul de tranzacţionare, instituţia respectă toate cerinţele următoare:

b)instituţia dispune de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea activă a poziţiilor sau a portofoliilor din portofoliul de tranzacţionare; aceste politici şi proceduri prevăd:

Art. 104: Includerea în portofoliul de tranzacţionare

(1)O instituţie are instituite politici şi proceduri clar definite pentru a determina poziţiile pe care să le includă în portofoliul de tranzacţionare în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii, în conformitate cu articolul 102 şi cu prezentul articol, ţinând seama de capacităţile şi practicile sale în materie de gestionare a riscurilor. Instituţia documentează pe deplin respectarea politicilor şi procedurilor respective, le supune unui audit intern cel puţin o dată pe an şi pune rezultatele auditului la dispoziţia autorităţilor competente.

(2)Instituţiile atribuie portofoliului de tranzacţionare poziţii pe următoarele instrumente:

i)opţiunile sau alte instrumente financiare derivate încorporate în datoriile proprii ale instituţiei din afara portofoliului de tranzacţionare care sunt legate de riscul de credit sau de riscul privind titlurile de capital.

În sensul primului paragraf litera (b), o instituţie deţine o poziţie scurtă netă pe titluri de capital în cazul în care o scădere a preţului titlurilor de capital are ca rezultat obţinerea unui profit de către instituţie. O instituţie deţine o poziţie scurtă netă de credit în cazul în care majorarea marjei de credit sau deteriorarea bonităţii emitentului sau a grupului de emitenţi are ca rezultat obţinerea unui profit de către instituţie. Instituţiile monitorizează în permanenţă dacă instrumentele dau naştere unei poziţii scurte nete de credit sau unei poziţii scurte nete pe titluri de capital în afara portofoliului de tranzacţionare.

În sensul primului paragraf litera (i), o instituţie separă opţiunea încorporată sau alte instrumente financiare derivate de datoria proprie din afara portofoliului de tranzacţionare care este legată de riscul de credit sau de riscul privind titlurile de capital. Aceasta atribuie opţiunea încorporată sau alte instrumente financiare derivate portofoliului de tranzacţionare şi lasă datoria proprie în afara portofoliului de tranzacţionare. Dacă, în virtutea naturii sale, nu este posibilă separarea instrumentului, atunci instituţia atribuie întregul instrument portofoliului de tranzacţionare. În acest caz, aceasta documentează în mod corespunzător motivul aplicării tratamentului respectiv.

(3)Instituţiile nu atribuie portofoliului de tranzacţionare poziţiile pe următoarele instrumente:

(4)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie poate lăsa în afara portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un instrument menţionat la literele (d)-(i) de la alineatul respectiv, sub rezerva aprobării de către autoritatea sa competentă. Autoritatea competentă îşi dă aprobarea în cazul în care instituţia a demonstrat într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea sa competentă că poziţia nu este deţinută cu intenţia tranzacţionării sau nu acoperă poziţii deţinute cu intenţia tranzacţionării.

(5)Prin derogare de la alineatul (3), o instituţie poate atribui portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un instrument menţionat la litera (i) de la alineatul respectiv, sub rezerva aprobării de către autoritatea sa competentă. Autoritatea competentă îşi dă aprobarea în cazul în care instituţia a demonstrat într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea sa competentă că poziţia este deţinută cu intenţia tranzacţionării sau acoperă poziţii deţinute cu intenţia tranzacţionării şi că instituţia întruneşte cel puţin una dintre condiţiile menţionate la alineatul (8) pentru respectiva poziţie.

(6)În cazul în care o instituţie a atribuit portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un alt instrument decât instrumentele menţionate la alineatul (2) litera (a), (b) sau (c), autoritatea competentă a instituţiei îi poate solicita instituţiei să furnizeze dovezi pentru a justifica o astfel de atribuire. În cazul în care instituţia nu furnizează dovezi adecvate, autoritatea sa competentă îi poate solicita să reatribuie poziţia respectivă în afara portofoliului de tranzacţionare.

(8)O instituţie atribuie portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un OPC, alta decât poziţiile menţionate la alineatul (3) litera (f), care este deţinută cu intenţia tranzacţionării, în cazul în care instituţia îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica mai în detaliu procesul pe care instituţiile trebuie să îl utilizeze pentru a calcula şi a monitoriza poziţiile scurte nete de credit sau poziţiile scurte nete pe titluri de capital din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la alineatul (2) litera (b).

Art. 104^a: Reclasificarea unei poziţii

(1)Instituţiile dispun de politici clar definite pentru a identifica circumstanţele excepţionale care justifică reclasificarea unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare ca poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare sau, invers, reclasificarea unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare ca poziţie din portofoliul de tranzacţionare în scopul determinării cerinţelor de fonduri proprii într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător. Instituţiile revizuiesc aceste politici cel puţin anual.

ABE monitorizează setul de practici de supraveghere şi emite, până la 10 iulie 2027, ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la ce anume implică circumstanţele excepţionale în sensul primului paragraf de la prezentul alineat şi al alineatului (5) de la prezentul articol. Până la momentul emiterii acestor ghiduri de către ABE, autorităţile competente notifică ABE decizia de a permite sau nu unei instituţii să reclasifice o poziţie, astfel cum se menţionează la alineatul (2) de la prezentul articol, precum şi motivele care au stat la baza acestei decizii.

(2)Autorităţile competente acordă aprobarea pentru reclasificarea unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare ca poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare sau, invers, a unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare ca poziţie din portofoliul de tranzacţionare în scopul determinării cerinţelor de fonduri proprii numai dacă instituţia a furnizat autorităţilor competente dovezi scrise că decizia sa de a reclasifica poziţia respectivă este cauzată de o circumstanţă excepţională care este în concordanţă cu politicile de care dispune instituţia în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. În acest scop, instituţia prezintă suficiente dovezi care să ateste că poziţia nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a fi clasificată drept poziţie din portofoliul de tranzacţionare sau poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare în temeiul articolului 104.

(3)În cazul în care autoritatea competentă a acordat aprobarea pentru reclasificarea unei poziţii în conformitate cu alineatul (2), instituţia care a primit aprobarea respectivă:

(6)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie poate reclasifica o poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare drept poziţie din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu articolul 104 alineatul (2) litera (d) fără a solicita aprobarea autorităţii sale competente. În acest caz, instituţiei continuă să i se aplice cerinţele prevăzute la alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol. Instituţia îi notifică imediat autorităţii sale competente efectuarea unei astfel de reclasificări.

Art. 104^b: Cerinţe aplicabile birourilor de tranzacţionare

(1)În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), instituţiile înfiinţează birouri de tranzacţionare şi atribuie fiecare dintre poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la alineatele (5) şi (6) de la prezentul articol unuia dintre birourile de tranzacţionare respective. Poziţiile din portofoliul de tranzacţionare se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare numai dacă poziţiile respective sunt conforme cu strategia de afaceri aprobată pentru biroul de tranzacţionare respectiv şi dacă sunt administrate şi monitorizate în mod consecvent în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)Birourile de tranzacţionare ale instituţiilor îndeplinesc în permanenţă toate cerinţele următoare:

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)criteriile care trebuie îndeplinite de cadrul de gestionare a riscurilor al unei instituţii menţionat la alineatul (1) litera (c) pentru a fi considerat adecvat în sensul prezentului articol.

Art. 104^c: Tratamentul acoperirilor împotriva riscului valutar ale ratelor fondurilor proprii

(1)O instituţie care şi-a asumat în mod deliberat o poziţie de risc pentru a acoperi, cel puţin parţial, riscurile prezentate de variaţiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii, astfel cum sunt menţionate la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), poate, cu aprobarea autorităţii sale competente, să excludă acea poziţie de risc din cerinţele de fonduri proprii pentru riscul valutar prevăzute la articolul 325 alineatul (1), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)criteriile care trebuie îndeplinite de cadrul de gestionare a riscurilor al unei instituţii menţionat la alineatul (1) litera (c) pentru a fi considerat adecvat în sensul prezentului articol.

Art. 105: Cerinţe de evaluare prudentă

(1)Toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă fac obiectul normelor privind evaluarea prudentă enunţate la prezentul articol. Instituţiile se asigură, în special, că evaluarea prudentă a poziţiilor lor din portofoliul de tranzacţionare atinge un grad corespunzător de certitudine, ţinând seama de natura dinamică a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi a poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă, de cerinţele de soliditate prudenţială, de modul de operare şi de scopul cerinţelor de capital în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă.

(2)Instituţiile instituie şi menţin sisteme şi mecanisme de control suficiente pentru a obţine estimări prudente şi fiabile pentru scopuri de evaluare. Sistemele şi mecanismele de control respective includ cel puţin următoarele elemente:

a)politici şi proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzând responsabilităţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a evaluării, sursele de informaţii privind piaţa şi examinarea pertinenţei acestora, orientări pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflectă ipotezele instituţiei referitoare la elementele pe care le-ar utiliza participanţii de pe piaţă pentru stabilirea preţului poziţiei, frecvenţa cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de lună;

(7)Instituţiile respectă următoarele cerinţe legate de marcarea la model:

g)modelele instituţiilor fac obiectul unei examinări periodice pentru a determina precizia rezultatelor lor, care include şi o evaluare a menţinerii adecvării ipotezelor, o analiză a profitului şi a pierderii în raport cu factorii de risc şi o comparaţie a valorilor reale de închidere cu rezultatele modelului.

(8)Pe lângă marcarea zilnică la piaţă sau la model, instituţiile efectuează şi o verificare independentă a preţurilor. Verificarea preţurilor de piaţă şi a datelor de intrare ale modelului trebuie să fie efectuată de o persoană sau o unitate independentă de persoanele sau unităţile care beneficiază de pe urma portofoliului de tranzacţionare, cel puţin o dată pe lună, sau mai frecvent în funcţie de natura pieţei sau a activităţii de tranzacţionare. Atunci când nu există surse independente de determinare a preţurilor sau sursele de determinare a preţurilor sunt mai subiective, pot fi potrivite măsuri prudente, precum ajustările evaluărilor.

(11)Instituţiile instituie şi menţin proceduri pentru calculul ajustării evaluării curente a oricărei poziţii mai puţin lichide, care ar putea să rezulte în special din evenimente de pe piaţă sau din situaţii proprii instituţiei, de exemplu poziţii concentrate şi/sau poziţii pentru care perioada de deţinere avută în vedere iniţial a fost depăşită. Dacă este necesar, instituţiile efectuează astfel de ajustări în plus faţă de orice modificări ale valorii poziţiei necesare în scopul raportării financiare şi le concep în aşa fel încât să reflecte lipsa de lichiditate a poziţiei. Conform acestor proceduri, instituţiile trebuie să ia în considerare mai mulţi factori pentru a stabili dacă este necesară o ajustare a evaluării pentru poziţiile mai puţin lichide. Aceşti factori includ:

(12)În cazul utilizării unor evaluări realizate de terţi sau în cazul marcării la model, instituţiile verifică dacă este oportună aplicarea unei ajustări a evaluării. În plus, instituţiile verifică necesitatea stabilirii de ajustări pentru poziţiile mai puţin lichide şi reexaminează permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora. De asemenea, instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea de a efectua ajustări ale evaluărilor în legătură cu gradul de incertitudine al datelor utilizate pentru parametri în cadrul modelelor.

(13)În ceea ce priveşte produsele complexe care includ expunerile din securitizare şi instrumentele derivate de credit de tip «n-th-to-default» (al n-lea caz de nerambursare), instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea unor ajustări ale evaluării pentru a reflecta riscul de model asociat utilizării unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorectă şi riscul de model asociat utilizării, în modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observaţi (şi care ar putea fi incorecţi).

Art. 106: Acoperiri interne

(1)O acoperire internă respectă, în speţă, următoarele cerinţe:

(3)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul de credit sau o expunere la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând un instrument financiar derivat de credit înregistrat în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie pe instrumentul financiar derivat de credit este recunoscută ca acoperire internă a expunerii la riscul de credit sau a expunerii la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacţionare în scopul calculării cuantumurilor expunerilor ponderate la risc menţionate la articolul 92 alineatul (4) litera (a) în cazul în care instituţia încheie o altă tranzacţie cu instrumente financiare derivate de credit cu un terţ furnizor de protecţie eligibil care îndeplineşte cerinţele privind protecţia nefinanţată a creditului din afara portofoliului de tranzacţionare şi compensează perfect riscul de piaţă al acoperirii interne.

Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf, cât şi instrumentul financiar derivat de credit încheiat cu terţul furnizor de protecţie eligibil se includ în portofoliul de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă. În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), ambele poziţii se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare care gestionează riscuri similare.

(4)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul privind titlurile de capital din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital înregistrat în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie pe instrumentul financiar derivat pe titluri de capital este recunoscută ca acoperire internă a expunerii la riscul privind titlurile de capital din afara portofoliului de tranzacţionare în scopul calculării cuantumurilor expunerilor ponderate la risc menţionate la articolul 92 alineatul (4) litera (a) în cazul în care instituţia încheie o altă tranzacţie cu instrumente financiare derivate pe titluri de capital cu un terţ furnizor de protecţie eligibil care îndeplineşte cerinţele privind protecţia nefinanţată a creditului din afara portofoliului de tranzacţionare şi compensează perfect riscul de piaţă al acoperirii interne.

Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat, cât şi instrumentul financiar derivat pe titluri de capital încheiat cu terţul furnizor de protecţie eligibil se includ în portofoliul de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă. În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), ambele poziţii se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare care gestionează riscuri similare.

(5)În cazul în care o instituţie acoperă expuneri la riscul de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând o poziţie de risc de rată a dobânzii înregistrată în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie de risc de rată a dobânzii este considerată a fi o acoperire internă în scopul evaluării riscului de rată a dobânzii rezultat din poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare în conformitate cu articolele 84 şi 98 din Directiva 2013/36/UE dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(5²)Biroului de tranzacţionare menţionat la alineatul (5) litera (b) de la prezentul articol i se aplică următoarele cerinţe:

a)respectivul birou de tranzacţionare poate deschide şi alte poziţii de risc de rată a dobânzii cu părţi terţe sau cu alte birouri de tranzacţionare ale instituţiei, cu condiţia ca poziţiile respective să îndeplinească cerinţele de includere în portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 104 şi ca acele alte birouri de tranzacţionare să compenseze perfect riscul de piaţă al acelor alte poziţii de risc de rată a dobânzii prin deschiderea de poziţii de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părţi terţe;

(7)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul de ajustare a evaluării creditului (CVA) utilizând un instrument financiar derivat încheiat cu portofoliul său de tranzacţionare, poziţia pe acel instrument financiar derivat este recunoscută ca acoperire internă pentru expunerea la riscul CVA în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile CVA în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 383 sau 384, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

b)în cazul în care poziţia pe instrumentul financiar derivat face obiectul oricăreia dintre cerinţele prevăzute la articolul 325c alineatul (2) litera (b) sau (c) sau la articolul 325e alineatul (1) litera (c), instituţia compensează perfect riscul de piaţă al respectivei poziţii pe instrumentul financiar derivat prin deschiderea de poziţii de semn opus cu părţi terţe.

TITLUL II:CERINŢE DE CAPITAL PENTRU RISCUL DE CREDIT

CAPITOLUL 1:Principii generale

Art. 107: Abordări ale riscului de credit

(2)În cazul expunerilor din tranzacţii şi al contribuţiilor la fonduri de garantare pentru o contraparte centrală (CPC), instituţiile aplică tratamentul menţionat în capitolul 6 secţiunea 9 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g). În cazul tuturor celorlalte tipuri de expuneri faţă de o CPC, instituţiile tratează respectivele expuneri după cum urmează:

(3)În sensul prezentului regulament, expunerile faţă de firme de investiţii din ţări terţe, instituţii de credit din ţări terţe şi burse din ţări terţe, precum şi expunerile faţă de instituţii financiare din ţări terţe care sunt autorizate şi supravegheate de autorităţi din ţări terţe şi care fac obiectul unor cerinţe prudenţiale comparabile cu cele aplicate instituţiilor în ceea ce priveşte soliditatea se tratează ca expuneri faţă de o instituţie numai dacă ţara terţă aplică entităţii respective cerinţe prudenţiale şi de supraveghere care sunt cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune.

(4)În sensul alineatului (3), Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică cerinţe de supraveghere prudenţială şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să considere expunerile faţă de entităţile menţionate la alineatul (3) drept expuneri faţă de instituţii doar dacă autorităţile competente relevante au confirmat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru tratamentul respectiv înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 108: Utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în cadrul abordării standardizate şi al abordării IRB pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei

(1)În cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea standardizată în temeiul capitolului 2 sau abordarea IRB în temeiul capitolului 3, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu capitolul 4 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopul calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d).

(2)În cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prin utilizarea propriilor estimări ale LGD în temeiul articolului 143, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu capitolul 3 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopul calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d).

(3)În cazul în care o instituţie aplică abordarea IRB prin utilizarea propriilor estimări ale LGD în temeiul articolului 143 atât pentru expunerea iniţială, cât şi pentru expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei nefinanţate a creditului în conformitate cu capitolul 3 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în scopurile articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopurile calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d). În toate celelalte cazuri, în aceste scopuri, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei nefinanţate a creditului la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 4.

(4)Sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (5), instituţiile pot considera împrumuturile acordate persoanelor fizice drept expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative în loc să fie tratate ca expuneri garantate, în sensul titlului II capitolele 2, 3 şi 4, după caz, în cazul în care într-un stat membru au fost îndeplinite următoarele condiţii pentru respectivele împrumuturi:

c)instituţia are dreptul legal de a constitui o ipotecă asupra bunului imobil locativ în cazul în care furnizorul de protecţie menţionat la litera (b) nu îşi îndeplineşte obligaţiile care derivă din garanţia oferită sau devine incapabil de a-şi îndeplini obligaţiile respective.

(5)În sensul alineatului (4), împrumuturile menţionate la alineatul respectiv pot fi tratate ca expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative, în loc să fie tratate ca expuneri garantate, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 110: Tratamentul ajustării pentru riscul de credit

(3)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating şi care aplică abordarea standardizată pentru o parte din expunerile lor, pe bază consolidată sau individuală, în conformitate cu articolele 148 şi 150, stabilesc partea ajustării generale pentru riscul de credit care trebuie supusă tratamentului ajustării generale pentru riscul de credit conform abordării standardizată şi cea supusă tratamentului ajustării generale pentru riscul de credit conform abordării IRB, după cum urmează:

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze modul de calcul al ajustărilor specifice şi generale pentru riscul de credit potrivit cadrului contabil aplicabil pentru:

CAPITOLUL 2:Abordarea standardizată

SECŢIUNEA 1:Principii generale

Art. 111: Valoarea expunerii

(2)Valoarea expunerii unui element extrabilanţier enumerat în anexa I este următorul procentaj din valoarea nominală a elementului după deducerea ajustărilor specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110 şi a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):

(3)Valoarea expunerii unui angajament cu privire la un element extrabilanţier menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol este valoarea mai mică dintre următoarele procentaje din valoarea nominală a angajamentului după deducerea ajustărilor specifice pentru riscul de credit şi a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)procesul de notificare a ABE cu privire la clasificarea de către instituţii a altor elemente extrabilanţiere care prezintă riscuri similare cu cele menţionate în anexa I.

Art. 112: Clase de expuneri

Art. 113: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

(1)Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, se aplică ponderi de risc tuturor expunerilor, cu excepţia cazului în care respectivele expuneri sunt deduse din fondurile proprii sau sunt supuse tratamentului prevăzut la articolul 72e alineatul (5) primul paragraf, în conformitate cu dispoziţiile din secţiunea 2 din prezentul regulament. Ponderile de risc aplicate depind de clasa în care este încadrată fiecare expunere şi, în conformitate cu secţiunea 2, de calitatea creditului. Calitatea creditului poate fi stabilită prin raportare la evaluările de credit emise de ECAI sau la evaluările de credit emise de agenţiile de creditare a exportului, în conformitate cu secţiunea 3. Cu excepţia expunerilor încadrate în clasele de expuneri prevăzute la articolul 112 literele (a), (b), (c) şi (e) din prezentul regulament, în cazul în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 79 litera (b) din Directiva 2013/36/UE reflectă caracteristici de risc mai ridicat decât cele implicate de nivelul de calitate a creditului în care ar urma să fie încadrată expunerea pe baza evaluării aplicabile de credit emise de ECAI desemnată sau de agenţia de creditare a exportului, instituţia atribuie o pondere de risc cu cel puţin un nivel de calitate a creditului mai mare decât ponderea de risc pe care o implică evaluarea de credit emisă de ECAI desemnată sau de agenţia de creditare a exportului.

(6)Cu excepţia expunerilor care generează elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau elemente de fonduri proprii de nivel 2, o instituţie poate decide, sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile competente, să nu aplice cerinţele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol pentru expunerile instituţiei respective faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă, o filială a acesteia, o filială a întreprinderii sale mamă sau o întreprindere legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE. Autorităţile competente sunt împuternicite să acorde aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(7)Cu excepţia expunerilor care generează elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi elemente fonduri proprii de nivel 2, instituţiile pot, sub rezerva aprobării prealabile acordate de autorităţile competente, să nu aplice cerinţele prevăzute la prezentul articol alineatul (1) pentru expunerile faţă de contrapărţile cu care instituţiile au intrat într-un sistem instituţional de protecţie care constă într-un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităţilor care protejează instituţiile respective şi le asigură, în special, lichiditatea şi solvabilitatea pentru a evita falimentul, în cazul în care este necesar. Autorităţile competente sunt împuternicite să acorde aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

c)sistemul instituţional de protecţie dispune de sisteme adecvate şi uniformizate pentru monitorizarea şi clasificarea riscurilor, oferind o imagine completă a situaţiilor de risc ale tuturor membrilor, consideraţi individual, precum şi a sistemului instituţional de protecţie în ansamblul său, cu posibilităţile corespunzătoare de a-şi exercita influenţa; sistemele în cauză permit monitorizarea adecvată a expunerilor în stare de nerambursare, în conformitate cu articolul 178 alineatul (1);

SECŢIUNEA 2:Ponderi de risc

Art. 114: Expuneri faţă de administraţii centrale sau bănci centrale

(7)În cazul în care autorităţile competente dintr-o ţară terţă, care aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu dispoziţiile aplicate în Uniune, aplică o pondere de risc mai mică decât cea indicată la alineatele (1) şi (2) pentru expunerile faţă de propria administraţie centrală şi propria bancă centrale, denominate şi finanţate în moneda naţională, instituţiile pot să aplice expunerilor respective aceeaşi pondere de risc.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru expunerile faţă de administraţia centrală sau faţă de banca centrală dintr-o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament, înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 115: Expuneri faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale

(1)Expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu nivelul de calitate a creditului atribuit expunerilor faţă de administraţia centrală a jurisdicţiei de care aparţin administraţiile regionale sau autorităţile locale în conformitate cu tabelul 2.

(2)Prin derogare de la alineatele (-1) şi (1), expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale sunt tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală sub a cărei jurisdicţie sunt instituite acestea dacă nu există nicio diferenţă de risc între expunerile respective ca urmare a competenţelor specifice de colectare de venituri ale administraţiilor regionale şi ale autorităţilor locale şi a existenţei unor dispoziţii instituţionale specifice care au ca efect diminuarea riscului de nerambursare.

(4)Prin derogare de la alineatele (- 1) şi (1), când autorităţile competente ale unei ţări terţe care aplică dispoziţii de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune tratează expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale în acelaşi mod ca şi expunerile faţă de propria administraţie centrală şi nu există nicio diferenţă de risc între aceste expuneri, datorită competenţelor specifice de colectare de venituri ale administraţiilor regionale sau autorităţilor locale şi datorită acordurilor instituţionale specifice de reducere a riscului de nerambursare, instituţiile pot să aplice expunerilor faţă de astfel de administraţii regionale şi autorităţi locale aceleaşi ponderi de risc.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 116: Expuneri faţă de entităţi din sectorul public

(1)Expunerile faţă de entităţi din sectorul public pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o instituţie externă de evaluare a creditului desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu nivelul de calitate a creditului atribuit expunerilor faţă de administraţia centrală a jurisdicţiei în care este înregistrată entitatea din sectorul public în conformitate cu tabelul 2 de mai jos:

(4)În situaţii excepţionale, expunerile faţă de entităţi din sectorul public pot fi tratate drept expuneri faţă de administraţia centrală, de administraţia regională sau de autoritatea locală în a cărei jurisdicţie sunt constituite, în cazul în care, în opinia autorităţilor competente din respectiva jurisdicţie, nu există diferenţă de risc între aceste expuneri, datorită existenţei unei garanţii adecvate oferite de administraţia centrală, de administraţia regională sau de autoritatea locală.

(5)Atunci când autorităţile competente din jurisdicţia unei ţări terţe, care aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente celor aplicate în Uniune, tratează expunerile faţă de entităţi din sectorul public în conformitate cu alineatul (1) sau cu alineatul (2), instituţiile pot să aplice expunerilor faţă de astfel de entităţi din sectorul public ponderi de risc în aceeaşi manieră. În caz contrar, instituţiile aplică o pondere de risc de 100 %.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 117: Expuneri faţă de bănci de dezvoltare multilaterală

(1)Expunerile faţă de bănci multilaterale de dezvoltare care nu sunt menţionate la alineatul (2) şi pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 1. Ponderea de risc pentru expunerile faţă de bănci multilaterale de dezvoltare care nu sunt menţionate la alineatul (2) pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată este de 50 %.

(2)Expunerilor faţă de următoarele bănci de dezvoltare multilaterală li se aplică o pondere de risc de 0 %:

Art. 118: Expuneri faţă de organizaţii internaţionale

Art. 119: Expuneri faţă de instituţii

(4)Expunerea faţă de o instituţie sub formă de rezerve minime obligatorii impuse de BCE sau de banca centrală a unui stat membru a fi deţinute de o instituţie poate fi ponderată la risc ca şi expunerile faţă de banca centrală din statul membru respectiv cu condiţia ca:

Art. 120: Expuneri faţă de instituţii care beneficiază de rating

(2)Expunerile faţă de instituţii cu o scadenţă iniţială de cel mult trei luni pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată şi expunerile care rezultă din circulaţia mărfurilor peste frontierele naţionale cu o scadenţă iniţială de cel mult şase luni şi pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 2, care corespunde evaluării de credit emise de ECAI în conformitate cu articolul 136.

(3)Interacţiunea dintre tratamentul evaluării de credit pe termen scurt în temeiul articolului 131 şi tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt prevăzut la alineatul (2) este după cum urmează:

b)în cazul în care există o evaluare pe termen scurt, iar evaluarea respectivă determină aplicarea unei ponderi de risc identice sau mai favorabile decât utilizarea tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la alineatul (2), atunci evaluarea pe termen scurt se utilizează numai pentru expunerea respectivă. Celelalte expuneri pe termen scurt fac obiectul tratamentului preferenţial general pentru expuneri pe termen scurt, menţionat la alineatul (2);

c)în cazul în care există o evaluare pe termen scurt, iar evaluarea respectivă determină aplicarea unei ponderi de risc mai puţin favorabile decât utilizarea tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la alineatul (2), atunci tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt nu se utilizează şi tuturor creanţelor pe termen scurt care nu beneficiază de rating li se aplică aceeaşi pondere de risc ca şi cea aplicată prin evaluarea specifică pe termen scurt.

Art. 121: Expuneri faţă de instituţii care nu beneficiază de rating

(1)Expunerile faţă de instituţii pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată se încadrează într-una dintre următoarele clase de rating:

a)dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating A:

(ii)instituţia îndeplineşte sau depăşeşte cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ţinând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctele (i) şi (vi) şi de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerinţele specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, cerinţa amortizorului combinat definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerinţe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente şi suplimentare din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe sunt publicate şi trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

b)dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare, dar una sau mai multe dintre condiţiile de la litera (a) din prezentul alineat nu sunt îndeplinite, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating B:

(ii)instituţia îndeplineşte sau depăşeşte cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ţinând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctul (i) şi de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerinţele specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerinţe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente şi suplimentare din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe sunt publicate şi trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

c)în cazul în care expunerile faţă de instituţii nu se încadrează în clasa de rating A sau în clasa de rating B sau în cazul în care este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating C:

(3)Expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C în conformitate cu alineatul (1) primesc o pondere de risc după cum urmează:

c)expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la litera (a) sau (b) primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 1.

În cazul în care o expunere faţă de o instituţie nu este denominată în moneda naţională a jurisdicţiei de înregistrare a instituţiei respective sau în cazul în care instituţia respectivă a înregistrat obligaţia din credite într-o sucursală dintr-o altă jurisdicţie, iar expunerea nu este în moneda naţională a jurisdicţiei în care îşi desfăşoară activitatea sucursala, ponderea de risc atribuită în conformitate cu litera (a), (b) sau (c) expunerilor diferite de cele cu o scadenţă de cel mult un an rezultate din elemente contingente legate de comerţ care se lichidează de la sine care decurg din circulaţia mărfurilor peste frontierele naţionale nu poate fi mai scăzută decât ponderea de risc a unei expuneri faţă de administraţia centrală a ţării în care este înregistrată instituţia.

Art. 122^a: Expunerile provenind din finanţări specializate

(1)În cadrul clasei de expuneri faţă de societăţi menţionate la articolul 112 litera (g), instituţiile identifică în mod distinct ca expuneri provenind din finanţări specializate expunerile care prezintă toate caracteristicile următoare:

(3)Expunerile provenind din finanţări specializate pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc după cum urmează:

c)în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanţări specializate este de a finanţa un proiect individual, fie sub forma construirii unei noi instalaţii de investiţii sau a refinanţării unei instalaţii existente, cu sau fără îmbunătăţiri, pentru dezvoltarea sau achiziţionarea unor instalaţii mari, complexe şi costisitoare, incluzând centrale electrice, uzine de prelucrare chimică, mine, infrastructuri de transport, infrastructuri de mediu şi infrastructuri de telecomunicaţii, în care instituţia creditoare ia în considerare în principal veniturile generate de proiectul finanţat atât ca sursă a rambursării, cât şi ca garanţie pentru împrumut («expuneri din finanţarea de proiecte»), instituţiile aplică următoarele ponderi de risc:

2.debitorul are suficiente fonduri de rezervă, finanţate în totalitate cu numerar sau prin alte aranjamente financiare, cu o entitate pentru a acoperi nevoile în materie de finanţare de urgenţă şi de capital circulant pe durata de viaţă a proiectului finanţat, cu condiţia ca entitatea să primească un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis cu o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o bancă centrală, o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală, cu condiţia ca acestora să li se atribuie o pondere de risc de 0 %, în conformitate cu articolele 114 şi 115, sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care banca centrală, administraţia centrală, administraţia regională sau autoritatea locală nu dispun de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, acestea primesc un rating de credit intern echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia să fie evaluate intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o entitate din sectorul public, cu condiţia ca aceasta să primească o pondere de risc de cel mult 20 % în conformitate cu articolul 116 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea din sectorul public nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea din sectorul public respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o entitate corporativă căreia i s-a atribuit un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 de către o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea corporativă nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea corporativă respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

d)în sensul literei (c) punctul (ii) subpunctul 3, fluxurile de numerar generate nu sunt considerate previzibile decât în cazul în care o parte semnificativă din venituri îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

(i)veniturile sunt «bazate pe disponibilitate», ceea ce înseamnă că, odată terminată construcţia, debitorul are dreptul, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile contractuale, la plăţi din partea contrapărţilor contractuale care să acopere costurile de exploatare şi de întreţinere, costurile cu serviciul datoriei şi rentabilitatea capitalurilor proprii pe măsură ce debitorul desfăşoară proiectul, iar plăţile respective nu fac obiectul unor fluctuaţii ale cererii, cum ar fi nivelurile de trafic, şi sunt ajustate, în general, doar din cauza lipsei de performanţă sau a indisponibilităţii activului pentru public;

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai detaliat condiţiile în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la alineatul (3) litera (c) punctul (ii).

Art. 123: Expuneri de tip retail

(1)Expunerile care respectă toate criteriile următoare sunt considerate expuneri de tip retail:

d)instituţia în cauză tratează expunerea în cadrul său de gestionare a riscurilor şi gestionează expunerea la nivel intern ca expunere de tip retail, în mod consecvent de-a lungul timpului şi într-un mod similar cu tratamentul aplicat de instituţie altor expuneri de tip retail.

(2)Următoarele expuneri nu sunt considerate expuneri de tip retail:

(5)Prin derogare de la alineatul (3), expunerile datorate împrumuturilor acordate de o instituţie pensionarilor sau salariaţilor care au un contract permanent cu condiţia transferului necondiţionat al unei părţi a pensiei sau a salariului debitorului către instituţia respectivă primesc o pondere de risc de 35 %, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

Art. 123^a: Expuneri cu neconcordanţă de monede

(1)În cazul expunerilor faţă de persoane fizice încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 112 litera (h) sau în cazul expunerilor faţă de persoane fizice care sunt considerate expuneri garantate cu ipoteci asupra unui bun imobil locativ încadrate în clara de expuneri menţionată la articolul 112 litera (i), ponderea de risc atribuită în conformitate cu prezentul capitol se înmulţeşte cu un factor de 1,5, ponderea de risc rezultată neputând fi mai mare de 150 %, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

b)debitorul nu are o acoperire împotriva riscului său de plată cauzat de neconcordanţa de monede, fie printr-un instrument financiar, fie printr-un venit în valută care să corespundă monedei expunerii, sau totalul unor astfel de acoperiri disponibile pentru debitor acoperă mai puţin de 90 % din fiecare rată pentru această expunere.

Art. 124: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile

(2)O expunere non-ADC, până la valoarea nominală a dreptului de ipotecă asupra bunului, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, este tratată după cum urmează:

a)în cazul în care expunerea este garantată cu un bun imobil locativ

2.expunerea este faţă de o persoană fizică şi este garantată cu o unitate locativă generatoare de venituri, indiferent dacă bunul imobil în ansamblu constituie o singură unitate locativă sau dacă unitatea locativă constituie o parte separată din cadrul bunului imobil, iar expunerile totale ale instituţiei faţă de persoana fizică respectivă nu sunt garantate cu mai mult de patru bunuri imobile, inclusiv cele care nu sunt bunuri imobile locative sau care nu îndeplinesc niciunul dintre criteriile precizate la prezentul punct, sau unităţi locative separate în cadrul unor bunuri imobile;

(3)Ca să fie eligibilă pentru tratamentul menţionat la alineatul (2), o expunere garantată cu un bun imobil îndeplineşte toate condiţiile următoare:

a)bunul imobil cu care este garantată expunerea îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

2.o administraţie centrală, o administraţie regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public este implicată, expunerile la acestea fiind tratate în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) sau, respectiv, articolul 116 alineatul (4), şi are competenţele legale şi capacitatea de a asigura finalizarea bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil şi are obligaţia sau şi-a asumat un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic să asigure finalizarea în cazul în care, fără intervenţia sa, construcţia nu ar fi finalizată într-un astfel de interval de timp rezonabil; în mod alternativ, există un mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil;

e)sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la articolul 208 şi sunt respectate regulile de evaluare prevăzute la articolul 229 alineatul (1).

(4)Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), în jurisdicţiile în care drepturile de ipotecă de rang inferior conferă deţinătorului o creanţă asupra garanţiilor reale care este executorie din punct de vedere juridic şi constituie un mijloc eficace de diminuare a riscului de credit, pot fi recunoscute şi drepturile de ipotecă de rang inferior deţinute de o instituţie, alta decât cea care deţine dreptul de ipotecă de rang superior, inclusiv în cazul în care instituţia nu deţine dreptul de ipotecă de rang superior sau nu deţine un drept de ipotecă situat între un drept de ipotecă de rang superior şi un drept de ipotecă de rang inferior care sunt ambele deţinute de instituţie.

(5)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru facilităţile neutilizate, drepturile de ipotecă care îndeplinesc toate cerinţele de eligibilitate prevăzute la alineatul (3) şi, după caz, la alineatul (4) pot fi recunoscute în cazul în care tragerea în cadrul facilităţii este condiţionată de constituirea unui drept de ipotecă, în prealabil sau simultan, pe măsura dreptului instituţiei asupra dreptului de ipotecă odată ce facilitatea este utilizată, astfel încât instituţia nu are niciun drept asupra dreptului de ipotecă în măsura în care facilitatea nu este utilizată.

(6)În sensul articolului 125 alineatul (2) şi al articolului 126 alineatul (2), raportul expunere/valoare («ETV») se calculează împărţind cuantumul brut al expunerii la valoarea bunului imobil, sub rezerva următoarelor condiţii:

a)cuantumul brut al expunerii se calculează ca fiind valoarea contabilă a elementului de activ aferent expunerii garantate cu bunul imobil şi orice cuantum netras, dar angajat care, odată tras, ar creşte valoarea expunerii garantate cu bunul imobil; respectivul cuantum brut al expunerii se calculează fără a lua în considerare:

b)cuantumul brut al expunerii se calculează fără a ţine cont de orice tip de protecţie finanţată sau nefinanţată a creditului, cu excepţia conturilor de depozite gajate deschise la instituţia creditoare care îndeplinesc toate cerinţele pentru compensare bilanţieră, fie în cadrul acordurilor-cadru de compensare în conformitate cu articolele 196 şi 206, fie în temeiul altor acorduri de compensare bilanţieră în conformitate cu articolele 195 şi 205 şi care au fost gajate necondiţionat şi irevocabil exclusiv în scopul îndeplinirii obligaţiei din credite aferente expunerii garantate cu bunul imobil;

c)pentru expunerile care trebuie tratate în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) în cazul în care o parte, alta decât instituţia, deţine un drept de ipotecă de rang superior şi un drept de ipotecă de rang inferior deţinut de instituţie este recunoscut în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, cuantumul brut al expunerii se calculează ca suma dintre cuantumul brut al expunerii aferente dreptului de ipotecă deţinut de instituţie şi cuantumurile brute ale expunerii pentru toate celelalte drepturi de ipotecă de rang egal sau superior faţă de dreptul de ipotecă deţinut de instituţie.

În sensul primului paragraf litera (a), în cazul în care o instituţie are mai mult de o expunere garantată cu acelaşi bun imobil, iar expunerile respective sunt garantate cu drepturi de ipotecă aflate în ordine ierarhică secvenţială asupra respectivului bun imobil şi nu există niciun drept de ipotecă de rang intermediar deţinut de o parte terţă, expunerile sunt tratate ca o expunere combinată unică, iar pentru a calcula cuantumul brut al expunerii pentru expunerea combinată unică, se însumează cuantumurile brute ale expunerilor individuale.

În sensul primului paragraf litera (c), în cazul în care nu există informaţii suficiente pentru a se putea stabili ordinea de prioritate a celorlalte drepturi de ipotecă, instituţia tratează respectivele drepturi de ipotecă ca fiind de rang egal cu dreptul de ipotecă de rang inferior deţinut de instituţie. Instituţia determină mai întâi ponderea de risc în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) (denumită în continuare «ponderea de risc de bază»), după caz. Instituţia ajustează apoi această pondere de risc cu un multiplicator de 1,25, în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale drepturilor de ipotecă de rang inferior. În cazul în care ponderea de risc de bază corespunde celei mai mici benzi expunere/valoare, multiplicatorul nu se aplică. Ponderea de risc rezultată din înmulţirea cu 1,25 a ponderii de risc de bază este plafonată la ponderea de risc care s-ar aplica expunerii dacă nu au fost îndeplinite cerinţele de la alineatul (3).

(7)Expunerile faţă de un chiriaş în cazul unei tranzacţii de leasing de bunuri imobile în care instituţia este locator, iar chiriaşul are opţiunea de cumpărare se califică drept expuneri garantate cu bunuri imobile şi sunt tratate în conformitate cu tratamentul prevăzut la articolul 125 sau 126 dacă sunt îndeplinite condiţiile aplicabile prevăzute la prezentul articol, cu condiţia ca expunerea instituţiei să fie garantată de dreptul său de proprietate asupra bunului respectiv.

(8)Statele membre desemnează o autoritate care să fie responsabilă cu aplicarea alineatului (9). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este autoritatea competentă, ea se asigură că organismele şi autorităţile naţionale relevante care au un mandat macroprudenţial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenţia autorităţii competente de a utiliza dispoziţiile prezentului articol şi sunt implicate în mod adecvat în evaluarea preocupărilor legate de stabilitatea financiară din statul său membru, în conformitate cu alineatul (9).

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea şi schimbul de informaţii între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, autorităţile au obligaţia să coopereze îndeaproape şi să partajeze toate informaţiile care ar putea fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligaţiilor impuse autorităţii desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acţiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată, precum şi asigurarea faptului că interacţiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament şi al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

(9)Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a şi a oricăror alţi indicatori relevanţi, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, dacă ponderile de risc prevăzute la articolele 125 şi 126 pentru expunerile garantate cu bunuri imobile situate pe teritoriul statului membru al autorităţii respective sunt adecvate pe baza:

b)perspectivelor de evoluţie a pieţei de bunuri imobile.

În cazul în care, pe baza evaluării menţionate la primul paragraf, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol concluzionează că ponderile de risc prevăzute la articolul 125 sau 126 nu reflectă în mod adecvat riscurile reale, legate de unul sau mai multe segmente imobiliare, aferente expunerilor garantate cu ipoteci pe bunuri imobile locative sau pe bunuri imobile comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective, precum şi în cazul în care consideră că un caracter inadecvat al ponderilor de risc ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate majora ponderile de risc aplicabile expunerilor respective în intervalele prevăzute la al patrulea paragraf de la prezentul alineat sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol.

Autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol notifică ABE şi CERS orice ajustare adusă ponderilor de risc şi criteriilor aplicată în temeiul prezentului alineat. În termen de o lună de la primirea notificării respective, ABE şi CERS prezintă avizul lor statului membru în cauză şi pot indica în avizul respectiv, acolo unde este necesar, dacă consideră că ajustările ponderilor de risc şi criteriilor sunt recomandate şi altor state membre. ABE şi CERS publică ponderile de risc şi criteriile pentru expunerile menţionate la articolele 125 şi 126 şi la articolul 199 alineatul (1) litera (a), astfel cum sunt puse în aplicare de autoritatea relevantă.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol poate majora ponderile de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf, articolul 125 alineatul (2) primul paragraf, articolul 126 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 126 alineatul (2) primul paragraf sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol pentru expunerile la unul sau mai multe segmente imobiliare garantate cu ipoteci pe bunuri imobile situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru în care este situată autoritatea respectivă. Autoritatea respectivă nu majorează respectivele ponderi de risc la mai mult de 150 %.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol poate, de asemenea, să reducă procentele din valoarea bunului imobil menţionate la articolul 125 alineatul (1) sau la articolul 126 alineatul (1) sau procentele expunere/valoare care definesc banda expunere/valoare a ponderilor de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (2) tabelul 1 sau la articolul 126 alineatul (2) tabelul 1. Autoritatea relevantă asigură coerenţa între toate benzile expunere/valoare ale ponderilor de risc, astfel încât ponderea de risc a unei benzi expunere/valoare cu pondere de risc inferioară să fie întotdeauna mai mică sau egală cu ponderea de risc aferentă unei benzi expunere/valoare cu pondere de risc superioară.

(11)ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica tipurile de factori care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea caracterului adecvat al ponderilor de risc menţionate la alineatul (9).

(12)CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 şi în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autorităţile desemnate în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol cu privire la ambele elemente următoare:

(14)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în vederea specificării a ce anume constituie un «mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil», în conformitate cu alineatul (3) litera (a) punctul (iii) subpunctul 2.

Art. 125: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative

(1)Pentru o expunere garantată cu un bun imobil locativ astfel cum se menţionează la articolul 124 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sau (ii), partea din expunere de până la 55 % din valoarea bunului imobil primeşte o pondere de risc de 20 %.

b)cuantumul drepturilor de ipotecă care nu sunt deţinute de instituţie şi care sunt de rang egal cu dreptul de ipotecă deţinut de instituţie împărţit la suma tuturor drepturilor de ipotecă de rang egal.

(2)O expunere de tipul celor menţionate la articolul 124 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) primeşte ponderea de risc stabilită în conformitate cu respectiva bandă expunere/valoare a ponderilor de risc din tabelul 1.

Prin derogare de la prezentul alineat primul paragraf, instituţiile pot aplica tratamentul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol expunerilor garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru respectiv a publicat, în conformitate cu articolul 430a alineatul (3), ratele pierderilor pentru astfel de expuneri care, pe baza datelor agregate raportate de instituţiile din respectivul stat membru pentru piaţa imobiliară naţională respectivă, nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite pentru pierderile agregate pentru astfel de expuneri în anul precedent:

(3)Instituţiile pot aplica derogarea menţionată la alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul ţării terţe respective.

Art. 126: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale

(1)Pentru o expunere garantată cu bunuri imobile comerciale astfel cum se menţionează la articolul 124 alineatul (2) litera (b) punctul (i), partea din expunere de până la 55 % din valoarea bunului imobil primeşte o pondere de risc de 60 %.

(2)O expunere de tipul celor menţionate la articolul 124 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) primeşte ponderea de risc stabilită în conformitate cu respectiva bandă expunere/valoare a ponderilor de risc din tabelul 1.

Prin derogare de la prezentul alineat primul paragraf, instituţiile pot aplica tratamentul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol expunerilor garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru respectiv a publicat, în conformitate cu articolul 430a alineatul (3), ratele pierderilor pentru astfel de expuneri care, pe baza datelor agregate raportate de instituţiile din respectivul stat membru pentru piaţa imobiliară naţională respectivă, nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite pentru pierderile agregate pentru astfel de expuneri în anul precedent:

(3)Instituţiile pot aplica derogarea menţionată la alineatul (2) al treilea paragraf de la prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul ţării terţe respective.

(4)ABE evaluează oportunitatea ajustării tratamentului expunerilor garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale, inclusiv al expunerilor IPRE şi non-IPRE, ţinând seama de caracterul adecvat al ponderilor de risc şi de diferenţele relative în ceea ce priveşte riscul expunerilor garantate cu bunuri imobile locative, de diferenţele în ceea ce priveşte sensibilitatea la risc a expunerilor IPRE garantate cu bunuri imobile locative menţionate la articolul 125 alineatul (2) tabelul 1 şi a expunerilor IPRE garantate cu bunuri imobile comerciale menţionate în tabelul 1 de la prezentul articol, precum şi de recomandările CERS privind vulnerabilităţile din sectorul imobiliar comercial din Uniune. ABE prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 31 decembrie 2027.

Art. 126^a: Expuneri aferente achiziţiilor de terenuri, dezvoltării şi construcţiilor

(2)Expunerile ADC aferente bunurilor imobile locative pot primi o pondere de risc de 100 %, cu condiţia ca instituţia să aplice standarde riguroase în materie de iniţiere şi monitorizare care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 74 şi 79 din Directiva 2013/36/UE şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a)contractele de prevânzare sau de preînchiriere obligatorii din punct de vedere juridic, pentru care cumpărătorul sau chiriaşul a făcut un depozit în numerar substanţial care urmează să fie reţinut în cazul rezilierii contractului sau pentru care finanţarea este asigurată într-un mod echivalent, ori contractele de vânzare sau de închiriere obligatorii din punct de vedere juridic, inclusiv în cazurile în care plata se efectuează în tranşe pe măsură ce lucrările de construcţie avansează, reprezintă o parte semnificativă din totalul contractelor;

(3)Până la 10 iulie 2025, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care precizează înţelesul termenilor «depozite în numerar substanţiale», «finanţare asigurată într-un mod echivalent», «parte semnificativă din totalul contractelor» şi «cuantum adecvat al capitalurilor proprii cu care contribuie debitorul», ţinând seama de particularităţile împrumuturilor acordate de instituţii locuinţelor publice sau entităţilor fără scop lucrativ din întreaga Uniune care sunt reglementate prin lege şi care există pentru a servi unor scopuri sociale şi pentru a le oferi chiriaşilor locuinţe pe termen lung.

Art. 127: Expuneri în stare de nerambursare

(1)Partea negarantată a oricărui element în legătură cu care debitorul se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 sau, în cazul expunerilor de tip retail, partea negarantată a oricărei facilităţi de credit care se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 primeşte o pondere de risc de:

b)100 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit şi a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) nu reprezintă mai puţin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condiţiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit şi aceste deduceri nu ar fi aplicate.

În scopul calculării ajustărilor specifice pentru riscul de credit menţionate la primul paragraf pentru o expunere care este achiziţionată atunci când se află deja în stare de nerambursare, instituţiile includ în calcul orice diferenţă pozitivă dintre cuantumul datorat de debitor pentru acea expunere şi suma dintre reducerea fondurilor proprii suplimentare în cazul în care expunerea respectivă ar fi scoasă integral în afara bilanţului şi orice reduceri deja existente ale fondurilor proprii legate de expunerea respectivă.

Art 128: Expuneri din datorii subordonate

(1)Următoarele expuneri sunt tratate ca expuneri din datorii subordonate:

Art. 129: Expuneri sub formă de obligaţiuni garantate

(1)Pentru a fi eligibile pentru tratamentul preferenţial prevăzut la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol, obligaţiunile garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) respectă cerinţele prevăzute la alineatele (3), (3a) şi (3b) din prezentul articol şi sunt garantate cu oricare dintre următoarele active eligibile:

b)expuneri faţă de sau garantate de administraţii centrale ale unor state terţe, bănci centrale ale unor ţări terţe, bănci de dezvoltare multilaterală, organizaţii internaţionale care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, expuneri faţă de sau garantate de entităţi din sectorul public din ţări terţe, de administraţii regionale din ţări terţe sau autorităţi locale din ţări terţe, care sunt ponderate la risc ca expuneri faţă de instituţii sau administraţii centrale şi bănci centrale, în conformitate cu articolul 115 alineatele (1) sau (2) sau, respectiv, cu articolul 116 alineatele (1), (2) sau (4) şi care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, şi expuneri în înţelesul prezentei litere, care se încadrează cel puţin la nivelul 2 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, cu condiţia ca respectivele expuneri să nu depăşească 20 % din cuantumul nominal al obligaţiunilor garantate rămase de rambursat ale instituţiilor emitente;

c)expuneri faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, la nivelul 2 de calitate a creditului sau expunerile faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului atunci când respectivele expuneri sunt sub formă de:

e)împrumuturi locative garantate integral de un furnizor de protecţie eligibil menţionat la articolul 201, care se califică pentru nivelul 2 de calitate a creditului sau superior acestuia, conform dispoziţiilor prezentului capitol, în cazul în care partea din fiecare dintre împrumuturi care este utilizată pentru a satisface cerinţa prevăzută la prezentul alineat, de acoperire cu garanţii reale a obligaţiunii garantate, nu reprezintă mai mult de 80 % din valoarea bunului imobil locativ situat în Franţa şi în cazul în care un raport împrumut/venit respectă o proporţie de cel mult 33 % la acordarea împrumutului. La acordarea împrumutului trebuie să nu existe drepturi de ipotecă asupra bunului imobil locativ, iar pentru împrumuturile acordate începând cu data de 1 ianuarie 2014, creditorul se angajează prin contract să nu acorde astfel de drepturi fără aprobarea instituţiei de credit care a acordat împrumutul. Raportul împrumut/venit reprezintă partea din venitul brut al debitorului care acoperă rambursarea împrumutului, incluzând dobânzile. Furnizorul de protecţie este fie o instituţie financiară autorizată şi supravegheată de autorităţile competente, supusă unor cerinţe prudenţiale comparabile celor aplicate instituţiilor în ceea ce priveşte soliditatea acestora, fie o instituţie, fie o întreprindere de asigurare. Aceasta instituie un fond de garantare reciprocă sau o protecţie echivalentă pentru întreprinderile de asigurare în scopul de a absorbi pierderile din riscul de credit, a căror calibrare este revizuită periodic de autorităţile competente. Atât instituţia de credit, cât şi furnizorul de protecţie efectuează o evaluare a bonităţii creditorului.

f)împrumuturi garantate cu bunuri imobile comerciale până la valoarea cea mai mică dintre principalul ipotecilor combinate cu orice ipoteci anterioare şi 60 % din valoarea bunurilor gajate. Împrumuturile garantate cu bunuri imobile comerciale sunt eligibile atunci când raportul împrumut/valoare de 60 % este depăşit şi atinge un nivel maxim de 70 %, în cazul în care valoarea tuturor activelor gajate ca garanţie pentru obligaţiunile garantate depăşeşte cu cel puţin 10 % valoarea nominală a obligaţiunilor garantate exigibile, iar creanţa deţinătorilor obligaţiunilor îndeplineşte cerinţele de securitate juridică prevăzute în capitolul 4. Creanţa deţinătorilor de obligaţiuni are prioritate faţă de alte creanţe asupra garanţiei reale.

g)împrumuturi garantate cu drepturi de retenţie maritimă asupra navelor până la diferenţa dintre 60 % din valoarea navei gajate şi valoarea oricărui drept anterior de retenţie maritimă.

Fără a aduce atingere primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, până la 1 iulie 2027, expunerile indirecte faţă de instituţii de credit care nu beneficiază de un rating extern care garantează creditele ipotecare până la înregistrarea lor sunt tratate, în sensul literei respective, ca expuneri faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, cu condiţia ca acestea să fie expuneri pe termen scurt încadrate în clasa A în temeiul articolului 121 şi ca creditele ipotecare garantate să fie eligibile, odată înregistrate, pentru tratamentul preferenţial prevăzut la primul paragraf literele (d), (e) şi (f) de la prezentul alineat.

(1¹)În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (c), se aplică următoarele dispoziţii:

c)expunerea faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului sub formă de depozite pe termen scurt, astfel cum se menţionează la alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (i) din prezentul articol, sau sub formă de contracte derivate, astfel cum se menţionează la alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii) din prezentul articol, expunerea totală nu depăşeşte 8 % din cuantumul nominal al obligaţiunilor garantate rămase de rambursat ale instituţiei de credit emitente; autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2162 pot permite, după consultarea ABE, expuneri faţă de instituţiile de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului sub formă de contracte derivate, cu condiţia ca în eventualele probleme semnificative de concentrare în statele membre vizate să poată fi justificate din cauza aplicării cerinţelor privind nivelul 1 şi 2 de calitate a creditului menţionate la prezentul alineat;

(3)Pentru bunurile imobile şi navele care se constituie ca garanţii reale pentru obligaţiuni garantate conforme cu prezentul regulament, trebuie să fie îndeplinite cerinţele prevăzute la articolul 208. Monitorizarea valorilor bunurilor imobile în conformitate cu articolul 208 alineatul (3) litera (a) se efectuează în mod frecvent şi cel puţin o dată pe an în cazul tuturor bunurilor imobile şi al navelor.

În scopul evaluării bunurilor imobile, autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2162 pot permite ca bunurile imobile respective să fie evaluate la valoarea de piaţă sau la o valoare mai mică decât aceasta ori, în statele membre care au stabilit, prin dispoziţii legislative sau de reglementare, criterii riguroase de evaluare a valorii ipotecare, la valoarea ipotecară a bunului imobil respectiv, fără a aplica limitele prevăzute la articolul 229 alineatul (1) litera (e) din prezentul regulament.

(3¹)Pe lângă faptul că sunt garantate prin activele eligibile indicate la alineatul (1) din prezentul articol, obligaţiunile garantate fac obiectul unui nivel minim de supragarantare de 5 %, în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 14 din Directiva (UE) 2019/2162.

(5)Obligaţiunile garantate pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă efectuată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc pe baza ponderii de risc atribuite expunerilor cu rang prioritar negarantate faţă de instituţia emitentă. Se aplică următoarea corespondenţă între ponderile de risc:

Art. 132: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri

(2)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (3) de la prezentul articol, instituţiile pot aplica abordarea de tip look-through, în conformitate cu articolul 132a alineatul (1), sau abordarea pe bază de mandat, în conformitate cu articolul 132a alineatul (2).

(3)Instituţiile pot stabili valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)OPC-ul este unul dintre următoarele:

c)raportarea realizată pentru instituţie de către OPC sau de societatea de administrare a OPC-ului respectă următoarele cerinţe:

Prin derogare de la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat, băncile multilaterale şi bilaterale de dezvoltare şi alte instituţii care investesc într-un OPC împreună cu bănci multilaterale sau bilaterale de dezvoltare pot determina valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respectivului OPC în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la primul paragraf literele (b) şi (c) din prezentul alineat şi cu condiţia ca mandatul de investiţii al OPC-ului să limiteze tipurile de active în care OPC-ul poate investi la active care promovează dezvoltarea durabilă în ţările în curs de dezvoltare.

Prin derogare de la primul paragraf litera (c) punctul (i), în cazul în care instituţia stabileşte valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordarea pe bază de mandat, raportarea realizată pentru instituţie de către OPC sau de societatea de administrare a OPC-ului poate fi limitată la mandatul de investiţii al OPC-ului şi la eventualele modificări ale acestuia şi poate fi efectuată numai atunci când instituţia înregistrează pentru prima dată expunerea faţă de OPC şi când are loc o modificare în mandatul de investiţii al OPC-ului.

(4)Instituţiile care nu dispun de date sau informaţii adecvate pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordările descrise la articolul 132a se pot baza pe calculele efectuate de o parte terţă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)partea terţă este:

c)un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terţă.

(5)În cazul în care o instituţie aplică abordările menţionate la articolul 132a pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC (denumit în continuare «OPC de nivel 1») şi oricare dintre expunerile-suport ale OPC-ului de nivel 1 este o expunere sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un alt OPC (denumit în continuare «OPC de nivel 2»), valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile OPC-ului de nivel 2 poate fi calculată utilizând oricare dintre cele trei abordări descrise la alineatul (2) din prezentul articol. Instituţia poate utiliza abordarea de tip look-through pentru a calcula valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile OPC-urilor de nivel 3 şi de orice nivel ulterior numai în cazul în care a utilizat această abordare şi pentru calculul de la nivelul anterior. În orice alt caz, instituţia utilizează abordarea de rezervă (fall-back).

(7)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, instituţiile care aplică abordarea de tip look-through în conformitate cu articolul 132a alineatul (1) pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC înmulţind valorile expunerilor pentru expunerile respective, calculate în conformitate cu articolul 111, cu ponderea de risc (RW*) calculată în conformitate cu formula prevăzută la articolul 132c, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Art. 132^a: Abordări pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc ale pentru OPC-uri

(2)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituţiile care nu dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pentru a utiliza abordarea transparentă de tip look-through pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în mandatul OPC-ului şi în dreptul relevant.

Instituţiile efectuează calculele menţionate la primul paragraf presupunând că OPC-ul îşi asumă în primul rând expuneri care atrag cea mai mare cerinţă de fonduri proprii, în limitele maxime permise în temeiul mandatului său sau al dreptului relevant, după care continuă să îşi asume expuneri în ordine descrescătoare, până când este atinsă limita totală maximă de expunere, şi că OPC-ul aplică efectul de levier în limitele maxime permise în temeiul mandatului său sau al dreptului relevant, după caz.

(3)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (4) litera (e), instituţiile care calculează cuantumul expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu capitolul 6 secţiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu, după caz.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica modul în care instituţiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc menţionată la alineatul (2) în cazul în care una sau mai multe dintre datele de intrare utilizate pentru acest calcul sunt indisponibile.

Art. 132^b: Excluderi de la abordările pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc pentru OPC-uri

(2)Instituţiile pot să excludă din calculele menţionate la articolul 132 expunerile provenind din titluri de capital care servesc drept suport pentru expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri faţă de entităţi ale căror obligaţii din credite primesc o pondere de risc de 0 % în temeiul prezentului capitol, inclusiv faţă de entităţile finanţate public în cazul cărora se poate aplica o pondere de risc de 0 %, şi expunerile provenind din titluri de capital menţionate la articolul 133 alineatul (5) şi să aplice, în schimb, respectivelor expuneri provenind din titluri de capital tratamentul prevăzut la articolul 133.

Art. 132^c: Tratamentul expunerilor extrabilanţiere faţă de OPC-uri

(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc a pentru elementele lor extrabilanţiere care au potenţialul de a fi convertite în expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC, înmulţind valorile expunerilor pentru expunerile respective, calculate în conformitate cu articolul 111, cu următoarea pondere de risc:

(2)Instituţiile calculează valoarea expunerii unui angajament de valoare minimă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol ca fiind valoarea actualizată curentă a cuantumului garantat utilizând un factor de actualizare care este derivat dintr-o rată fără risc în temeiul articolului 325l alineatul (2) sau (3), după caz. Instituţiile pot reduce valoarea expunerii a angajamentului de valoare minimă pentru orice pierdere recunoscută în raport cu angajamentul de valoare minimă în conformitate cu standardul contabil aplicabil.

(3)Instituţiile stabilesc valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor extrabilanţiere rezultate din angajamente de valoare minimă în conformitate cu alineatul (2) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

b)OPC-ul este unul dintre următoarele:

d)în cazul în care excedentul valorii de piaţă a expunerilor-suport ale OPC-ului sau OPC-urilor faţă de valoarea curentă a angajamentului de valoare minimă scade, instituţia sau altă întreprindere, în măsura în care este vizată de aceeaşi supraveghere pe bază consolidată al cărei obiect îl constituie instituţia însăşi în conformitate cu prezentul regulament şi cu Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2002/87/CE, poate influenţa componenţa expunerilor-suport ale OPC-ului sau OPC-urilor sau poate limita potenţialul de reducere în continuare a excedentului în alte moduri;

Art. 133: Expuneri provenind din titluri de capital

(1)Toate elementele următoare se clasifică drept expuneri provenind din titluri de capital:

c)instrumentele care implică o obligaţie din partea emitentului şi care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii:

e)expunerile provenind din titluri de capital care sunt înregistrate ca împrumut, dar care rezultă dintr-o conversie a creanţelor în acţiuni efectuată ca parte a realizării sau a restructurării ordonate a datoriei.

(4)Următoarele expuneri provenind din titluri de capital faţă de societăţi necotate primesc o pondere de risc de 400 %, cu excepţia cazului în care expunerile respective trebuie să fie deduse sau ponderate la risc în conformitate cu partea a doua:

b)investiţii în societăţi cu capital de risc sau investiţii similare care sunt achiziţionate în vederea obţinerii unor câştiguri de capital pe termen scurt semnificative.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, investiţiile în titluri de capital pe termen lung, inclusiv investiţiile în acţiuni ale clienţilor corporativi cu care instituţia are sau intenţionează să stabilească o relaţie de afaceri pe termen lung, precum şi conversiile creanţelor în acţiuni în scopul restructurării întreprinderilor primesc o pondere de risc în conformitate cu alineatul (3) sau (5), după caz. În sensul prezentului articol, o investiţie în titluri de capital pe termen lung este o investiţie de capital care este deţinută timp de trei ani sau mai mult sau care este efectuată cu intenţia de a fi deţinută timp de trei ani sau mai mult, astfel cum a fost aprobată de conducerea superioară a instituţiei.

(5)Instituţiile care au primit aprobarea prealabilă din partea autorităţilor competente pot atribui o pondere de risc de 100 % expunerilor provenind din titluri de capital asumate în cadrul unor programe legislative pentru stimularea anumitor sectoare ale economiei, până la partea acestor expuneri care, în total, nu depăşeşte 10 % din fondurile proprii ale instituţiei, care îndeplinesc toate condiţiile următoare:

Art. 134: Alte elemente

(6)În cazul în care o instituţie oferă protecţia creditului pentru o serie de expuneri supuse condiţiei potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanşează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coş, mai puţin un număr de n-1 expuneri, sunt agregate până la un nivel maxim de 1 250 % şi multiplicate cu valoarea nominală a protecţiei furnizate de instrumentul financiar derivat de credit pentru a obţine cuantumul ponderat la risc al expunerii. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare.

(7)Valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe perioada contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) a cărei probabilitate de exercitare este certă într-o măsură rezonabilă. O parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a bunului care face obiectul contractului de leasing şi în condiţiile în care această obligaţie de plată îndeplineşte setul de condiţii prevăzut la articolul 201 cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii, prevăzute la articolele 213-215, obligaţia de plată poate fi considerată drept protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4. Aceste expuneri se clasifică în clasa de expuneri corespunzătoare, în conformitate cu articolul 112. Atunci când expunerea este o valoare reziduală a unor active care fac obiectul unui contract de leasing, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor se calculează după cum urmează: 1/t * 100 % * valoarea reziduală, unde t este numărul cel mai mare dintre 1 şi numărul cel mai apropiat de ani întregi rămaşi din contractul de leasing.

SECŢIUNEA 3:Recunoaşterea şi punerea în corespondenţă a evaluărilor riscului de credit

SUBSECŢIUNEA 1:Recunoaşterea ECAI

Art. 135: Utilizarea evaluărilor de credit furnizate de instituţiile externe de evaluare a creditului

SUBSECŢIUNEA 2:Punerea în corespondenţă a evaluărilor de credit efectuate de o ECAI

Art. 136: Punerea în corespondenţă a evaluărilor de credit efectuate de o ECAI

(1)ABE, EIPA şi AEVMP, prin Comitetul mixt, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica, pentru fiecare ECAI, cărui nivel de calitate a creditului stabilit în secţiunea 2 îi corespund evaluările de credit efectuate de ECAI (în continuare, «punere în corespondenţă»). Deciziile respective trebuie să fie obiective şi consecvente.

(2)La punerea în corespondenţă a evaluărilor de credit, ABE, EIPA şi AEVMP respectă următoarele cerinţe:

a)pentru a diferenţia gradele relative de risc exprimate de fiecare evaluare de credit, ABE, EIPA şi AEVMP iau în considerare factori cantitativi cum ar fi rata de nerambursare pe termen lung aferentă tuturor elementelor care primesc aceeaşi evaluare de credit. Pentru ECAI nou-înfiinţate şi pentru cele care nu dispun decât de un volum limitat de date referitoare la starea de nerambursare, ABE, EIPA şi AEVMP solicită ECAI respective o estimare a ratei de neram- bursare pe termen lung aferentă tuturor elementelor care au primit aceeaşi evaluare de credit;

(3)ABE, EIPA şi AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica factorii cantitativi menţionaţi la alineatul (2) litera (a), factorii calitativi menţionaţi la alineatul (2) litera (b) şi valoarea de referinţă menţionată la alineatul (2) litera (c).

SUBSECŢIUNEA 3:Utilizarea evaluărilor de credit ale agenţiilor de creditare a exportului

Art. 137: Utilizarea evaluărilor de credit ale agenţiilor de creditare a exportului

(1)În sensul articolului 114, instituţiile pot utiliza evaluări de credit ale unei agenţii de creditare a exportului desemnată de instituţie, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

b)agenţia de creditare a exportului îşi publică evaluările de credit şi aderă la metodologia agreată de OCDE, iar evaluarea de credit este asociată uneia dintre cele opt prime minime de asigurare pentru export (MEIP) prevăzute de metodologia agreată de OCDE. O instituţie poate revoca desemnarea unei agenţii de creditare a exportului. Instituţia motivează revocarea dacă există indicii concrete care arată că intenţia care stă la baza revocării este reducerea cerinţelor privind adecvarea capitalului.

SECŢIUNEA 4:Utilizarea evaluărilor de credit elaborate de o ECAI pentru determinarea ponderilor de risc

Art. 138: Cerinţe generale

O instituţie poate desemna una sau mai multe ECAI pe care le va utiliza pentru a determina ponderile de risc aplicabile activelor şi elementelor extrabilanţiere. O instituţie poate revoca desemnarea unei ECAI. Instituţia motivează revocarea dacă există indicii concrete care arată că intenţia care stă la baza revocării este reducerea cerinţelor privind adecvarea capitalului. Evaluările de credit nu pot fi utilizate selectiv. O instituţie utilizează evaluările de credit solicitate. Cu toate acestea, o instituţie poate utiliza evaluări de credit nesolicitate în cazul în care ABE confirmă că evaluările de credit nesolicitate ale unei ECAI nu diferă, în ceea ce priveşte calitatea, de evaluările de credit solicitate ale respectivei ECAI. ABE refuză sau revocă respectiva confirmare în special dacă ECAI a utilizat o evaluare de credit nesolicitată pentru a pune presiuni asupra entităţii evaluate astfel încât aceasta să solicite o evaluare a creditului sau alte servicii. Atunci când utilizează evaluări de credit, instituţiile respectă următoarele cerinţe:

g)în cazul expunerilor faţă de instituţii, o instituţie nu utilizează o evaluare de credit efectuată de o ECAI care include ipoteze privind existenţa unui sprijin public implicit, cu excepţia cazului în care respectiva evaluare de credit efectuată de o ECAI se referă la o instituţie deţinută sau înfiinţată şi finanţată de administraţii centrale, administraţii regionale sau autorităţi locale.

În sensul literei (g) de la primul paragraf, în cazul instituţiilor, altele decât instituţiile deţinute sau înfiinţate şi finanţate de administraţii centrale, administraţii regionale sau autorităţi locale, pentru care sunt disponibile numai evaluări de credit efectuate de o ECAI care includ ipoteze privind existenţa unui sprijin public implicit, expunerile faţă de astfel de instituţii sunt tratate ca expuneri faţă de instituţii care nu beneficiază de rating, în conformitate cu articolul 121.

Art. 139: Evaluări de credit pentru un emitent sau o emisiune

(2)În cazul în care nu există o evaluare de credit aplicabilă în mod direct pentru un anumit element, însă există o evaluare de credit pentru un anumit program sau facilitate de emisiune căreia nu îi aparţine elementul ce reprezintă expunerea sau există o evaluare generală de credit pentru emitent, atunci respectiva evaluare de credit se utilizează în oricare dintre cazurile următoare:

b)evaluarea de credit generează o pondere de risc mai redusă decât ar fi cazul dacă expunerea ar fi tratată ca o expunere care nu beneficiază de rating, iar expunerea în cauză:

Art. 140: Evaluări de credit pe termen lung şi pe termen scurt

(2)O evaluare de credit pe termen scurt se aplică doar elementului la care se referă evaluarea de credit pe termen scurt şi nu se utilizează pentru determinarea ponderilor de risc aplicabile altor elemente, cu excepţia situaţiilor următoare:

Art. 141: Elemente denominate în moneda naţională şi într-o monedă străină

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o expunere rezultă din participarea unei instituţii la un împrumut care a fost acordat sau a fost garantat împotriva riscului de convertibilitate şi de transfer de către o bancă multilaterală de dezvoltare menţionată la articolul 117 alineatul (2), cu statut de creditor preferenţial recunoscut pe piaţă, evaluarea de credit pentru elementul denominat în moneda naţională a debitorului poate fi utilizată cu scopul de a obţine o pondere de risc pentru o expunere faţă de acelaşi debitor care este denominată într-o monedă străină.

În sensul primului paragraf, în cazul în care expunerea denominată într-o monedă străină este garantată împotriva riscului de convertibilitate şi de transfer, evaluarea de credit pentru elementul denominat în moneda naţională a debitorului poate fi utilizată numai în scopul ponderării la risc a părţii garantate a expunerii respective. Partea din expunerea respectivă care nu este garantată este ponderată la risc pe baza unei evaluări de credit a debitorului care se referă la un element denominat în respectiva monedă străină.

CAPITOLUL 3:Abordarea bazată pe modele interne de rating

SECŢIUNEA 1:Aprobarea acordată de autorităţile competente pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating

Art. 142: Definiţii

(1)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:

4.«entitate mare reglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

10.în cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea IRB utilizând propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu articolul 143, protecţia nefinanţată a creditului «recunoscută» înseamnă o protecţie nefinanţată a creditului al cărei efect asupra calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerii-suport este luat în considerare cu ajutorul uneia dintre următoarele metode, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3):

12.«CCF pe baza IRB» înseamnă propriile estimări ale factorului de conversie a creditului.

În sensul punctului 5a de la primul paragraf, la evaluarea pragului de vânzări, cuantumurile se raportează astfel cum figurează în situaţiile financiare auditate ale societăţilor sau, în cazul societăţilor care fac parte din grupuri consolidate, ale grupurilor consolidate ale acestora, în conformitate cu standardul contabil aplicabil întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang a grupului consolidat. Cifrele se bazează pe cuantumurile medii calculate în ultimii trei ani sau pe cele mai recente cuantumuri actualizate o dată la trei ani de către instituţie.

(2)În sensul alineatului (1) punctul 4 litera (b) de la prezentul articol, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 143: Aprobare pentru utilizarea abordării IRB

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile pe baza cărora se evaluează dacă utilizarea unui sistem de rating existent pentru alte expuneri suplimentare care nu sunt deja acoperite de sistemul de rating respectiv şi modificările aduse sistemelor de rating sunt semnificative în cadrul abordării IRB.

Art. 144: Evaluarea de către autorităţile competente a unei cereri de utilizare a abordării IRB

(1)Autoritatea competentă acordă unei instituţii aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, inclusiv de a folosi propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie, în conformitate cu articolul 143, numai dacă autoritatea competentă este convinsă că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în prezentul capitol, în special cele prevăzute în secţiunea 6, şi că sistemele instituţiei de administrare şi de rating pentru expunerile la riscul de credit sunt solide şi aplicate cu integritate şi, în special, că instituţia a demonstrat, spre satisfacţia autorităţilor competente, că sunt îndeplinite următoarele criterii:

h)instituţia a încadrat şi încadrează în continuare fiecare expunere din sfera de aplicare a unui sistem de rating într-o clasă de rating sau grupă de risc din cadrul sistemului de rating respectiv;

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologia de evaluare pe care trebuie să o urmeze autorităţile competente atunci când evaluează conformitatea unei instituţii cu cerinţele prevăzute pentru utilizarea abordării IRB.

Art. 145: Experienţa anterioară în utilizarea abordărilor IRB

(2)O instituţie care solicită aprobarea de utilizare a propriilor estimări ale LGD şi ale factorilor de conversie trebuie să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente, că a estimat şi utilizat propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie într-o manieră care a fost, în linii generale, în conformitate cu cerinţele prevăzute în secţiunea 6 privind utilizarea estimărilor proprii ale parametrilor respectivi timp de cel puţin trei ani înainte de a se califica pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi proprii factori de conversie.

(3)În cazul în care instituţia extinde utilizarea abordării IRB după obţinerea aprobării iniţiale, experienţa instituţiei trebuie să fie suficientă pentru a satisface cerinţele de la alineatele (1) şi (2) pentru expunerile suplimentare acoperite. Dacă utilizarea sistemelor de rating este extinsă la expuneri semnificativ diferite de sfera iniţială de aplicare, astfel încât experienţa dobândită nu poate fi considerată suficientă pentru respectarea acestor dispoziţii în ceea ce priveşte expunerile suplimentare, atunci cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se aplică separat pentru expunerile suplimentare.

Art. 146: Măsuri care trebuie luate în cazul în care cerinţele din prezentul capitol nu mai sunt respectate

Art. 147: Metodologia de încadrare a expunerilor în clase de expuneri

(2)Fiecare expunere este încadrată în una dintre următoarele clase de expuneri:

(3)Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la alineatul (2) litera (a):

(4)Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la alineatul (2) litera (b):

(5)Pentru a fi încadrate în clasa expunerilor de tip retail, prevăzută la alineatul (2) litera (d), expunerile respectă următoarele criterii:

a)sunt expuneri faţă de:

(ii)o întreprindere mică sau mijlocie, cu condiţia ca cuantumul total datorat instituţiei, întreprinderii-mamă şi filialelor sale, incluzând orice expunere aflată în stare de nerambursare, de către clientul debitor sau de către grupul debitor de clienţi aflaţi în legătură, dar excluzând expunerile garantate cu bunuri imobile locative, până la valoarea bunurilor imobile, să nu depăşească, din informaţiile deţinute de instituţie, care ia măsurile necesare pentru verificarea cuantumului expunerii respective, suma de 1 milion EUR;

d)fiecare reprezintă o expunere dintr-un număr semnificativ de expuneri care sunt administrate în mod similar.

Prin derogare de la al treilea paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot exclude din clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (ii) împrumuturile acordate persoanelor fizice care au ipotecat mai mult de patru bunuri imobile sau unităţi locative, inclusiv împrumuturile acordate persoanelor fizice menţionate la articolul 108 alineatul (4), şi pot încadra împrumuturile respective într-una dintre clasele de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(5¹)Expunerile de tip retail aparţinând unui tip de expuneri care îndeplinesc toate condiţiile următoare se încadrează în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (i):

e)tratamentul expunerilor încadrate în acest tip de expuneri ca expuneri eligibile de tip retail reînnoibile este în concordanţă cu caracteristicile de risc aferente respectivului tip de expuneri.

(8)În cadrul clasei de expuneri faţă de societăţi prevăzute la alineatul (2) litera (c), instituţiile identifică în mod distinct ca expuneri provenind din finanţări specializate, expunerile care prezintă următoarele caracteristici:

c)sursa principală de rambursare a creditului este reprezentată de venitul generat de activele finanţate şi nu de capacitatea independentă de rambursare a societăţii comerciale în ansamblul său.

(10)Expunerea rezultată din asigurarea protecţiei prin intermediul unui coş de instrumente financiare derivate de credit de tipul «nth-to-default» pentru un coş de expuneri este încadrată în aceeaşi clasă prevăzută la alineatul (2) în care ar fi încadrate şi expunerile din coş, cu excepţia cazului în care expunerile individuale din coş ar fi încadrate în diverse clase de expuneri, situaţie în care expunerea este încadrată în clasa de expuneri faţă de societăţi prevăzută la alineatul (2) litera (c).

(11)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

b)criteriile de determinare a categoriei IPRE, specificând în special care expuneri ADC şi expuneri garantate cu bunuri imobile pot fi sau sunt clasificate drept IPRE.

(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu condiţiile şi criteriile de încadrare a expunerilor în clasele menţionate la alineatul (2) şi, dacă este necesar, pentru a detalia aceste clase de expuneri.

Art. 148: Condiţii de implementare a abordării IRB pentru diferite clase de expuneri şi unităţi operaţionale

(1)O instituţie căreia i se permite să aplice abordarea IRB în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) implementează, împreună cu orice întreprindere-mamă şi filialele sale, abordarea IRB pentru cel puţin una dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) sau litera (g). Odată ce o instituţie a implementat abordarea IRB pentru un anumit tip de expuneri dintr-o clasă de expuneri, instituţia face acest lucru pentru toate expunerile din respectiva clasă de expuneri, cu excepţia cazului în care a primit din partea autorităţii competente aprobarea de a utiliza în permanenţă abordarea standardizată în conformitate cu articolul 150.

(2)Autorităţile competente stabilesc perioada necesară fiecărei instituţii, întreprinderi-mamă şi filiale ale sale pentru a implementa abordarea IRB pentru toate expunerile dintr-o anumită clasă de expuneri pentru diferite tipuri de expuneri din cadrul aceleiaşi unităţi operaţionale şi pentru diferite unităţi operaţionale din cadrul aceluiaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD ori al utilizării CCF pe baza IRB. Această perioadă este cea pe care autorităţile competente o consideră adecvată, în funcţie de natura şi dimensiunea activităţilor instituţiei în cauză sau ale oricărei întreprinderi-mamă şi ale filialelor sale, precum şi în funcţie de numărul şi natura sistemelor de rating care urmează să fie implementate.

(3)Instituţiile implementează abordarea IRB în conformitate cu condiţiile stabilite de autorităţile competente. Autoritatea competentă elaborează aceste condiţii în aşa fel încât să garanteze că flexibilitatea acordată în temeiul alineatului (1) nu este utilizată selectiv cu scopul de a obţine cerinţe de fonduri proprii reduse în ceea ce priveşte acele tipuri de expuneri sau unităţi operaţionale care urmează a fi incluse în abordarea IRB sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD sau al utilizării CCF pe baza IRB.

Art. 149: Condiţii pentru a reveni la utilizarea unor abordări mai puţin sofisticate

(1)O instituţie care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu renunţă la utilizarea acestei abordări pentru a utiliza în schimb abordarea standardizată pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)instituţia a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că utilizarea abordării standardizate nu are ca scop angajarea în arbitraj de reglementare, inclusiv prin reducerea nejustificată a cerinţelor de fonduri proprii, că ea este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea tuturor expunerilor de acest tip ale instituţiei şi că nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii instituţiei sau a capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;

(2)Instituţiile care au obţinut aprobarea prevăzută la articolul 151 alineatul (9) pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi a propriilor factori de conversie, nu revin la utilizarea valorilor LGD şi a factorilor de conversie menţionaţi la articolul 151 alineatul (8), decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)instituţia a demonstrat în mod satisfăcător autorităţii competente că utilizarea LGD şi a factorilor de conversie prevăzuţi la articolul 151 alineatul (8) pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu este propusă pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii ale instituţiei, ci este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea expunerilor totale de acest tip ale instituţiei şi nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii instituţiei sau asupra capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;

Art. 150: Condiţii de utilizare parţială permanentă

(1)Instituţiile aplică abordarea standardizată în cazul tuturor expunerilor următoare:

b)expunerile încadrate în clase de expuneri sau care aparţin unor tipuri de expuneri dintr-o clasă de expuneri în cazul cărora instituţiile nu au primit aprobarea prealabilă a autorităţilor competente de a utiliza abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate.

O instituţie căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o anumită clasă de expuneri poate, sub rezerva aprobării prealabile a autorităţii competente, să aplice abordarea standardizată pentru anumite tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri, inclusiv expuneri din sucursale străine şi din diferite grupe de expuneri, în cazul în care respectivele tipuri de expuneri nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii şi a profilului de risc.

(1¹)În plus faţă de expunerile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, o instituţie poate, sub rezerva aprobării prealabile a autorităţii competente, să aplice abordarea standardizată pentru următoarele expuneri în cazul în care abordarea IRB se aplică pentru alte tipuri de expuneri din aceeaşi clasă de expuneri:

a)expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre şi faţă de administraţiile regionale, autorităţile locale şi entităţile din sectorul public ale acestora, sub rezerva următoarelor condiţii:

b)expunerile unei instituţii faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă, filiala sa sau o filială a întreprinderii-mamă, cu condiţia ca contrapartea să fie o instituţie sau o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituţie financiară, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate sau o întreprindere legată printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;

c)expunerile între instituţii care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 113 alineatul (7).

SECŢIUNEA 2:Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

SUBSECŢIUNEA 1:Tratament pe tip de clasă de expuneri

Art. 151: Tratament pe clasă de expuneri

(1)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit în cazul expunerilor încadrate într-una dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) sau litera (g) se calculează în conformitate cu subsecţiunea 2, cu excepţia cazului în care respectivele expuneri sunt deduse din fondurile proprii sau sunt supuse tratamentului prevăzut la articolul 72e alineatul (5) primul paragraf.

(2)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate se calculează în conformitate cu articolul 157. În cazul în care o instituţie dispune de drept de recurs deplin împotriva vânzătorului creanţelor achiziţionate, pentru riscul de nerambursare şi riscul de diminuare a valorii creanţei, dispoziţiile prezentului articol, ale articolului 152 şi ale articolului 158 alineatele (1)-(4) în ceea ce priveşte creanţele achiziţionate nu se aplică, iar expunerea este tratată ca o expunere beneficiind de o garanţie reală.

(8)Instituţiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1) şi CCF pe baza SA în conformitate cu articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b) în cazul următoarelor expuneri:

c)expunerile faţă de societăţi mari care nu sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (ii).

În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii) sau litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), cu excepţia expunerilor menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, instituţiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1) şi CCF pe baza SA în conformitate cu articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b), cu excepţia cazului în care li s-a permis să utilizeze propriile estimări ale LGD şi ale CCF pe baza IRB pentru expunerile respective în conformitate cu alineatul (9) de la prezentul articol.

Art. 152: Tratamentul expunerilor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri

(3)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (4) litera (e), instituţiile care calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu capitolul 6 secţiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu, după caz.

(4)Instituţiile care aplică abordarea transparentă de tip look through în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol şi care nu utilizează metodele prevăzute în prezentul capitol sau, după caz, în capitolul 5, pentru toate expunerile-suport ale OPC-ului sau pentru o parte din acestea, calculează valorile expunerilor ponderate la risc şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru toate expunerile-suport respective sau pentru partea respectivă din acestea în conformitate cu următoarele principii:

(5)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituţiile care nu dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în abordarea pe bază de mandat stabilită la articolul 132a alineatul (2). Cu toate acestea, pentru expunerile enumerate la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c) de la prezentul articol, instituţiile aplică abordările stabilite la literele respective.

(8)Instituţiile care nu dispun de date sau informaţii adecvate pentru a calcula valoarea ponderată la risc pentru un OPC în conformitate cu abordările descrise la alineatele (2), (3), (4) şi (5) se pot baza pe calculele efectuate de o terţă parte, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)partea terţă este:

d)un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terţă.

SUBSECŢIUNEA 2:Calculul cuantumurilor expunerilor ponderate la riscul de credit

Art. 153: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi

(1)Sub rezerva aplicării tratamentelor specifice prevăzute la alineatele (2) şi (4), cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi se calculează în conformitate cu următoarele formule:

= funcţia de distribuţie cumulativă a unei variabile aleatorii normale standard, adică N(x) exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero şi varianţa 1, să fie mai mică sau egală cu x;

= inversa funcţiei de distribuţie cumulative pentru o variabilă aleatorie normală standard, adică dacă x = G(z), x exprimă valoarea astfel determinată încât N(x) = z;

= coeficientul de corelaţie, care este definit ca:

= factorul de ajustare în funcţie de scadenţă, care este definit ca:

b = 0,11852 - 0,05478 * lnPD²;

= scadenţa, exprimată în ani şi determinată în conformitate cu articolul 162.

(4)Pentru calcularea ponderilor de risc pentru expunerile faţă de societăţi în cazul cărora cifra de afaceri anuală a grupului consolidat din care face parte respectiva societate este mai mică de 50 de milioane EUR, instituţiile pot folosi formula de corelaţie de la alineatul (1) punctul (iii). În această formulă, S (sales) corespunde cifrei de afaceri anuale exprimate în milioane de euro, unde 5 milioane EUR < = S < = 50 milioane EUR. O cifră de afaceri declarată mai mică de 5 milioane EUR se consideră a fi echivalentă cu 5 milioane EUR. Pentru creanţele achiziţionate, cifra de afaceri anuală totală reprezintă media ponderată a expunerilor individuale din coş.

(5)Pentru expunerile din finanţări specializate pentru care o instituţie nu poate estima PD sau estimările PD ale instituţiei nu îndeplinesc cerinţele prevăzute în secţiunea 6, instituţia atribuie ponderi de risc în conformitate cu tabelul 1, după cum urmează:

(6)În cazul creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, instituţiile respectă cerinţele prevăzute la articolul 184. Pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor care întrunesc şi condiţiile prevăzute la articolul 154 alineatul (5), atunci când aplicarea standardelor de cuantificare a riscurilor prevăzute în secţiunea 6 pentru expunerile faţă de societăţi reprezintă o sarcină excesivă pentru instituţie, se pot aplica standardele prevăzute în secţiunea 6 pentru cuantificarea riscurilor pentru expunerile de tip retail.

(7)În cazul creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, reducerile de preţ de cumpărare rambursabile, garanţiile reale sau garanţiile parţiale care asigură protecţia pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanţei sau al pierderilor provenite din ambele situaţii pot fi considerate drept o protecţie a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanţelor sau de către beneficiarul garanţiei reale sau al garanţiei parţiale, în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preţ de cumpărare rambursabilă şi furnizorul unei garanţii reale sau a unei garanţii parţiale tratează respectiva garanţie drept o expunere faţă de o poziţie care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3.

(8)În cazul în care o instituţie oferă protecţia creditului pentru o serie de expuneri supuse condiţiei potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanşează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coş sunt agregate, mai puţin un număr de n-1 expuneri, unde suma cuantumului pierderilor aşteptate înmulţit cu 12,5 şi al cuantumului ponderat la risc al expunerii nu depăşeşte valoarea nominală a protecţiei furnizate de instrumentul financiar derivat de credit înmulţită cu 12,5. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare. O pondere de risc de 1 250 % se aplică poziţiilor din coş pentru care instituţia nu poate determina ponderea de risc în temeiul Abordării IRB.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituţiile trebuie să ţină cont de factorii menţionaţi la alineatul (5) al doilea paragraf atunci când atribuie ponderi de risc expunerilor din finanţări specializate.

Art. 154: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile de tip retail

(1)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile de tip retail se calculează după următoarele formule:

(3)În cazul expunerilor de tip retail care nu sunt în stare de nerambursare şi care sunt garantate sau parţial garantate cu bunuri imobile locative, un coeficient de corelaţie R de 0,15 înlocuieşte cifra obţinută cu ajutorul formulei coeficientului de corelaţie de la alineatul (1).

(4)În cazul QRRE care nu sunt în stare de nerambursare, un coeficient de corelaţie R de 0,04 înlocuieşte cifra obţinută cu ajutorul formulei coeficientului de corelaţie de la alineatul (1).

(5)Pentru a fi eligibile pentru tratament de tip retail, creanţele achiziţionate respectă cerinţele prevăzute la articolul 180, precum şi următoarele condiţii:

(6)În cazul creanţelor achiziţionate de tip retail, reducerile de preţ de cumpărare rambursabile, garanţiile reale sau garanţiile parţiale care asigură protecţia pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanţei sau al pierderilor provenite din ambele situaţii pot fi considerate drept o protecţie a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanţelor sau de către beneficiarul garanţiei reale sau al garanţiei parţiale, în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preţ de cumpărare rambursabilă şi furnizorul garanţiei reale sau a garanţiei parţiale tratează respectivele garanţii drept o expunere faţă de o poziţie care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3.

Art. 156: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru alte active decât creanţele de tip credit

SUBSECŢIUNEA 3:Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate

Art. 157: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu:

SECŢIUNEA 3:Cuantumurile pierderilor aşteptate

Art. 158: Tratamentul pe tip de expunere

(5)Pierderea aşteptată (EL) şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, precum şi pentru expunerile de tip retail se calculează conform următoarelor formule:

Art. 159: Tratamentul cuantumurilor pierderilor aşteptate, al deficitului conform IRB şi al excedentului conform IRB

(1)Instituţiile deduc cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile menţionate la articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10) din suma tuturor elementelor următoare:

c)alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerilor respective, altele decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

(2)În scopul calculului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile tratează discounturile determinate în conformitate cu articolul 166 alineatul (1) aferente expunerilor bilanţiere achiziţionate atunci când se află în stare de nerambursare în acelaşi fel ca ajustările specifice pentru riscul de credit. Discounturile aferente expunerilor bilanţiere achiziţionate atunci când nu se află în stare de nerambursare nu pot fi incluse în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB. Ajustările specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor aflate în stare de nerambursare nu se utilizează pentru a acoperi cuantumurile pierderilor aşteptate în cazul altor expuneri. Cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile securitizate şi ajustările generale şi specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective nu se includ în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB.

SECŢIUNEA 4:Probabilitatea de nerambursare (PD), pierderile în caz de nerambursare (LGD) şi scadenţa

SUBSECŢIUNEA 1:SUBSECŢIUNEA 1: Expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public

Art. 160: Probabilitatea de nerambursare (PD)

(1)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (b) sau litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolelor 153 şi 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valoarea PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al PD: 0,05 %.

(1¹)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, valoarea PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al PD: 0,03 %.

(2)În cazul expunerilor provenind din creanţe asupra societăţilor, achiziţionate de către instituţie, pentru care aceasta nu poate estima probabilităţile de nerambursare sau pentru care estimările instituţiei cu privire la probabilitatea de nerambursare nu îndeplinesc cerinţele stabilite în secţiunea 6, probabilităţile de nerambursare se determină conform următoarelor metode:

c)o instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile faţă de societăţi şi care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de către aceasta, în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil, poate utiliza estimarea probabilităţii de nerambursare care rezultă din această descompunere.

(6)Pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, PD se stabileşte ca fiind egală cu estimările instituţiei cu privire la pierderile aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. O instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD pentru expunerile faţă de societăţi şi care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor în PD şi LGD într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil poate utiliza estimările PD care rezultă din descompunerea respectivă. În calculul PD, instituţiile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4.

Art. 161: Pierderea în caz de nerambursare (LGD)

(1)Instituţiile trebuie să utilizeze următoarele valori ale pierderilor în caz de nerambursare:

(2)Pentru riscul de diminuare a valorii creanţei şi riscul de nerambursare, în cazul în care o instituţie a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile faţă de societăţi şi poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de instituţie, în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil, se poate utiliza estimarea pierderii în caz de nerambursare pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de instituţie.

(4)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolului 153 alineatul (1) punctul (iii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valorile LGD care sunt utilizate pentru fiecare expunere ca date de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate nu sunt mai mici decât următoarele valori ale pragului minim al LGD, calculate în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol.

(5)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, şi în special în sensul articolului 153 alineatul (1) punctul (iii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valoarea LGD utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate pentru expunerile fără o FCP eligibilă nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al LGD: 5 %.

(6)În sensul alineatului (4) de la prezentul articol, pragurile minime ale LGD din tabelul 1 de la alineatul respectiv pentru expunerile garantate integral cu o protecţie finanţată a creditului eligibilă se aplică atunci când valoarea protecţiei finanţate a creditului, după aplicarea ajustărilor de volatilitate Hc şi Hfx în cauză, în conformitate cu articolul 230, este egală sau mai mare decât valoarea expunerii-suport.

(7)În cazul în care o instituţie care utilizează propriile estimări ale LGD pentru un anumit tip de expuneri negarantate faţă de societăţi şi expuneri negarantate faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public nu este în măsură să ia în considerare, în propriile estimări ale LGD, efectul protecţiei finanţate a creditului care garantează una dintre expunerile de acest tip din cauza lipsei de date privind recuperările pentru respectiva protecţie finanţată a creditului, instituţia este autorizată să aplice formula prevăzută la articolul 230, cu excepţia faptului că LGDU din formula respectivă este propria estimare a LGD a instituţiei pentru expunerile negarantate. În acest caz, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în conformitate cu capitolul 4, iar propria estimare a LGD a instituţiei utilizată ca LGDU se calculează pe baza pierderii subiacente, excluzând orice recuperări provenite din respectiva protecţie finanţată a creditului.

Art. 162: Scadenţa

(2)În cazul expunerilor pentru care o instituţie aplică propriile estimări ale LGD, valoarea scadenţei (M) se calculează utilizând perioade exprimate în ani, astfel cum se prevede la prezentul alineat şi sub rezerva alineatelor (3), (4) şi (5) de la prezentul articol. M nu depăşeşte cinci ani, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 384 alineatul (2), în care se utilizează M specificată la alineatul respectiv. M se calculează, în fiecare dintre următoarele cazuri, după cum urmează:

d²)pentru un acord-cadru de compensare care include mai multe dintre tipurile de tranzacţii corespunzătoare literei (c), (d) sau (da) de la prezentul alineat, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este cel puţin cea mai lungă perioadă de deţinere, exprimată în ani, aplicabilă pentru astfel de tranzacţii, astfel cum se prevede la articolul 224 alineatul (2), şi anume fie 10, fie 20 de zile, după caz; pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;

e)pentru o instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale probabilităţii de nerambursare pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, în cazul sumelor trase, scadenţa este egală cu scadenţa medie ponderată a expunerilor provenind din creanţele achiziţionate şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile. Aceeaşi valoare a scadenţei se aplică şi sumelor neutilizate din cadrul unei facilităţi de cumpărare ferme, cu condiţia ca facilitatea de cumpărare să prevadă angajamente efective, situaţii în care se declanşează rambursarea anticipată sau alte elemente care să protejeze instituţia cumpărătoare împotriva unei deteriorări viitoare semnificative a calităţii creanţelor pe care este obligată să le cumpere până la scadenţa facilităţii. În lipsa unor astfel de protecţii efective, pentru sumele neutilizate, scadenţa se calculează ca suma dintre cea mai îndelungată scadenţă a unei creanţe potenţiale conform contractului de cumpărare şi scadenţa reziduală a facilităţii de cumpărare şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile;

g)în cazul instituţiilor care determină valorile expunerilor utilizând metoda modelelor interne prevăzută în capitolul 6 secţiunea 6, pentru expunerile cărora li se aplică metoda respectivă şi care sunt incluse într-un set de compensare în care scadenţa celui mai îndelungat contract este mai mare de un an, scadenţa se calculează conform următoarei formule:

i)în cazul instituţiilor care utilizează abordările menţionate la articolul 382a alineatul (1) litera (a) sau (b) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA al tranzacţiilor cu o anumită contraparte, M nu este mai mare de 1 în formula prevăzută la articolul 153 alineatul (1) punctul (iii) în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte pentru aceleaşi tranzacţii, astfel cum se menţionează la articolul 92 alineatul (4) litera (a) sau (g), după caz;

(3)În cazul în care documentaţia impune recalcularea zilnică a marjei şi reevaluarea zilnică şi include clauze care permit lichidarea sau compensarea rapidă a garanţiilor reale în caz de nerambursare sau de imposibilitate de refacere a marjei, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este de cel puţin o zi pentru:

În sensul capitolului 3, în special în ceea ce priveşte articolul 160 alineatul (1), articolul 161 alineatul (4), articolul 164 alineatul (4) şi articolul 166 alineatul (8c), în cazul în care o expunere este acoperită de o garanţie eligibilă furnizată de o administraţie centrală sau de o bancă centrală sau de BCE, pragurile minime ale PD, LGD şi CCF nu se aplică părţii expunerii care este acoperită de garanţia respectivă. Cu toate acestea, partea expunerii care nu este acoperită de garanţia respectivă este supusă pragurilor minime ale PD, LGD şi CCF în cauză.

SUBSECŢIUNEA 2:Expunerile de tip retail

Art. 163: Probabilitatea de nerambursare (PD)

(1)Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii şi a cuantumurilor pierderii aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolelor 154 şi 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate este valoarea cea mai mare dintre PD pe un an asociată cu clasa de rating sau grupa de risc internă a debitorului în care se încadrează expunerea de tip retail şi următoarele valori ale pragului minim al PD:

(3)În cazul riscului de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate, probabilitatea de nerambursare este egală cu estimările pierderii aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. Dacă o instituţie poate descompune propriile estimări ale pierderii aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră fiabil, se poate utiliza estimarea probabilităţii de nerambursare.

Art. 164: Pierderea în caz de nerambursare (LGD)

(1)Instituţiile furnizează propriile estimări ale LGD, cu respectarea cerinţelor prevăzute în secţiunea 6 din prezentul capitol şi cu aprobarea autorităţilor competente, acordată în conformitate cu articolul 143. În cazul riscului de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate se foloseşte valoarea LGD de 100 %. Dacă o instituţie poate descompune, în mod fiabil, în PD şi LGD estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate, instituţia poate utiliza propriile sale estimări ale LGD.

(4)Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor de tip retail şi în special în temeiul articolului 158 alineatul (1) punctul (ii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valorile LGD pentru fiecare expunere utilizate ca date de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu sunt mai mici decât valorile pragului minim al LGD prevăzute în tabelul 1, calculate în conformitate cu alineatul (4a) de la prezentul articol:

Pragurile minime ale LGD (LGDfloor) pentru expunerile de tip retail
Expunere fără FCP (LGDU-floor)		Expunere garantată cu o FCP (LGDS-floor)
Expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative	nu se aplică	Expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative	5 %
QRRE	50 %	QRRE	nu se aplică
Altă expunere de tip retail	30 %	Altă expunere de tip retail garantată cu garanţii financiare	0 %
		Altă expunere de tip retail garantată cu creanţe	10 %
		Altă expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative sau comerciale	10 %
		Altă expunere de tip retail garantată cu alte garanţii reale corporale	15 %

(4¹)În scopul alineatului (4), se aplică următoarele:

b)cu excepţia expunerilor de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragurile minime ale LGD din tabelul 1 de la alineatul (4) de la prezentul articol se aplică expunerilor garantate integral cu o protecţie finanţată a creditului în cazul cărora valoarea FCP, după aplicarea ajustărilor de volatilitate relevante în conformitate cu articolul 230, este egală cu valoarea expunerii-suport sau mai mare decât aceasta; în scopul aplicării ajustărilor aferente relevante, Hc şi Hfx, în conformitate cu articolul 230, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului capitol;

(5)Statele membre desemnează o autoritate pentru a fi responsabilă cu aplicarea alineatului (6). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea şi schimbul de informaţii între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, se impune autorităţilor să coopereze îndeaproape şi să partajeze toate informaţiile care pot fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligaţiilor impuse autorităţii desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acţiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată, precum şi asigurarea faptului că interacţiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament şi al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

(6)Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a şi a oricăror altor indicatori relevanţi şi ţinând seama de perspectivele de evoluţie a pieţelor de bunuri imobile, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, dacă valorile pragului minim al LGD prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol sunt adecvate pentru expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile locative sau alte expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective.

În cazul în care, pe baza evaluării menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) concluzionează că valorile pragului minim al LGD menţionate la alineatul (4) nu sunt adecvate, precum şi în cazul în care consideră că caracterul neadecvat al valorilor pragului minim al LGD ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate stabili valori mai mari ale pragului minim al LGD pentru expunerile respective situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective. Aceste valori mai mari ale pragului minim al LGD pot fi aplicate, de asemenea, la nivelul unuia sau mai multor segmente imobiliare ale expunerilor respective.

(8)ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica condiţiile de care ţine seama autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) atunci când evaluează caracterul adecvat al valorilor pierderilor în caz de nerambursare ca parte a evaluării menţionate la alineatul (6).

(9)CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 şi în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autorităţile desemnate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, cu privire la următoarele:

SECŢIUNEA 5:Valoarea expunerii

Art.166: Expuneri faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expuneri de tip retail

(1)Cu excepţia cazului în care se specifică altfel, valoarea expunerii pentru expunerile bilanţiere este valoarea contabilă măsurată fără a ţine seama de ajustările pentru riscul de credit efectuate.

(4)Valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe perioada contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) (a cărei probabilitate de exercitare este certă într-o măsură rezonabilă). Dacă o parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a activului care face obiectul contractului de leasing şi dacă această obligaţie de plată îndeplineşte setul de condiţii prevăzut la articolul 201 cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii, prevăzute la articolul 213, obligaţia de plată poate fi recunoscută ca protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4.

(7)În cazul unei expuneri sub formă de titluri sau mărfuri vândute, gajate sau date cu împrumut în cadrul tranzacţiilor de răscumpărare, sau al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii este valoarea titlurilor sau a mărfurilor, determinată în conformitate cu articolul 24. Dacă se utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare (Financial Collateral Comprehensive Method) prevăzută la articolul 223, valoarea expunerii se majorează cu ajustarea de volatilitate corespunzătoare unor astfel de titluri sau mărfuri, astfel cum prevede articolul respectiv. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii se poate determina fie în conformitate cu capitolul 6, fie în conformitate cu articolul 220 alineatul (2).

(8)Valoarea expunerii elementelor extrabilanţiere care nu sunt contracte, astfel cum sunt enumerate în anexa II, se calculează utilizând fie CCF pe baza IRB, fie CCF pe baza SA, în conformitate cu alineatele (8a) şi (8b) de la prezentul articol şi cu articolul 151 alineatul (8).

(8¹)În cazul unei expuneri pentru care instituţia nu a primit autorizarea de a utiliza CCF pe baza IRB, CCF aplicabil este CCF pe baza SA prevăzut în capitolul 2 pentru aceleaşi tipuri de elemente, astfel cum se prevede la articolul 111. Cuantumul la care trebuie aplicat CCF pe baza SA este valoarea cea mai mică dintre valoarea cuantumului angajat, dar netras, şi valoarea care reflectă orice posibilă constrângere privind disponibilitatea facilităţii, inclusiv existenţa unei limite superioare a cuantumului potenţial al creditului care este legată de fluxul de numerar raportat al debitorului. În cazul în care o facilitate este supusă unor astfel de constrângeri, instituţia dispune de suficiente proceduri de monitorizare şi gestionare a liniei de credit pentru a sprijini existenţa constrângerii respective.

(8²)Sub rezerva aprobării autorităţilor competente, instituţiile care îndeplinesc cerinţele pentru a utiliza CCF pe baza IRB, astfel cum se specifică în secţiunea 6, utilizează CCF pe baza IRB pentru expunerile provenite din angajamente reînnoibile netrase tratate conform abordării IRB, cu condiţia ca expunerile respective să nu facă obiectul unui CCF pe baza SA de 100 % conform abordării standardizate. CCF pe baza SA se utilizează pentru:

b)expunerile în cazul cărora cerinţele minime pentru calcularea CCF pe baza IRB, astfel cum sunt specificate în secţiunea 6, nu sunt îndeplinite de instituţie sau în cazul cărora autoritatea competentă nu a permis utilizarea CCF pe baza IRB.

În sensul prezentului articol, un angajament este considerat «reînnoibil» atunci când acesta îi permite unui debitor să obţină un împrumut în cadrul căruia debitorul dispune de flexibilitatea de a decide cât de des şi la ce intervale să facă trageri din împrumut, permiţând tragerea, rambursarea şi tragerea din nou de către debitor a împrumuturilor care i-au fost acordate. Acordurile contractuale care permit plăţi anticipate şi, ulterior, noi trageri ale plăţilor anticipate respective sunt considerate reînnoibile.

(8³)Atunci când CCF pe baza IRB se utilizează exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor provenite din angajamente reînnoibile altele decât expunerile atribuite clasei de expuneri în conformitate cu articolul 147 alineatul (2) litera (a), în special în temeiul articolului 153 alineatul (1), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valoarea pentru fiecare expunere utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al cuantumului ponderat la risc al expunerii şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât suma dintre:

SECŢIUNEA 6:Cerinţe pentru utilizarea abordării IRB

SUBSECŢIUNEA 1:Sisteme de rating

Art. 169: Principii generale

(3)În cazul în care o instituţie utilizează estimări directe ale parametrilor de risc pentru debitori individuali sau expuneri, acestea pot fi considerate ca fiind estimări alocate claselor de pe o scală continuă de rating.

Art. 170: Structura sistemelor de rating

(1)Structura sistemelor de rating pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public respectă următoarele cerinţe:

d)instituţiile care deţin portofolii concentrate pe un anumit segment de piaţă şi într-un anumit interval al riscului de nerambursare trebuie să dispună de un număr suficient de clase de rating în cadrul intervalului respectiv pentru a evita concentrarea excesivă a debitorilor într-o anumită clasă de rating. Concentrările semnificative dintr-o singură clasă de rating trebuie justificate prin dovezi empirice convingătoare din care să rezulte că respectiva clasă de rating a debitorilor acoperă un interval rezonabil de îngust al PD şi că riscul de nerambursare aferent tuturor debitorilor din această clasă de rating se încadrează în intervalul respectiv;

e)pentru a i se permite de către autoritatea competentă să folosească propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare în vederea determinării cerinţelor de fonduri proprii, un sistem de rating trebuie să includă o scală de rating a tranzacţiilor distinctă, care să reflecte exclusiv caracteristicile asociate pierderii în caz de nerambursare ale tranzacţiilor. Definiţia clasei de rating a tranzacţiilor trebuie să includă atât descrierea modului de încadrare a expunerilor în clasa respectivă, cât şi a criteriilor utilizate pentru a distinge nivelul de risc aferent fiecărei clase de rating;

(2)Instituţiile care utilizează metodele stabilite la articolul 153 alineatul (5) pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate sunt exceptate de la obligaţia de a avea o scală de rating a debitorilor care să reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare asociat debitorilor pentru aceste expuneri. Instituţiile respective trebuie să dispună, pentru aceste expuneri, de cel puţin 4 clase de rating pentru debitorii care nu se află în stare de nerambursare şi de cel puţin o clasă pentru debitorii care se află în stare de nerambursare.

(3)Structura sistemelor de rating pentru expunerile de tip retail respectă următoarele cerinţe:

(4)La încadrarea expunerilor în clase de risc sau grupe de risc, instituţiile trebuie să ia în considerare următorii factori de risc:

Art. 171: Încadrarea în clase de rating sau grupe de risc

(1)O instituţie trebuie să utilizeze definiţii, procese şi criterii specifice pentru a încadra expunerile în clase de rating sau grupe de risc în cadrul unui sistem de rating, care să respecte următoarele cerinţe:

(2)La încadrarea debitorilor şi tranzacţiilor în clase de rating sau grupe de risc, o instituţie trebuie să ia în considerare toate informaţiile relevante. Informaţiile trebuie să fie actuale şi să permită instituţiei să previzioneze performanţa viitoare a expunerii. O instituţie trebuie să fie cu atât mai prudentă la încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc de debitori şi tranzacţii, cu cât dispune de mai puţine informaţii. Dacă utilizează un rating extern ca factor principal în alocarea unui rating intern, instituţia trebuie să se asigure că ia în considerare şi alte informaţii relevante.

(3)Instituţiile utilizează un orizont de timp de peste un an la atribuirea ratingurilor. Un rating al debitorului reprezintă evaluarea de către instituţie a capacităţii şi a disponibilităţii debitorului de a respecta contractul, în pofida unor condiţii economice nefavorabile sau a producerii unor evenimente neprevăzute. Sistemele de rating sunt concepute astfel încât schimbările idiosincratice şi schimbările specifice sectorului, atunci când acestea reprezintă factori de risc semnificativi pentru tipul de expunere, să fie un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating sau grupă de risc în alta. Efectele ciclurilor economice pot fi, de asemenea, un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating sau grupă de risc în alta.

Art. 172: Încadrarea expunerilor

(1)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, încadrarea acestora se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:

e)expunerile distincte faţă de acelaşi debitor trebuie încadrate în aceeaşi clasă de rating al debitorului, indiferent de diferenţele existente în natura fiecărei tranzacţii specifice. Cu toate acestea, expunerile distincte pot conduce la încadrarea aceluiaşi debitor în mai multe clase de rating, în următoarele cazuri:

(3)În ceea ce priveşte încadrarea într-o clasă de rating sau într-o grupă de risc, instituţiile trebuie să formalizeze situaţiile în care raţionamentul profesional poate prima asupra datelor de intrare sau de ieşire din procesul de încadrare, precum şi informaţiile privind personalul responsabil cu aprobarea priorităţii raţionamentului uman. Instituţiile trebuie să formalizeze aceste modificări şi să consemneze în scris personalul responsabil în acest sens. Instituţiile trebuie să analizeze performanţa expunerilor ale căror încadrări au fost modificate. Această analiză include o evaluare a performanţei expunerilor ale căror ratinguri au fost modificate de către o anumită persoană, care preia responsabilitatea întregului personalul responsabil.

Art. 173: Integritatea procesului de încadrare

(1)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, procesul de încadrare îndeplineşte următoarele cerinţe:

(2)În cazul expunerilor de tip retail, o instituţie trebuie să reexamineze cel puţin anual încadrările debitorilor şi ale tranzacţiilor şi să ajusteze încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale, sau să reexamineze caracteristicile pierderilor şi situaţia incidentelor de neplată pentru fiecare grupă de risc identificată, după caz. O instituţie trebuie, de asemenea, să revizuiască cel puţin anual, pe baza unui eşantion reprezentativ, situaţia expunerilor individuale din fiecare grupă de risc, ca mijloc de a se asigura că expunerile sunt în continuare corect încadrate şi să ajusteze încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare de stabilire a metodologiilor care se aplică autorităţilor competente pentru a verifica integritatea procesului de încadrare şi pentru evaluarea regulată şi independentă a riscurilor.

Art. 174: Utilizarea modelelor

e)instituţia trebuie să utilizeze raţionamentul profesional şi supravegherea umană în completarea modelului statistic, pentru a revizui încadrările efectuate pe baza modelului şi a se asigura că modelul este utilizat în mod adecvat. Procedurile de revizuire trebuie să urmărească identificarea şi limitarea erorilor asociate unor deficienţe ale modelului. Raţionamentele profesionale trebuie să ţină seama de toate informaţiile relevante pe care modelul nu le ia în considerare. Instituţia trebuie să formalizeze modul în care trebuie îmbinate raţionamentul profesional şi rezultatele modelului.

Art. 175: Documentaţia sistemelor de rating

(2)Instituţia formalizează motivele şi analiza pe care se bazează alegerea criteriilor de rating. Instituţia formalizează toate modificările majore aduse procesului de rating al riscului, documentaţia respectivă permiţând identificarea modificărilor aduse procesului de rating al riscului în urma ultimei revizuiri efectuate de autorităţile competente. Este formalizat, de asemenea, modul în care se organizează alocarea pe clase de rating şi grupe de risc, inclusiv procesul de acordare a ratingurilor şi structura controlului intern.

(4)În cazul în care utilizează modele statistice în procesul de rating, instituţia formalizează metodologiile aferente acestora. Documentaţia trebuie:

(5)În cazul în care o instituţie a obţinut un sistem de rating, sau un model utilizat în cadrul unui sistem de rating, de la un furnizor terţ, iar furnizorul refuză sau restricţionează accesul instituţiei la informaţiile referitoare la metodologia sistemului de rating sau a modelului respectiv, sau la datele de bază utilizate pentru elaborarea metodologiei sau a modelului respectiv, invocând drepturi de proprietate asupra acestor informaţii, instituţia în cauză trebuie să demonstreze autorităţii competente, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de prezentul articol.

Art. 176: Păstrarea datelor

(2)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, instituţiile colectează şi păstrează:

(3)În cazul expunerilor pentru care prezentul capitol permite utilizarea propriilor estimări ale LGD sau utilizarea CCF pe baza IRB, dar pentru care instituţiile nu utilizează propriile estimări ale LGD sau CCF pe baza IRB, instituţiile colectează şi păstrează date privind comparaţiile dintre valorile efective ale LGD şi valorile stabilite la articolul 161 alineatul (1), precum şi dintre valorile efective ale CCF şi valorile CCF pe baza SA stabilite la articolul 166 alineatul (8a).

(4)Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie colectează şi păstrează:

(5)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile colectează şi păstrează:

Art. 177: Simulările de criză (stress tests) utilizate la evaluarea adecvării capitalului

(2)O instituţie trebuie să efectueze cu regularitate o simulare de criză pentru riscul de credit pentru a evalua efectul anumitor condiţii specifice asupra cerinţelor sale totale de capital pentru riscul de credit. Simularea de criză este aleasă de către instituţie, şi face obiectul procesului de supraveghere. Simularea de criză utilizată trebuie să fie semnificativă şi să ia în considerare efectele unor scenarii de recesiune gravă, dar plauzibilă. Instituţia trebuie să evalueze migraţia ratingurilor sale în scenariile simulării de criză. Portofoliile testate în simularea de criză trebuie să conţină marea majoritate a expunerilor instituţiei.

SUBSECŢIUNEA 2:Cuantificarea riscului

Art. 178: Intrarea în stare de nerambursare a unui debitor sau a unei facilităţi de credit

(1)Se consideră că un debitor se află în stare de nerambursare atunci când are loc cel puţin una dintre următoarele situaţii:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b) se aplică următoarele:

(3)În sensul alineatului (1) litera (a), elementele care trebuie considerate indicii ale improbabilităţii de plată includ următoarele:

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă trebuie să stabilească pragul menţionat la alineatul (2) litera (d).

(7)ABE emite ghiduri cu privire la aplicarea prezentului articol. Respectivele ghiduri se adoptă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 179: Cerinţe generale privind estimarea

(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe:

a)estimările proprii ale unei instituţii cu privire la parametrii de risc: probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie şi pierderea aşteptată trebuie să ia în considerare toate datele, informaţiile şi metodele relevante. Estimările se obţin utilizând experienţa istorică şi dovezile empirice şi nu se bazează numai pe considerente derivate din raţionamentul profesional. Estimările trebuie să fie plauzibile şi intuitive şi să se bazeze pe principalii factori care determină evoluţia parametrilor de risc respectivi. Estimările unei instituţii trebuie să fie cu atât mai prudente, cu cât aceasta dispune de mai puţine date.

b)o instituţie trebuie să fie în măsură să furnizeze un istoric, în funcţie de factorii pe care îi consideră determinanţi pentru evoluţia parametrilor de risc, al experienţei sale în materie de pierderi, exprimat prin frecvenţa stărilor de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie sau pierdere, în cazul în care se utilizează estimări ale pierderii aşteptate. Estimările instituţiei trebuie să fie reprezentative pentru experienţa pe termen lung;

c)orice modificări ale practicilor de creditare sau ale procesului de recuperare a sumelor datorate, intervenite în perioadele de observare menţionate la articolul 180 alineatul (1) litera (h) şi alineatul (2) litera (e), la articolul 181 alineatul (1) litera (j) şi alineatul (2) şi la articolul 182 alineatele (2) şi (3), trebuie să fie luate în considerare. Estimările unei instituţii trebuie să ţină seama de implicaţiile progresului tehnologic şi ale noilor date, sau ale altor informaţii, pe măsură ce acestea devin disponibile. Instituţiile trebuie să-şi revizuiască estimările cel puţin anual şi atunci când apar noi informaţii;

d)populaţia de expuneri reprezentată în datele utilizate pentru estimare, normele de creditare utilizate la momentul generării datelor şi alte caracteristici relevante trebuie să fie comparabile cu cele ale expunerilor şi ale normelor instituţiei. Condiţiile economice sau de piaţă pe care se bazează datele trebuie să fie relevante pentru condiţiile curente şi pentru evoluţia previzibilă a acestora. Numărul de expuneri incluse în eşantion şi perioada la care se referă datele utilizate pentru cuantificare trebuie să fie suficiente pentru a oferi instituţiei asigurarea acurateţei şi a solidităţii estimărilor sale.

f)pentru a evita denaturările rezultatelor, o instituţie include ajustări adecvate în estimările sale, în măsura în care este posibil; după includerea unei ajustări adecvate, instituţia adaugă estimărilor sale o marjă de prudenţă suficientă, asociată intervalului aşteptat al erorilor de estimare; în cazul în care metodele şi datele sunt considerate ca fiind mai puţin satisfăcătoare, intervalul preconizat al erorilor este mai mare, iar marja de prudenţă este, de asemenea, mai mare.

În cazul în care instituţiile utilizează pentru calculul ponderilor de risc estimări diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, această situaţie trebuie să fie formalizată şi să aibă un caracter rezonabil. Dacă instituţiile pot demonstra autorităţilor competente că în ceea ce priveşte datele colectate înainte de 1 ianuarie 2007 au fost efectuate ajustări adecvate pentru a obţine o echivalenţă substanţială cu definiţia stării de nerambursare prevăzută la articolul 178 sau cu pierderea, autorităţile competente pot permite instituţiilor o anumită flexibilitate în aplicarea standardelor cerute pentru date.

(2)În cazul în care o instituţie utilizează date centralizate provenind de la mai multe instituţii, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

Art. 180: Cerinţe specifice privind estimarea probabilităţii de nerambursare

(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimarea PD în cazul expunerilor faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, al expunerilor faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, al expunerilor faţă de instituţii şi al expunerilor faţă de societăţi:

c)dacă o instituţie obţine, pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, estimările medii pe termen lung ale probabilităţilor de nerambursare şi ale pierderilor în caz de nerambursare din estimarea pierderii aşteptate, precum şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie conform cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la articolul 181 alineatul (1) litera (a);

e)în măsura în care o instituţie utilizează, pentru estimarea PD, date din experienţa proprie în materie de nerambursare, estimările ţin seama de normele de subscriere curente şi de orice diferenţe existente între sistemul de rating care a generat datele şi sistemul actual de rating; în cazul în care normele de subscriere sau sistemele de rating s-au modificat, după includerea unei ajustări adecvate, instituţia adaugă o marjă mai mare de prudenţă în estimarea sa privind PD legată de gama preconizată de erori de estimare care nu este deja acoperită de ajustarea adecvată;

f)în măsura în care o instituţie asociază sau pune în corespondenţă clasele interne de rating cu cele ale scalei utilizate de o ECAI sau de organizaţii similare şi apoi atribuie claselor sale de rating rata de nerambursare observată la clasele organizaţiilor externe, punerea în corespondenţă trebuie să se bazeze pe comparaţia dintre criteriile interne de rating şi criteriile utilizate de organizaţiile externe şi dintre ratingurile interne şi cele externe acordate debitorilor comuni. Instituţia trebuie să evite orice distorsiuni sau incoerenţe în procesul de punere în corespondenţă sau în datele-suport. Criteriile organizaţiei externe care stau la baza datelor utilizate pentru cuantificare trebuie să ţină seama exclusiv de riscul de nerambursare şi să nu reflecte caracteristicile tranzacţiei. Analiza efectuată de instituţie trebuie să includă o comparaţie a definiţiilor utilizate pentru starea de nerambursare, cu respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 178. Instituţia trebuie să formalizeze baza utilizată pentru punerea în corespondenţă.

i)indiferent de metoda utilizată pentru estimarea PD, instituţiile estimează o PD pentru fiecare clasă de rating pe baza mediei istorice observate a ratei de nerambursare pe un an, care este o medie aritmetică bazată pe numărul de debitori (ponderată în funcţie de număr); nu sunt permise alte abordări, inclusiv mediile ponderate în funcţie de expuneri.

În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, instituţiile care nu au primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD sau de a utiliza CCF pe baza IRB pot utiliza, atunci când aplică abordarea IRB, date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, se aplică următoarele cerinţe:

c)instituţiile trebuie să considere datele interne utilizate pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc ca fiind principala sursă de informaţii pentru estimarea caracteristicilor pierderilor. Instituţiile pot utiliza date externe (inclusiv date centralizate) sau modele statistice pentru cuantificare, cu condiţia să existe ambele legături puternice de mai jos:

d)dacă o instituţie obţine estimările medii pe termen lung ale probabilităţii de nerambursare şi ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile de tip retail dintr-o estimare a pierderilor totale şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie consecvent cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la articolul 181 alineatul (1) litera (a);

f)instituţiile trebuie să identifice şi să analizeze modificările aşteptate ale parametrilor de risc de-a lungul duratei de viaţă a expunerilor din credite (efectele maturizării expunerii - seasoning effects).

În sensul literei (e) de la primul paragraf, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, atunci când aplică abordarea IRB, instituţiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologiile în conformitate cu care autorităţile competente evaluează metodologia utilizată de o instituţie pentru estimarea PD în temeiul articolului 143.

Art. 181: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare

(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare:

b)instituţiile utilizează estimările pierderii în caz de nerambursare care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale pierderii în caz de nerambursare la un nivel constant per clasă de rating sau grupă de risc în timp, instituţiile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc per clasă de rating sau grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului.

f)în măsura în care estimările LGD ţin seama de existenţa unei protecţii finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, instituţiile stabilesc cerinţe interne cu privire la administrarea, securitatea juridică şi gestionarea riscurilor în legătură cu respectiva protecţie finanţată a creditului, iar cerinţele respective sunt, în general, în concordanţă cu cele prevăzute în capitolul 4 secţiunea 3 subsecţiunea 1;

h)în cazul specific al expunerilor aflate deja în stare de nerambursare, instituţia trebuie să utilizeze suma celor mai bune estimări proprii ale pierderii aşteptate pentru fiecare expunere, având în vedere condiţiile economice curente şi situaţia expunerii, precum şi estimările proprii privind creşterea ratei de pierderi cauzate de posibile pierderi suplimentare neaşteptate în cursul perioadei de recuperare, şi anume între data la care s-a înregistrat neplata şi lichidarea finală a expunerii;

j)pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările LGD se bazează pe date care acoperă cel puţin cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date; dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile pot:

c)să utilizeze date de referinţă externe şi interne pentru a estima pierderile în caz de nerambursare pentru creanţele de tip retail achiziţionate.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

b)condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă poate permite unei instituţii, în temeiul alineatului (2), să utilizeze date relevante care acoperă o perioadă de doi ani, atunci când aplică abordarea IRB.

(5)În scopul calculării pierderii, ABE emite, până la 31 decembrie 2025, ghiduri actualizate, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la următoarele:

Art. 182: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorilor de conversie

b)instituţiile utilizează estimările factorului de conversie care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale factorilor de conversie la un nivel constant pe clasă de rating sau pe grupă de risc în timp, instituţiile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc pe clasă de rating sau pe grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului;

d)în vederea efectuării propriilor estimări ale factorilor de conversie, instituţiile trebuie să ia în considerare propriile politici şi strategii specifice adoptate în ceea ce priveşte monitorizarea conturilor şi procesarea plăţilor. Instituţiile trebuie să ia în considerare, de asemenea, propria capacitate şi disponibilitate de a împiedica noi trageri în circumstanţe apropiate stării de nerambursare, precum încălcarea angajamentelor contractuale sau alte evenimente asociate stărilor tehnice de nerambursare;

h)CCF pe baza IRB ai instituţiilor se bazează pe date de referinţă care reflectă caracteristicile debitorului, ale facilităţii şi ale practicii de administrare bancară aferente expunerilor cărora li se aplică estimările.

(1¹)În sensul literei (h) de la alineatul (1), CCF pe baza IRB aplicaţi anumitor expuneri nu se bazează pe date care reunesc efectele unor caracteristici disparate sau pe date provenite din expuneri care prezintă caracteristici de risc semnificativ diferite. CCF pe baza IRB se bazează pe segmente cu un nivel adecvat de omogeneitate. În acest scop, următoarele practici sunt permise numai pe baza unei examinări şi a unei justificări detaliate de către o instituţie:

(1²)În sensul alineatului (1a) litera (d), instituţiile demonstrează autorităţilor competente că înţeleg în detaliu impactul modificărilor gamei de produse a clienţilor asupra seturilor de date de referinţă privind expunerile şi asupra CCF pe baza IRB asociaţi şi că impactul respectiv este nesemnificativ sau a fost atenuat în mod eficace în cadrul procesului lor de estimare. În acest sens, următoarele practici nu sunt considerate adecvate:

(2)Pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările factorilor de conversie trebuie să se bazeze pe date acoperind o perioadă de minimum cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date. Dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.

(3)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile pot lua în considerare tragerile viitoare din credite fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii ale pierderii în caz de nerambursare.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

b)condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă poate permite unei instituţii să utilizeze date relevante care acoperă o perioadă de doi ani, atunci când aplică pentru prima dată abordarea IRB.

Art. 183: Cerinţe privind evaluarea efectului protecţiei nefinanţate a creditului pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expunerile faţă de societăţi în cazul cărora se utilizează estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare, precum şi pentru expunerile de tip retail

(1)În ceea ce priveşte garanţii eligibili şi garanţiile eligibile se aplică următoarele cerinţe:

d)garanţia este necondiţionată;

În sensul literei (d) de la primul paragraf, «garanţie necondiţionată» înseamnă o garanţie în cazul căreia contractul de protecţie a creditului nu conţine nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituţiei creditoare şi care ar putea exonera garantul de obligaţia de a plăti în timp util în caz de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale de către debitor sau în cazul în care debitorul iniţial nu efectuează o plată la scadenţă. O clauză a contractului de protecţie a creditului care prevede că o îndeplinire deficitară a obligaţiei de diligenţă sau o fraudă comisă de instituţia creditoare anulează sau diminuează gradul de acoperire al garanţiei oferite de garant nu împiedică considerarea garanţiei respective ca fiind necondiţionată.

(1¹)Instituţiile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului utilizând fie abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, în conformitate cu prezentul articol şi cu condiţia îndeplinirii cerinţei prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol, fie abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, în conformitate cu articolul 236a şi cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de eligibilitate din capitolul 4. Instituţiile trebuie să aibă politici clare de evaluare a efectelor protecţiei nefinanţate a creditului asupra parametrilor de risc. Politicile instituţiilor sunt în concordanţă cu practicile lor interne de gestionare a riscurilor şi reflectă cerinţele prezentului articol. Politicile respective precizează în mod clar care dintre metodele specifice descrise la prezentul alineat sunt utilizate pentru fiecare sistem de rating, iar instituţiile aplică aceste politici în mod consecvent de-a lungul timpului.

(2)O instituţie trebuie să aibă criterii specificate în mod clar privind ajustarea claselor de rating, a grupelor de risc sau a estimărilor pierderii în caz de nerambursare şi, în cazul creanţelor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, a procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc, pentru a reflecta impactul garanţiilor asupra calculului cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. Aceste criterii respectă cerinţele prevăzute la articolele 171, 172 şi 173.

(3)Cerinţele prevăzute de prezentul articol pentru garanţiile personale se aplică şi în cazul instrumentelor financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură. În cazul în care există o neconcordanţă între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia de referinţă care face obiectul instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă s-a produs un eveniment de credit, se aplică cerinţele prevăzute la articolul 216 alineatul (2). În cazul expunerilor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, prezentul alineat se aplică procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau în grupe de risc.

(4)În cazul în care instituţiile recunosc protecţia nefinanţată a creditului prin abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, părţii garantate a expunerii-suport nu i se atribuie o pondere de risc care ar fi mai mică decât pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie. În acest scop, pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie se calculează utilizând aceeaşi probabilitate de nerambursare, aceeaşi pierdere în caz de nerambursare şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele aplicabile în cazul expunerii directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 236a.

Art. 184: Cerinţe privind creanţele achiziţionate

(2)Structura tranzacţiei trebuie să asigure faptul că, în toate circumstanţele previzibile, instituţia deţine proprietatea şi controlul efectiv asupra tuturor încasărilor în numerar provenind din creanţe. În cazul în care debitorul efectuează plăţi direct către un vânzător sau o societate de administrare, instituţia trebuie să verifice în mod regulat dacă plăţile sunt efectuate în totalitate şi în conformitate cu termenii contractuali conveniţi. Instituţiile trebuie să dispună de proceduri care să asigure faptul că proprietatea asupra creanţelor şi a încasărilor în numerar este protejată împotriva falimentului sau a procedurilor judiciare contencioase care ar putea întârzia semnificativ exercitarea capacităţii instituţiei creditoare de a lichida sau de a ceda creanţele, ori de a păstra controlul asupra încasărilor în numerar.

(3)Instituţia monitorizează atât calitatea creanţelor achiziţionate, cât şi situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare. În acest sens, se aplică următoarele:

b)instituţia trebuie să dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru determinarea eligibilităţii vânzătorului şi a societăţii de administrare. Instituţia sau mandatarul său trebuie să reexamineze periodic vânzătorii şi societăţile de administrare, cu scopul de a verifica acurateţea rapoartelor acestora, de a detecta fraudele sau deficienţele operaţionale şi de a controla calitatea politicilor de credit ale vânzătorului şi calitatea politicilor şi procedurilor societăţii de administrare cu privire la colectarea plăţilor. Constatările acestor reexaminări trebuie formalizate;

e)instituţia trebuie să se asigure că primeşte la timp din partea societăţii de administrare rapoarte privind maturizarea şi riscul de diminuare a valorii creanţelor, care sunt suficient de detaliate pentru a asigura respectarea criteriilor de eligibilitate ale instituţiei şi a politicilor referitoare la acordarea de avansuri care guvernează creanţele achiziţionate şi pentru a constitui un mijloc eficient de monitorizare şi de confirmare a condiţiilor de vânzare practicate de vânzător şi a diminuării valorii creanţelor.

(4)Instituţia trebuie să dispună de sisteme şi proceduri pentru detectarea în stadiu incipient a deteriorării situaţiei financiare a vânzătorului şi a calităţii creanţelor achiziţionate, precum şi pentru abordarea în mod proactiv a problemelor care apar. În special, instituţia trebuie să dispună de politici, proceduri şi sisteme informaţionale clare şi eficiente pentru monitorizarea încălcărilor prevederilor contractuale, precum şi de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru iniţierea acţiunilor judiciare şi pentru administrarea creanţelor achiziţionate problematice.

(5)Instituţia trebuie să dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente care să reglementeze controlul creanţelor achiziţionate, al creditului şi al numerarului. În special, politicile interne consemnate în documente trebuie să specifice toate elementele semnificative ale programului de achiziţionare a creanţelor, inclusiv ratele avansurilor, garanţiile reale eligibile, documentaţia necesară, limitele de concentrare şi modul în care trebuie tratate încasările în numerar. Aceste elemente trebuie să ia în considerare în mod adecvat toţi factorii relevanţi şi semnificativi, inclusiv situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare, concentrările de risc şi evoluţia calităţii creanţelor achiziţionate şi a portofoliului de clienţi al vânzătorului, iar sistemele interne trebuie să asigure faptul că fondurile sunt avansate numai pe baza garanţiilor reale şi a documentaţiei justificative specificate.

(6)Instituţia trebuie să dispună de un proces intern eficient de evaluare a conformităţii cu totalitatea politicilor şi a procedurilor interne. Acest proces trebuie să includă audituri periodice ale tuturor fazelor critice ale programului de achiziţionare de creanţe al instituţiei, verificarea separării responsabilităţilor între evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare şi evaluarea debitorului şi între evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare şi auditul la sediul vânzătorului şi al societăţii de administrare, precum şi evaluări ale operaţiunilor de înregistrare şi monitorizare a tranzacţiilor (back office operations), cu accent deosebit pe calificări, experienţă, numărul de angajaţi şi infrastructura informatică disponibilă.

SUBSECŢIUNEA 3:Validarea estimărilor interne

Art. 185: Validarea estimărilor interne

b)instituţiile trebuie să compare cu regularitate ratele de nerambursare efective cu estimările probabilităţilor de nerambursare pentru fiecare clasă de rating şi, în cazul în care ratele de nerambursare efective se situează în afara intervalului previzionat pentru clasa respectivă de rating, instituţiile trebuie să analizeze în mod expres motivele acestei abateri. Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie trebuie să efectueze, de asemenea, o analiză similară pentru aceste estimări. Pentru comparaţiile respective trebuie utilizate date istorice care acoperă o perioadă de timp cât mai lungă posibil. Instituţiile trebuie să consemneze metodele şi datele utilizate pentru aceste comparaţii. Analiza şi consemnarea trebuie actualizate cel puţin anual;

e)instituţiile trebuie să dispună de standarde interne riguroase pentru cazurile în care abaterile faţă de estimări ale valorilor efective ale probabilităţilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare, ale factorilor de conversie şi ale pierderilor totale, atunci când se utilizează pierderea aşteptată, devin suficient de semnificative pentru a pune sub semnul întrebării validitatea estimărilor. Aceste standarde trebuie să ţină seama de ciclurile economice şi factori care determină o variaţie sistematică similară ratei de nerambursare. În cazul în care valorile efective continuă să fie mai mari decât valorile aşteptate, instituţiile trebuie să revizuiască în sens ascendent estimările, pentru a reflecta rata de nerambursare şi pierderile observate.

SUBSECŢIUNEA 5:Cadrul de administrare şi supravegherea

Art. 189: Cadrul de administrare

(2)Conducerea superioară trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

(3)Analiza profilului de risc de credit al instituţiei, bazată pe modele interne de rating, trebuie să constituie o parte esenţială a rapoartelor de administrare prezentate acestor părţi. Raportarea trebuie să includă, cel puţin, profilul de risc pe clasă de rating, migraţia debitorilor între clase de rating, estimarea parametrilor de risc relevanţi aferenţi fiecărei clase de rating, precum şi compararea ratelor de nerambursare efective şi, în măsura în care se utilizează estimări proprii, a pierderilor în caz de nerambursare efective şi a factorilor de conversie efectivi cu previziunile şi cu rezultatele simulărilor de criză. Frecvenţa de raportare depinde de importanţa şi tipul informaţiilor, precum şi de nivelul destinatarului.

Art. 190: Controlul riscului de credit

(2)Responsabilităţile unităţii (unităţilor) de control al riscului de credit sunt:

(3)Instituţiile care utilizează date centralizate provenind de la mai multe instituţii în conformitate cu articolul 179 alineatul (2) pot externaliza următoarele activităţi:

CAPITOLUL 4:Diminuarea riscului de credit

SECŢIUNEA 1:Definiţii şi cerinţe generale

Art. 192: Definiţii

Art. 193: Principii privind recunoaşterea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit

(5)În cazul în care o instituţie care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate utilizează mai multe forme de diminuare a riscului de credit pentru a acoperi o singură expunere, aceasta trebuie să procedeze după cum urmează:

(6)În cazul în care o instituţie care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate acoperă o singură expunere cu o protecţie a creditului furnizată de un singur furnizor de protecţie şi având scadenţe diferite, aceasta trebuie să procedeze după cum urmează:

(7)Garanţiile reale care îndeplinesc toate cerinţele de eligibilitate prevăzute în prezentul capitol pot fi recunoscute chiar şi în cazul expunerilor asociate facilităţilor netrase, în cazul în care tragerea în cadrul facilităţii este condiţionată de achiziţionarea sau primirea, în prealabil sau simultan, a unor garanţii reale pe măsura interesului instituţiei asupra garanţiei reale odată ce facilitatea este trasă, astfel încât instituţia nu are niciun drept asupra garanţiei reale în măsura în care facilitatea nu este trasă.

Art. 194: Principii care guvernează eligibilitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit

(1)Tehnica utilizată pentru protecţia creditului, precum şi acţiunile şi măsurile adoptate şi procedurile şi politicile puse în aplicare de instituţia creditoare este de o asemenea manieră încât să genereze mecanisme de protecţie a creditului care să fie eficace din punct de vedere juridic şi să aibă caracter executoriu/ aplicabile în toate jurisdicţiile relevante.

(3)Instituţiile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă activele pe care se bazează protecţia îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

(4)Instituţiile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă instituţia creditoare are dreptul să lichideze sau să reţină, în timp util, activele din care rezultă protecţia în caz de nerambursare, de insolvenţă sau de faliment al debitorului - sau în cazul altui eveniment de credit prevăzut în documentaţia tranzacţiei - şi, dacă este cazul, al depozitarului garanţiei reale. Gradul de corelare între valoarea activelor pe care se bazează protecţia şi calitatea creditului debitorului nu trebuie să fie prea ridicat.

(6)În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, un contract de protecţie se califică drept contract de protecţie eligibil numai dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(9)În pofida aplicării faptului că diminuarea riscului de credit a fost luată în considerare la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, instituţiile trebuie să continue să efectueze o evaluare completă a riscului de credit în ceea ce priveşte expunerea-suport şi trebuie să poată demonstra autorităţilor competente îndeplinirea acestei cerinţe. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare de titluri ori mărfuri cu împrumut, se consideră, numai în scopul prezentului alineat, că expunerea-suport reprezintă cuantumul net al expunerii.

SECŢIUNEA 2:Forme eligibile de diminuare a riscului de credit

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 195: Compensarea bilanţieră

Art. 196: Acorduri-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare sau operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital

Instituţiile care adoptă metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la articolul 223 pot lua în considerare efectele contractelor de compensare bilaterală cu o contraparte, care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital. Fără a aduce atingere articolului 299, garanţiile reale acceptate şi titlurile sau mărfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri sau tranzacţii trebuie să respecte cerinţele de eligibilitate pentru garanţii reale prevăzute la articolele 197 şi 198.

Art. 197: Eligibilitatea garanţiilor reale în cadrul tuturor abordărilor şi metodelor

(1)Instituţiile pot utiliza următoarele instrumente financiare drept garanţii reale eligibile în cadrul tuturor abordărilor şi metodelor:

b)titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale care au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI sau de o agenţie de creditare a exportului, dacă:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b), «titluri de datorie emise de administraţii centrale sau bănci centrale» includ toate instrumentele financiare următoare:

(3)În sensul alineatului (1) litera (c), «titluri de datorie emise de instituţii» includ toate instrumentele financiare următoare:

(4)O instituţie poate utiliza titluri de datorie emise de alte instituţii sau de firme de investiţii şi care nu au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI drept garanţii reale eligibile, în cazul în care aceste titluri de datorie îndeplinesc toate criteriile următoare:

(5)Instituţiile pot utiliza unităţile sau acţiunile deţinute în OPC drept garanţii reale eligibile, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

c)OPC îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3).

(b)dacă instituţiile aplică abordarea pe bază de mandat menţionată la articolul 132a alineatul (2) sau la articolul 152 alineatul (5) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul alineatelor (1) şi (4) de la prezentul articol, presupunând că OPC-ul respectiv sau oricare dintre OPC-urile sale suport au investit în instrumente neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

(8)AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, care să specifice următoarele:

b)bursele recunoscute, menţionate la alineatul (4) litera (a) de la prezentul articol, la articolul 198 alineatul (1) litera (a), la articolul 224 alineatele (1) şi (4), la articolul 299 alineatul (2) litera (e), la articolul 400 alineatul (2) litera (k), la articolul 416 alineatul (3) litera (d), la articolul 428 alineatul (1) litera (c) şi în anexa III punctul 12, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 72.

Art. 198: Extinderea eligibilităţii garanţiilor reale în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

(1)În plus faţă de garanţiile reale stabilite la articolul 197, dacă o instituţie aplică metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la articolul 223, aceasta poate utiliza următoarele instrumente financiare drept garanţii reale eligibile:

b)unităţi sau acţiuni deţinute în OPC, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(2)În cazul în care OPC-ul sau oricare OPC suport nu se limitează la investiţii în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaştere în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi în instrumentele menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, se aplică următoarele dispoziţii:

a)dacă instituţiile aplică abordarea transparentă de tip look-through menţionată la articolul 132a alineatul (1) sau la articolul 152 alineatul (2) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi a instrumentelor menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol;

b)dacă instituţiile aplică abordarea pe bază de mandat menţionată la articolul 132a alineatul (2) sau la articolul 152 alineatul (5) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi a instrumentelor menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, presupunând că OPC-ul respectiv sau oricare dintre OPC-urile sale suport au investit în instrumente neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

Art. 199: Extinderea eligibilităţii garanţiilor reale în cadrul abordării IRB

(1)În plus faţă de garanţiile reale menţionate la articolele 193 şi 194, instituţiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB pot utiliza, de asemenea, următoarele forme de garanţii reale:

(2)Cu excepţia cazului în care la articolul 124 alineatul (9) se specifică altfel, instituţiile pot utiliza drept garanţii reale eligibile bunurile imobile locative care sunt sau vor fi ocupate sau date cu chirie de către proprietar sau, în cazul societăţilor pentru investiţii personale, de către beneficiarul real, precum şi bunurile imobile comerciale, inclusiv birouri şi alte spaţii comerciale, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

b)riscul asociat debitorului nu depinde în mod semnificativ de randamentul bunului imobil sau al proiectului-suport, ci de capacitatea reală a debitorului de a rambursa datoria din alte surse; în consecinţă, rambursarea facilităţii nu depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de bunul imobil care serveşte drept garanţie reală.

(3)Instituţiile pot deroga de la alineatul (2) litera (b) în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul unui stat membru, dacă autoritatea competentă a acestui stat membru a publicat dovezi indicând prezenţa unei pieţe pentru bunuri imobile locative bine dezvoltată şi cu existenţă îndelungată pe teritoriul respectiv, cu rate ale pierderii care nu depăşesc niciuna din următoarele limite:

b)cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (b) împărţit la cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (c) nu depăşeşte 0,5 %.

(4)Instituţiile pot deroga de la alineatul (2) litera (b) în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, dacă autoritatea competentă a acestui stat membru a publicat dovezi indicând prezenţa unei pieţe pentru bunuri imobile comerciale bine dezvoltate şi cu existenţă îndelungată pe teritoriul respectiv, cu rate ale pierderii care nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite:

b)cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (e) împărţit la cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (f) nu depăşeşte 0,5 %.

(4¹)Instituţiile pot aplica derogările menţionate la alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul ţării terţe respective.

(5)Instituţiile pot utiliza drept garanţii reale eligibile creanţele aferente unei tranzacţii comerciale sau tranzacţiilor cu scadenţă iniţială mai mică sau egală cu un an. Creanţele eligibile nu includ creanţele asociate securitizărilor, subparticipaţiilor sau instrumentelor financiare derivate de credit şi nici sumele datorate de părţi afiliate.

În cazul în care o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, astfel cum este definită la articolul 429a alineatul (2) din prezentul regulament, acordă un credit promoţional, astfel cum este definit la articolul 429a alineatul (3) din prezentul regulament, unei alte instituţii sau unei instituţii financiare care este autorizată să desfăşoare activităţile menţionate la punctul 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2013/36/UE şi care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 119 alineatul (5) din prezentul regulament şi în cazul în care respectiva instituţie sau instituţie financiară transferă direct sau indirect creditul promoţional respectiv unui debitor final şi cedează instituţiei de credit pentru dezvoltare publică creanţa din creditul promoţional drept garanţie reală, instituţia de credit pentru dezvoltare publică poate utiliza creanţa cedată drept garanţie reală eligibilă, indiferent de scadenţa iniţială a creanţei cedate.

(6)Autorităţile competente permit unei instituţii să utilizeze drept garanţii reale eligibile garanţiile reale corporale de alt tip decât cele indicate la alineatele (2), (3) şi (4), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)există preţuri de piaţă bine stabilite şi disponibile public pentru garanţia reală. Instituţiile pot considera că preţurile de piaţă sunt bine stabilite, dacă acestea provin din surse credibile de informaţii, precum indici publici, şi reflectă preţul tranzacţiilor efectuate în condiţii normale. Instituţiile pot considera că preţurile de piaţă sunt disponibile public, dacă acestea sunt comunicate, sunt uşor accesibile şi pot fi obţinute cu regularitate şi fără eforturi administrative sau financiare nejustificate;

d)instituţia demonstrează că, în cel puţin 90 % din totalul lichidărilor corespunzătoare unui anumit tip de garanţie reală, sumele obţinute în urma executării garanţiei reale nu sunt mai mici de 70 % din valoarea garanţiei reale; în cazul în care există o volatilitate semnificativă a preţurilor pieţei, instituţia demonstrează autorităţii competente, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, că propria evaluare a garanţiei reale este suficient de prudentă.

Art. 200: Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului

Art. 201: Eligibilitatea furnizorilor de protecţie în cadrul tuturor abordărilor

(1)Instituţiile pot recurge la următoarele părţi în calitate de furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului:

SUBSECŢIUNEA 3:Tipuri de instrumente financiare derivate

Art. 204: Tipuri eligibile de instrumente financiare derivate de credit

(1)Instituţiile pot utiliza ca protecţie a creditului eligibilă următoarele tipuri de instrumente financiare derivate de credit, precum şi instrumente care pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau care sunt efectiv similare din punct de vedere economic:

c)instrumente de tip credit linked note, în măsura finanţării lor în numerar.

(2)Dacă o instituţie efectuează o acoperire internă a riscului utilizând un instrument financiar derivat de credit, pentru ca protecţia creditului să se califice drept protecţie a creditului eligibilă în sensul prezentului capitol, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare trebuie transferat în exterior uneia sau mai multor părţi terţe.

Art. 204^a: Tipuri eligibile de instrumente financiare derivate pe titluri de capital

(1)Instituţiile pot utiliza ca protecţie a creditului eligibilă instrumente financiare derivate pe titluri de capital care sunt instrumente de tipul total return swap sau care sunt efectiv similare din punct de vedere economic, dar numai în scopul efectuării de acoperiri interne.

(2)Dacă o instituţie efectuează o acoperire internă a riscului utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital, pentru ca acoperirea internă să se califice drept protecţie a creditului eligibilă în sensul prezentului capitol, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare este transferat în exterior uneia sau mai multor părţi terţe.

SECŢIUNEA 3:Cerinţe

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 205: Cerinţe privind acordurile de compensare bilanţieră, altele decât acordurile-cadru de compensare menţionate la articolul 206

Art. 206: Cerinţe privind acordurile-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital

Art. 207: Cerinţe privind garanţiile financiare

(2)Între calitatea creditului debitorului şi valoarea garanţiei reale nu trebuie să existe o corelaţie pozitivă semnificativă. În cazul în care valoarea garanţiei reale este redusă în mod semnificativ, aceasta nu presupune în sine o deteriorare semnificativă a calităţii creditului debitorului. În cazul în care calitatea creditului debitorului devine critică, aceasta nu presupune în sine o reducere semnificativă a valorii garanţiei reale.

(3)Instituţiile trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind caracterul executoriu al contractelor de garanţie reală în temeiul legii aplicabile dreptului lor asupra garanţiei reale şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura acest caracter executoriu.

(4)Instituţiile trebuie să îndeplinească toate cerinţele operaţionale următoare:

g)să dispună de politici de administrare a garanţiilor reale, pentru a controla, monitoriza şi raporta următoarele:

Art. 208: Cerinţe privind garanţiile sub forma bunurilor imobile

(2)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind securitatea juridică:

(3)Se îndeplinesc următoarele cerinţe privind monitorizarea valorii bunurilor imobile şi evaluarea bunurilor imobile:

b)evaluarea bunurilor imobile se revizuieşte atunci când informaţiile de care dispun instituţiile indică faptul că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă; această revizuire este efectuată de către un evaluator care are calificarea, abilităţile şi experienţa necesare pentru a efectua o evaluare şi este independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului; consideraţii legate de ESG, inclusiv cele legate de limitările impuse de obiectivele de reglementare şi actele juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre, precum şi, dacă este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, de obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe, sunt considerate un indiciu al faptului că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă; pentru împrumuturile care depăşesc 3 milioane EUR sau 5 % din valoarea fondurilor proprii ale unei instituţii, evaluarea bunurilor imobile se revizuieşte de către un astfel de evaluator cel puţin o dată la trei ani.

(3¹)Instituţiile pot monitoriza valoarea bunurilor imobile şi pot identifica bunurile imobile care necesită reevaluare, în conformitate cu alineatul (3), cu ajutorul unor metode statistice avansate sau al altor metode matematice («modele»), cu condiţia ca aceste metode să fie elaborate independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului şi să fie îndeplinite toate condiţiile următoare:

(5)Bunurile imobile acceptate ca protecţie a creditului se asigură în mod corespunzător împotriva riscului de deteriorare, iar instituţiile dispun de proceduri de monitorizare a caracterului adecvat al asigurării.

Art. 209: Cerinţe privind creanţele

(2)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind securitatea juridică:

(3)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind gestionarea riscurilor:

a)o instituţie trebuie să dispună de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanţelor. Un astfel de proces trebuie să includă analiza activităţii împrumutatului şi a sectorului în care acesta îşi desfăşoară activitatea, precum şi a tipurilor de clienţi cu care împrumutatul intră în relaţii de afaceri. Atunci când instituţia recurge la debitori pentru a stabili riscul de credit al clienţilor, instituţia trebuie să reexamineze practicile de credit ale debitorilor pentru a se asigura de confirma fiabilitatea şi credibilitatea acestora;

b)diferenţa dintre cuantumul expunerii şi valoarea creanţelor trebuie să reflecte toţi factorii corespunzători, inclusiv costul colectării, gradul de concentrare din cadrul portofoliului de creanţe aduse în garanţie de acelaşi împrumutat şi riscul potenţial de concentrare la nivelul expunerilor totale ale instituţiei, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generală a instituţiei. Instituţiile trebuie să dispună de un proces permanent de monitorizare a creanţelor, adecvat acestora. Instituţiile trebuie, de asemenea, să verifice cu regularitate respectarea clauzelor contractelor de credit, a restricţiilor de mediu şi a altor cerinţe legale;

Art. 210: Cerinţe privind alte garanţii reale corporale

f)politicile de creditare ale instituţiei cu privire la structura tranzacţiei stabilesc următoarele:

g)atunci când efectuează o evaluare sau o reevaluare, instituţiile ţin seama pe deplin de orice deteriorare sau uzură morală a garanţiei reale, acordând o atenţie deosebită efectelor trecerii timpului asupra garanţiilor reale sensibile la uzura morală; în cazul garanţiilor reale corporale, uzura morală a garanţiei reale include, de asemenea, consideraţii de evaluare legate de ESG referitoare la interdicţii sau limitări impuse de obiectivele de reglementare şi actele juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre, precum şi, dacă este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, de obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe;

i)garanţia reală acceptată ca protecţie este asigurată în mod adecvat împotriva riscului de daune, iar instituţiile dispun de proceduri de monitorizare a acestui fapt.

În cazul în care contractele de garanţie generală sau alte forme de garanţii constituite asupra unei universalităţi de bunuri oferă instituţiei creditoare o creanţă înregistrată asupra activelor unei societăţi şi în cazul în care creanţa respectivă conţine atât active care nu sunt eligibile drept garanţii reale în cadrul abordării IRB, cât şi active care sunt eligibile drept garanţii reale în cadrul abordării IRB, instituţia le poate recunoaşte pe acestea din urmă drept protecţie finanţată a creditului eligibilă. În acest caz, recunoaşterea este condiţionată de îndeplinirea de către activele respective a cerinţelor de eligibilitate a garanţiilor reale în cadrul abordării IRB, astfel cum se prevede în prezentul capitol.

Art. 211: Cerinţe privind tratarea expunerilor decurgând din operaţiuni de leasing ca expuneri acoperite cu garanţii reale

Art. 212: Cerinţe privind alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

(1)Numerarul sub formă de depozit constituit la o instituţie terţă sau instrumentele asimilate numerarului păstrate de aceasta sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 232 alineatul (1), dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile următoare:

(2)Poliţele de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei creditoare se califică drept garanţii reale eligibile, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului şi instrumentele de tip credit linked note

Art. 213: Cerinţe comune pentru garanţiile personale şi instrumentele financiare derivate de credit

(1)Sub rezerva articolului 214 alineatul (1), protecţia creditului care decurge dintr-o garanţie sau dintr-un instrument financiar derivat de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)contractul de protecţie a creditului nu cuprinde nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituţiei creditoare şi care:

d)contractul de protecţie a creditului este valid din punct de vedere legal şi are caracter executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.

(2)O instituţie trebuie să demonstreze autorităţilor competente că dispune de sisteme de administrare a eventualelor concentrări ale riscului generate de utilizarea garanţiilor personale şi a instrumentelor financiare derivate de credit. O instituţie trebuie să poată demonstra autorităţilor competente, într-un mod pe care acestea îl consideră satisfăcător, interacţiunea dintre strategia sa privind utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit şi a garanţiilor personale şi administrarea profilului său general de risc.

(3)O instituţie trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind caracterul executoriu al protecţiei nefinanţate a creditului în temeiul legii aplicabile dreptului său asupra protecţiei creditului şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura acest caracter executoriu.

Art. 214: Contragaranţii furnizate de stat şi de alte entităţi din sectorul public

(1)Instituţiile pot trata expunerile menţionate la alineatul (2) ca fiind protejate de o garanţie furnizată de entităţile menţionate la acelaşi alineat, cu condiţia ca toate cerinţele următoare să fie satisfăcute:

(2)Tratamentul prevăzut la alineatul (1) se aplică expunerilor acoperite de o garanţie personală care este contragarantată de oricare din următoarele entităţi:

Art. 215: Cerinţe suplimentare privind garanţiile personale

(1)Garanţiile personale se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă toate condiţiile prevăzute la articolul 213 şi toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:

c)una din următoarele condiţii este îndeplinită:

(2)În cazul garanţiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă sau al celor furnizate sau contragarantate de către entităţile enumerate la articolul 214 alineatul (2), cerinţele prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (a) şi la articolul 213 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) sunt considerate satisfăcute dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

a)în caz de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale sau de neplată la scadenţă de către debitorul iniţial, instituţia creditoare are dreptul de a obţine în timp util din partea garantului o plată provizorie care îndeplineşte cumulativ condiţiile următoare:

Art. 216: Cerinţe suplimentare privind instrumentele financiare derivate de credit

(1)Instrumentele financiare derivate de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă toate condiţiile prevăzute la articolul 213 şi toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:

a)evenimentele de credit specificate în contractul aferent instrumentului financiar derivat de credit includ:

(2)Se poate permite existenţa unei neconcordanţe între obligaţia-suport şi obligaţia de referinţă aferentă instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia-suport şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(3)Prin derogare de la alineatul (1), pentru o expunere faţă de societăţi garantată cu un instrument financiar derivat de credit, nu este obligatoriu ca evenimentul de credit menţionat la alineatul respectiv litera (a) punctul (iii) să fie specificat în contractul derivat dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)sediul legal unde este reglementată expunerea faţă de societăţi are un cod bine stabilit privind falimentul, care permite unei societăţi să se reorganizeze şi să se restructureze şi prevede decontarea ordonată a creanţelor creditorilor.

SECŢIUNEA 4:Calculul efectelor diminuării riscului de credit

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 218: Instrumente de tip credit linked note

Investiţiile în instrumente de tip credit linked note emise de instituţia creditoare pot fi tratate drept garanţii reale sub formă de numerar în scopul calculării efectului protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu prezenta subsecţiune, cu condiţia ca instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note să se califice drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă. Pentru a stabili dacă instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, instituţia poate considera condiţia prevăzută la articolul 194 alineatul (6) litera (c) ca fiind îndeplinită.

Art. 220: Utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate în cazul acordurilor-cadru de compensare

(1)Instituţiile care calculează «valoarea ajustată integral a expunerii» (E *) pentru expunerile care fac obiectul unui acord-cadru de compensare eligibil care acoperă operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital calculează ajustările de volatilitate pe care trebuie să le aplice utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la articolele 223-227 pentru metoda extinsă a garanţiilor financiare.

(2)În vederea calculării E*, instituţiile procedează astfel:

b)calculează poziţia netă în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului-cadru de compensare, prin deducerea cuantumului de la punctul (ii) din cuantumul de la punctul (i):

(3)Instituţiile calculează E * conform următoarei formule:

i	= indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt date cu împrumut, vândute cu acordul de a răscumpăra sau furnizate de instituţie contrapărţii;
j	= indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt luate cu împrumut, achiziţionate cu acordul de a revinde sau deţinute de instituţie;
k	= indicele care desemnează toate monedele separate în care sunt denominate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar din cadrul acordului;
Ei	= valoarea expunerii pentru un anumit titlu de valoare, o anumită marfă sau o anumită poziţie în numerar i, care este dat(ă) cu împrumut, vândut(ă) cu un acord de răscumpărare sau furnizat(ă) contrapărţii în cadrul acordului, valoare care s-ar aplica în lipsa unei protecţii a creditului în cazul în care instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 2 sau 3, după caz;
Cj	= valoarea unui anumit titlu de valoare, a unei anumite mărfuri sau a unei anumite poziţii în numerar j, care este luat(ă) cu împrumut, achiziţionat(ă) cu un acord de revânzare sau deţinut(ă) de instituţie în cadrul acordului;
	= poziţia netă (pozitivă sau negativă) într-o monedă dată k, alta decât moneda de decontare a acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b);
	= ajustarea de volatilitate corespunzătoare cursului de schimb aferent monedei k;
Enet	= expunerea netă a acordului, calculată după cum urmează:

l	= indicele care desemnează toate grupurile distincte de aceleaşi titluri de valoare şi toate tipurile distincte de aceleaşi mărfuri din cadrul acordului;
	= poziţia netă (pozitivă sau negativă) pe un anumit grup de titluri de valoare l sau pe un anumit tip de mărfuri l, din cadrul acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);
	= ajustarea de volatilitate corespunzătoare unui anumit grup de titluri de valoare l sau unui anumit tip de mărfuri l, stabilită în conformitate cu alineatul (2) litera (c); semnul se stabileşte după cum urmează: (a) semn pozitiv în cazul în care grupul de titluri de valoare l este dat cu împrumut, vândut cu un acord de răscumpărare sau tranzacţionat într-un mod similar cu darea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord repo; (b) semn negativ în cazul în care grupul de titluri de valoare l este luat cu împrumut, achiziţionat cu un acord de revânzare sau tranzacţionat într-un mod similar cu luarea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord reverse repo;
N	= numărul total de grupuri distincte de aceleaşi titluri de valoare şi de tipuri distincte de aceleaşi mărfuri din cadrul acordului; în scopul acestui calcul, nu se iau în considerare grupurile şi tipurile pentru care este mai mică decât ;
Ebrut	= expunerea brută a acordului, calculată după cum urmează:

(4)În vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru tranzacţiile de răscumpărare, sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, acoperite de acorduri - cadru de compensare, instituţiile utilizează E*, calculată în conformitate cu alineatul (3), ca valoare a expunerii faţă de contraparte, care rezultă din tranzacţiile ce fac obiectul acordului-cadru de compensare, în sensul articolului 113 în cadrul abordării standardizate, sau al capitolului 3 în cadrul abordării IRB.

Art. 221: Utilizarea abordării bazate pe modele interne în cazul acordurilor-cadru de compensare

(1)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, altele decât tranzacţiile cu instrumente financiare derivate acoperite de un acord-cadru de compensare eligibil care îndeplineşte cerinţele prevăzute în capitolul 6 secţiunea 7, o instituţie poate calcula valoarea ajustată integral a expunerii (E *) acordului utilizând abordarea bazată pe modele interne, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).

(4)Autorităţile competente permit unei instituţii să utilizeze o abordare bazată pe modele interne numai dacă au dovezi satisfăcătoare ale faptului că sistemul folosit de instituţie pentru gestionarea riscurilor decurgând din tranzacţiile acoperite de acordul-cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual şi aplicat corect şi dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe calitative:

b)instituţia dispune de o unitate de control al riscurilor care îndeplineşte toate cerinţele următoare:

(6)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne calculează E* conform următoarei formule:

(7)Calculul variaţiei potenţiale a valorii menţionată la alineatul (6) trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:

e)setul de date utilizat pentru calcul să fie actualizat la fiecare trei luni.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

Art. 222: Metoda simplă a garanţiilor financiare

(1)Instituţiile pot utiliza metoda simplă a garanţiilor financiare numai în cazul în care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate. Instituţiile nu trebuie să utilizeze atât metoda simplă a garanţiilor financiare, cât şi metoda extinsă a garanţiilor financiare, decât pentru scopurile articolului 148 alineatul (1) şi ale articolului 150 alineatul (1). Instituţiile nu trebuie să utilizeze această excepţie în mod selectiv, pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii sau pentru a efectua un arbitraj de reglementare.

(3)Instituţiile atribuie acelor părţi din valorile expunerilor care sunt garantate cu valoarea de piaţă a garanţiei financiare eligibile ponderea de risc pe care ar atribui-o în temeiul capitolului 2 dacă instituţia creditoare ar avea o expunere directă faţă de instrumentul care constituie garanţia reală. În acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului, şi nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2).

(5)Instituţiile atribuie o pondere de risc de 0 %, în limita acoperirii cu garanţii reale, valorilor expunerilor determinate în temeiul capitolului 6 pentru instrumentele financiare derivate enumerate în anexa II şi supuse unei marcări zilnice la piaţă, care sunt garantate cu numerar sau cu instrumente asimilate numerarului, dacă nu există nicio neconcordanţă de monede.

(6)În cazul altor tranzacţii decât cele menţionate la alineatele (4) şi (5), instituţiile pot atribui o pondere de risc de 0 % dacă expunerea şi garanţia reală sunt denominate în aceeaşi monedă şi dacă este îndeplinită una din condiţiile următoare:

(7)În sensul alineatelor (5) şi (6), titlurile de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale includ:

Art. 223: Metoda extinsă a garanţiilor financiare

(1)La evaluarea garanţiilor financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanţiilor financiare, pentru a ţine seama de volatilitatea preţurilor, instituţiile trebuie să aplice ajustările de volatilitate valorii de piaţă a garanţiei reale, astfel cum se prevede la articolele 224-227.

În cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extra-bursiere acoperite de acorduri de compensare recunoscute de autorităţile competente în temeiul capitolului 6, dacă există o neconcordanţă între moneda garanţiei reale şi moneda de decontare, instituţiile trebuie să aplice o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea monedei. Chiar dacă în tranzacţiile acoperite de acordul de compensare sunt implicate mai multe monede, instituţiile aplică o singură ajustare de volatilitate.

(2)Instituţiile calculează valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei reale (C_VA), pe care trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii (E_VA), pe care trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

(4)În vederea calculării valorii E menţionată la alineatul (3), se aplică următoarele:

(5)Instituţiile calculează valoarea ajustată integral a expunerii (E*), ţinând seama atât de volatilitate, cât şi de efectele de diminuare a riscului ale garanţiei reale, după cum urmează:

Art. 224: Aplicarea în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare a ajustărilor de volatilitate reglementate

(1)Ajustările de volatilitate care trebuie aplicate de instituţii în cadrul abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate, presupunând că reevaluarea se efectuează zilnic, sunt prevăzute în tabelele 1- 4 din prezentul alineat.

Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorie	Scadenţa reziduală (m), exprimată în ani	Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) litera (b)			Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) literele (c) şi (d)			Ajustările de volatilitate pentru poziţiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 197 alineatul (1) litera (h)
		Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)
1	m < = 1	0,707	0,5	0,354	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414
	1 < m < = 3	2,828	2	1,414	4,243	3	2,121	11,314	8	5,657
	3 < m < = 5	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828	11,314	8	5,657
	5 < m < = 10	5,657	4	2,828	8,485	6	4,243	22,627	16	11,314
	m > 10	5,657	4	2,828	16,971	12	8,485	22,627	16	11,314
2-3	m < = 1	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828
	1 < m < = 3	4,243	3	2,121	5,657	4	2,828	16,971	12	8,485
	3 < m < = 5	4,243	3	2,121	8,485	6	4,243	16,971	12	8,485
	5 < m < = 10	8,485	6	4,243	16,971	12	8,485	33,941	24	16,971
	m > 10	8,485	6	4,243	28,284	20	14,142	33,941	24	16,971
4	toţi	21,213	15	10,607	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică

Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea de credit pentru titlul de datorie pe termen scurt	Scadenţa reziduală (m), exprimată în ani	Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) litera (b) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt			Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) literele (c) şi (d) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt			Ajustările de volatilitate pentru poziţiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 197 alineatul (1) litera (h) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt
		Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)
1		0,707	0,5	0,354	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414
2-3		1,414	1	0,707	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828

(2)Calcularea ajustărilor de volatilitate în conformitate cu alineatul (1) este supusă următoarelor condiţii:

(3)Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată o evaluare a creditului pentru un titlu de datorie, menţionat în tabelele 1 - 4 de la alineatul (1) şi la alineatele (4)-(6), este nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului de către ABE în temeiul capitolului 2.

Art. 226: Majorarea ajustărilor de volatilitate în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

Art. 227: Condiţii de aplicare a unei ajustări de volatilitate de 0 % în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

(1)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menţionată la articolul 224 pot aplica, în cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare, o ajustare de volatilitate de 0 % în locul ajustărilor de volatilitate calculate în conformitate cu articolele 224 şi 226, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(h) de la prezentul articol. Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne prevăzută la articolul 221 nu utilizează tratamentul stabilit în prezentul articol.

(2)Instituţiile pot aplica o ajustare de volatilitate de 0 %, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(3)Participanţii principali pe piaţă menţionaţi la alineatul (2) litera (h) includ următoarele entităţi:

c)alte întreprinderi financiare în sensul articolului 13 punctul 25 literele (b) şi (d) din Directiva 2009/138/CE, dacă expunerilor faţă de acestea li se atribuie o pondere de risc de 20 % conform abordării standardizate, sau întreprinderi care, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB, nu au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI recunoscută şi sunt evaluate intern de către instituţie.

Art. 228: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda extinsă a garanţiilor financiare pentru expunerile tratate conform abordării standardizate

Art. 229: Principii de evaluare pentru garanţiile reale eligibile, altele decât garanţiile financiare

(1)Evaluarea bunurilor imobile trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:

e)în cazul reevaluării bunului imobil, valoarea acestuia nu poate să depăşească valoarea medie determinată pentru bunul respectiv, sau pentru un bun imobil comparabil în ultimii şase ani în cazul bunurilor imobile locative ori opt ani în cazul bunurilor imobile comerciale, sau valoarea în momentul iniţierii, optându-se pentru valoarea mai mare dintre cele două.

În scopul calculării valorii medii, instituţiile pot utiliza rezultatele monitorizării valorilor bunului imobil în conformitate cu articolul 208 alineatul (3). Valoarea bunului imobil poate depăşi valoarea medie respectivă sau valoarea în momentul iniţierii, după caz, în cazul modificărilor aduse bunului care îi sporesc fără echivoc valoarea, cum ar fi îmbunătăţirea performanţei energetice sau îmbunătăţirea rezilienţei, a protecţiei şi a adaptării la riscurile fizice ale clădirii sau ale unităţii locative. Valoarea bunului imobil nu poate fi reevaluată în sens crescător dacă instituţiile nu au suficiente date pentru a calcula valoarea medie, cu excepţia cazului în care creşterea valorii se bazează pe modificări care sporesc fără echivoc valoarea bunului imobil.

Evaluarea bunurilor imobile ţine seama de eventualele creanţe anterioare asupra bunurilor imobile, cu excepţia cazului în care o creanţă anterioară este luată în considerare la calcularea cuantumului brut al expunerii în temeiul articolului 124 alineatul (6) litera (c) sau ca factor ce reduce cuantumul de 55 % din valoarea bunului imobil în temeiul articolului 125 alineatul (1) sau 126 alineatul (1), şi reflectă, după caz, rezultatele monitorizării impuse în temeiul articolului 208 alineatul (3).

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile şi factorii care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea termenului «bun imobil comparabil», astfel cum este menţionat la alineatul (1) litera (e).

Art. 230: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o expunere cu o protecţie finanţată a creditului eligibilă în cadrul abordării IRB

(1)În cadrul abordării IRB, cu excepţia expunerilor care intră sub incidenţa articolului 220, instituţiile utilizează pierderea în caz de nerambursare efectivă (LGD *) ca LGD în sensul capitolului 3 pentru a recunoaşte protecţia finanţată a creditului eligibilă în temeiul prezentului capitol. Instituţiile calculează LGD * după cum urmează:

E	= valoarea expunerii înainte de a se lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului; pentru o expunere garantată cu o garanţie financiară eligibilă în conformitate cu prezentul capitol, cuantumul respectiv se calculează în conformitate cu articolul 223 alineatul (3); în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie, cuantumul respectiv este egal cu numerarul dat cu împrumut sau cu titlurile de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie; în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie, valoarea expunerii se majorează prin aplicarea ajustării de volatilitate (HE) în conformitate cu articolele 223-227;
ES	= valoarea curentă a protecţiei finanţate a creditului primite după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile tipului respectiv de protecţie finanţată a creditului (HC) şi a ajustării de volatilitate pentru neconcordanţele de monede (Hfx) dintre expunere şi protecţia finanţată a creditului, în conformitate cu alineatele (2) şi (3); ES se plafonează la următoarea valoare: E(1+HE);
EU	= E(1+HE) - ES;
LGDU	= LGD aplicabilă pentru o expunere negarantată, astfel cum se prevede la articolul 161 alineatul (1);
LGDS	= LGD aplicabilă expunerilor garantate de tipul de FCP eligibilă utilizată în tranzacţie, astfel cum se specifică la alineatul (2) tabelul 1.

(4)Ca alternativă la tratamentul prevăzut la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol şi sub rezerva articolului 124 alineatul (9), instituţiile pot atribui o pondere de risc de 50 % pentru partea din expunere care este, în limitele stabilite la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf şi, respectiv, la articolul 126 alineatul (1) primul paragraf, garantată integral cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la articolul 199 alineatul (3) sau (4).

Art. 231: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în cazul portofoliilor de protecţii finanţate ale creditului eligibile pentru o expunere tratată conform abordării IRB

Instituţiile care au obţinut mai multe tipuri de protecţie finanţată a creditului pot, pentru expunerile tratate conform abordării IRB, să aplice formula prevăzută la articolul 230 în mod secvenţial pentru fiecare tip de garanţie reală. În acest scop, după fiecare etapă de recunoaştere a unui tip de FCP, instituţiile reduc valoarea expunerii negarantate rămase (EU) cu valoarea ajustată a garanţiei reale (ES) recunoscute în etapa respectivă. În conformitate cu articolul 230 alineatul (1), totalul ES pentru toate tipurile de protecţie finanţată a creditului este plafonat la valoarea E

(1+HE), având ca rezultat următoarea formulă:

Art. 232: Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

(2)Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 212 alineatul (2), instituţiile trebuie să aplice următorul tratament pentru partea din expunere garantată cu valoarea curentă de răscumpărare a poliţelor de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei creditoare:

(3)În sensul alineatului (2) litera (a), instituţiile atribuie următoarele ponderi de risc, pe baza ponderii de risc atribuite unei expuneri cu rang prioritar negarantată faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă:

(4)Instituţiile pot trata instrumentele răscumpărate la cerere, care sunt eligibile în temeiul articolului 200 litera (c), drept garanţie furnizată de instituţia emitentă. Valoarea protecţiei creditului eligibile este următoarea:

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului

Art. 233: Evaluare

(2)În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ ca eveniment de credit restructurarea obligaţiei-suport, care implică scutirea sau amânarea plăţii principalului, a dobânzii sau a comisioanelor şi are ca rezultat un eveniment de pierdere din credit, se aplică următoarele:

(3)Dacă protecţia nefinanţată a creditului şi expunerea sunt denominate în monede diferite, instituţiile trebuie să reducă valoarea protecţiei creditului prin aplicarea unei ajustări de volatilitate după cum urmează:

Art. 234: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în cazul protecţiei parţiale şi al segmentării pe tranşe

Art. 235: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării standardizate

(1)În sensul articolului 113 alineatul (3), instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor cu protecţie nefinanţată a creditului în cazul cărora instituţiile respective aplică abordarea standardizată, indiferent de tratamentul expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, în conformitate cu următoarea formulă:

= valoarea expunerii calculată în conformitate cu articolul 111; în acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului, şi nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2);

= cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustat suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol;

= ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de debitor, specificată în capitolul 2;

= ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie, specificată în capitolul 2.

Art. 235^a: Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării standardizate

(1)În cazul expunerilor cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3 şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate conform abordării standardizate, instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea formulă:

E	= valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secţiunea 5; în acest scop, instituţiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b);
GA	= cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustat suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe, astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol;
r	= ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de debitor, specificată în capitolul 3;
g	= ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie, specificată în capitolul 2.

(5)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

Art. 236: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB fără utilizarea estimărilor proprii ale LGD, iar expunerea directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB

(1)În cazul unei expuneri cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD, şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, instituţia determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) şi valoarea ajustată a protecţiei nefinanţate a creditului (GA).

(1¹)Instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie utilizând propriile estimări ale PD calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii şi cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD a furnizorului de protecţie şi LGD aplicabilă pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b) din prezentul articol. Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile pot ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(1⁴)În pofida alineatului (1c) din prezentul articol, instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor garantate utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii utilizând PD, LGD aplicabilă unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b) din prezentul articol, şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi, dacă este cazul, utilizează scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162. Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile pot ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(2)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

(3)În sensul prezentului articol, (GA) este cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculată în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustată suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol. Valoarea expunerii (E) este valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secţiunea 5. Instituţiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b).

Art. 236^a: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB utilizându-se estimările proprii ale LGD, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB

(1)În cazul unei expuneri cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3 utilizând propriile estimări ale LGD şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, însă fără utilizarea propriilor estimări ale LGD, instituţia determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) şi valoarea ajustată a protecţiei nefinanţate a creditului (GA), calculată în conformitate cu articolul 235a alineatul (1). Instituţia calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii şi cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD, LGD şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi utilizează, dacă este cazul, scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.

(2)Instituţiile care aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, dar fără a utiliza propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie determină LGD în conformitate cu articolul 161 alineatul (1). Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile ar putea ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(3)Instituţiile care aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, utilizând propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi utilizează, dacă este cazul, scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.

SECŢIUNEA 5:Neconcordanţa de scadenţe

Art. 237: Neconcordanţa de scadenţe

Art. 238: Scadenţa protecţiei creditului

(2)Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia vânzătorului protecţiei, instituţiile consideră scadenţa protecţiei ca fiind perioada rămasă până la data cea mai apropiată la care poate fi exercitată opţiunea respectivă. Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia cumpărătorului protecţiei, iar prevederile contractului la momentul iniţierii protecţiei conţin stimulente pentru exercitarea acestei opţiuni de către instituţie înainte de scadenţa contractuală, instituţia consideră scadenţa protecţiei ca fiind perioada rămasă până la data cea mai apropiată la care poate fi exercitată opţiunea respectivă; în caz contrar, instituţia poate considera că o astfel de opţiune nu afectează scadenţa protecţiei.

Art. 239: Evaluarea protecţiei

(2)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei finanţate a creditului în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare, instituţiile trebuie să ţină seama de scadenţa protecţiei creditului şi de scadenţa expunerii la calculul valorii ajustate a garanţiei reale conform următoarei formule:

(3)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei nefinanţate a creditului, instituţiile trebuie să ţină seama de scadenţa protecţiei creditului şi de scadenţa expunerii la calculul valorii ajustate a protecţiei creditului conform următoarei formule:

CAPITOLUL 5:Securitizarea

Secţiunea 1:Definiţii şi criterii pentru securitizările simple, transparente şi standardizate

Art. 242: Definiţii

1.«opţiune de solicitare a stingerii securitizării» înseamnă o opţiune contractuală care permite iniţiatorului, atunci când cuantumul expunerilor-suport rămase de rambursat ajunge la un anumit nivel prestabilit sau scade sub acesta, să răscumpere poziţiile din securitizare înainte de rambursarea tuturor expunerilor securitizate, fie prin răscumpărarea expunerilor-suport rămase în portofoliu în cazul securitizărilor tradiţionale, fie prin rezilierea protecţiei creditului în cazul securitizărilor sintetice;

6.«poziţie din securitizare de rang superior» înseamnă o poziţie susţinută sau garantată cu un drept de prim rang asupra ansamblului expunerilor-suport, fără a se lua în considerare, în acest scop, sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute, comisioanele sau alte plăţi similare şi indiferent de eventualele diferenţe în privinţa scadenţei faţă de una sau mai multe alte tranşe de rang superior cu care poziţia respectivă împarte pierderile în mod proporţional;

19.«entitate de promovare» înseamnă orice întreprindere sau entitate instituită de administraţia centrală, regională sau locală a unui stat membru, care acordă credite promoţionale sau acordă garanţii promoţionale, al cărei scop principal nu este de a face profit sau de a maximiza cota de piaţă, ci de a promova obiectivele de politică publică ale administraţiei respective, cu condiţia ca administraţia respectivă să aibă obligaţia, în temeiul normelor privind ajutorul de stat, de a proteja baza economică a întreprinderii sau a entităţii şi de a menţine viabilitatea acesteia pe durata existenţei sale ori ca cel puţin 90 % din capitalul iniţial sau finanţarea iniţială a acesteia sau din creditul promoţional pe care îl acordă să fie garantat în mod direct sau indirect de respectiva administraţie centrală, regională sau locală a statului membru.

Art. 243: Criterii pentru securitizările STS eligibile pentru un tratament diferenţiat în materie de capital

(1)Poziţiile din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP care pot fi considerate drept poziţii într-o securitizare STS sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 şi 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

b)valoarea expunerii agregate a tuturor expunerilor faţă de un singur debitor la nivel de program ABCP nu depăşeşte 2 % din valoarea agregată a tuturor expunerilor din cadrul programului ABCP la momentul adăugării acestora la programul ABCP. În sensul acestui calcul, împrumuturile sau contractele de leasing acordate unui grup de clienţi aflaţi în legătură, potrivit informaţiilor deţinute de sponsor, sunt considerate expuneri faţă de un singur debitor.

(2)Poziţiile într-o securitizare, alta decât din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP, care pot fi considerate drept poziţii într-o securitizare STS, sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 şi 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

a)la momentul includerii în securitizare, valoarea agregată a tuturor expunerilor faţă de un singur debitor din portofoliu nu depăşeşte 2 % din totalul valorilor agregate ale expunerilor rămase de rambursat din portofoliul de expuneri-suport. În sensul acestui calcul, împrumuturile sau contractele de leasing acordate unui grup de clienţi aflaţi în legătură sunt considerate expuneri faţă de un singur debitor.

b)la momentul includerii acestora în securitizare, expunerile-suport îndeplinesc condiţiile pentru a li se atribui, în temeiul abordării standardizate şi ţinând cont de eventuala diminuare eligibilă a riscului de credit, o pondere de risc egală sau mai mică decât:

Secţiunea 2:Recunoaşterea transferului semnificativ al riscului

Art. 244: Securitizarea tradiţională

(1)Instituţia iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale poate exclude expunerile-suport de la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

(2)Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:

b)instituţia iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:

(3)Prin derogare de la alineatul (2), autorităţile competente pot permite instituţiilor iniţiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituţia iniţiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerinţelor de fonduri proprii pe care iniţiatorul o obţine prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(4)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3), trebuie îndeplinite toate condiţiile următoare:

d)instituţia iniţiatoare nu păstrează controlul asupra expunerilor-suport. Se consideră că se păstrează controlul asupra expunerilor-suport dacă instituţia iniţiatoare are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior pentru a realiza profiturile aferente acestora sau dacă are obligaţia de a-şi asuma în alt fel riscul transferat. Păstrarea de către instituţia iniţiatoare a drepturilor sau a obligaţiilor de administrare a expunerilor-suport nu constituie în sine control asupra expunerilor;

f)dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);

g)în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească, de asemenea, toate condiţiile următoare:

(6)ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoaşterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările tradiţionale, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:

c)cerinţele pentru evaluarea de către autorităţile competente a tranzacţiilor de securitizare pentru care iniţiatorul solicită recunoaşterea transferului semnificativ al riscului de credit către terţi, în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

Art. 245: Securitizarea sintetică

(1)Instituţia iniţiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate aferente expunerilor-suport în conformitate cu articolele 251 şi 252, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

(2)Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:

b)instituţia iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:

(4)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3), trebuie îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)documentaţia referitoare la securitizare nu conţine clauze sau condiţii care:

e)dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile sale contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);

f)în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească toate condiţiile următoare:

(6)ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoaşterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările sintetice, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:

c)cerinţele pentru evaluarea de către autorităţile competente a tranzacţiilor de securitizare pentru care iniţiatorul solicită recunoaşterea transferului unui risc de credit semnificativ către terţi, în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

Art. 246: Cerinţe operaţionale pentru clauzele de amortizare anticipată

Secţiunea 3:Calculul cuantumurilor ponderate la risc al expunerilor

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 247: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

(1)Dacă o instituţie iniţiatoare a transferat o parte semnificativă a riscului de credit asociat expunerilor-suport din securitizare în conformitate cu secţiunea 2, instituţia respectivă poate:

(2)Dacă instituţia iniţiatoare a decis să aplice alineatul (1), aceasta calculează, pentru poziţiile pe care le-ar putea deţine în securitizare, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor potrivit prezentului capitol.

Dacă nu a transferat o parte semnificativă a riscului de credit sau a decis să nu aplice alineatul (1), instituţia iniţiatoare nu este obligată să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru niciuna dintre poziţiile pe care le-ar putea deţine în securitizare, dar continuă să includă expunerile-suport în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, şi după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate.

(3)Dacă există o expunere faţă de poziţii în diferite tranşe ale unei securitizări, expunerea faţă de fiecare tranşă este considerată o poziţie distinctă din securitizare. Furnizorii de protecţie a creditului pentru poziţiile din securitizare sunt consideraţi a fi deţinători de poziţii din securitizare. Poziţiile din securitizare includ expunerile faţă de o securitizare care rezultă din contractele aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute pe care instituţia le-a încheiat în cadrul tranzacţiei.

Art. 248: Valoarea expunerii

(1)Valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare se calculează după cum urmează:

b)valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare extrabilanţiere este valoarea sa nominală din care se deduce orice ajustare specifică relevantă pentru riscul de credit pentru poziţia din securitizare în conformitate cu articolul 110, înmulţită cu factorul relevant de conversie, astfel cum se prevede la prezenta literă. Factorul de conversie este de 100 %, cu excepţia facilităţilor de furnizare de numerar în avans. Pentru a determina valoarea expunerii părţii care nu a fost trasă aferente facilităţilor de furnizare de numerar în avans, se poate aplica un factor de conversie de 0 % la cuantumul nominal al unei facilităţi de lichiditate care poate fi revocată necondiţionat, dacă rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii are rang superior în raport cu orice alte creanţe asupra fluxurilor de numerar generate de expunerile-suport şi dacă instituţia a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că aplică o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părţii care nu a fost trasă;

d)o instituţie iniţiatoare poate deduce, din valoarea expunerii unei poziţii din securitizare căreia i se atribuie o pondere de risc de 1 250 % în conformitate cu subsecţiunea 3 sau care este dedusă din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k), cuantumul ajustărilor specifice pentru riscul de credit asupra expunerilor-suport în conformitate cu articolul 110 şi orice reducere de preţ de cumpărare nerambursabilă legată de astfel de expuneri-suport în măsura în care astfel de reduceri au provocat reducerea fondurilor proprii.

e)Valoarea expunerii unei marje sintetice în exces include următoarele elemente, după caz:

(2)Dacă o instituţie are două sau mai multe poziţii din securitizare care se suprapun, aceasta include numai una dintre poziţii în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor.

(3)În cazurile în care articolul 270c litera (d) se aplică poziţiilor din ABCP, instituţia poate utiliza ponderea de risc atribuită unei facilităţi de lichiditate pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru ABCP, cu condiţia ca facilitatea de lichiditate să acopere în proporţie de 100 % ABCP emise în cadrul programului ABCP şi ca facilitatea de lichiditate să fie de acelaşi rang cu ABCP, astfel încât să formeze o poziţie care se suprapune. Instituţia notifică autorităţilor competente situaţiile în care a aplicat dispoziţiile prevăzute la prezentul alineat. Pentru a stabili acoperirea de 100 % prevăzută la prezentul alineat, instituţia poate ţine seama de alte facilităţi de lichiditate în cadrul programului ABCP, cu condiţia ca acestea să formeze o poziţie care se suprapune cu ABCP.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze modul în care instituţiile iniţiatoare urmează să calculeze valoarea expunerii menţionate la alineatul (1) litera (e), ţinând seama de pierderile relevante care se aşteaptă a fi acoperite de marja sintetică în exces.

Art. 249: Recunoaşterea diminuării riscului de credit în cazul poziţiilor din securitizare

(2)Protecţia eligibilă finanţată a creditului se limitează la garanţia financiară care este eligibilă pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în temeiul capitolului 2, astfel cum se prevede la capitolul 4, iar recunoaşterea diminuării riscului de credit este condiţionată de respectarea cerinţelor relevante stabilite în capitolul 4.

(3)Prin derogare de la alineatul (2) al prezentului articol, furnizorilor eligibili de protecţie nefinanţată a creditului enumeraţi la articolul 201 alineatul (1) litera (g) li se va fi atribuit o evaluare a creditului efectuată de către o ECAI recunoscută care corespundea nivelului 2 de calitate a creditului sau unui nivel superior acestuia la momentul la care protecţia creditului a fost recunoscută pentru prima dată şi care corespunde în prezent nivelului 3 de calitate a creditului sau unui nivel superior.

(4)Prin derogare de la alineatul (2), SSPE sunt furnizori de protecţie eligibili, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(5)În sensul alineatului (4), cuantumul protecţiei ajustat pentru eventualele neconcordanţe de monede şi de scadenţe (Ga) în conformitate cu dispoziţiile capitolului 4 se limitează la valoarea de piaţă ajustată în funcţie de volatilitatea activelor respective, iar ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de furnizorul de protecţie, specificată în cadrul abordării standardizate (g), se determină ca fiind ponderea de risc medie ponderată care s-ar aplica activelor respective ca garanţie financiară în cadrul abordării standardizate.

(6)În cazul în care o poziţie din securitizare beneficiază de o protecţie integrală a creditului sau de o protecţie parţială a creditului calculată în mod proporţional, se aplică următoarele cerinţe:

(7)În toate cazurile care nu fac obiectul alineatului (6), se aplică următoarele cerinţe:

b)instituţia care cumpără protecţia creditului calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente părţii din poziţie care beneficiază de protecţie menţionate la litera (a) în conformitate cu capitolul 4. Instituţia tratează partea din poziţia din securitizare care nu beneficiază de protecţie a creditului ca pe o poziţie distinctă din securitizare şi calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu subsecţiunea 3, sub rezerva alineatelor (8), (9) şi (10).

(8)Instituţiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating (SEC-IRBA) sau abordarea standardizată a securitizării (SEC-SA) în temeiul subsecţiunii 3 stabilesc punctul de ataşare (A) şi punctul de detaşare (D) separat pentru fiecare dintre poziţiile derivate în conformitate cu alineatul (7), ca şi cum acestea ar fi fost poziţii distincte din securitizare în momentul iniţierii tranzacţiei. Valoarea K_IRb sau, respectiv, a K_SA se calculează ţinând seama de portofoliul iniţial de expuneri-suport din securitizare.

(9)Instituţiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele externe de rating (SEC-ERBA) în temeiul subsecţiunii 3 pentru poziţia din securitizare iniţială calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile derivate în conformitate cu alineatul (7) după cum urmează:

b)în cazul în care poziţia derivată are un rang inferior, i se poate atribui un rating dedus în conformitate cu articolul 261 alineatul (7). În acest caz, valoarea de intrare pentru densitate T este calculată exclusiv pe baza poziţiei derivate. În cazul în care un rating nu poate fi dedus, instituţia aplică cea mai ridicată dintre ponderile de risc care rezultă fie din:

Art. 250: Suportul implicit

(1)O instituţie sponsor sau o instituţie iniţiatoare care, în legătură cu o securitizare, a utilizat articolul 247 alineatele (1) şi (2) pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a vândut instrumente din portofoliul său de tranzacţionare, astfel încât nu mai este obligată să deţină fonduri proprii pentru riscurile aferente acestor instrumente, nu furnizează direct sau indirect suport pentru securitizare dincolo de obligaţiile sale contractuale, în scopul reducerii pierderilor potenţiale sau reale ale investitorilor.

(2)Se consideră că o tranzacţie nu furnizează suport în sensul alineatului (1) dacă la evaluarea transferului unei părţi semnificative a riscului de credit s-a ţinut pe deplin seama de tranzacţia respectivă şi dacă ambele părţi au efectuat tranzacţia acţionând în interes propriu ca părţi libere şi independente (tranzacţie desfăşurată în condiţii de concurenţă deplină). În acest scop, instituţia efectuează o analiză completă a tranzacţiei din punctul de vedere al calităţii creditului şi ia în considerare cel puţin toate elementele următoare:

(5)Dacă o instituţie iniţiatoare sau o instituţie sponsor nu respectă alineatul (1) în ceea ce priveşte o securitizare, instituţia include toate expunerile-suport din securitizarea respectivă în calculele sale referitoare la cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate, şi comunică:

Art. 251: Calcularea de către instituţiile iniţiatoare a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor securitizate în cadrul unei securitizări sintetice

(1)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile-suport, instituţia iniţiatoare a unei securitizări sintetice utilizează metodologiile de calcul stabilite în prezenta secţiune, dacă este cazul, în locul celor prevăzute în capitolul 2. În cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile-suport în temeiul capitolului 3, cuantumul pierderii aşteptate pentru astfel de expuneri este zero.

(2)Cerinţele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se aplică întregului portofoliu de expuneri-suport din securitizare. Sub rezerva articolului 252, instituţia iniţiatoare calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru toate tranşele din securitizare în conformitate cu prezenta secţiune, inclusiv pentru poziţiile în legătură cu care instituţia este în măsură să recunoască diminuarea riscului de credit în conformitate cu articolul 249. Ponderea de risc care trebuie aplicată poziţiilor ce beneficiază de diminuarea riscului de credit poate fi modificată în conformitate cu capitolul 4.

Art. 252: Tratamentul neconcordanţei de scadenţe în securitizările sintetice

(b)o instituţie iniţiatoare nu ţine seama de nicio neconcordanţă de scadenţe atunci când calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc de 1 250 % în conformitate cu prezenta secţiune. Pentru toate celelalte poziţii, tratamentul neconcordanţei de scadenţe prevăzut în capitolul 4 se aplică în conformitate cu următoarea formulă:

Art. 253: Reducerea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

(1)Dacă unei poziţii din securitizare i se atribuie o pondere de risc de 1 250 % în temeiul prezentei secţiuni, instituţiile pot deduce valoarea expunerii unei astfel de poziţii din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k) în loc să includă poziţia respectivă în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. În acest sens, atunci când se calculează valoarea expunerii, poate fi luată în considerare protecţia eligibilă finanţată a creditului, în conformitate cu articolul 249.

Subsecţiunea 2:Ierarhia metodelor şi parametri comuni

Art. 254: Ierarhia metodelor

(1)Instituţiile utilizează una dintre metodele prevăzute în subsecţiunea 3 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea ierarhie:

(2)Pentru poziţiile care beneficiază de rating sau pentru poziţiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus, o instituţie utilizează SEC-ERBA în loc de SEC-SA în fiecare dintre următoarele cazuri:

(3)În cazurile care nu intră sub incidenţa alineatului (2) şi prin derogare de la alineatul (1) litera (b), o instituţie poate decide să aplice SEC-ERBA în locul SEC-SA pentru toate poziţiile ei din securitizare care beneficiază de rating sau pentru poziţiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus.

(4)Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente pot interzice instituţiilor, de la caz la caz, să aplice SEC-SA atunci când cuantumul ponderat la risc al expunerii care rezultă din aplicarea SEC-SA nu este corespunzător cu riscurile asupra instituţiei sau a stabilităţii financiare, care includ, dar fără a se limita la riscul de credit asociat expunerilor-suport din securitizare. În cazul expunerilor care nu se califică drept poziţii într-o securitizare STS, se acordă o atenţie sporită în special securitizărilor cu caracteristici extrem de complexe şi riscante.

(5)Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, o instituţie poate utiliza abordarea bazată pe evaluări interne pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziţie care nu beneficiază de rating în cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP în conformitate cu articolul 266, sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute la articolul 265. În cazul în care o instituţie a primit o aprobare de a utiliza abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 265 alineatul (2) şi o anumită poziţie din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP intră în domeniul de aplicare reglementat de o astfel de aprobare, instituţia aplică acea abordare pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru poziţia respectivă.

Art. 255: Determinarea K_IRB şi K_Sa

(3)Pentru calculul K_IRB, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 3 pentru expunerile-suport includ:

(5)Instituţiile calculează K_irb separat pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor în ceea ce priveşte expunerile-suport dintr-o securitizare în care riscul de diminuare este semnificativ pentru astfel de expuneri.

În cazul în care pierderile rezultate din riscul de diminuare a valorii creanţelor şi din riscul de credit sunt tratate în mod agregat în cadrul securitizării, instituţiile combină respectivul K_IRB pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor şi pentru riscul de credit într-un singur K_IRB în sensul subsecţiunii 3. Prezenţa unui fond de rezervă unic sau supragarantarea disponibilă pentru a acoperi pierderile rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare a valorii creanţelor poate fi privită ca o indicaţie a faptului că aceste riscuri sunt tratate în mod agregat.

(6)În cazul în care o instituţie aplică SEC-SA în temeiul subsecţiunii 3, aceasta calculează K_SA înmulţind cu 8 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 în ceea ce priveşte expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, şi împărţind apoi rezultatul la valoarea expunerilor-suport. K_SA se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero şi unu.

(7)În sensul alineatelor (1)-(6), în cazul în care structura securitizării presupune utilizarea unei SSPE, toate expunerile aferente acesteia, care sunt legate de securitizare, sunt tratate ca expuneri-suport. Fără a aduce atingere celor menţionate anterior, atunci când calculează K_irb sau K_SA, instituţia poate să excludă expunerile SSPE din portofoliul de expuneri-suport dacă riscul rezultat din expunerile SSPE este nesemnificativ sau dacă acesta nu aduce atingere poziţiei din securitizare deţinute de instituţie.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile care permit instituţiilor să calculeze K_Irb pentru portofoliile de expuneri-suport în conformitate cu alineatul (4), în special în ceea ce priveşte:

c)cerinţele privind îndeplinirea obligaţiei de diligenţă pentru a monitoriza acţiunile şi politicile vânzătorilor de creanţe sau ale altor iniţiatori.

Art. 256: Determinarea punctului de ataşare (A) şi a punctului de detaşare (D)

(1)În sensul subsecţiunii 3, instituţiile stabilesc punctul de ataşare (A) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar începe să fie alocate poziţiei din securitizare relevante.

(2)În sensul subsecţiunii 3, instituţiile stabilesc punctul de detaşare (D) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar antrena pierderea totală a principalului pentru tranşa care conţine poziţia din securitizare relevantă.

(4)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile nu ţin seama de conturile de rezervă nefinanţate şi nici de activele care nu furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, cum ar fi cele care oferă doar un sprijin pentru asigurarea necesarului de lichiditate, swapurile valutare sau swapurile pe rata dobânzii, precum şi conturile de garanţii sub formă de numerar legate de aceste poziţii din securitizare. În ceea ce priveşte conturile de rezervă finanţate şi activele care furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, instituţia tratează ca poziţii din securitizare numai acele părţi din aceste conturi sau active care au capacitatea de absorbţie a pierderilor.

(6)În scopul calculării punctelor de ataşare (A) şi a punctelor de detaşare (D) ale unei securitizări sintetice, instituţia iniţiatoare a securitizării tratează ca tranşă valoarea expunerii poziţiei din securitizare corespunzătoare marjei sintetice în exces menţionate la articolul 248 alineatul (1) litera (e) şi ajustează punctele de ataşare (A) şi punctele de detaşare (D) ale celorlalte tranşe pe care le reţine, adăugând valoarea expunerii respective la soldul portofoliului de expuneri-suport din securitizare. Numai instituţia iniţiatoare efectuează această ajustare.

Art. 257: Determinarea scadenţei tranşei (M_T)

(1)În sensul subsecţiunii 3 şi sub rezerva alineatului (2), instituţiile pot măsura scadenţa unei tranşe (Mp) potrivit uneia dintre următoarele metode:

(3)În cazul în care o instituţie poate ajunge să suporte, ca urmare a contractului, pierderi potenţiale derivate din expunerile-suport, instituţia stabileşte scadenţa poziţiei din securitizare ţinând seama de scadenţa contractului plus termenul de scadenţă cel mai îndepărtat al acestor expuneri-suport. În cazul expunerilor reînnoibile, se aplică cea mai îndepărtată scadenţă reziduală posibilă din punct de vedere contractual care ar putea fi adăugată în cursul perioadei de reînnoire.

Subsecţiunea 3:Metodele de calcul al cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

Art. 258: Condiţiile de utilizare a abordării bazate pe modele interne de rating (SEC-IRBA)

(1)Instituţiile utilizează abordarea SEC-IRBA pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziţie din securitizare dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(2)Autorităţile competente pot să interzică, de la caz la caz, utilizarea SEC-IRBA pentru securitizările care prezintă caracteristici foarte complexe sau riscante. În acest sens, pot fi considerate caracteristici extrem de complexe sau riscante următoarele:

Art. 259: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării SEC-IRBA

(1)Conform abordării SEC-IRBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii poziţiei, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiţia respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:

(2)În cazul în care portofoliul-suport IRB cuprinde atât expuneri de tip retail, cât şi expuneri care nu sunt de tip retail, portofoliul se împarte într-un subportofoliu de tip retail şi un subportofoliu care nu este de tip retail şi, pentru fiecare subportofoliu în parte se estimează câte un parametru p distinct, precum şi parametrii de intrare corespunzători N, K_irb şi LGD. Ulterior, se calculează un parametru p mediu ponderat pentru tranzacţie, pe baza parametrilor p aferenţi fiecărui subportofoliu şi a dimensiunii nominale a expunerilor din fiecare subportofoliu.

(5)LGD medii ponderate la expuneri se calculează după cum urmează:

În cazul creanţelor achiziţionate, atunci când riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţelor sunt gestionate în mod agregat în cadrul unei securitizări, valoarea LGD de intrare corespunde mediei ponderate a LGD pentru riscul de credit şi unei LGD de 100 % pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor. Ponderile aplicate sunt cerinţele individuale de capital ale abordării IRB pentru riscul de credit şi, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor. În acest scop, existenţa unui fond de rezervă unic sau a unei supragarantări pentru acoperirea pierderilor rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare poate fi considerată o indicaţie a faptului că aceste riscuri sunt gestionate în mod agregat.

(6)În cazul în care proporţia celei mai mari expuneri-suport din portofoliu (C₁) nu depăşeşte 3 %, instituţiile pot utiliza următoarea metodă simplificată pentru a calcula N, precum şi LGD medii ponderate la expuneri:

(7)În cazul în care poziţia se bazează pe un portofoliu mixt, iar instituţia este în măsură să calculeze K_IRB pentru cel puţin 95 % din cuantumurile expunerilor-suport în conformitate cu articolul 258 alineatul (1) litera (a), instituţia calculează cerinţa de capital pentru portofoliul de expuneri-suport după cum urmează:

(8)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.

Art. 261: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate (SEC-SA)

(1)Potrivit abordării SEC-SA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii aferentă poziţiei, astfel cum este calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiţia respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:

(2)În sensul alineatului (1), K_A se calculează după cum urmează:

b)suma cuantumurilor nominale ale tuturor expunerilor-suport.

(3)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.

Art. 263: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe modele externe de rating (SEC-ERBA)

(3)În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, se aplică ponderile de risc prevăzute în tabelul 2, ajustate, după caz, în funcţie de scadenţa tranşelor (M_t) în conformitate cu articolul 257 şi cu alineatul (4) din prezentul articol şi în funcţie de densitatea tranşelor pentru tranşele care nu sunt de rang superior în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol:

	Tranşă de rang superior		Tranşă care nu este de rang superior (puţin densă)
Nivelul de calitate a creditului	Scadenţa tranşei (M_T)		Scadenţa tranşei (M_T)
	1 an	5 ani	1 an	5 ani
1	15 %	20 %	15 %	70 %
2	15 %	30 %	15 %	90 %
3	25 %	40 %	30 %	120 %
4	30 %	45 %	40 %	140 %
5	40 %	50 %	60 %	160 %
6	50 %	65 %	80 %	180 %
7	60 %	70 %	120 %	210 %
8	75 %	90 %	170 %	260 %
9	90 %	105 %	220 %	310 %
10	120 %	140 %	330 %	420 %
11	140 %	160 %	470 %	580 %
12	160 %	180 %	620 %	760 %
13	200 %	225 %	750 %	860 %
14	250 %	280 %	900 %	950 %
15	310 %	340 %	1 050 %	1 050 %
16	380 %	420 %	1 130 %	1 130 %
17	460 %	505 %	1 250 %	1 250 %
Toate celelalte	1 250 %	1 250 %	1 250 %	1 250 %

(7)În scopul utilizării ratingurilor deduse, instituţiile atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating un rating dedus, echivalent cu evaluarea creditului unei poziţii de referinţă care beneficiază de rating şi îndeplineşte toate condiţiile următoare:

(8)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivei tranzacţii cu instrumente financiare derivate o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.

Art. 264: Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-ERBA

(3)În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu articolul 263 alineatul (7), ponderile de risc aplicate sunt stabilite în conformitate cu tabelul 4, ajustate în funcţie de scadenţa tranşelor (M_T) în conformitate cu articolul 257 şi cu articolul 263 alineatul (4) şi în funcţie de densitatea tranşelor pentru tranşele care nu sunt de rang superior în conformitate cu articolul 263 alineatul (5):

Nivelul de calitate a creditului	Tranşă de rang superior		Tranşă care nu este de rang superior (puţin densă)
Nivelul de calitate a creditului	Scadenţa tranşei (M_T)		Scadenţa tranşei (M_T)
	1 an	5 ani	1 an	5 ani
1	10 %	10 %	15 %	40 %
2	10 %	15 %	15 %	55 %
3	15 %	20 %	15 %	70 %
4	15 %	25 %	25 %	80 %
5	20 %	30 %	35 %	95 %
6	30 %	40 %	60 %	135 %
7	35 %	40 %	95 %	170 %
8	45 %	55 %	150 %	225 %
9	55 %	65 %	180 %	255 %
10	70 %	85 %	270 %	345 %
11	120 %	135 %	405 %	500 %
12	135 %	155 %	535 %	655 %
13	170 %	195 %	645 %	740 %
14	225 %	250 %	810 %	855 %
15	280 %	305 %	945 %	945 %
16	340 %	380 %	1 015 %	1 015 %
17	415 %	455 %	1 250 %	1 250 %
Toate celelalte	1 250 %	1 250 %	1 250 %	1 250 %

Art. 265: Sfera de aplicare şi cerinţele operaţionale aferente abordării bazate pe evaluări interne

(1)Instituţiile pot calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile care nu beneficiază de rating în cadrul programelor ABCP sau tranzacţiilor ABCP potrivit abordării bazate pe evaluări interne, în conformitate cu articolul 266, în cazul în care se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(2)Autorităţile competente acordă instituţiilor aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în cadrul unei sfere de aplicare bine definite, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

e)metodologia de evaluare internă a instituţiei ţine seama de toate metodologiile de rating relevante, aflate la dispoziţia publicului, ale ECAI care acordă un rating titlurilor pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP şi include clase de rating care corespund evaluărilor creditului efectuate de ECAI. Instituţia consemnează în evidenţele sale interne o declaraţie explicativă care descrie modul în care au fost îndeplinite cerinţele stabilite în prezenta literă şi actualizează în mod regulat această declaraţie;

i)programul ABCP include standarde de subscriere şi de gestionare a pasivelor sub formă de orientări pentru administratorul programului referitoare, cel puţin, la următoarele aspecte:

k)efectuarea unei analize a riscului de credit şi a profilului de activitate al vânzătorului activului, care cuprinde, cel puţin, o evaluare a următoarelor aspecte legate de vânzător:

l)programul ABCP prezintă politici şi procese de colectare a debitelor care ţin seama de capacitatea operaţională şi de calitatea creditului administratorului de credite şi cuprinde elemente care diminuează riscurile legate de performanţa vânzătorului şi a administratorului de credite. În sensul prezentei litere, riscurile legate de performanţă pot fi diminuate prin fixarea de praguri de declanşare bazate pe calitatea actuală a creditului vânzătorului sau a administratorului de credite, pentru a evita amalgamarea fondurilor în cazul în care vânzătorul sau administratorul de credite intră în stare de nerambursare;

(4)Instituţiile care au obţinut aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne nu revin la utilizarea altor metode pentru poziţiile care se încadrează în sfera de aplicare a abordării bazate pe evaluări interne, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite ambele condiţii următoare:

Art. 266: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe evaluări interne

Subsecţiunea 4:Plafoane pentru poziţiile din securitizare

Art. 267: Ponderea de risc maximă pentru poziţiile din securitizare de rang superior: abordarea de tip look-through

(2)În cazul portofoliilor de expuneri-suport pentru care instituţia utilizează exclusiv abordarea standardizată sau abordarea IRB, ponderea maximă de risc a poziţiei din securitizare de rang superior este egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care s-ar aplica expunerilor-suport în temeiul capitolului 2 sau, respectiv, capitolului 3, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate.

Art. 268: Cerinţele maxime de capital

(1)O instituţie iniţiatoare, o instituţie sponsor sau orice altă instituţie care utilizează SEC-IRBA ori o instituţie iniţiatoare sau o instituţie sponsor care utilizează SEC-SA sau SEC-ERBA poate să aplice, pentru poziţiile din securitizare pe care le deţine, o cerinţă maximă de capital echivalentă cu cerinţele de capital care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 sau 3 în ceea ce priveşte expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate. În sensul prezentului articol, cerinţa de capital aferentă abordării IRB include cuantumul pierderilor aşteptate asociate respectivelor expuneri, calculată în temeiul capitolului 3, precum şi cuantumul pierderilor neaşteptate.

(3)Cerinţa maximă de capital este rezultatul înmulţirii cuantumului calculat în conformitate cu alineatul (1) sau (2) cu proporţia cea mai mare a interesului pe care instituţia îl deţine în tranşele (V) relevante, exprimat ca procent şi calculat după cum urmează:

Subsecţiunea 5:Dispoziţii diverse

Art. 269: Resecuritizări

Art. 269^a: Tratamentul securitizărilor expunerilor neperformante (NPE)

(5)În sensul articolului 268 alineatul (1), pierderile aşteptate asociate expunerilor-suport ale unei securitizări de NPE tradiţionale calificate se includ după scăderea reducerii de preţ de cumpărare nerambursabile şi, după caz, a oricărei alte ajustări specifice pentru riscul de credit.

CRmax	=	cerinţa maximă de capital în cazul unei securitizări de NPE tradiţionale calificate;
RWEAIRB	=	suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
ELIRB	=	suma valorilor pierderilor aşteptate ale expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
NRPPD	=	reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă;
EVIRB	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
EVPool	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport din portofoliu;
SCRAIRB	=	pentru instituţiile iniţiatoare, ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate de instituţie cu privire la expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB numai dacă şi în măsura în care aceste ajustări depăşesc NRPPD; pentru instituţiile investitoare, valoarea este zero;
RWEASA	=	suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată.

(6)Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, în cazul în care ponderea de risc medie ponderată în funcţie de expuneri calculată în conformitate cu abordarea de tip «look-through» prevăzută la articolul 267 este mai mică de 100 %, instituţiile pot aplica ponderea de risc mai mică, ce face obiectul unui prag minim al ponderii de risc de 50 %.

În sensul primului paragraf, instituţiile iniţiatoare care aplică abordarea SEC-IRBA unei poziţii şi cărora li se permite să utilizeze propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie pentru toate expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB în conformitate cu capitolul 3 deduc reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă şi, după caz, orice ajustări suplimentare specifice pentru riscul de credit din pierderile aşteptate şi din valorile expunerilor aferente expunerilor-suport asociate unei poziţii de rang superior dintr-o securitizare de NPE tradiţională calificată în conformitate cu următoarea formulă:

RWmax	=	ponderea de risc, înainte de aplicarea pragului minim, aplicabilă unei poziţii de rang superior dintr-o securitizare de NPE tradiţională calificată când se utilizează abordarea de tip «look-through»;
RWEAIRB	=	suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
RWEASA	=	suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată;
ELIRB	=	suma valorilor pierderilor aşteptate ale expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
NRPPD	=	reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă;
EVIRB	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
EVpool	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport din portofoliu;
EVSA	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată;
SCRAIRB	=	ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate de instituţia iniţiatoare cu privire la expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB numai dacă şi în măsura în care aceste ajustări depăşesc NRPPD.

(7)În sensul prezentului articol, reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă se calculează ca diferenţa dintre valoarea de la litera (a) şi valoarea de la litera (b):

b)suma următoarelor elemente:

Art. 270: Poziţii de rang superior din securitizarea STS înscrisă în bilanţ

(1)O instituţie iniţiatoare poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor dintr-o poziţie de securitizare STS înscrisă în bilanţ, astfel cum se menţionează la articolul 26a alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2402, în conformitate cu articolul 260, 262 sau 264 din prezentul regulament, după caz, dacă respectiva poziţie îndeplineşte cele două condiţii de mai jos:

(2)ABE monitorizează aplicarea alineatului (1), în special în ceea ce priveşte:

(4)Până la 10 octombrie 2023, pe baza raportului menţionat la alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte riscul efectului de levier excesiv generat de utilizarea de securitizări STS înscrise în bilanţ eligibile pentru tratament în conformitate cu alineatul (1) şi posibila înlocuire a emiterii de instrumente de capital de către instituţiile iniţiatoare prin respectiva utilizare. Raportul respectiv este, după caz, însoţit de o propunere legislativă.

Art. 270^a: Pondere de risc suplimentară

(1)În cazul în care o instituţie nu respectă, din neglijenţă sau omisiune, cerinţele legate de orice aspect important prevăzut în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, autorităţile competente impun o pondere de risc suplimentară proporţională de cel puţin 250 % din ponderea de risc, limitată la 1 250 %, care se aplică poziţiilor relevante din securitizare în modul specificat la articolul 247 alineatul (6) sau, respectiv, la articolul 337 alineatul (3) din prezentul regulament. Ponderea de risc suplimentară creşte progresiv, cu fiecare încălcare ulterioară a dispoziţiilor privind obligaţia de diligenţă şi privind gestionarea riscurilor. Autorităţile competente iau în considerare exceptările pentru anumite securitizări prevăzute la articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402 prin reducerea ponderii de risc pe care altfel ar impune-o în temeiul prezentului articol cu privire la o securitizare căreia i se aplică dispoziţiile articolului 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402.

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a facilita convergenţa practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte punerea în aplicare a alineatului (1), inclusiv prin prevederea măsurilor care trebuie luate în caz de încălcare a obligaţiilor de diligenţă şi de gestionare a riscurilor. ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2014.

Secţiunea 4:Evaluările externe ale creditului

Art. 270^c: Cerinţe aplicabile evaluărilor creditului efectuate de ECAI

(b)ECAI publică evaluările creditului şi informaţiile referitoare la analiza pierderilor şi a fluxurilor de numerar, la sensibilitatea ratingurilor faţă de modificările ipotezelor pe care se bazează respectivele ratinguri, inclusiv performanţa expunerilor-suport, precum şi informaţiile referitoare la procedurile, metodologiile, ipotezele şi elementele-cheie care stau la baza evaluărilor creditului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. În sensul prezentei litere, informaţiile sunt considerate a fi la dispoziţia publicului dacă se publică într-un format accesibil. Informaţiile care sunt puse numai la dispoziţia unui număr limitat de entităţi nu se consideră a fi la dispoziţia publicului;

Art. 270^d: Utilizarea evaluărilor de credit

(2)Instituţiile utilizează evaluările creditului aferente poziţiilor lor din securitizare în mod coerent şi neselectiv şi respectă, în acest scop, următoarele cerinţe:

(3)În cazul în care expunerile-suport ale unei securitizări beneficiază de o protecţie a creditului eligibilă, totală sau parţială, în conformitate cu capitolul 4, iar efectul acestei protecţii este reflectat în evaluarea creditului unei poziţii din securitizare efectuată de către o ECAI desemnată, instituţiile utilizează ponderea de risc asociată cu respectiva evaluare a creditului. Dacă protecţia creditului menţionată în prezentul alineat nu este eligibilă în temeiul capitolului 4, nu se ţine seama de evaluarea creditului, iar poziţia din securitizare este tratată ca o poziţie ce nu beneficiază de rating.

Art. 270^e: Punerea în corespondenţă a securitizărilor

(d)urmăreşte asigurarea faptului că poziţiile din securitizare cărora le este aplicată aceeaşi pondere de risc pe baza evaluărilor creditului efectuate de ECAI prezintă grade de risc de credit echivalente.

CAPITOLUL 6:Riscul de credit al contrapărţii

SECŢIUNEA 1:Definiţii

Art. 271: Determinarea valorii expunerii

Art. 272: Definiţii

(2)Tipuri de tranzacţii

2.«tranzacţii cu termen lung de decontare» înseamnă tranzacţii în care o contraparte se angajează să livreze un titlu, o marfă sau o sumă în valută contra numerar, alte instrumente financiare sau mărfuri, sau invers, la o dată de decontare sau de livrare, specificată prin contract, care depăşeşte durata standard pe piaţă pentru acest tip particular de tranzacţie sau cinci zile lucrătoare de la data la care instituţia a intrat în tranzacţie, dacă această a doua durată este mai scurtă;

(3)Seturi de compensare, seturi de acoperire a riscului şi termeni conecşi

4.«set de compensare» înseamnă un grup de tranzacţii între o instituţie şi o singură contraparte, care face obiectul unui acord de compensare bilaterală executoriu din punct de vedere juridic şi recunoscut în conformitate cu secţiunea 7 şi cu capitolul 4.

10.«scadenţă efectivă» conform metodei modelului intern pentru un set de compensare cu scadenţa mai mare de un an înseamnă raportul dintre suma expunerilor aşteptate pe durata de viaţă a tranzacţiilor din setul de compensare, actualizată cu rata randamentului fără risc, şi suma expunerilor aşteptate pe durata unui an în setul de compensare, actualizată cu rata randamentului fără risc.

(4)Distribuţii

(5)Măsurări şi ajustări ale expunerii

21.«expunerea pozitivă aşteptată» (EPE) înseamnă media ponderată în timp a expunerilor aşteptate, în care ponderile sunt proporţiile din întreaga perioadă care corespund fiecărei expuneri aşteptate.

(6)Riscuri asociate CCR

25.«acord de compensare contractuală între produse diferite» înseamnă un acord contractual bilateral între o instituţie şi o contraparte, care creează o obligaţie juridică unică (pe baza compensării tranzacţiilor acoperite) ce acoperă toate acordurile-cadru bilaterale şi toate tranzacţiile privind diferite categorii de produse, incluse în acest acord.

SECŢIUNEA 2:Metode de calcul al valorii expunerii

Art. 273: Metode de calcul al valorii expunerii

(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii pentru contractele enumerate în anexa II şi pentru instrumentele financiare derivate de credit, cu excepţia instrumentelor financiare derivate de credit menţionate la alineatele (3) şi (5) din prezentul articol, pe baza uneia dintre metodele prevăzute în secţiunile 3-6, în conformitate cu prezentul articol.

(3)Dacă o instituţie achiziţionează protecţie prin intermediul unui instrument financiar derivat de credit pentru a acoperi o expunere din afara portofoliului de tranzacţionare sau o expunere la riscul de credit al contrapărţii, aceasta poate calcula cerinţa de fonduri proprii pentru expunerea acoperită în conformitate:

(4)În pofida alineatului (3), o instituţie poate decide să includă, în mod consecvent, în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii toate instrumentele financiare derivate de credit care nu sunt incluse în portofoliul de tranzacţionare şi sunt achiziţionate ca protecţie pentru acoperirea unei expuneri din afara portofoliului de tranzacţionare sau a unei expuneri la CCR, dacă protecţia creditului este recunoscută în temeiul prezentului regulament.

(6)În cadrul metodelor prevăzute în secţiunile 3-6, valoarea expunerii pentru o anumită contraparte este egală cu suma valorilor expunerilor calculate pentru fiecare set de compensare cu contrapartea respectivă.

Pentru o anumită contraparte, valoarea expunerii pentru un anumit set de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere enumerate în anexa II, calculată în conformitate cu prezentul capitol, este valoarea mai mare dintre zero şi diferenţa dintre suma valorilor expunerilor pentru toate seturile de compensare cu contrapartea şi suma ajustărilor evaluării creditului pentru contrapartea respectivă, care este recunoscută de instituţie ca fiind o reducere suportată a valorii contabile. Ajustările evaluării creditului se calculează fără să se ţină cont de nicio ajustare compensatoare a valorii debitului atribuită propriului risc de credit al firmei care a fost deja exclus din fondurile proprii în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) litera (c).

(7)Atunci când calculează valoarea expunerii în conformitate cu metodele prevăzute în secţiunile 3, 4 şi 5, instituţiile pot trata două contracte derivate extrabursiere incluse în acelaşi acord de compensare care se potrivesc perfect ca fiind un singur contract cu o valoare principală noţională egală cu zero.

(8)Instituţiile determină valoarea expunerii pentru expunerile care rezultă din tranzacţii cu termen lung de decontare prin oricare din metodele prevăzute în secţiunile 3-6 din prezentul capitol, indiferent de metoda aleasă pentru a trata instrumentele financiare derivate extrabursiere şi tranzacţiile de răscumpărare, operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi tranzacţiile de creditare în marjă. La calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru tranzacţiile cu termen lung de decontare, o instituţie care utilizează abordarea prevăzută în capitolul 3 poate atribui ponderi de risc în cadrul abordării prevăzute în capitolul 2, în mod permanent şi indiferent de importanţa acestor poziţii.

Art. 273^a: Condiţii pentru utilizarea metodelor simplificate de calculare a valorii expunerii

(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile calculează volumul operaţiunilor lor bilanţiere şi extrabilanţiere cu instrumente financiare derivate pe baza datelor din ultima zi a fiecărei luni, în conformitate cu următoarele cerinţe:

a)poziţiile pe instrumente financiare derivate se evaluează la valorile lor de piaţă de la data respectivă; în cazul în care valoarea de piaţă a unei poziţii nu este disponibilă la o anumită dată, instituţiile utilizează valoarea justă pentru poziţia respectivă de la data vizată; în cazul în care valoarea de piaţă şi valoarea justă a unei poziţii nu sunt disponibile la o anumită dată, instituţiile utilizează cea mai recentă valoare de piaţă sau valoare justă pentru poziţia respectivă;

c)sunt incluse toate poziţiile pe instrumente financiare derivate, cu excepţia instrumentelor financiare derivate de credit care sunt recunoscute ca acoperiri interne împotriva expunerilor la riscul de credit din afara portofoliului de tranzacţionare.

(4)Prin derogare de la alineatul (1) sau (2), după caz, dacă activitatea cu instrumente financiare derivate pe bază consolidată nu depăşeşte pragurile stabilite la alineatul (1) sau (2), după caz, o instituţie care este inclusă în consolidare şi care ar trebui să aplice metoda prevăzută în secţiunea 3 sau 4, deoarece depăşeşte pragurile respective pe bază individuală, are ca alternativă, sub rezerva aprobării din partea autorităţilor competente, opţiunea de a aplica metoda care s-ar aplica pe bază consolidată.

Art. 273^b: Nerespectarea condiţiilor pentru utilizarea metodelor simplificate de calculare a valorii expunerii pentru instrumentele financiare derivate şi a abordării simplificate pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA

(2)Instituţiile încetează să calculeze valorile expunerilor pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate în conformitate cu secţiunea 4 sau 5 şi să calculeze cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385, după caz, în termen de trei luni de la apariţia uneia dintre următoarele situaţii:

(3)Instituţiile care au încetat să calculeze valorile expunerilor pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate în conformitate cu secţiunea 4 sau 5 şi să calculeze cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385, după caz, pot reîncepe să calculeze valoarea expunerii pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate, astfel cum se prevede în secţiunea 4 sau 5, şi cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385 numai dacă demonstrează autorităţii competente că toate condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (1) sau (2) au fost îndeplinite pentru o perioadă neîntreruptă de un an.

Secţiunea 3:Abordarea standardizată pentru riscul de credit al contrapărţii

Art. 274: Valoarea expunerii

(1)O instituţie poate calcula o singură valoare a expunerii la nivelul setului de compensare pentru toate tranzacţiile care fac obiectul unui acord de compensare contractuală în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(4)În cazul în care unui set de compensare i se aplică mai multe contracte în marjă sau în cazul în care acelaşi set de compensare include atât tranzacţii care fac obiectul unui contract în marjă, cât şi tranzacţii care nu fac obiectul unui contract în marjă, o instituţie îşi calculează valoarea expunerii după cum urmează:

a)instituţia stabileşte subseturile ipotetice de compensare în cauză, compuse din tranzacţiile incluse în setul de compensare, după cum urmează:

b)instituţia calculează costul de înlocuire al setului de compensare în conformitate cu articolul 275 alineatul (2), luând în considerare toate tranzacţiile din cadrul setului de compensare, indiferent dacă fac sau nu obiectul unui contract în marjă, şi aplică toate cerinţele următoare:

(5)Instituţiile pot stabili ca valoarea expunerii să fie zero pentru un set de compensare care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(6)Într-un set de compensare, instituţiile înlocuiesc o tranzacţie care este o combinaţie liniară finită de opţiuni call sau put cumpărate sau vândute cu toate opţiunile individuale care formează combinaţia liniară respectivă, privite ca o tranzacţie individuală, pentru a calcula valoarea expunerii setului de compensare în conformitate cu prezenta secţiune. Fiecare combinaţie de opţiuni de acest tip este considerată ca o tranzacţie individuală din setul de compensare în care este inclusă combinaţia pentru a calcula valoarea expunerii.

Art. 275: Costul de înlocuire

(2)Instituţiile calculează costul de înlocuire pentru seturile de compensare individuale care fac obiectul unui contract în marjă în conformitate cu următoarea formulă:

(3)Instituţiile calculează costul de înlocuire pentru seturile de compensare multiple care fac obiectul aceluiaşi contract în marjă în conformitate cu următoarea formulă:

Art. 276: Recunoaşterea şi tratamentul aplicat garanţiilor reale

(1)În sensul prezentei secţiuni, instituţiile calculează valoarea garanţiilor reale aferente VM, VM_ma, NICA şi NICA_MA, prin aplicarea tuturor cerinţelor următoare:

(3)În sensul alineatului (1) litera (d), instituţiile stabilesc perioada de lichidare relevantă pentru calcularea valorii ajustate în funcţie de volatilitate a garanţiilor reale primite sau furnizate în conformitate cu unul dintre următoarele orizonturi de timp:

Art. 277: Încadrarea tranzacţiilor în categorii de risc

(3)Prin derogare de la alineatul (2), instituţiile încadrează tranzacţiile cu instrumente financiare derivate care au mai mult de un determinant de risc semnificativ în mai multe categorii de risc. În cazul în care toţi determinanţii de risc semnificativi ai uneia dintre aceste tranzacţii fac parte din aceeaşi categorie de risc, instituţiile nu sunt obligate să încadreze tranzacţia respectivă în categoria de risc respectivă decât o singură dată, pe baza celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc. În cazul în care determinanţii de risc semnificativi ai uneia dintre aceste tranzacţii fac parte din categorii de risc diferite, instituţiile încadrează tranzacţia respectivă o singură dată în fiecare categorie de risc pentru care tranzacţia are cel puţin un determinant de risc semnificativ, pe baza celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc din categoria de risc în cauză.

(4)În pofida alineatelor (1), (2) şi (3), la încadrarea tranzacţiilor în categoriile de risc enumerate la alineatul (1), instituţiile aplică următoarele cerinţe:

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)metoda pentru identificarea tranzacţiilor cu mai mult de un determinant de risc semnificativ şi pentru identificarea celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc respectivi în sensul alineatului (3).

Art. 277^a: Seturi de acoperire a riscului

(1)Instituţiile stabilesc seturile de acoperire a riscului relevante pentru fiecare categorie de risc a unui set de compensare şi atribuie fiecare tranzacţie acestor seturi de acoperire a riscului, după cum urmează:

f)tranzacţiile încadrate în alte categorii de risc se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului numai în cazul în care determinantul lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este identic.

În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii care au ca determinant de risc principal o variabilă legată de inflaţie se atribuie unor seturi de acoperire a riscului distincte, altele decât seturile de acoperire a riscului stabilite pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii care nu au ca determinant de risc principal o variabilă legată de inflaţie. Tranzacţiile respective se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului numai în cazul în care determinantul lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este denominat în aceeaşi monedă.

(2)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile stabilesc seturi de acoperire a riscului distincte în fiecare categorie de risc pentru următoarele tranzacţii:

b)tranzacţiile pentru care determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este reprezentat de diferenţa dintre doi determinanţi de risc încadraţi în aceeaşi categorie de risc sau tranzacţiile care constau în două segmente de plată denominate în aceeaşi monedă şi pentru care un determinant de risc din aceeaşi categorie de risc ca şi principalul determinant de risc este inclus în celălalt segment de plată decât cel care conţine determinantul de risc principal.

(3)Instituţiile pun la dispoziţie, la cererea autorităţilor competente, numărul de seturi de acoperire a riscului stabilite în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol pentru fiecare categorie de risc, împreună cu determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) sau perechea de determinanţi de risc aferentă fiecăruia dintre seturile de acoperire a riscului respective şi cu numărul de tranzacţii din cadrul fiecărui set de acoperire a riscului.

Art. 278: Expunerea viitoare potenţială

(1)Instituţiile calculează expunerea viitoare potenţială a unui set de compensare după cum urmează:

Art. 279: Calculul poziţiei de risc

Art. 279^a: Delta reglementat

(1)Instituţiile calculează delta reglementat după cum urmează:

a)în cazul opţiunilor call şi put care îi dau cumpărătorului opţiunii dreptul să cumpere sau să vândă un instrument-suport la un preţ pozitiv la o dată unică sau la multiple date din viitor, cu excepţia cazului în care aceste opţiuni sunt încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii sau categoria de risc de marfă, instituţiile utilizează următoarea formulă:

b)pentru tranşele unei securitizări sintetice şi pentru un instrument financiar derivat de credit de tip "n^th-to- default" (al n-lea caz de nerambursare), instituţiile utilizează următoarea formulă:

(2)În sensul prezentei secţiuni, o poziţie lungă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) înseamnă că valoarea de piaţă a tranzacţiei creşte atunci când valoarea determinantului de risc respectiv creşte, iar o poziţie scurtă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) înseamnă că valoarea de piaţă a tranzacţiei scade atunci când valoarea determinantului de risc respectiv creşte.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)o metodă pentru a stabili dacă o tranzacţie este o poziţie lungă sau scurtă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3).

Art. 279^b: Valoarea noţională ajustată

(1)Instituţiile calculează valoarea noţională ajustată după cum urmează:

a)pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii sau în categoria de risc de credit, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată ca fiind produsul dintre valoarea noţională a contractului derivat şi factorul duratei impus de autorităţile de supraveghere, care se calculează după cum urmează:

b)în cazul tranzacţiilor încadrate în categoria de risc valutar, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată după cum urmează:

c)pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc privind titlurile de capital sau de risc de marfă, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată ca fiind produsul dintre preţul de piaţă al unei unităţi a instrumentului-suport al tranzacţiei şi numărul de unităţi ale instrumentului-suport la care se raportează tranzacţia;

(2)În scopul calculării valorii noţionale ajustate a unei tranzacţii menţionate la alineatul (1), instituţiile determină valoarea noţională sau numărul de unităţi ale instrumentului-suport după cum urmează:

a)în cazul în care valoarea noţională sau numărul de unităţi ale instrumentului-suport al unei tranzacţii nu este stabilit până la scadenţa contractuală:

Art. 279^c: Factorul de ajustare în funcţie de scadenţă

(1)Instituţiile calculează factorul de ajustare în funcţie de scadenţă după cum urmează:

a)pentru tranzacţiile incluse în seturile de compensare menţionate la articolul 275 alineatul (1), instituţiile utilizează următoarea formulă:

b)în cazul tranzacţiilor incluse în seturile de compensare menţionate la articolul 275 alineatele (2) şi (3), factorul de ajustare în funcţie de scadenţă este definit ca:

Art. 280: Coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului

Art. 280^a: Majorarea pentru categoria de risc de rată a dobânzii

(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de rată a dobânzii pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează majorarea pentru setul de acoperire a riscului j aferentă categoriei de risc de rată a dobânzii astfel:

(3)Pentru a calcula valoarea noţională efectivă a setului de acoperire a riscului j, instituţiile încadrează mai întâi fiecare tranzacţie din setul de acoperire a riscului în banda corespunzătoare din tabelul 2. Instituţiile fac acest lucru pe baza datei de încetare a fiecărei tranzacţii, determinată în conformitate cu articolul 279b alineatul (1) litera (a):

Art. 280^b: Majorarea aferentă categoriei de risc valutar

(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc valutar (foreign exchange - FX) pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc valutar pentru setul de acoperire a riscului j astfel:

Art. 280^c: Majorarea aferentă categoriei de risc de credit

(1)În sensul alineatului (2), instituţiile stabilesc entităţile de referinţă relevante privind creditul pentru setul de compensare în conformitate cu următoarele:

a)pentru fiecare emitent al unui instrument de datorie de referinţă care este suport al unei tranzacţii având la bază o singură semnătură atribuite categoriei de risc de credit există o singură entitate de referinţă privind creditul; tranzacţiile având la bază o singură semnătură sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind creditul numai în cazul în care instrumentul de datorie de referinţă care este suport al tranzacţiilor respective este emis de acelaşi emitent;

b)pentru fiecare grup de instrumente de datorie de referinţă sau de instrumente financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură care sunt suport al unei tranzacţii având la bază mai multe semnături atribuite categoriei de risc de credit există o singură entitate de referinţă privind creditul; tranzacţiile având la bază mai multe semnături sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind creditul numai în cazul în care grupul de instrumente de datorie de referinţă sau de instrumente financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură care sunt suport al tranzacţiilor respective au aceleaşi componente.

(2)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de credit pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de credit pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:

(4)Instituţiile calculează majorarea pentru entitatea de referinţă privind creditul k după cum urmează:

(5)Instituţiile calculează factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil entităţii de referinţă privind creditul k după cum urmează:

a)pentru entitatea de referinţă privind creditul k stabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (a), SF_k,j^Credit este pus în corespondenţă cu unul dintre cei şase factori impuşi de autorităţile de supraveghere prevăzuţi în tabelul 3 de la prezentul alineat pe baza unei evaluări externe a creditului efectuată de o ECAI desemnată a emitentului individual corespunzător; în cazul unui emitent individual pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată:

b)pentru entităţile de referinţă privind creditul k stabilite în conformitate cu alineatul (1) litera (b):

Art. 280^d: Majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital

(1)În sensul alineatului (2), instituţiile stabilesc entităţile de referinţă relevante privind titlurile de capital pentru setul de compensare în conformitate cu următoarele:

a)pentru fiecare emitent al unui instrument de capital de referinţă care este suport al unei tranzacţii având la bază o singură semnătură atribuite categoriei de risc privind titlurile de capital există o singură entitate de referinţă privind titlurile de capital; tranzacţiile având la bază o singură semnătură sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind titlurile de capital numai în cazul în care instrumentul de capital de referinţă care este suport al tranzacţiilor respective este emis de acelaşi emitent;

b)pentru fiecare grup de instrumente de capital de referinţă sau de instrumente financiare derivate pe titluri de capital având la bază o singură semnătură care sunt suport al unei tranzacţii având la bază mai multe semnături atribuite categoriei de risc privind titlurile de capital există o singură entitate de referinţă privind titlurile de capital; tranzacţiile având la bază mai multe semnături sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind titlurile de capital numai în cazul în care grupul de instrumente de capital de referinţă sau de instrumente financiare derivate pe titluri de capital având la bază o singură semnătură care sunt suport al tranzacţiilor respective, după caz, are aceleaşi componente.

(2)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:

(4)Instituţiile calculează majorarea pentru entitatea de referinţă privind titlurile de capital k după cum urmează:

Art. 280^e: Majorarea aferentă categoriei de risc de marfă

(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de marfă pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(2)Pentru a calcula majorarea aferentă unui set de acoperire a riscului de marfă pentru un anumit set de compensare în conformitate cu alineatul (4), instituţiile stabilesc tipurile de marfă de referinţă relevante pentru fiecare set de acoperire a riscului. Tranzacţiile cu instrumente financiare derivate pe mărfuri sunt atribuite aceluiaşi tip de marfă de referinţă numai în cazul în care instrumentul pe mărfuri care este suport al tranzacţiilor respective este de aceeaşi natură, indiferent de locul de livrare şi de calitatea instrumentului pe mărfuri.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), autorităţile competente pot impune unei instituţii care este expusă într-o măsură semnificativă riscului de bază al unor diferite poziţii care au aceeaşi natură ca cele menţionate la alineatul (2) să stabilească tipurile de marfă de referinţă pentru poziţiile respective utilizând mai multe caracteristici pe lângă simpla natură a instrumentului pe mărfuri care este suport al tranzacţiilor. Într-o astfel de situaţie, tranzacţiile cu instrumente financiare derivate pe mărfuri sunt atribuite aceluiaşi tip de marfă de referinţă numai în cazul în care împărtăşesc caracteristicile respective.

(4)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de marfă pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:

(5)Instituţiile calculează majorarea pentru tipul de marfă de referinţă k după cum urmează:

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil tipului de marfă de referinţă k; în cazul în care tipul de marfă de referinţă k corespunde unor tranzacţii atribuite setului de acoperire a riscului menţionat la articolul 277a alineatul (1) litera (e), cu excepţia tranzacţiilor privind energia electrică,

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

; pentru tranzacţiile privind energia electrică,

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

; şi

Art. 280^f: Majorarea aferentă categoriei alte riscuri

(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei alte riscuri pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei alte riscuri pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:

Secţiunea 4:Abordarea standardizată simplificată pentru riscul de credit al contrapărţii

Art. 281: Calculul valorii expunerii

(2)Valoarea expunerii unui set de compensare se calculează în conformitate cu următoarele cerinţe:

c)prin derogare de la articolul 275 alineatul (2) din prezentul regulament, în cazul seturilor de compensare formate din tranzacţii care sunt tranzacţionate pe o bursă recunoscută sau care sunt compensate la nivel central de către o contraparte centrală autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ori recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv sau pentru care au loc schimburi bilaterale de garanţii reale cu contrapartea în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, instituţiile calculează costul de înlocuire în conformitate cu următoarea formulă:

l)formula menţionată la articolul 280d alineatul (3) care este utilizată pentru a calcula majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru setul de acoperire a riscului «j» se citeşte după cum urmează:

Secţiunea 5:Metoda expunerii iniţiale

Art. 282: Calculul valorii expunerii

(3)Costul de înlocuire curent menţionat la alineatul (2) se calculează după cum urmează:

a)în cazul seturilor de compensare formate din tranzacţii care sunt tranzacţionate pe o bursă recunoscută sau care sunt compensate la nivel central de către o contraparte centrală autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ori recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv sau pentru care au loc schimburi bilaterale de garanţii reale cu contrapartea în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, instituţiile utilizează următoarea formulă:

(4)Instituţiile calculează expunerea viitoare potenţială menţionată la alineatul (2) după cum urmează:

b)expunerea viitoare potenţială a unei singure tranzacţii este valoarea noţională a acesteia înmulţită cu:

SECŢIUNEA 6:Metoda modelului intern

Art. 283: Permisiunea de utilizare a metodei modelului intern

(1)Dacă autorităţile competente consideră că cerinţa prevăzută la alineatul (2) a fost îndeplinită de o instituţie, acestea permit instituţiei respective să utilizeze metoda modelului intern (MMI) pentru a calcula valoarea expunerii pentru oricare din următoarele tranzacţii:

c)tranzacţiile menţionate la articolul 273 alineatul (2) literele (a) - (d).

Art. 284: Valoarea expunerii

(1)Dacă o instituţie a primit, în conformitate cu articolul 283 alineatul (1), aprobarea de a utiliza MMI pentru a calcula valoarea expunerii pentru toate sau numai pentru unele din tranzacţiile menţionate la alineatul respectiv, aceasta trebuie să măsoare valoarea expunerii tranzacţiilor respective la nivelul setului de compensare.

(2)Pentru ca modelul să reflecte efectele constituirii marjei, modelul valorii garanţiei reale trebuie să îndeplinească cerinţele cantitative, calitative şi privind datele referitoare la MMI, în conformitate cu prezenta secţiune, iar instituţia poate să includă în distribuţiile previzionate ale modificărilor valorii de piaţă a setului de compensare numai garanţiile financiare eligibile definite la articolul 197, la articolul 198 şi la articolul 299 alineatul (2) literele (c) şi (d).

(3)Cerinţa de fonduri proprii pentru CCR pentru expunerile la riscul de credit al contrapărţii în cazul cărora o instituţie aplică MMI trebuie să fie cea mai mare dintre următoarele cerinţe:

(4)Cu excepţia contrapărţilor identificate ca având un risc de corelare defavorabilă (Wrong-Way Risk) specific, care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 291 alineatele (4) şi (5), instituţiile trebuie să calculeze valoarea expunerii ca produs dintre alfa ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) şi expunerea pozitivă aşteptată efectivă, după cum urmează:

(6)Expunerea pozitivă aşteptată efectivă este expunerea aşteptată efectivă medie pe durata primului an al expunerii viitoare. Dacă toate contractele din setul de compensare ajung la scadenţă în mai puţin de un an, expunerea pozitivă aşteptată este expunerea aşteptată medie până la data la care toate contractele din setul de compensare ajung la scadenţă. Expunerea pozitivă aşteptată efectivă se calculează ca medie ponderată a expunerilor aşteptate efective:

(9)În pofida alineatului (4), autorităţile competente pot permite instituţiilor să utilizeze propriile estimări ale alfa, dacă:

(10)În scopul estimării alfa în conformitate cu alineatul (9), o instituţie trebuie să se asigure că numărătorul şi numitorul sunt calculaţi în mod coerent cu metodologia de modelare, specificaţiile parametrilor şi compoziţia portofoliului. Abordarea utilizată pentru a estima a trebuie să se bazeze pe abordarea instituţiei în ceea ce priveşte capitalul intern, să fie bine formalizată şi să fie supusă unei validări independente. În plus, o instituţie trebuie să-şi revizuiască estimările cu privire la alfa cel puţin trimestrial şi chiar mai frecvent în cazul în care compoziţia portofoliului variază în timp. Instituţia trebuie, de asemenea, să evalueze riscul aferent modelului.

Art. 285: Valoarea expunerii pentru seturile de compensare care fac obiectul unui contract în marjă

(1)Dacă setul de compensare face obiectul unui contract în marjă şi al evaluării zilnice la preţul pieţei, instituţia calculează expunerea pozitivă aşteptată efectivă în conformitate cu prezentul alineat. Dacă, la estimarea expunerii aşteptate, modelul reflectă efectele constituirii marjei, instituţia poate, cu aprobarea autorităţii competente, să utilizeze măsurarea prin intermediul modelului a expunerii aşteptate direct în ecuaţia de la articolul 284 alineatul (5). Autorităţile competente acordă o astfel de aprobare numai dacă verifică faptul că, la estimarea expunerii aşteptate, modelul reflectă în mod corect efectele constituirii marjei. O instituţie care nu a primit o astfel de aprobare utilizează una din următoarele măsurări ale expunerii pozitive aşteptate efective:

b)expunerea pozitivă aşteptată efectivă, calculată ca creşterea potenţială a expunerii pe parcursul perioadei de risc de marjă, plus valoarea mai mare dintre:

În sensul literei (b), instituţiile calculează procentul ca modificare pozitivă aşteptată a valorii de marcare la piaţă a tranzacţiilor pe parcursul perioadei de risc de marjă. Modificările valorii garanţiei reale trebuie luate în considerare prin utilizarea ajustărilor de volatilitate reglementate în conformitate cu secţiunea 4 din capitolul 4, sau a estimărilor proprii pentru ajustările de volatilitate ale metodei extinse a garanţiilor financiare, dar fără să se presupună plata vreunei garanţii reale în perioada de risc de marjă. Perioada de risc de marjă nu poate fi mai mică decât perioadele minime prevăzute la alineatele (2)-(5).

(2)În cazul tranzacţiilor supuse ajustării zilnice a marjei şi evaluării zilnice la preţul pieţei, perioada de risc de marjă utilizată pentru modelarea valorii expunerii cu contracte în marjă nu trebuie să fie mai mică de:

(3)Alineatul (2) literele (a) şi (b) fac obiectul următoarelor excepţii:

b)pentru seturile de compensare care conţin una sau mai multe tranzacţii implicând fie garanţii reale nelichide, fie un instrument financiar derivat extrabursier care nu poate fi uşor înlocuit, perioada de risc de marjă nu trebuie să fie mai mică de 20 de zile lucrătoare.

O instituţie stabileşte faptul că garanţia reală este nelichidă sau că instrumentele financiare derivate extrabursiere nu pot fi uşor înlocuite, în contextul unor condiţii de criză a pieţei, caracterizate prin lipsa pieţelor active în mod continuu, în care o contra-parte ar obţine, într-un termen de două zile sau mai scurt, mai multe cotaţii de preţ care nu ar provoca mişcări pe piaţă sau nu ar reprezenta un preţ reflectând un discount pe piaţă (în cazul garanţiei reale) sau o primă pe piaţă (în cazul unui instrument financiar derivat extrabursier).

Art. 286: Gestionarea riscului de credit al contrapărţii - politici, procese şi sisteme

(1)O instituţie stabileşte şi menţine un cadru de gestionare a riscului de credit al contrapărţii, care constă în:

(2)Cadrul de gestionare a riscului de credit al contrapărţii solicitat la alineatul (1) ţine seama de riscurile de piaţă, de lichiditate, juridic şi operaţional care sunt asociate riscului de credit al contrapărţii. În special, cadrul asigură faptul că instituţia respectă următoarele principii:

(3)O instituţie care utilizează MMI se asigură că propriul cadru de gestionare a riscului de credit al contrapărţii ţine seama, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, de riscurile de lichiditate ale tuturor elementelor următoare:

(4)Organul de conducere şi conducerea superioară a unei instituţii trebuie să fie implicate activ în gestionarea riscului de credit al contrapărţii, pentru care trebuie să se asigure că sunt alocate resurse adecvate. Conducerea superioară trebuie să cunoască, prin intermediul unui proces formal, limitele modelului utilizat şi ipotezele pe care se bazează acesta, precum şi impactul acestor limitări şi ipoteze asupra credibilităţii rezultatelor. Conducerea superioară trebuie să aibă, de asemenea, cunoştinţă de incertitudinile pieţei şi ale aspectelor operaţionale, precum şi de modul în care acestea sunt luate în considerare de model.

(5)Rapoartele zilnice cu privire la expunerile instituţiei la riscul de credit al contrapărţii, elaborate în conformitate cu articolul 287 alineatul (2) litera (b), trebuie să fie analizate de un nivel al conducerii cu o poziţie ierarhică şi o autoritate suficiente pentru a impune atât reduceri ale poziţiilor luate în mod individual de administratorii de credite sau de personalul care tranzacţionează, cât şi reduceri ale expunerii globale a instituţiei la riscul de credit al contrapărţii.

(6)Cadrul de gestionare a riscului de credit al contrapărţii stabilit de instituţie în conformitate cu alineatul (1) trebuie să fie utilizat în strânsă legătură cu limitele interne de creditare şi de tranzacţionare. Limitele de creditare şi de tranzacţionare trebuie să fie corelate cu modelul de măsurare a riscului al instituţiei într-un mod care este consecvent în timp şi corect înţeles de administratorii de credite, de personalul care tranzacţionează şi de conducerea superioară. O instituţie trebuie să dispună de un proces formal de raportare a încălcărilor limitelor de risc către nivelul de conducere corespunzător.

(7)Măsurarea de către instituţie a riscului de credit al contra-părţii trebuie să includă măsurarea zilnică şi în cadrul unei zile a utilizării liniilor de credit. Instituţia trebuie să măsoare expunerea curentă brută şi netă de garanţii reale. La nivel de portofoliu şi de contraparte, instituţia trebuie să calculeze şi să monitorizeze expunerea maximă sau expunerea viitoare potenţială la un interval de încredere pe care îl alege. Instituţia trebuie să ţină seama de poziţiile importante sau concentrate, inclusiv pe grupuri de contrapărţi aflate în legătură, pe sector industrial şi pe piaţă.

(8)O instituţie trebuie să stabilească şi să menţină un program de simulare de criză sistematic şi riguros. Rezultatele acestor simulări de criză trebuie analizate cu regularitate, cel puţin trimestrial, de către conducerea superioară şi trebuie să se regăsească în politicile şi în limitele privind riscul de credit al contrapărţii, stabilite de organul de conducere sau de conducerea superioară. Dacă simulările de criză evidenţiază o anumită vulnerabilitate faţă de un ansamblu de circumstanţe dat, instituţia trebuie să ia măsuri prompte de administrare a acestor riscuri.

Art. 287: Structuri organizatorice de gestionare a riscului de credit al contrapărţii

(2)Unitatea de control al riscului este responsabilă pentru conceperea şi implementarea sistemului său de gestionare a riscului de credit al contrapărţii, inclusiv pentru validarea iniţială şi apoi permanentă a modelului, şi îndeplineşte următoarele funcţii şi cerinţe:

(3)Unitatea de administrare a garanţiilor reale îndeplineşte următoarele sarcini şi funcţii:

(4)Conducerea superioară trebuie să aloce suficiente resurse unităţii de gestionare a garanţiilor reale, prevăzută la alineatul (1) litera (b), pentru a se asigura că sistemele acesteia ating un nivel adecvat de performanţă operaţională, măsurat prin promptitudinea şi acurateţea apelurilor în marjă ale instituţiei şi prin promptitudinea răspunsului instituţiei la apelurile în marjă ale contrapărţilor sale. Conducerea superioară trebuie să se asigure că unitatea dispune de personal adecvat pentru a procesa rapid apelurile şi litigiile, chiar în condiţii de criză gravă a pieţei, şi pentru a permite instituţiei să îşi limiteze numărul de litigii importante, cauzate de volumul de tranzacţii.

Art. 288: Reexaminarea sistemului de gestionare a riscului de credit al contrapărţii

Art. 289: Testul de utilizare

(4)Pe lângă expunerea pozitivă aşteptată, o instituţie trebuie să măsoare şi să administreze expunerile curente. După caz, instituţia trebuie să măsoare expunerea curentă brută şi netă de garanţii reale. Se consideră că testul de utilizare a fost efectuat dacă o instituţie utilizează alte măsurări ale riscului de credit al contrapărţii, precum expunerea maximă, bazate pe distribuţia expunerilor generată de modelul cu care se calculează expunerea pozitivă aşteptată.

(5)O instituţie trebuie să dispună de sisteme care pot estima zilnic expunerea aşteptată, dacă este necesar, cu excepţia cazului în care demonstrează în mod satisfăcător autorităţilor competente că expunerile sale la riscul de credit al contrapărţii justifică o frecvenţă a calculului mai mică. Instituţia trebuie să estimeze expunerea aşteptată pentru un profil temporal de orizonturi de previzionare, care reflectă în mod adecvat structura temporală a fluxurilor de numerar viitoare şi scadenţa contractelor, în mod corespunzător importanţei şi compoziţiei expunerilor.

Art. 290: Simularea de criză

(5)Programul trebuie să prevadă pentru expuneri simulări de criză cel puţin lunare, referitoare la factorii de risc de piaţă principali, cum ar fi ratele dobânzii, cursurile de schimb, titlurile de capital, marjele de credit şi preţurile mărfurilor, pentru toate contrapărţile instituţiei, pentru a identifica concentrările prea mari de riscuri direcţionale specifice şi a permite reducerea acestora de către instituţie, dacă este necesar. Simularea de criză pentru expuneri, incluzând riscurile unifactoriale, multifactoriale şi riscurile nedirecţionale semnificative, precum şi simularea de criză concomitentă pentru expuneri şi bonitate trebuie efectuată, în ceea ce priveşte riscul de credit al contrapărţii, la nivelul unei contrapărţi, al unui grup de contrapărţi şi, în mod agregat, la nivelul instituţiei.

(6)Programul trebuie să aplice cel puţin trimestrial scenarii de simulare de criză multifactorială şi să evalueze riscurile nedirecţionale semnificative, inclusiv expunerea la curba de randament şi riscul de bază. Simulările de criză multifactoriale trebuie să abordeze cel puţin următoarele scenarii în care:

(7)Severitatea şocurilor asupra factorilor de risc-suport trebuie să corespundă scopului simulării de criză. La evaluarea solvabilităţii în condiţii de criză, şocurile asupra factorilor de risc-suport trebuie să fie suficient de severe pentru a surprinde contexte de piaţă extreme, înregistrate în trecut, şi condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile. Simulările de criză trebuie să evalueze impactul acestor şocuri asupra fondurilor proprii, asupra cerinţelor de fonduri proprii şi asupra câştigurilor. În scopul monitorizării zilnice a portofoliului, al acoperirii zilnice a riscurilor şi al administrării zilnice a concentrărilor, programul de simulare de criză trebuie să cuprindă şi scenarii mai puţin severe, dar cu probabilitate mai mare.

(10)Conducerea superioară trebuie să-şi asume rolul principal în integrarea simulărilor de criză în cadrul de gestionare a riscurilor şi în cultura riscului a instituţiei şi să se asigure că rezultatele sunt semnificative şi sunt utilizate pentru a administra riscul de credit al contrapărţii. Rezultatele simulărilor de criză pentru expunerile semnificative trebuie evaluate în raport cu orientările care indică apetitul pentru risc al instituţiei şi trebuie prezentate conducerii superioare pentru dezbatere şi luare de măsuri atunci când sunt identificate riscuri excesive sau concentrate.

Art. 291: Riscul de corelare defavorabilă (Wrong-Way Risk)

(1)În sensul prezentului articol:

b)«riscul specific de corelare defavorabilă» apare atunci când expunerea viitoare faţă de o anumită contraparte este corelată pozitiv cu PD a contrapărţii, ca urmare a tipului de tranzacţii efectuate cu contrapartea. Se consideră că o instituţie este expusă unui risc specific de corelare defavorabilă în cazul în care este de aşteptat ca expunerea viitoare faţă de o anumită contraparte să fie semnificativă atunci când probabilitatea de nerambursare de către contraparte este, de asemenea, ridicată.

(3)Pentru a identifica riscul general de corelare defavorabilă, o instituţie trebuie să conceapă simulări de criză şi să analizeze scenarii pentru factorii de risc care sunt corelaţi în mod defavorabil cu bonitatea contrapărţii. Aceste simulări vizează posibilitatea producerii unor şocuri severe atunci când legăturile dintre factorii de risc se schimbă. O instituţie trebuie să monitorizeze riscul general de corelare defavorabilă pe produs, pe regiune, pe sector industrial sau pe alte categorii relevante pentru activitatea sa.

(5)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii legate de tranzacţiile în cazul cărora a fost identificat un risc specific de corelare defavorabilă şi atunci când există o legătură juridică între contraparte şi emitentul instrumentului suport al instrumentului financiar derivat extrabursier sau al tranzacţiilor menţionate la articolul 273 alineatul (2) literele (b)-(d), în conformitate cu următoarele principii:

e)pentru toate celelalte tranzacţii având la bază o singură semnătură din orice astfel de set de compensare separat, calculul valorii expunerii este efectuat ţinând seama de ipoteza unei intrări subite în stare de nerambursare (jump-to-default) a obligaţiilor-suport respective în cazul în care există o legătură de natură juridică între emitent şi contraparte. Pentru tranzacţiile care au la bază un grup de semnături sau un indice, se aplică intrarea subită în stare de nerambursare (jump-to-default) a obligaţiilor-suport respective, dacă sunt semnificative, în cazul în care există o legătură de natură juridică între emitent şi contraparte;

Art. 292: Integritatea procesului de modelare

(1)O instituţie asigură integritatea procesului de modelare prevăzut la articolul 284, adoptând cel puţin următoarele măsuri:

(2)Pentru a determina expunerile curente se utilizează date de piaţă curente. O instituţie poate calibra modelul său de calcul al expunerii pozitive aşteptate, utilizând fie date de piaţă istorice, fie date de piaţă implicite pentru a stabili parametrii proceselor stocastice-suport, cum ar fi deriva (drift), volatilitatea şi corelarea. Dacă o instituţie utilizează date istorice, acestea trebuie să acopere cel puţin trei ani. Datele trebuie actualizate cel puţin trimestrial sau mai frecvent dacă acest lucru este necesar pentru a reflecta condiţiile pieţei.

(3)O instituţie trebuie să demonstreze cel puţin o dată pe trimestru, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, că perioada de criză utilizată pentru calculul prevăzut de prezentul alineat coincide, pentru un eşantion reprezentativ al contrapărţilor sale ale căror marje de credit sunt tranzacţionate, cu o perioadă de creştere a marjelor pentru instrumentele de tip credit default swap sau pentru alte credite (precum împrumuturi sau obligaţiuni corporative). În situaţiile în care nu dispune de date adecvate privind marjele de credit ale unei contrapărţi, instituţia asociază contrapărţii respective date specifice privind marjele de credit, bazate pe regiune, pe rating intern şi pe tipuri de activitate.

(5)Pentru a evalua eficacitatea calibrării expunerii pozitive aşteptate efective la condiţii de criză, o instituţie trebuie să creeze mai multe portofolii de referinţă, vulnerabile la principalii factori de risc la care este expusă. Expunerea faţă de aceste portofolii de referinţă se calculează utilizând: (a) o metodologie corespunzătoare crizei, bazată pe valorile de piaţă curente şi pe parametrii modelului calibraţi la condiţii de criză a pieţei, şi (b) expunerea generată în cursul perioadei de criză, dar aplicând metoda prevăzută în prezenta secţiune (valoarea de piaţă de la sfârşitul perioadei de criză, volatilităţi şi corelări pe o perioadă de criză de 3 ani).

(7)O instituţie trebuie să monitorizeze riscurile relevante şi să dispună de procese de ajustare a propriilor estimări ale expunerii pozitive aşteptate efective, atunci când aceste riscuri devin semnificative. Pentru a se conforma prezentului alineat, instituţia trebuie:

Art. 293: Cerinţe privind sistemul de gestionare a riscului

(1)O instituţie respectă următoarele cerinţe:

d)organul de conducere şi conducerea superioară trebuie să fie implicate în procesul de control al riscului şi să se asigure că sunt alocate resurse adecvate pentru controlul riscului de credit şi al riscului de credit al contrapărţii. În acest sens, rapoartele zilnice elaborate de unitatea independentă de control al riscului, înfiinţată în conformitate cu articolul 287 alineatul (1) litera (a), trebuie să fie analizate de un nivel al conducerii cu o poziţie ierarhică şi o autoritate suficiente pentru a impune atât reduceri ale poziţiilor luate în mod individual de personalul care tranzacţionează, cât şi reduceri ale expunerii globale la risc a instituţiei;

h)în cadrul procesului de audit intern al instituţiei trebuie efectuată cu regularitate o reexaminare independentă a sistemului de măsurare a riscului. Această reexaminare include atât activitatea unităţilor care derulează tranzacţii, cât şi pe cea a unităţii independente de control al riscului. La intervale regulate (cel puţin o dată pe an), trebuie să aibă loc o reexaminare a procesului global de gestionare a riscurilor, care să vizeze, în mod specific, cel puţin toate elementele menţionate la articolul 288;

(3)O instituţie trebuie să formalizeze procesul de validare iniţială şi apoi permanentă a modelului său de calcul a expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi calculul măsurărilor riscului generate de modele la un nivel de detaliere care permite unei părţi terţe să recreeze analiza şi, respectiv, măsurările riscului. Documentaţia respectivă stabileşte frecvenţa cu care se efectuează analiza testării ex-post şi orice validări permanente, modul în care se efectuează validarea în ceea ce priveşte fluxurile de date şi portofoliile, precum şi analizele care sunt utilizate.

Art. 294: Cerinţe de validare

(1)Ca parte a validării iniţiale şi apoi permanente a modelului său de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi a măsurărilor riscului efectuate de acesta, o instituţie se asigură că sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

g)modelul de calcul al expunerii la riscul de credit al contra-părţii cuprinde informaţii specifice cu privire la tranzacţii, pentru a reflecta efectele contractelor în marjă. Modelul ţine seama atât de cuantumul curent al marjei, cât şi de marja care ar putea fi transferată în viitor între contrapărţi. Un astfel de model ţine seama de natura contractelor în marjă, care pot fi unilaterale sau bilaterale, de frecvenţa apelurilor în marjă, de perioada de risc de marjă, de pragul minim al expunerii din afara marjei pe care instituţia este dispusă să îl accepte şi de suma minimă de transfer. Modelul respectiv fie estimează variaţia marcată la piaţă a valorii garanţiilor reale furnizate, fie aplică normele prevăzute în capitolul 4;

(2)Cu aprobarea prealabilă a autorităţilor competente, o măsură mai prudentă decât indicatorul cantitativ folosit pentru a calcula valoarea expunerii reglementate pentru fiecare contra-parte poate fi utilizată în locul produsului dintre alfa şi expunerea pozitivă aşteptată efectivă. Gradul de prudenţă relativă va fi evaluat la acordarea aprobării iniţiale de către autorităţile competente şi cu ocazia evaluării periodice efectuate de autoritatea competentă a modelelor de calcul al expunerii pozitive aşteptate. Instituţia validează cu regularitate gradul de prudenţă. Evaluarea permanentă a performanţei modelului trebuie să acopere toate contrapărţile pentru care acesta este utilizat.

SECŢIUNEA 7:Compensarea contractuală

Art. 295: Recunoaşterea compensării contractuale ca diminuatoare de risc

c)acordurile de compensare contractuală între produse diferite, în cazul instituţiilor care au primit aprobarea să utilizeze metoda prevăzută în secţiunea 6 pentru tranzacţiile care intră în domeniul de aplicare a metodei respective. Autorităţile competente transmit ABE o listă a acordurilor de compensare contractuală între produse diferite aprobate.

Art. 296: Recunoaşterea acordurilor de compensare contractuală

(2)Toate acordurile de compensare contractuală utilizate de o instituţie pentru a determina valoarea expunerii în cadrul acestei părţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

b)instituţia a pus la dispoziţia autorităţilor competente opinii juridice scrise, fundamentate, în care se precizează că, în cazul contestării în instanţă a acordului de compensare, creanţele şi datoriile instituţiei nu ar depăşi cele menţionate la litera (a). Opinia juridică trebuie să se refere la legislaţia aplicabilă:

d)contractul nu conţine nicio clauză care, în cazul intrării unei contrapărţi în stare de nerambursare, permite unei contra-părţi care nu se află în stare de nerambursare să efectueze numai plăţi limitate sau să nu efectueze nicio plată în favoarea contrapărţii aflate în stare de nerambursare, chiar dacă aceasta din urmă este un creditor net [de exemplu, o clauză de retragere (clauză de tip «walk-away»)].

(3)Opiniile juridice menţionate la litera (b) pot fi redactate cu referire la tipurile de compensare contractuală. Acordurile de compensare contractuală între produse diferite trebuie să îndeplinească următoarele condiţii suplimentare:

Art. 297: Obligaţiile instituţiilor

(4)În cazul acordurilor de compensare contractuală între produse diferite, menţionate la articolul 295, instituţia menţine proceduri, în conformitate cu articolul 296 alineatul (2) litera (c) pentru a verifica dacă pentru orice tranzacţie care urmează să fie inclusă într-un set de compensare a fost emisă opinia juridică prevăzută la articolul 296 alineatul (2) litera (b).

SECŢIUNEA 8:Elemente ale portofoliului de tranzacţionare

Art. 299: Elemente ale portofoliului de tranzacţionare

(2)La calculul cuantumurilor ponderate la riscul de contra-parte ale expunerilor elementelor din portofoliul de tranzacţionare, instituţiile respectă următoarele principii:

e)în vederea calculării ajustărilor de volatilitate în cazul în care aceste instrumente financiare sau mărfuri, care nu sunt eligibile în conformitate cu capitolul 4, sunt date cu împrumut, vândute sau furnizate, ori luate cu împrumut, achiziţionate sau primite drept garanţii reale sau în alt mod în cadrul unei astfel de tranzacţii, iar instituţia utilizează, în conformitate cu capitolul 4 secţiunea 3, abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate, aceasta tratează astfel de instrumente şi mărfuri în acelaşi fel ca titlurile de capital neincluse într-un indice principal şi cotate la o bursă recunoscută;

f)dacă o instituţie utilizează abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate în conformitate cu capitolul 4 secţiunea 3 pentru instrumentele financiare sau mărfurile care nu sunt eligibile în conformitate cu capitolul 4, aceasta calculează ajustările de volatilitate pentru fiecare element individual. Dacă a obţinut aprobarea să utilizeze abordarea bazată pe modele interne definită în capitolul 4, instituţia poate aplica această abordare şi pentru portofoliul de tranzacţionare;

g)în ceea ce priveşte recunoaşterea acordurilor-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, instituţiile recunosc compensarea între poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara acestuia, numai dacă tranzacţiile compensate îndeplinesc următoarele condiţii:

h)dacă un instrument financiar derivat de credit inclus în portofoliul de tranzacţionare face parte dintr-o acoperire internă a riscului, iar protecţia creditului este recunoscută în temeiul prezentului regulament în conformitate cu articolul 204, instituţiile aplică una din următoarele abordări:

SECŢIUNEA 9:Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile faţă de o CPC

Art. 300: Definiţii

(1)«indisponibil în caz de faliment», cu privire la activele clienţilor, înseamnă existenţa unor dispoziţii eficace conform cărora activele respective fie nu vor fi disponibile creditorilor unei CPC sau unui membru compensator, în cazul insolvenţei CPC în cauză sau, respectiv, a membrului compensator în cauză, fie nu vor fi disponibile membrului compensator pentru a acoperi pierderile înregistrate ca urmare a nerambursării de către un client sau mai mulţi clienţi, alţii decât cei care au pus la dispoziţie activele respective;

Art. 301: Domeniul de aplicare material

(1)Prezenta secţiune se aplică următoarelor contracte şi tranzacţii, atât timp cât sunt în curs de desfăşurare cu o CPC:

c)tranzacţiilor cu termen lung de decontare.

Prezenta secţiune nu se aplică expunerilor care rezultă din decontarea tranzacţiilor în numerar. Instituţiile aplică tratamentul prevăzut la titlul V expunerilor din tranzacţii ce rezultă din respectivele tranzacţii şi o pondere de risc de 0 % contribuţiilor la fondul de garantare care acoperă doar acele tranzacţii. Instituţiile aplică tratamentul prevăzut la articolul 307 contribuţiilor la fondul de garantare care acoperă oricare dintre tipurile de contracte menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, în plus faţă de tranzacţiile în numerar.

(2)În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele cerinţe:

Art. 302: Monitorizarea expunerilor la CPC

(2)Instituţiile evaluează, prin intermediul unor analize de scenarii şi al unor simulări de criză adecvate, dacă nivelul fondurilor proprii deţinute pentru expunerile la o CPC, inclusiv la expunerile din credite viitoare potenţiale sau contingente, expunerile la contribuţiile la fondul de garantare şi, în cazul în care instituţia acţionează în calitate de membru compensator, expunerile rezultate din acorduri contractuale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 304, este corelat în mod corespunzător cu riscurile inerente ale expunerilor respective.

Art. 303: Tratamentul expunerilor la CPC-uri ale membrilor compensatori

Art. 304: Tratamentul expunerilor membrilor compensatori la clienţi

(2)Dacă o instituţie care acţionează ca membru compensator încheie un acord contractual cu un client al unui alt membru compensator care facilitează clientului respectiv, în conformitate cu articolul 48 alineatele (5) şi (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, transferul poziţiilor şi al garanţiilor reale menţionate la articolul 305 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament şi dacă respectivul acord contractual antrenează o obligaţie contingentă pentru respectiva instituţie, instituţia poate atribui o valoare a expunerii egală cu zero obligaţiei contingente respective.

(3)În cazul în care o instituţie care acţionează ca membru compensator utilizează metodele prevăzute în secţiunea 3 sau 6 din prezentul capitol pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile sale, se aplică următoarele dispoziţii:

Art. 305: Tratamentul expunerilor clienţilor

(2)Fără a aduce atingere abordării prevăzute la alineatul (1), în cazul în care o instituţie este client, aceasta poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sale din tranzacţii în cazul tranzacţiilor cu membrul compensator legate de CPC în conformitate cu articolul 306, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)poziţiile şi activele instituţiei legate de tranzacţiile în cauză sunt distinse şi separate, atât la nivelul membrului compensator, cât şi al CPC, de poziţiile şi activele membrului compensator şi ale celorlalţi clienţi ai membrului compensator şi, ca urmare a acestei distincţii şi separări, poziţiile şi activele respective ale instituţiei sunt indisponibile în cazul în care membrul compensator ori unul sau mai mulţi dintre clienţii săi intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă;

b)legislaţia, reglementările şi normele, precum şi acordurile contractuale aplicabile instituţiei sau CPC ori obligatorii pentru acestea facilitează transferul poziţiilor clientului legate de contractele şi de tranzacţiile în cauză şi al garanţiilor reale aferente către un alt membru compensator în perioada de risc de marjă aplicabilă, în cazul în care membrul compensator iniţial intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă. În această situaţie, poziţiile clientului şi garanţiile reale se transferă la valoarea de piaţă, cu excepţia cazului în care clientul solicită închiderea poziţiei la valoarea de piaţă;

(3)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, în cazul în care o instituţie care este client nu îndeplineşte condiţia prevăzută la litera (a) de la alineatul menţionat deoarece nu este protejată de pierderi în situaţia în care membrul compensator şi un alt client al membrului compensator intră împreună în stare de nerambursare, sub rezerva îndeplinirii tuturor celelalte condiţii prevăzute la literele (a)-(d) de la alineatul menţionat sunt îndeplinite, instituţia poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sale din tranzacţii în cazul tranzacţiilor cu membrul său compensator legate de o CPC în conformitate cu articolul 306, sub rezerva înlocuirii ponderii de risc de 2 % prevăzute la articolul 306 alineatul (1) litera (a) cu o pondere de risc de 4 %.

Art. 306: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile din tranzacţii

(1)O instituţie aplică următorul tratament expunerilor sale din tranzacţii cu CPC:

c)în cazul în care o instituţie acţionează ca intermediar financiar între un client şi o CPC, iar condiţiile tranzacţiei legate de CPC prevăd că instituţia nu este obligată să ramburseze clientului eventualele pierderi suferite ca urmare a modificărilor valorii tranzacţiei respective în cazul în care respectiva CPC intră în stare de nerambursare, instituţia respectivă poate stabili ca valoarea expunerii pentru expunerea din tranzacţia cu CPC care corespunde tranzacţiei legate de CPC respective să fie egală cu zero;

d)în cazul în care o instituţie acţionează ca intermediar financiar între un client şi o CPC, iar condiţiile tranzacţiei legate de CPC prevăd că instituţia este obligată să ramburseze clientului eventualele pierderi suferite ca urmare a modificărilor valorii tranzacţiei respective în cazul în care respectiva CPC intră în stare de nerambursare, instituţia respectivă aplică tratamentul de la litera (a) sau (b), după caz, expunerii din tranzacţia cu CPC care corespunde tranzacţiei legate de CPC respective.

Art. 307: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile la fondul de garantare al unei CPC

Art. 308: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile prefinanţate la fondul de garantare al unei CPCC

(2)O instituţie calculează cerinţa de fonduri proprii pentru a acoperi expunerea provenind din contribuţia sa prefinanţată după cum urmează:

Art. 309: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile prefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate şi pentru contribuţiile nefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate

Art. 311: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile faţă de CPC-urile care încetează să îndeplinească anumite condiţii

(2)În cazul în care condiţia prevăzută la alineatul (1) este îndeplinită, instituţiile, în termen de trei luni din momentul în care iau cunoştinţă despre situaţia menţionată la alineatul respectiv, sau mai devreme dacă autorităţile competente ale instituţiilor respective impun acest lucru, procedează după cum urmează în ceea ce priveşte expunerile lor la respectiva CPC:

TITLUL III:CERINŢA DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL OPERAŢIONAL

CAPITOLUL 1:CALCULAREA CERINŢEI DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL OPERAŢIONAL

Art. 311^a: Definiţii

Art. 314: Indicatorul de activitate

(1)Instituţiile îşi calculează indicatorul de activitate conform următoarei formule:

(2)În sensul alineatului (1), componenta dobânzilor, contractelor de leasing şi dividendelor se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

ILDC	= componenta dobânzilor, contractelor de leasing şi dividendelor;
IC	= componenta dobânzilor, care reprezintă veniturile din dobânzi ale instituţiei din toate activele financiare şi alte venituri din dobânzi, inclusiv veniturile financiare din contractele de leasing financiar, veniturile din contractele de leasing operaţional şi profiturile din activele care fac obiectul unui contract de leasing, minus cheltuielile instituţiei cu dobânzile aferente tuturor datoriilor financiare şi alte cheltuieli cu dobânzile, inclusiv cheltuielile cu dobânzile provenite din contracte de leasing financiar şi operaţional, din amortizarea şi deprecierea activelor care fac obiectul unui contract de leasing operaţional şi din pierderile rezultate din astfel de active, calculată ca medie anuală a valorilor absolute ale diferenţelor pe ultimele trei exerciţii financiare;
AC	= componenta activelor, care reprezintă suma cuantumurilor brute totale ale creditelor în curs de derulare, avansurilor, titlurilor de valoare purtătoare de dobândă, inclusiv obligaţiuni de stat, şi activelor care fac obiectul unui contract de leasing ale instituţiei, calculată ca medie anuală pe ultimele trei exerciţii financiare pe baza cuantumurilor de la sfârşitul fiecăruia dintre exerciţiile financiare respective;
DC	= componenta dividendelor, care reprezintă veniturile din dividende ale instituţiei din investiţii în acţiuni şi fonduri care nu au fost consolidate în situaţiile financiare ale instituţiei, inclusiv veniturile din dividende provenite de la filiale, entităţi asociate şi asocieri în participaţie neconsolidate, calculată ca medie anuală pe ultimele trei exerciţii financiare.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie-mamă din UE poate solicita, până la 31 decembrie 2027, aprobarea supraveghetorului consolidant pentru a calcula o componentă a dobânzilor, contractelor de leasing şi dividendelor separată pentru oricare dintre instituţiile sale filiale specifice şi adăuga rezultatul calculului respectiv la componenta dobânzilor, contractelor de leasing şi dividendelor calculată, pe bază consolidată, pentru celelalte entităţi ale grupului, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)utilizarea derogării furnizează o bază adecvată pentru calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul operaţional ale instituţiei-mamă din UE.

Până la 31 decembrie 2031, ABE prezintă Comisiei un raport privind utilizarea şi caracterul adecvat al derogării menţionate la primul paragraf, având în vedere, în special, modelele de afaceri specifice în cauză şi caracterul adecvat al cerinţei de fonduri proprii aferente pentru riscul operaţional. Pe baza acestui raport şi ţinând seama în mod corespunzător de standardele conexe convenite la nivel internaţional elaborate de BCBS, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă până la 31 decembrie 2032.

(4)Până la 31 decembrie 2027 sau până când supraveghetorul consolidant acordă aprobarea în conformitate cu alineatul (3), oricare dintre aceste date survine mai întâi, o instituţie-mamă din UE căreia i s-a acordat aprobarea de a aplica abordarea standardizată alternativă liniilor sale de activitate bancară de retail şi comercială pentru a-şi calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul operaţional poate continua, după ce şi-a informat supraveghetorul consolidant, să utilizeze abordarea standardizată alternativă, astfel cum era aceasta prevăzută în versiunea prezentului regulament aplicabilă la 8 iulie 2024, în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul operaţional aferente acestor două linii de activitate şi în conformitate cu domeniul de aplicare al aprobării existente.

(5)În sensul alineatului (1), componenta serviciilor se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

SC	= componenta serviciilor;
OI	= alte venituri din exploatare, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciţii financiare a veniturilor instituţiei din operaţiunile bancare obişnuite care nu sunt incluse în alte elemente ale indicatorului de activitate, dar sunt de natură similară;
OE	= alte cheltuieli de exploatare, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciţii financiare a cheltuielilor şi pierderilor instituţiei din operaţiunile bancare obişnuite care nu sunt incluse în alte elemente ale indicatorului de activitate, dar sunt de natură similară, precum şi din evenimentele de risc operaţional;
FI	= componenta veniturilor din taxe şi comisioane, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciţii financiare a veniturilor instituţiei obţinute din furnizarea de consultanţă şi de servicii, inclusiv veniturile obţinute de instituţie prin externalizarea serviciilor financiare;
FE	= componenta cheltuielilor cu taxe şi comisioane, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciţii financiare a cheltuielilor plătite de instituţie pentru a beneficia de consultanţă şi servicii, inclusiv taxele de externalizare plătite de instituţie pentru furnizarea de servicii financiare, dar excluzând taxele de externalizare plătite pentru furnizarea de servicii nefinanciare.

Sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea competentă şi în măsura în care sistemul instituţional de protecţie dispune de sisteme adecvate şi uniformizate pentru monitorizarea şi clasificarea riscurilor operaţionale, instituţiile care sunt membre ale unui sistem instituţional de protecţie ce îndeplineşte cerinţele de la articolul 113 alineatul (7) pot calcula componenta serviciilor excluzând eventualele venituri primite de la instituţii sau cheltuieli plătite unor instituţii care sunt membre ale aceluiaşi sistem instituţional de protecţie. Orice pierderi care rezultă din riscurile operaţionale aferente fac obiectul mutualizării între membrii sistemului instituţional de protecţie.

(6)În sensul alineatului (1), componenta financiară se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

FC	= componenta financiară;
TC	= componenta portofoliului de tranzacţionare, care reprezintă media anuală a valorilor absolute pe ultimele trei exerciţii financiare ale profitului net sau pierderii nete, după caz, rezultat(ă) din portofoliul de tranzacţionare al instituţiei, stabilit, după caz, fie în conformitate cu standardele de contabilitate, fie în conformitate cu partea a treia titlul I capitolul 3, inclusiv din activele şi datoriile destinate tranzacţionării, din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor şi din diferenţele de curs valutar;
BC	= componenta portofoliului bancar, care reprezintă media anuală a valorilor absolute pe ultimele trei exerciţii financiare ale profitului net sau pierderii nete, după caz, rezultat(ă) din afara portofoliului de tranzacţionare al instituţiei, inclusiv din activele şi datoriile financiare evaluate la valoarea justă prin profit şi pierdere, din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, din diferenţele de curs valutar şi din câştigurile şi pierderile realizate din activele şi datoriile financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit şi pierdere.

(7)La calcularea indicatorului de activitate, instituţiile nu utilizează niciunul dintre următoarele elemente:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza elementele indicatorului de activitate prin punerea în corespondenţă a elementelor respective cu celulele de raportare corespunzătoare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei (^*14), după caz.

Art. 315: Ajustările indicatorului de activitate

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

CAPITOLUL 2:COLECTAREA DATELOR ŞI GUVERNANŢA

Art. 316: Calcularea pierderii anuale din riscul operaţional

(1)Instituţiile cu un indicator de activitate mai mare sau egal cu 750 de milioane EUR îşi calculează pierderea anuală din riscul operaţional ca sumă a tuturor pierderilor nete dintr-un exerciţiu financiar dat, calculate în conformitate cu articolul 318 alineatul (1), care sunt egale sau mai mari decât pragurile datelor privind pierderile prevăzute la articolul 319 alineatul (1) sau (2).

Art. 317: Setul de date privind pierderile

(1)Instituţiile care calculează o pierdere anuală din riscul operaţional în conformitate cu articolul 316 alineatul (1) dispun de un cadru de administrare, procese şi mecanisme care să permită colectarea şi actualizarea în permanenţă a unui set de date privind pierderile care să cuprindă, pentru fiecare eveniment de risc operaţional înregistrat, cuantumurile pierderii brute, recuperările din alte activităţi decât cele de asigurare, recuperările din asigurări, datele de referinţă şi pierderile grupate, inclusiv cele rezultate în urma unor evenimente legate de o conduită necorespunzătoare.

(3)În scopul alineatului (1), instituţiile:

(4)De asemenea, instituţiile colectează:

a)informaţii privind datele de referinţă ale evenimentelor de risc operaţional, inclusiv:

(8)În sensul prezentului articol, instituţiile asigură stabilitatea, soliditatea şi performanţa sistemelor şi infrastructurii informatice necesare pentru a menţine şi a actualiza setul de date privind pierderile, în special asigurând toate elementele următoare:

c)în cazul în care o instituţie externalizează părţi ale întreţinerii sistemelor şi infrastructurii sale informatice, stabilitatea, soliditatea şi performanţa sistemelor şi a infrastructurii informatice sunt asigurate prin confirmarea cel puţin a următoarelor elemente:

(ii)procesul de planificare, creare, testare şi implementare a sistemelor şi infrastructurii informatice este solid şi adecvat în ceea ce priveşte managementul de proiect, administrarea riscurilor, guvernanţa, ingineria, asigurarea calităţii şi planificarea testării, modelarea şi dezvoltarea sistemelor, asigurarea calităţii în legătură cu toate activităţile, inclusiv revizuirea codurilor şi, după caz, verificarea codurilor, şi testarea, inclusiv acceptarea de către utilizatori;

(9)În sensul alineatului (7), ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să stabilească o taxonomie a riscului operaţional care respectă standardele internaţionale, precum şi o metodologie de clasificare a evenimentelor de pierdere incluse în setul de date privind pierderile, pe baza respectivei taxonomii a riscului operaţional.

Art. 318: Calcularea pierderii nete şi a pierderii brute

(1)În sensul articolului 316 alineatul (1), instituţiile calculează pierderea netă pentru fiecare eveniment de risc operaţional, după cum urmează:

Instituţiile menţin în permanenţă un calcul actualizat al pierderii nete pentru fiecare eveniment specific de risc operaţional. În acest scop, instituţiile actualizează calculul pierderii nete pe baza variaţiilor observate sau estimate ale pierderii brute şi ale recuperării pentru fiecare din ultimele 10 exerciţii financiare. În cazul în care se observă pierderi legate de acelaşi eveniment de risc operaţional în cursul mai multor exerciţii financiare din intervalul de timp de 10 ani menţionat, instituţia calculează şi actualizează:

(2)În sensul alineatului (1), în calculul pierderii brute se includ următoarele elemente:

a)cheltuielile directe, cum ar fi deprecierile, decontările, sumele plătite pentru repararea prejudiciilor, penalităţile şi dobânzile de întârziere şi cheltuielile juridice, din conturile de profit şi pierdere ale instituţiei şi reducerile valorii contabile datorate evenimentului de risc operaţional, inclusiv:

e)impacturile economice negative înregistrate într-un exerciţiu financiar care se datorează evenimentelor de risc operaţional cu impact asupra fluxurilor de numerar sau a situaţiilor financiare aferente exerciţiilor financiare anterioare («pierderi temporare»).

În sensul primului paragraf litera (e), instituţia include pierderile temporare semnificative în setul de date privind pierderile în cazul în care aceste pierderi se datorează unor evenimente de risc operaţional care acoperă o perioadă mai lungă decât un exerciţiu financiar. Instituţiile includ în cuantumul pierderii înregistrate pentru elementul de risc operaţional într-un exerciţiu financiar pierderile datorate corectării erorilor de contabilizare survenite în orice exerciţiu financiar anterior, chiar şi în cazul în care pierderile respective nu afectează în mod direct părţi terţe. În cazul în care există pierderi temporare semnificative şi evenimentul de risc operaţional afectează direct părţi terţe, inclusiv clienţi, furnizori şi angajaţi ai instituţiei, instituţia include, de asemenea, retratarea oficială a rapoartelor financiare emise anterior.

Art. 319: Pragurile datelor privind pierderile

Art. 320: Excluderea pierderilor

(1)O instituţie poate solicita autorităţii competente aprobarea de a exclude din calculul pierderii sale anuale din riscul operaţional evenimentele excepţionale de risc operaţional care nu mai sunt relevante pentru profilul de risc al instituţiei, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)pierderea netă agregată din evenimentul de risc operaţional corespunzător este:

c)pierderea din riscul operaţional a fost inclusă în baza de date privind pierderile pentru o perioadă minimă de un an, cu excepţia cazului în care pierderea din riscul operaţional este legată de activităţi cesionate care nu mai sunt incluse în indicatorul de activitate în conformitate cu articolul 315 alineatul (2).

(2)O instituţie care solicită aprobarea menţionată la alineatul (1) îi transmite autorităţii competente justificări documentate pentru excluderea unui eveniment excepţional de risc operaţional, inclusiv:

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile pe care autoritatea competentă trebuie să le evalueze în temeiul alineatului (1), inclusiv modul în care urmează să fie calculată pierderea medie anuală din riscul operaţional şi specificaţiile privind informaţiile care trebuie colectate în temeiul alineatului (2) sau orice alte informaţii suplimentare considerate necesare pentru efectuarea evaluării.

Art. 321: Includerea pierderilor de la entităţi sau activităţi fuzionate sau achiziţionate

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituţiile trebuie să determine ajustările setului lor de date privind pierderile în urma includerii pierderilor de la entităţi sau activităţi fuzionate sau achiziţionate, astfel cum se menţionează la alineatul (1).

Art. 322: Exhaustivitatea, exactitatea şi calitatea datelor privind pierderile

Art. 323: Cadrul de gestionare a riscului operaţional

(1)Instituţiile dispun de:

a)un sistem bine documentat de evaluare şi gestionare a riscului operaţional, care este strâns integrat în procesele de gestionare zilnică a riscurilor, face parte integrantă din procesul de monitorizare şi control al profilului de risc operaţional al instituţiei şi pentru care au fost atribuite responsabilităţi clare; sistemul de evaluare şi de gestionare a riscului operaţional identifică expunerile instituţiei la riscul operaţional şi urmăreşte datele relevante privind riscul operaţional, inclusiv datele privind pierderile semnificative;

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza obligaţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(h), ţinând seama de dimensiunea şi complexitatea instituţiei.

TITLUL IV:CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE PIAŢĂ

CAPITOLUL 1:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 325: Abordări pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru toate poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu următoarele abordări:

c)abordarea standardizată simplificată menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 325a alineatul (1).

Prin derogare de la primul paragraf, o instituţie nu calculează cerinţe de fonduri proprii pentru riscul valutar aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar în cazul în care poziţiile respective sunt deduse din fondurile proprii ale instituţiei. Instituţia documentează utilizarea derogării prevăzute la prezentul paragraf, inclusiv impactul acesteia şi caracterul ei semnificativ, şi pune informaţiile la dispoziţia autorităţii sale competente, la cererea acesteia.

(2)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate în conformitate cu abordarea standardizată simplificată sunt egale cu suma următoarelor cerinţe de fonduri proprii, după caz:

(3)O instituţie care utilizează abordarea bazată pe modele interne alternativă menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă raportează autorităţii sale competente calculul lunar al cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, utilizând abordarea standardizată alternativă menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol pentru fiecare birou de tranzacţionare căruia i-au fost atribuite poziţiile respective în conformitate cu articolul 104b.

(4)O instituţie poate utiliza o combinaţie între abordarea standardizată alternativă menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi abordarea bazată pe modele interne alternativă menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol în mod permanent, cu condiţia ca cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă calculate utilizând abordarea bazată pe modele interne alternativă să reprezinte cel puţin 10 % din cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă. Pe bază individuală, o instituţie nu utilizează niciuna dintre aceste abordări în combinaţie cu abordarea standardizată simplificată menţionată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol. La nivel consolidat, o instituţie poate utiliza o combinaţie a acestor trei abordări pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu articolul 325b alineatul (4) litera (b), atât timp cât abordarea standardizată simplificată nu este utilizată în combinaţie cu celelalte două abordări în cadrul unei singure entităţi juridice.

(6)Poziţiile din securitizare şi instrumentele financiare derivate de credit de tipul «n^th-to-default» care îndeplinesc toate criteriile următoare se includ în ACTP:

b)toate instrumentele lor suport sunt:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituţiile trebuie să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu abordările prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la prezentul articol, ţinând seama de cerinţele prevăzute la articolul 104b alineatele (5) şi (6), după caz.

Art. 325^a: Condiţii pentru utilizarea abordării standardizate simplificate

(1)O instituţie poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea standardizată simplificată menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (c), cu condiţia ca dimensiunea operaţiunilor bilanţiere şi extrabilanţiere ale instituţiei care prezintă un risc de piaţă să fie mai mică sau egală cu fiecare dintre următoarele praguri, pe baza unei evaluări realizate lunar, utilizând datele din ultima zi a lunii:

(2)Instituţiile calculează volumul operaţiunilor lor bilanţiere şi extrabilanţiere care prezintă un risc de piaţă utilizând date din ultima zi a lunii, în conformitate cu următoarele cerinţe:

c)toate poziţiile sunt evaluate la valorile lor de piaţă de la data respectivă, cu excepţia poziţiilor menţionate la litera (b); în cazul în care valoarea de piaţă a unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare nu este disponibilă la o anumită dată, instituţiile utilizează valoarea justă pentru poziţia din portofoliul de tranzacţionare de la data vizată; în cazul în care valoarea justă şi valoarea de piaţă a unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare nu sunt disponibile la o anumită dată, instituţiile utilizează cea mai recentă valoare de piaţă sau valoare justă pentru poziţia respectivă;

(5)Instituţiile încetează să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (c) în termen de trei luni de la apariţia oricăreia dintre următoarele situaţii:

Art. 325^b: Permisiuni pentru cerinţe consolidate

(3)În cazul în care există întreprinderi situate în ţări terţe, pe lângă condiţiile prevăzute la alineatul (2), sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(4)În cazul în care o autoritate competentă nu a acordat unei instituţii aprobarea menţionată la alineatul (2) pentru cel puţin o instituţie sau o întreprindere din grup, la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pe bază consolidată în conformitate cu prezentul titlu se aplică următoarele cerinţe:

c)instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii totale în conformitate cu prezentul titlu pe bază consolidată prin adunarea cuantumurilor calculate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat.

CAPITOLUL 1^a:Abordarea standardizată alternativă

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 325^c: Domeniul de aplicare, structura şi cerinţele calitative ale abordării standardizate alternative

(2)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea standardizată alternativă pentru un portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă ca fiind suma următoarelor trei componente:

(3)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea standardizată alternativă pentru deţinerile instituţiei reprezentate de propriile sale instrumente de datorie drept suma celor două componente menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (c). Atunci când calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru instrumentele proprii de datorie în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi menţionată la alineatul (2) litera (a), instituţia exclude din acest calcul riscurile provenite din marja de credit proprie a instituţiei.

(4)Instituţiile dispun de o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii superioare. Unitatea de control al riscului este responsabilă de conceperea şi punerea în aplicare a abordării standardizate alternative. Aceasta elaborează şi analizează rapoarte lunare cu privire la rezultatele abordării standardizate alternative, precum şi cu privire la adecvarea limitelor de tranzacţionare ale instituţiei.

(5)Instituţiile examinează în mod independent abordarea standardizată alternativă pe care o utilizează în sensul prezentului capitol, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, fie ca parte a procesului lor obişnuit de audit intern, fie prin mandatarea unei întreprinderi terţe să efectueze examinarea respectivă. Rezultatul acestei examinări se raportează organelor de conducere corespunzătoare.

(6)În examinarea abordării standardizate alternative menţionate la alineatul (5) sunt vizate activităţile atât ale unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzacţionare, cât şi ale unităţii independente de control al riscului şi sunt evaluate cel puţin elementele următoare:

d)procesul de verificare pe care instituţia îl utilizează la evaluarea consecvenţei, a oportunităţii şi a fiabilităţii surselor de date utilizate la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea standardizată alternativă, inclusiv independenţa acestor surse de date.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează metodologia de evaluare în temeiul căreia autorităţile competente realizează verificarea menţionată la alineatul (7).

Secţiunea 2:Metoda bazată pe sensibilităţi pentru calcularea cerinţei de fonduri proprii

Art. 325^d: Definiţii

1.«clasă de risc» înseamnă una dintre următoarele şapte categorii:

Art. 325^e: Componentele metodei bazate pe sensibilităţi

(1)Instituţiile calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi prin agregarea următoarelor trei cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu articolul 325h:

(2)În scopul calculului menţionat la alineatul (1):

b)toate poziţiile aferente instrumentelor fără opţionalitate fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) litera (a) pentru alte riscuri decât cele care decurg din elementele-suport exotice ale instrumentelor menţionate la articolul 325u alineatul (2) litera (a).

În sensul prezentului capitol, instrumentele cu opţionalitate includ, printre altele, opţiuni «call», opţiuni «put», praguri maxime («caps»), praguri minime («floors»), instrumente de tipul «swap option», opţiuni «barieră» şi opţiuni «exotice». Opţiunile încorporate, precum opţiunile de plată în avans sau opţiunile comportamentale, sunt considerate poziţii de sine stătătoare pe opţiuni în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă.

(3)Prin derogare de la alineatul (2) litera (b), o instituţie poate alege să aplice cerinţele de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (c) tuturor poziţiilor aferente instrumentelor fără opţionalitate.

Art. 325^f: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile delta şi vega

(7)Sensibilităţile ponderate la diferiţii factori de risc din cadrul fiecărei benzi sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, unde cantitatea din funcţia de rădăcină pătrată are un prag de zero, obţinându-se sensibilitatea specifică benzii. Se utilizează corelaţiile corespunzătoare pentru sensibilităţile ponderate din cadrul aceleiaşi benzi (P_kl) prevăzute în secţiunea 6.

(8)Sensibilitatea specifică benzii se calculează pentru fiecare bandă din cadrul unei clase de risc în conformitate cu alineatele (5), (6) şi (7). După ce sensibilitatea specifică benzii a fost calculată în cazul tuturor benzilor, sensibilităţile ponderate la toţi factorii de risc din toate benzile sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, utilizând corelaţiile corespunzătoare y_bc pentru sensibilităţile ponderate din diferitele benzi prevăzute în secţiunea 6, obţinându-se cerinţa de fonduri proprii specifică unei clase de risc pentru riscul delta sau vega:

Art. 325^g: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de curbură

(2)Pentru un anumit factor de risc k inclus într-unul sau mai multe instrumente menţionate la alineatul (1), instituţiile calculează poziţia netă de risc de curbură ascendent a factorului de risc respectiv ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) şi poziţia netă de risc de curbură descendent a factorului de risc respectiv ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) după cum urmează:

i	=	indicele care desemnează toate poziţiile aferente instrumentelor menţionate la alineatul (1) care includ factorul de risc k;
xk	=	valoarea curentă a factorului de risc k;
Vi (xk)	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza valorii curente a factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza unei variaţii ascendente a valorii factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza unei variaţii descendente a valorii factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	ponderea de risc aplicabilă factorului de risc k, determinată în conformitate cu secţiunea 6;
sik	=	sensibilitatea delta a instrumentului i la factorul de risc k, calculată în conformitate cu articolul 325r.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), pentru curbele factorilor de risc aparţinând claselor de risc general de rată a dobânzii (GIRR), de risc de marjă de credit (CSR) şi de risc de marfă, instituţiile realizează calculele prevăzute la alineatul (6) la nivelul întregii curbe, şi nu la nivelul fiecărui factor de risc care aparţine curbei.

(4)Pentru a determina cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de curbură la nivel de bandă, instituţiile agregă, aplicând formula de mai jos, poziţiile nete de risc de curbură ascendent şi descendent, calculate în conformitate cu alineatul (2), ale tuturor factorilor de risc atribuiţi benzii respective în conformitate cu subsecţiunea 1 din secţiunea 3:

(6)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii aferente clasei de risc pentru riscul de curbură (RCCR) prin agregarea tuturor cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de curbură la nivel de bandă dintr-o anumită clasă de risc după cum urmează:

Art. 325^h: Agregarea cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură

(2)Procesul de calculare a cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură descris la articolele 325f şi 325g se efectuează de trei ori pentru fiecare clasă de risc, utilizându-se de fiecare dată un alt set de parametri de corelaţie p_kl (corelaţia dintre factorii de risc dintr-o bandă) şi y_bc (corelaţia dintre benzile dintr-o clasă de risc). Fiecare dintre aceste trei seturi corespunde unui alt scenariu, după cum urmează:

Art. 325ⁱ: Tratamentul instrumentelor-indice şi al altor instrumente cu mai multe elemente-suport

(1)Pentru instrumentele-indice şi alte instrumente cu mai multe elemente-suport, instituţiile utilizează o abordare transparentă de tip "look-through" după cum urmează:

c)în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul vega, instituţiile pot fie să considere că deţin poziţii individuale direct pe componentele-suport ale indicelui sau ale altor instrumente cu mai multe elemente-suport, fie să calculeze o sensibilitate unică la elementul-suport al instrumentului respectiv. În ultimul caz, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 6 după cum urmează:

(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), instituţiile pot calcula o sensibilitate unică la o poziţie pe un indice pe acţiuni cotat sau pe un indice de credit cotat în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile delta şi de curbură, cu condiţia ca indicele pe acţiuni cotat sau indicele de credit cotat să respecte condiţiile prevăzute la alineatul (3). În acest caz, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 6 după cum urmează:

(3)Instituţiile pot utiliza abordarea prevăzută la alineatul (2) pentru instrumentele care se raportează la un indice pe acţiuni cotat sau la un indice de credit cotat în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 325^j: Tratamentul organismelor de plasament colectiv

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unei poziţii pe un OPC utilizând una dintre următoarele abordări:

b)o instituţie care îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 104 alineatul (8) litera (b) calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiei respective utilizând una dintre următoarele abordări:

(1¹)În sensul abordărilor menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, instituţia:

a)aplică cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare prevăzute în secţiunea 5 şi majorarea pentru riscul rezidual prevăzută în secţiunea 4 unei poziţii pe un OPC, în cazul în care mandatul OPC-ului îi permite să investească în expuneri care fac obiectul respectivelor cerinţe de fonduri proprii; când utilizează metoda menţionată la alineatul (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, instituţia consideră că poziţia pe OPC-ul respectiv este o poziţie fără rating pe un singur titlu de capital atribuită benzii «Nu beneficiază de rating» din tabelul 2 de la articolul 325y alineatul (1); şi

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o instituţie are o poziţie pe un OPC care se raportează la un indice de referinţă, iar diferenţa dintre rentabilitatea anualizată a OPC-ului şi a indicelui de referinţă la care se raportează acesta din ultimele 12 luni este mai mică de 1 % în termeni absoluţi, făcând abstracţie de taxe şi comisioane, instituţia poate trata poziţia respectivă ca pe o poziţie pe indicele de referinţă la care se raportează OPC-ul. Instituţia verifică respectarea acestei condiţii atunci când îşi asumă poziţia respectivă şi, ulterior, cel puţin o dată pe an.

(4)În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol, o instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă prin determinarea portofoliului ipotetic al OPC-ului care ar atrage cele mai ridicate cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu articolul 325c alineatul (2) litera (a), pe baza mandatului OPC-ului sau a legislaţiei relevante, luând în considerare efectul de levier în limitele maxime permise, dacă este cazul.

(6)Pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unei poziţii pe un OPC în conformitate cu abordarea prevăzută la alineatul (1) litera (a), instituţiile se pot baza pe calculele efectuate de o parte terţă, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

a)partea terţă este una dintre entităţile următoare:

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în continuare elementele tehnice ale metodologiei de determinare a portofoliilor ipotetice în sensul abordării prevăzute la alineatul (4), inclusiv modul în care instituţiile trebuie să ia în considerare, în cadrul metodologiei, efectul de levier în limitele maxime permise, dacă este cazul.

Art. 325^k: Poziţiile aferente angajamentelor de preluare fermă

(2)Instituţiile aplică unul dintre factorii de multiplicare adecvaţi enumeraţi în tabelul 1 sensibilităţilor nete ale tuturor poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă pe fiecare emitent individual, mai puţin poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi pe baza unei înţelegeri formale, şi calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea prevăzută în prezentul capitol pe baza sensibilităţilor nete ajustate.

Secţiunea 3:Definiţiile factorilor de risc şi ale sensibilităţilor

Subsecţiunea 1:Definiţiile factorilor de risc

Art. 325^l: Factori de risc general de rată a dobânzii

(1)Pentru toţi factorii de risc general de rată a dobânzii, inclusiv riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară, există o singură bandă pentru fiecare monedă, fiecare bandă cuprinzând diferite tipuri de factori de risc.

Factorii de risc delta general de rată a dobânzii aplicabili instrumentelor sensibile la rata dobânzii sunt ratele fără risc relevante pentru fiecare monedă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Pentru a raporta conducerii superioare riscul de piaţă sau profiturile şi pierderile, instituţiile atribuie punctelor specificate factori de risc fie prin interpolare liniară, fie printr-o metodă care permite este cea mai consecventă cu funcţiile de stabilire a preţului utilizate de funcţia independentă de control al riscului a instituţiei.

(3)În cazul în care instituţiile nu pot aplica abordarea menţionată la alineatul (2), ratele fără risc se bazează pe una sau mai multe curbe swap implicite de piaţă utilizate de instituţie pentru a marca poziţiile la piaţă, precum curbele swap pe rata dobânzii interbancare oferită.

În cazul în care instituţiile utilizează, pentru instrumentele de datorie suverană, factorii de risc general de rată a dobânzii determinaţi în conformitate cu procedura descrisă la al doilea paragraf de la prezentul alineat, instrumentul de datorie suverană nu este exceptat de la cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de marjă de credit. În aceste cazuri, atunci când rata fără risc nu poate fi separată de componenta de marjă de credit, sensibilitatea la factorul de risc este atribuită atât riscului general de rată a dobânzii, cât şi claselor de risc de marjă de credit.

(4)În cazul factorilor de risc general de rată a dobânzii, fiecare monedă reprezintă o bandă distinctă. Instituţiile atribuie ponderi de risc diferite factorilor de risc care se încadrează în aceeaşi bandă, dar au scadenţe diferite, în conformitate cu secţiunea 6.

Instituţiile aplică factori de risc suplimentari pentru riscul de inflaţie titlurilor de datorie ale căror fluxuri de numerar sunt dependente din punct de vedere funcţional de ratele inflaţiei. Aceşti factori de risc suplimentari constau într-un vector al ratelor inflaţiei implicite de piaţă cu diferite scadenţe pentru fiecare monedă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de rate ale inflaţiei utilizate ca variabile în modelul de stabilire a preţului al instituţiei pentru respectivul instrument.

(5)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc suplimentar pentru riscul de inflaţie menţionat la alineatul (4) ca fiind variaţia valorii instrumentului, conform modelului lor de stabilire a preţului, ca urmare a unei modificări de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi, instituţiile tratează inflaţia ca fiind un singur factor de risc, indiferent de numărul de componente ale fiecărui vector. Instituţiile compensează toate sensibilităţile la inflaţie dintr-o bandă, calculate conform descrierii din prezentul alineat, pentru a obţine o singură sensibilitate netă per bandă.

(6)Titlurile de datorie care implică plăţi în monede diferite fac, de asemenea, obiectul riscului de bază intervalutare dintre monedele respective. În sensul metodei bazate pe sensibilităţi, factorul de risc care trebuie aplicat de instituţii este riscul de bază intervalutară al fiecărei monede în raport cu USD sau cu EUR. Instituţiile calculează bazele intervalutare care nu sunt exprimate prin raportarea bazei la USD sau la EUR fie ca «bază raportată la USD», fie ca «bază raportată la EUR».

Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc de bază intervalutară ca fiind variaţia valorii instrumentului antrenată, conform modelului lor de evaluare, de un decalaj de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi există doi factori de risc posibili distincţi: baza raportată la EUR şi baza raportată la USD, indiferent de numărul de componente incluse în fiecare vector al bazei intervalutare. Numărul maxim de sensibilităţi nete pentru fiecare bandă este de două.

(7)Factorii de risc general de rată a dobânzii vega aplicabili opţiunilor cu instrumente-suport care sunt sensibile la riscul general de rată a dobânzii sunt volatilităţile implicite ale ratelor fără risc relevante, astfel cum sunt descrise la alineatele (2) şi (3), acestea fiind încadrate în benzi în funcţie de monedă şi puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în cadrul fiecărei benzi: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Există o singură bandă pentru fiecare valută.

(8)Factorii de risc general de rată a dobânzii de curbură care trebuie aplicaţi de către instituţii constau într-un vector al ratelor fără risc, care reprezintă o anumită curbă a randamentelor fără risc pentru fiecare monedă. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor fără risc utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.

(9)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori care corespund unor curbe de randament diferite, cu un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceleiaşi monede. Instituţiile compensează între ele sensibilităţile la acelaşi factor de risc. Există o singură sensibilitate netă pentru fiecare bandă.

Art. 325^m: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Factorii de risc de marjă de credit delta care trebuie aplicaţi de către instituţii instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt ratele de marjă de credit ale emitentului instrumentelor respective, obţinute pe baza titlurilor de datorie şi a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante şi puse în corespondenţă cu fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile aplică un singur factor de risc per emitent şi scadenţă, indiferent dacă ratele de marjă de credit ale emitentului respective sunt obţinute pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap». Benzile sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6, iar fiecare bandă cuprinde toţi factorii de risc atribuiţi sectorului relevant.

(2)Factorii de risc de marjă de credit vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor cu instrumente-suport care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt volatilităţile implicite ale ratelor de marjă de credit ale emitentului instrumentului-suport, obţinute astfel cum se precizează la alineatul (1), care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.

(3)Factorii de risc de marjă de credit de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare constau într-un vector al ratelor de marjă de credit, care reprezintă o curbă a marjelor de credit ale unui anumit emitent. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.

(4)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.

Art. 325ⁿ: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

(3)Factorii de risc de marjă de credit pe care instituţiile trebuie să îi aplice poziţiilor din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt următorii:

b)factorii de risc vega aplicabili opţiunilor care au ca instrumente-suport poziţii din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt volatilităţile implicite ale marjelor de credit ale emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii corespunzătoare care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani.

c)factorii de risc de curbură sunt curbele de randament ale marjei de credit relevante aferente emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, exprimate ca vector al ratelor de marjă de credit pentru diferite scadenţe, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat; pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.

(4)Instituţiile calculează sensibilitatea poziţiei din securitizare la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură astfel cum se precizează la articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza fie a titlurilor de datorie, fie a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.

(5)Factorii de risc de marjă de credit care trebuie aplicaţi de către instituţii poziţiilor din securitizare care nu sunt incluse în ACTP se raportează la marja tranşei, şi nu la marja instrumentelor-suport, şi sunt următorii:

Art. 325^o: Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital

(2)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital delta care trebuie aplicaţi de către instituţii sunt toate preţurile spot ale titlurilor de capital şi toate ratele repo ale titlurilor de capital.

(3)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la titluri de capital sunt volatilităţile implicite ale preţurilor spot ale titlurilor de capital, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Pentru ratele repo ale titlurilor de capital nu există cerinţe de fonduri proprii pentru riscul vega.

Art. 325^p: Factorii de risc de marfa

(2)Factorii de risc de marfă delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la mărfuri sunt toate preţurile spot ale mărfurilor pentru fiecare tip de marfă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Instituţiile consideră că două preţuri ale mărfurilor pentru acelaşi tip de marfă şi cu aceeaşi scadenţă reprezintă acelaşi factor de risc numai în cazul în care toate clauzele juridice privind locul de livrare sunt identice.

(3)Factorii de risc de marfă vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt volatilităţile implicite ale preţurilor mărfurilor pentru fiecare tip de marfă, care sunt puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile consideră că sensibilităţile la acelaşi tip de marfă, puse în corespondenţă cu aceeaşi scadenţă reprezintă un singur factor de risc, pe care îl compensează.

(4)Factorii de risc de marfă de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt reprezentaţi de un set de preţuri ale mărfurilor cu scadenţe diferite pentru fiecare tip de marfă, exprimat sub formă de vector. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de preţuri ale mărfii respective care sunt utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Instituţiile nu fac distincţie între preţurile mărfurilor în funcţie de locul de livrare.

Art. 325^q: Factorii de risc valutar

(1)Factorii de risc valutar delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la schimbul valutar sunt toate ratele de schimb spot dintre moneda în care este denominat un instrument şi moneda de raportare a instituţiei sau moneda de bază a instituţiei, în cazul în care instituţia utilizează o monedă de bază în conformitate cu alineatul (7). Pentru fiecare pereche de monede există o singură bandă, care cuprinde un singur factor de risc şi o singură sensibilitate netă.

(5)În cazul în care cursul de schimb care este elementul-suport al unui instrument i care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile de curbură nu se raportează la moneda de raportare a instituţiei şi nici la moneda de bază a instituţiei, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele corespunzătoare

şi

prevăzute la articolul 325g alineatul (2) pentru care xk este factorul de risc de schimb valutar între una dintre cele două monede ale elementului-suport şi moneda de raportare sau moneda de bază a instituţiei, după caz.

(6)Cu permisiunea autorităţii sale competente, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele

şi

prevăzute la articolul 325g alineatul (2) în mod consecvent pentru toţi factorii de risc valutar ai instrumentelor care se raportează la cursul de schimb şi care fac obiectul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de curbură, cu condiţia ca factorii de risc valutar bazaţi, după caz, pe moneda de raportare a instituţiei sau pe moneda de bază a instituţiei care sunt incluşi în calculul componentelor respective să facă obiectul unei variaţii simultane.

(7)Prin derogare de la alineatele (1) şi (3), cu permisiunea autorităţii sale competente, o instituţie poate înlocui moneda sa de raportare cu o altă monedă ("moneda de bază") în toate cursurile de schimb spot pentru a exprima factorii de risc valutar delta şi de curbură în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Subsecţiunea 2:Definiţiile sensibilităţilor

Art. 325^r: Sensibilităţile la riscul delta

(1)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul general de rată a dobânzii (GIRR) delta după cum urmează:

b)sensibilităţile la factori de risc care constau în riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară se calculează după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de marjă de credit delta pentru toate poziţiile din securitizare şi care nu provin din securitizare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de devalorizare a titlurilor de capital delta după cum urmează:

a)sensibilităţile la factorii de risc care constau în preţuri spot ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:

b)sensibilităţile la factori de risc care constau în rate repo ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:

Art. 325^s: Sensibilităţile la riscul vega

Art. 325^t: Cerinţe privind calcularea sensibilităţilor

(1)Instituţiile determină sensibilităţile pornind de la modelele de evaluare utilizate de instituţie ca bază pentru raportarea profiturilor şi a pierderilor către conducerea superioară, utilizând formulele stabilite în prezenta subsecţiune.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot solicita unei instituţii căreia i s-a acordat aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în capitolul 1b să utilizeze funcţiile de evaluare ale sistemului de măsurare a riscului din cadrul abordării lor bazate pe modele interne la calcularea sensibilităţilor în temeiul prezentului capitol în scopul calculului şi al cerinţelor de raportare prevăzute la articolul 325 alineatul (3).

(3)Atunci când se calculează sensibilităţile la riscul vega ale instrumentelor cu opţionalitate menţionate la articolul 325e alineatul (2) litera (b), se aplică următoarele cerinţe:

(5)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să utilizeze definiţii alternative ale sensibilităţilor la riscul delta la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(6)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să calculeze sensibilităţile vega pe baza unei transformări liniare a definiţiilor alternative ale sensibilităţilor la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:

Secţiunea 4:Majorarea pentru riscul rezidual

Art. 325^u: Cerinţe de fonduri proprii pentru riscurile reziduale

(2)Instrumentele sunt considerate a fi expuse la riscuri reziduale în cazul în care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

b)instrumentul este un instrument care prezintă alte riscuri reziduale, care, în sensul prezentului capitol, înseamnă oricare dintre următoarele instrumente:

(i)instrumente care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul vega şi riscul de curbură conform metodei bazate pe sensibilităţi prevăzute în secţiunea 2 şi care generează rezultate care nu pot fi reproduse sub forma unei combinaţii liniare finite de opţiuni «plain vanilla» cu un singur suport reprezentând un preţ al titlurilor de capital, un preţ al mărfurilor, un curs de schimb, un preţ al obligaţiunilor, un preţ al instrumentului de tip credit default swap sau al swapului pe rata dobânzii;

(4)Prin derogare de la alineatul (1), instituţia nu aplică cerinţa de fonduri proprii pentru riscuri reziduale unui instrument care îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

(4¹)Prin derogare de la alineatul (1), până la 31 decembrie 2032, o instituţie nu aplică cerinţa de fonduri proprii pentru riscurile reziduale instrumentelor care vizează exclusiv acoperirea riscului de piaţă al poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare care generează o cerinţă de fonduri proprii pentru riscurile reziduale şi care sunt expuse aceluiaşi tip de riscuri reziduale ca poziţiile pe care le acoperă.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza ce reprezintă un instrument-suport exotic şi care instrumente sunt instrumente care prezintă riscuri reziduale în sensul alineatului (2).

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile pe care instituţiile trebuie să le utilizeze pentru a identifica poziţiile care se califică pentru derogarea menţionată la alineatul (4a). Criteriile respective includ, cel puţin, natura instrumentelor menţionate la alineatul respectiv, profitul şi pierderea nete ale poziţiilor combinate, sensibilităţile poziţiilor combinate şi riscurile rămase neacoperite în poziţiile combinate, ţinând seama în special de posibilitatea ca poziţia iniţială să fie eventual acoperită cu o sumă parţială.

Secţiunea 5:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare

Subsecţiunea 0:

Art. 325^v: Definiţii şi dispoziţii generale

(1)În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele definiţii:

(2)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare se aplică titlurilor de datorie şi de capital, instrumentelor financiare derivate pentru care instrumentele respective sunt instrumente-suport, precum şi instrumentelor derivate ale căror rezultate sau valori juste sunt afectate de intrarea în stare de nerambursare a unui debitor, altul decât contrapartea la instrumentul derivat în cauză. Instituţiile calculează cerinţele pentru riscul de nerambursare separat pentru fiecare dintre următoarele tipuri de instrumente: instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, securitizări care nu sunt incluse în ACTP şi securitizări care sunt incluse în ACTP. Cerinţele finale de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare care trebuie aplicate de instituţii reprezintă suma acestor trei componente.

Subsecţiunea 1:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

Art. 325^w: Cuantumurile brute ale trecerii bruşte în starea de nerambursare

(1)Instituţiile calculează cuantumurile brute ale JTD pentru fiecare expunere lungă la titluri de datorie după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează cuantumurile brute ale JTD pentru fiecare expunere scurtă la titluri de datorie după cum urmează:

(5)În cazul expunerilor la titluri de capital, instituţiile nu calculează cuantumurile brute ale JTD după cum urmează:

JTD_lung

cuantumurile brute ale JTD pentru expunere lungă;

V_noţională

valoarea noţională a instrumentului din care rezultă expunerea; valoarea noţională este valoarea justă a titlului de capital pentru instrumente de capital în numerar; pentru formula JTD_scurt, valoarea noţională a instrumentului este introdusă în formulă cu semn negativ;

P&L_lung

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea lungă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ;

Ajustare_lung

cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce pierderea suferită de instituţie din cauza structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului suport; majorările sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar reducerile sunt introduse în formulă cu semn negativ;

JTD_scurt

cuantumurile brute ale JTD pentru expunere scurtă;

P&L_scurt

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea scurtă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ; şi

Ajustare_scurt

cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce câştigul obţinut de instituţie datorită structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului-suport; reducerile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar majorările sunt introduse în formulă cu semn negativ.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Art. 325^x: Cuantumurile nete ale trecerii bruşte în starea de nerambursare

(2)Compensarea este integrală sau parţială, în funcţie de scadenţele expunerilor supuse compensării:

(5)În cazul în care clauzele contractuale sau juridice ale unei poziţii pe instrumente financiare derivate care are drept suport un instrument financiar de datorie în numerar sau de capital în numerar şi este acoperită cu respectivul instrument financiar de datorie în numerar sau de capital în numerar permit unei instituţii să închidă ambele segmente ale poziţiei respective la momentul expirării segmentului care ajunge primul la scadenţă dintre cele două fără nicio expunere la riscul de nerambursare al suportului, cuantumul net al trecerii bruşte în starea de nerambursare al poziţiei combinate se stabileşte la zero.

Art. 325^y: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare

(1)Cuantumurile nete ale JTD, indiferent de tipul contrapărţii, se înmulţesc cu ponderile de risc de nerambursare care corespund calităţii creditului lor, astfel cum se precizează în tabelul 2:

(4)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi, în conformitate cu următoarea formulă:

Subsecţiunea 2:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări neincluse în ACTP

Art. 325^z: Cuantumurile trecerii bruşte în starea de nerambursare

(2)Cuantumurile nete ale trecerii bruşte în starea de nerambursare se determină prin compensarea cuantumurilor brute lungi ale trecerii bruşte în starea de nerambursare cu cuantumurile brute scurte ale trecerii bruşte în starea de nerambursare. Compensarea este posibilă numai între expuneri din securitizare care au acelaşi portofoliu de active-suport şi sunt incluse în aceeaşi tranşă. Compensarea nu este permisă între expuneri din securitizare care au portofolii de active-suport diferite, chiar dacă plafoanele de afectare şi de neafectare sunt aceleaşi.

(4)În cazul în care, prin descompunerea sau combinarea expunerilor existente faţă de semnăturile suport, poate fi reprodusă perfect întreaga structură pe tranşe a unei expuneri din securitizare existente, în scopul compensării pot fi utilizate expunerile care rezultă din descompunerea sau combinarea respectivă în locul expunerilor din securitizare existente. Atunci când numele activelor-suport sunt utilizate în acest mod, acestea sunt excluse de la tratamentul riscului de nerambursare pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare.

Art. 325^{a^a}: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări

(4)Cuantumurile nete ponderate la risc ale JTD se încadrează în următoarele benzi:

b)44 de benzi diferite, corespunzând unei benzi per regiune, pentru fiecare dintre cele 11 clase de active definite la al doilea paragraf.

În sensul primului paragraf, cele 11 clase de active sunt ABCP, împrumuturile/contractele de leasing auto, titlurile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare locative (RMBS), cardurile de credit, titlurile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare comerciale (CMBS), titluri garantate cu împrumuturi colateralizate, titluri garantate cu active «la pătrat» (CDO-squared), întreprinderi mici şi mijlocii («IMM-uri»), împrumuturi pentru studenţi, alte active de tipul retail, alte active de tipul wholesale. Cele patru regiuni sunt Asia, Europa, America de Nord şi restul lumii.

(5)La încadrarea într-o bandă a unei expuneri din securitizare, instituţiile se bazează pe o clasificare utilizată în mod curent pe piaţă. Instituţiile încadrează fiecare expunere din securitizare într-o singură bandă dintre benzile menţionate la alineatul (4). Orice expunere din securitizare pe care o instituţie nu o poate atribui unei benzi pentru o clasă de active sau o regiune este atribuită clasei de «alte active de tipul retail» ori de «alte active de tipul wholesale» sau, respectiv, regiunii reprezentate de restul lumii.

Subsecţiunea 3:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări incluse în ACTP

Art. 325^{a^b}: Domeniu de aplicare

(1)În cazul ACTP, cerinţele de fonduri proprii includ riscul de nerambursare pentru expunerile din securitizare şi pentru acoperirile riscului pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare. Acoperirile riscului în cauză sunt excluse de la calcularea cerinţei pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare. Nu există niciun beneficiu de pe urma diversificării între cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare, cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări neincluse în ACTP şi cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări incluse în ACTP.

Art. 325^{a^c}: Cuantumurile trecerii bruşte în starea de nerambursare pentru ACTP

(1)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:

(4)Cuantumurile nete ale JTD se determină prin compensarea cuantumurilor brute lungi ale JTD cu cuantumurile brute scurte ale JTD. Compensarea nu este posibilă decât între expuneri care sunt identice în toate privinţele, mai puţin a scadenţei. Compensarea nu este posibilă decât după cum urmează:

a)pentru indici, tranşe de indici şi tranşe individualizate, compensarea este posibilă indiferent de scadenţă în cadrul aceleiaşi familii, serii şi tranşe de indici, sub rezerva dispoziţiilor pentru expunerile de mai puţin de un an prevăzute la articolul 325x; cuantumurile brute lungi şi cele scurte ale JTD care se reproduc reciproc perfect pot fi compensate prin descompunerea în expuneri având la bază o singură semnătură echivalente, cu ajutorul unui model de evaluare; în astfel de cazuri, suma cuantumurilor brute ale JTD a expunerilor având la bază o singură semnătură echivalente obţinute prin descompunere este egală cu cuantumul brut al JTD al expunerii nedivizate;

Art. 325^{a^d}: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru ACTP

(3)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi în conformitate cu următoarea formulă:

(4)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferent ACTP utilizând următoarea formulă:

Secţiunea 6:Ponderi de risc şi corelaţii

Subsecţiunea 1:Ponderi de risc şi corelaţii delta

Art. 325^{a^e}: Ponderi de risc pentru riscul general de rată a dobânzii

(3)Ponderile de risc ale factorilor de risc în funcţie de monedele incluse în subcategoria «Cele mai lichide monede», astfel cum se menţionează la articolul 325bd alineatul (7) litera (b), şi de moneda naţională a instituţiei sunt următoarele:

Art. 325^{a^f}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul general de rată a dobânzii

Art. 325^{a^h}: Ponderile de risc pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 4:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	0,5 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	0,5 %
3		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	1,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	1,0 %
10	Nivelul 1 de calitate a creditului	Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	1,5 %
10	Nivelurile 2-3 de calitate a creditului		2,5 %
11	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	2 %
12		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	4,0 %
13		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	12,0 %
14		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	7,0 %
15		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	8,5 %
16		Tehnologie, telecomunicaţii	5,5 %
17		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	5,0 %
18	Alt sector		12,0 %
19	Indici de credit cotaţi cu majoritatea componentelor individuale din categoria investment grade		1,5 %
20	Indici de credit cotaţi cu majoritatea componentelor individuale din categoria non-investment grade sau fără rating		5 %

Art. 325^{a^i}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Parametrul de corelaţie p_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS, din cadrul aceleiaşi benzi, se stabileşte după cum urmează:

Art. 325^{a^j}: Corelaţiile între benzi pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

Art. 325^{a^k}: Ponderile de risc pentru securitizările riscului de marjă de credit incluse în ACTP

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	4,0 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	4,0 %
3		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	4,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	8,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	5,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	4,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	3,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	2,0 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	3,0 %
10		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	6,0 %
11	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	13,0 %
12		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	13,0 %
13		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	16,0 %
14		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	10,0 %
15		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	12,0 %
16		Tehnologie, telecomunicaţii	12,0 %
17		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	12,0 %
18	Alt sector		13,0 %

Art. 325^{a^m}: Ponderile de risc pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc aferenţi securitizărilor riscului de marjă de credit neincluse în ACTP sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 7 şi se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 7 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Superioară şi nivelul 1-3 de calitate a creditului	RMBS – cu profil de risc prime	0,9 %
2		RMBS – cu profil de risc mid-prime	1,5 %
3		RMBS – cu profil de risc sub-prime	2,0 %
4		CMBS	2,0 %
5		Titluri de valoare garantate cu active (ABS) – împrumuturi pentru studenţi	0,8 %
6		ABS – cărţi de credit	1,2 %
7		ABS – auto	1,2 %
8		Obligaţiuni garantate cu împrumuturi colateralizate (CLO) neincluse în ACTP	1,4 %
9	Inferioară şi nivelul 1-3 de calitate a creditului	RMBS – cu profil de risc prime	1,125 %
10		RMBS – cu profil de risc mid-prime	1,875 %
11		RMBS – cu profil de risc sub-prime	2,5 %
12		CMBS	2,5 %
13		ABS – împrumuturi pentru studenţi	1 %
14		ABS – cărţi de credit	1,5 %
15		ABS – auto	1,5 %
16		CLO neincluse în ACTP	1,75 %
17	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	RMBS – cu profil de risc prime	1,575 %
18		RMBS – cu profil de risc mid-prime	2,625 %
19		RMBS – cu profil de risc sub-prime	3,5 %
20		CMBS	3,5 %
21		ABS – împrumuturi pentru studenţi	1,4 %
22		ABS – cărţi de credit	2,1 %
23		ABS – auto	2,1 %
24		CLO neincluse în ACTP	2,45 %
25	Alt sector		3,5 %

Art. 325^{a^n}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP

(1)Între două sensibilităţi WS_k şi WS_l din cadrul aceleiaşi benzi, parametrul de corelaţie p_kl se stabileşte după cum urmează:

Art. 325^{a^P}: Ponderile de risc pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc de devalorizare a titlurilor de capital şi de risc de rată repo a titlurilor de capital se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 8 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:

Numărul benzii	Capitalizarea de piaţă	Economia	Sectorul	Ponderea de risc pentru preţul spot al titlurilor de capital	Ponderea de risc pentru rata repo a titlurilor de capital
1	Ridicată	Economie de piaţă emergentă	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	55 %	0,55 %
2			Telecomunicaţii, produse industriale	60 %	0,60 %
3			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	45 %	0,45 %
4			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	55 %	0,55 %
5		Economie avansată	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	30 %	0,30 %
6			Telecomunicaţii, produse industriale	35 %	0,35 %
7			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	40 %	0,40 %
8			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	50 %	0,50 %
9	Scăzută	Economie de piaţă emergentă	Toate sectoarele descrise la benzile 1, 2, 3 şi 4	70 %	0,70 %
10	Scăzută	Economie avansată	Toate sectoarele descrise la benzile 5, 6, 7 şi 8	50 %	0,50 %
11	Alt sector			70 %	0,70 %
12	Indici pentru capitalizare de piaţă ridicată, într-o economie avansată			15 %	0,15 %
13	Alţi indici			25 %	0,25 %

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze ce reprezintă o piaţă emergentă şi ce reprezintă o economie avansată în sensul prezentului articol.

(4)Atunci când atribuie o expunere la risc unui sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sector. Instituţiile încadrează fiecare emitent întruna din benzile sectoriale din tabelul 8 şi încadrează toţi emitenţii dintr-un anumit subsector în acelaşi sector. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate atribui unui anumit sector în acest mod sunt încadrate în banda 11 din tabelul 8. Emitenţii de titluri de capital multinaţionali sau multisectoriali sunt încadraţi într-o anumită bandă pe baza celei mai semnificative regiuni sau a celui mai semnificativ sector în care îşi desfăşoară activitatea emitentul de titluri de capital.

Art. 325^{a^q}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

(2)În alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (1), parametrul de corelaţie P_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS_l la preţul spot al titlurilor de capital din aceeaşi bandă se stabileşte după cum urmează:

(5)Parametrii de corelaţie specificaţi la alineatele (1)-(4) nu se aplică benzii 11. Cerinţa de capital pentru formula de agregare a riscului delta din cadrul benzii 11 este egală cu suma valorilor absolute ale sensibilităţilor nete ponderate atribuite benzii respective:

Art. 325^{a^r}: Corelaţiile între benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

Art. 325^{a^s}: Ponderile de risc pentru riscul de marfă

Art. 325^{a^t}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marfă

(2)Parametrul de corelaţie p_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS_l din cadrul aceleiaşi benzi se stabileşte după cum urmează:

(3)Corelaţiile din cadrul benzii p_kl^(marfă) sunt:

(4)În pofida alineatului (1), se aplică următoarele dispoziţii:

Art. 325^{a^v}: Ponderile de risc pentru riscul valutar

(2)Ponderea de risc aferentă factorilor de risc valutar în ceea ce priveşte perechile de monede formate din euro şi moneda unui stat membru care participă la cea de a doua etapă a uniunii economice şi monetare (MCS II) este una dintre următoarele:

(5)În cazul în care datele privind ratele de schimb zilnice pe ultimii trei ani arată că o pereche de monede formată din euro şi moneda, alta decât euro, a unui stat membru este constantă şi că instituţia poate face faţă oricând unui spread zero între cotaţiile «bid» şi «ask» pe tranzacţiile respective legate de perechea de monede respectivă, instituţia poate aplica ponderea de risc menţionată la alineatul (1) împărţită la 2, cu condiţia deţinerii aprobării explicite a autorităţii sale competente de a face lucru.

Subsecţiunea 2:Ponderile de risc şi corelaţiile pentru riscul vega şi riscul de curbură

Art. 325^{a^x}: Ponderile de risc pentru riscul vega şi riscul de curbură

(2)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factorii de risc vega se atribuie conform clasei de risc a factorilor de risc, după cum urmează:

Art. 325^{a^y}: Corelaţiile pentru riscul vega şi riscul de curbură

(1)Între sensibilităţile la riscul vega din cadrul aceleiaşi benzi a clasei de risc general de rată a dobânzii (GIRR), parametrul de corelaţie Ro_kl se stabileşte după cum urmează:

CAPITOLUL 1^b:Abordarea bazată pe modele interne alternativă

Secţiunea 1:Aprobare şi cerinţe de fonduri proprii

Art. 325^{a^z}: Abordarea bazată pe modele interne alternativă şi aprobarea de a utiliza modele interne alternative

(2)După ce verifică dacă instituţiile respectă cerinţele prevăzute la articolele 325bh, 325bi şi 325bj, autorităţile competente acordă instituţiilor respective aprobarea de a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare utilizând modelele lor interne alternative în conformitate cu articolul 325ba, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţele:

f)nu au fost atribuite poziţii provenite din securitizare sau din resecuritizare birourilor de tranzacţionare.

În sensul literei (b) de la primul paragraf din prezentul alineat, neincluderea unui birou de tranzacţionare în domeniul de aplicare al abordării bazate pe modele interne alternative nu poate fi motivată de faptul că cerinţa de fonduri proprii calculată în conformitate cu abordarea standardizată alternativă prevăzută la articolul 325 alineatul (3) litera (a) ar fi mai redusă decât cerinţa de fonduri proprii calculată în conformitate cu abordarea bazată pe modele interne alternative.

(4)O instituţie căreia i s-a acordat aprobarea menţionată la alineatul (2) notifică imediat autorităţilor sale competente faptul că unul dintre birourile sale de tranzacţionare nu mai îndeplineşte cel puţin una dintre cerinţele prevăzute la alineatul respectiv. Instituţiei în cauză nu i se mai permite să aplice prevederile prezentului capitol niciuneia dintre poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare respectiv şi aceasta calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea prevăzută în capitolul 1a pentru toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare de la prima dată de raportare care urmează şi până când instituţia demonstrează autorităţilor competente că biroul de tranzacţionare îndeplineşte din nou toate cerinţele prevăzute la alineatul (2).

(5)Prin derogare de la alineatul (4), în circumstanţe excepţionale autorităţile competente pot permite unei instituţii să continue să utilizeze modelele sale interne alternative în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unui birou de tranzacţionare care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol şi la articolul 325bg alineatul (1). În cazul în care autorităţile competente exercită puterea de apreciere menţionată mai sus, acestea notifică ABE şi îşi motivează decizia.

(7)Pentru modificările semnificative ale utilizării modelelor interne alternative pentru care o instituţie a primit aprobare, pentru extinderea sferei de utilizare a modelelor interne alternative pentru care instituţia a primit aprobare, precum şi pentru modificările semnificative ale subsetului de factori de risc modelabili ales de instituţie menţionat la articolul 325bc alineatul (2) este necesară o aprobare separată din partea autorităţilor competente ale instituţiei.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)metodologia de evaluare pe baza căreia autorităţile competente verifică conformitatea unei instituţii cu cerinţele prevăzute în prezentul capitol.

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi indicatorii pe care ABE trebuie să îi utilizeze pentru a stabili dacă au apărut circumstanţe extraordinare.

Art. 325^{b^a}: Cerinţe de fonduri proprii în cazul utilizării unor modele interne alternative

(1)O instituţie care utilizează un model intern alternativ calculează cerinţele de fonduri proprii pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care instituţia a primit aprobare astfel cum se prevede la articolul 325az alineatul (2) ca cea mai mare valoare dintre următoarele elemente:

b)suma următoarelor valori:

(2)Instituţiile care deţin poziţii pe titluri de datorie şi de capital tranzacţionate care sunt incluse în domeniul de aplicare al modelului intern pentru riscul de nerambursare şi sunt atribuite birourilor de tranzacţionare menţionate la alineatul (1) îndeplinesc o cerinţă suplimentară de fonduri proprii, exprimată ca fiind cea mai mare dintre următoarele valori:

(3)O instituţie care utilizează un model intern alternativ calculează cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru toate poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu următoarea formulă:

AIMA

= suma cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatele (1) şi (2);

PLAaddon

= cerinţa de fonduri proprii suplimentare menţionată la articolul 325bg alineatul (2);

ASAnon-aima

= cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în cazul cărora instituţia utilizează abordarea standardizată alternativă pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă;

ASAtotportofoliul

ASAaima

= cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în cazul cărora instituţia utilizează abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă;

Secţiunea 2:Cerinţe generale

Art. 325^{b^b}: Măsura valorii la risc condiţionate

(1)Instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionate menţionată la articolul 325ba alineatul (1) litera (a) pentru orice dată «t» şi orice portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă după cum urmează:

(4)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), o instituţie poate reduce frecvenţa calculării măsurii valorii la risc condiţionată nerestricţionată UESt şi a măsurii valorii la risc condiţionată parţială PESR^S,i, PESR^C,i şi PES_t^FC,i pentru toate categoriile generale de factori de risc i de la zilnic la săptămânal, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:

Art. 325^{b^c}: Calcularea valorilor la risc condiţionate parţiale

(1)Instituţiile calculează toate măsurile valorii la risc condiţionată parţială menţionate la articolul 325bb alineatul (1) după cum urmează:

c)pentru un anumit portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă, instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionată parţială la momentul «t» în conformitate cu următoarea formulă:

PES_t(T, j) = măsura valorii la risc condiţionată parţială determinată prin aplicarea scenariilor unor şocuri viitoare cu un orizont de timp de 10 zile numai setului specific de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu prevăzut la alineatele (2), (3) şi (4) pentru fiecare măsură a valorii la risc condiţionată parţială menţionată la articolul 325bb alineatul (1) şi pentru care orizontul de lichiditate efectiv, determinat în conformitate cu articolul 325bd alineatul (2) este mai mare sau egal cu LH_j.

(2)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^Rs şi PES_t^RS,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

a)la calcularea PES_t^Rs, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare numai unui subset de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu care a fost ales de instituţii, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, astfel încât următoarea condiţie să fie îndeplinită, suma fiind preluată din cele 60 de zile lucrătoare anterioare:

O instituţie care nu mai îndeplineşte cerinţa prevăzută la primul paragraf de la prezenta literă notifică imediat acest fapt autorităţilor competente şi actualizează subsetul de factori de risc modelabili în termen de două săptămâni astfel încât să îndeplinească cerinţa respectivă; în cazul în care, după două săptămâni, instituţia nu a îndeplinit această cerinţă, instituţia revine la abordarea prevăzută în capitolul 1a pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru anumite birouri de tranzacţionare, până în momentul în care respectiva instituţie este în măsură să demonstreze autorităţii competente că îndeplineşte cerinţa prevăzută la primul paragraf de la prezenta literă;

c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice dintr-o perioadă continuă de 12 luni de criză financiară care este identificată de instituţie pentru a maximiza valoarea PES_t^RS; în scopul identificării perioadei de criză respective, instituţiile utilizează o perioadă de observaţie care începe cel târziu la 1 ianuarie 2007, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător; şi

(3)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^RC şi PES_t^RC,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

(4)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^FC şi PES_t^FC,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice din perioada de 12 luni anterioară; atunci când se produce o creştere semnificativă a volatilităţii preţurilor unui număr semnificativ de factori de risc modelabili aferenţi portofoliului unei instituţii care nu sunt incluşi în subsetul de factori de risc menţionat la alineatul (2) litera (a), autorităţile competente pot impune unei instituţii să utilizeze datele istorice pentru o perioadă mai scurtă decât cele 12 luni anterioare, dar această perioadă nu poate fi mai scurtă decât cele şase luni anterioare; autorităţile competente notifică ABE orice decizie prin care impun unei instituţii să utilizeze datele istorice dintr-o perioadă mai scurtă de 12 luni şi îşi motivează decizia respectivă.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de utilizare a datelor de intrare în modelul de măsurare a riscurilor menţionat la prezentul articol, inclusiv criteriile privind acurateţea datelor şi criteriile privind calibrarea datelor de intrare în cazul în care datele de piaţă sunt insuficiente.

Art. 325^{b^d}: Orizonturi de lichiditate

(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie poate decide ca, pentru un anumit birou de tranzacţionare, să înlocuiască orizontul de lichiditate al unei subcategorii generale de factori de risc enumerate în tabelul 2 de la prezentul articol cu unul dintre orizonturile de lichiditate mai lungi enumerate în tabelul 1 de la articolul 325bc. În cazul în care o instituţie ia o astfel de decizie, orizontul de lichiditate mai lung se aplică tuturor factorilor de risc modelabili aferenţi poziţiilor atribuite biroului de tranzacţionare respectiv care au fost încadraţi în respectiva subcategorie generală de factori de risc în scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale în conformitate cu articolul 325bc alineatul (1) litera (c).

(4)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale în conformitate cu articolul 325bc alineatul (1) litera (c), orizontul de lichiditate efectiv al unui anumit factor de risc modelabil aferent unei anumite poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă se calculează după cum urmează:

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

d)definiţiile capitalizării de piaţă scăzute şi a capitalizării de piaţă ridicate în scopul subcategoriei «Preţul titlurilor de capital» şi «Volatilitate» a categoriei de factori de risc de devalorizare pentru «Titluri de capital» din tabelul 2.

Categorii generale de factori de risc	Subcategorii generale de factori de risc	Orizonturi de lichiditate	Lungimea orizontului de lichiditate (în zile)
Rata dobânzii	Cele mai lichide monede şi moneda naţională	1	10
	Alte monede (excluzând monedele cele mai lichide)	2	20
	Volatilitate	4	60
	Alte tipuri	4	60
Marjă de credit	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	2	20
	Obligaţiuni garantate emise de instituţiile de credit din statele membre (categoria «investment grade»)	2	20
	Entităţi suverane (categoria «investment grade»)	2	20
	Entităţi suverane (categoria «high yield»)	3	40
	Societăţi (categoria «investment grade»)	3	40
	Societăţi (categoria «high yield»)	4	60
	Volatilitate	5	120
	Alte tipuri	5	120
Titluri de capital	Preţul titlurilor de capital (capitalizare de piaţă ridicată)	1	10
	Preţul titlurilor de capital (capitalizare de piaţă scăzută)	2	20
	Volatilitate (capitalizare de piaţă ridicată)	2	20
	Volatilitate (capitalizare de piaţă scăzută)	4	60
	Alte tipuri	4	60
Schimb valutar	Cele mai lichide perechi de monede	1	10
	Alte perechi de monede (excluzând cele mai lichide perechi de monede)	2	20
	Volatilitate	3	40
	Alte tipuri	3	40
Marfă	Preţul energiei şi preţul emisiilor de dioxid de carbon	2	20
	Preţul metalelor preţioase şi preţul metalelor neferoase	2	20
	Preţurile altor mărfuri (excluzând preţul energiei, preţul emisiilor de dioxid de carbon, preţul metalelor preţioase şi preţul metalelor neferoase)	4	60
	Volatilitatea energiei şi volatilitatea emisiilor de dioxid de carbon	4	60
	Volatilitatea metalelor preţioase şi volatilitatea metalelor neferoase	4	60
	Volatilitatea altor mărfuri (excluzând volatilitatea energiei, volatilitatea emisiilor de dioxid de carbon, volatilitatea metalelor preţioase şi volatilitatea metalelor neferoase)	5	120
	Alte tipuri	5	120

Art. 325^{b^e}: Evaluarea gradului în care factorii de risc pot fi modelaţi

(2¹)În circumstanţe extraordinare, care apar în perioade de reducere semnificativă a anumitor activităţi de tranzacţionare de pe pieţele financiare, autorităţile competente pot permite instituţiilor care utilizează abordarea prevăzută în prezentul capitol să considere modelabili factori de risc care au fost evaluaţi ca nemodelabili de către instituţiile respective în conformitate cu alineatul (1), cu condiţia să fie îndeplinite următoarele condiţii:

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de evaluare a caracterului modelabil al factorilor de risc în conformitate cu alineatul (1), inclusiv în cazul în care se utilizează date de piaţă puse la dispoziţie de furnizori terţi, precum şi frecvenţa evaluării respective.

Art. 325^{b^f}: Cerinţe de reglementare privind testarea ex post şi factori de multiplicare

(1)În sensul prezentului articol, «depăşire» înseamnă o variaţie de o zi în valoarea unui portofoliu alcătuit din toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente, calculat pe baza modelului intern alternativ al instituţiei în conformitate cu următoarele cerinţe:

(3)Se consideră că biroul de tranzacţionare al unei instituţii îndeplineşte cerinţele testării ex post atunci când numărul de depăşiri pentru biroul de tranzacţionare respectiv care au avut loc în ultimele 250 de zile lucrătoare nu depăşeşte niciuna dintre următoarele:

(4)Instituţiile contabilizează depăşirile zilnice în conformitate cu următoarele:

(6)Factorul de multiplicare (mc) este egal cu cel puţin suma dintre 1,5 şi o majorare determinată în conformitate cu tabelul 3. În cazul portofoliului menţionat la alineatul (5), respectiva majorare se calculează pe baza numărului de depăşiri înregistrate în cea mai recentă perioadă de 250 de zile lucrătoare, astfel cum demonstrează testarea ex post efectuată de către instituţie a nivelului valorii la risc calculat în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf. Calculul majorării este supus criteriilor următoare:

a)o depăşire înseamnă o variaţie de o zi în valoarea portofoliului respectiv care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente, calculată utilizând modelul intern al instituţiei, în conformitate cu cerinţele următoare:

b)numărul de depăşiri este egal cu cel mai mare dintre numărul de depăşiri calculat pe baza modificărilor ipotetice şi numărul de depăşiri calculate pe baza modificărilor efective ale valorii portofoliului;

(7)Autorităţile competente monitorizează caracterul adecvat al factorului de multiplicare menţionat la alineatul (5) şi respectarea de către un birou de tranzacţionare a cerinţelor privind testarea ex post menţionate la alineatul (3). Instituţiile informează prompt autorităţile competente cu privire la depăşirile care rezultă din programul lor de testare ex post şi prezintă o explicaţie pentru depăşirile în cauză şi, în orice caz, informează autorităţile competente cu privire la acest lucru în cel mult cinci zile lucrătoare de la înregistrarea unei depăşiri.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica elementele tehnice care trebuie incluse în modificările efective şi ipotetice ale valorii portofoliului unei instituţii în sensul prezentului articol.

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi criteriile conform cărora o instituţie poate fi autorizată să nu ia în calcul o depăşire în cazul în care modificarea de o zi în valoarea portofoliului său care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente calculat utilizând modelul intern al instituţiei poate fi atribuită unui factor de risc nemodelabil.

Art. 325^{b^g}: Cerinţa privind atribuirea profitului şi a pierderii

(2)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, în cazul în care modificările teoretice ale valorii portofoliului unui birou de tranzacţionare, calculate pe baza modelului de măsurare a riscurilor al instituţiei, sunt suficient de apropiate de modificările ipotetice ale valorii portofoliului biroului de tranzacţionare respectiv calculate pe baza modelului de evaluare al instituţiei, instituţia calculează, pentru toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare respectiv, o cerinţă de fonduri proprii suplimentară faţă de cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatele (1) şi (2).

(3)Pe baza rezultatelor cerinţei privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie stabileşte şi documentează o listă exactă cuprinzând factorii de risc incluşi în modelul de măsurare a riscurilor al instituţiei consideraţi adecvaţi pentru verificarea respectării de către instituţie a cerinţei privind testarea ex post prevăzută la articolul 325bf. Instituţia urmăreşte orice modificare a listei factorilor de risc respectivi.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Art. 325^{b^h}: Cerinţe privind măsurarea riscurilor

(1)Instituţiile care utilizează un model intern de măsurare a riscurilor folosit la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, astfel cum sunt menţionate la articolul 325ba, se asigură că respectivul model respectă cumulativ următoarele cerinţe:

a)modelul intern de măsurare a riscurilor reflectă un număr suficient de factori de risc, care cuprind cel puţin factorii de risc menţionaţi în secţiunea 3 subsecţiunea 1 din capitolul 1a, cu excepţia cazului în care instituţia demonstrează autorităţilor competente că omiterea acestor factori de risc nu are un impact semnificativ asupra rezultatelor cerinţei privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la articolul 325bg; o instituţie este în măsură să explice autorităţilor competente motivele pentru care a încorporat un anumit factor de risc în modelul său de evaluare, dar nu şi în modelul intern de măsurare a riscurilor;

c)modelul intern de măsurare a riscurilor încorporează un set de factori de risc corespunzători ratelor dobânzii pentru fiecare monedă în care instituţia înregistrează poziţii bilanţiere sau extrabilanţiere sensibile la rata dobânzii; instituţia modelează curbele de randament folosind una dintre abordările general acceptate; curba de randament este divizată în diferite benzi de scadenţă pentru a surprinde variaţiile volatilităţii ratelor de-a lungul curbei de randament; pentru expunerile semnificative la riscul de rată a dobânzii în monede şi pe pieţe importante, curba de randament trebuie modelată cu ajutorul a minimum şase benzi de scadenţă, iar numărul de factori de risc utilizaţi pentru a modela curba de randament trebuie să fie proporţional cu natura şi complexitatea strategiilor de tranzacţionare ale instituţiei; modelul trebuie, de asemenea, să surprindă diversificarea riscului legat de variaţiile imperfect corelate ale diferitelor curbe de randament sau ale diferitelor instrumente financiare asupra aceluiaşi emitent-suport;

e)gradul de sofisticare al tehnicii de modelare este proporţional cu importanţa activităţilor instituţiilor pe pieţele de titluri de capital respective; modelul intern de măsurare a riscurilor utilizează un factor de risc distinct cel puţin pentru fiecare dintre pieţele de titluri de capital pe care instituţia deţine poziţii semnificative şi cel puţin un factor de risc care reflectă variaţiile sistemice ale preţurilor titlurilor de capital şi dependenţa factorului de risc respectiv de factorii de risc individuali pentru fiecare piaţă de titluri de capital;

f)modelul intern de măsurare a riscurilor utilizează un factor de risc distinct cel puţin pentru fiecare marfă pe care instituţia deţine poziţii semnificative, cu excepţia cazului în care instituţia deţine o poziţie agregată pe mărfuri de dimensiuni modeste în raport cu toate activităţile sale de tranzacţionare; în acest caz, acesta poate utiliza un factor de risc distinct pentru fiecare tip general de mărfuri; în cazul expunerilor semnificative la pieţele de mărfuri, modelul reflectă riscul variaţiilor imperfect corelate între mărfuri care sunt similare, dar nu identice, expunerea la modificări ale preţurilor la termen rezultate din neconcordanţe de scadenţe şi randamentul de comoditate între poziţiile pe instrumente financiare derivate şi pe numerar;

i)pentru poziţiile pe OPC-uri, instituţiile aplică abordarea de tip look-through poziţiilor-suport ale OPC-urilor cel puţin o dată pe săptămână pentru a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii în conformitate cu prezentul capitol; în cazul în care abordarea de tip look-through este efectuată săptămânal, instituţiile sunt în măsură să monitorizeze riscurile care rezultă din modificările semnificative ale compoziţiei OPC-ului; instituţiile care nu dispun de date de intrare sau de informaţii adecvate pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferentă unei poziţii pe un OPC în conformitate cu abordarea de tip look-through se pot baza pe o terţă parte pentru a obţine datele de intrare sau informaţiile respective, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(2)Instituţiile pot utiliza corelaţii empirice în cadrul categoriilor generale de factori de risc şi, în scopul calculării măsurii valorii la risc condiţionate nerestricţionate UESt menţionate la articolul 325bb alineatul (1), în raport cu toate categoriile generale de factori de risc numai dacă abordarea instituţiei cu privire la măsurarea corelaţiilor respective este judicioasă, consecventă fie cu orizonturile de lichiditate aplicabile, fie, în măsură satisfăcătoare pentru autoritatea competentă, cu orizontul de timp de bază de 10 zile prevăzut la articolul 325bc alineatul (1), şi implementată cu integritate.

Art. 325^{b^i}: Cerinţe calitative

(1)Orice model intern de măsurare a riscurilor utilizat în sensul prezentului capitol este solid din punct de vedere conceptual, este calculat şi implementat cu integritate şi îndeplineşte cumulativ cerinţele calitative următoare:

b)o instituţie are o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii superioare; unitatea în cauză:

g)instituţia derulează în mod frecvent programe riguroase de simulări de criză, inclusiv simulări de criză în sens invers («reverse stress tests»), care cuprind orice model intern de măsurare a riscurilor; rezultatele respectivelor simulări de criză sunt analizate de conducerea superioară cel puţin o dată pe lună şi sunt conforme cu politicile şi limitele aprobate de către organul de conducere; instituţia ia măsuri corespunzătoare în cazul în care rezultatele simulărilor de criză arată pierderi excesive generate de activităţile de tranzacţionare ale instituţiei în anumite circumstanţe;

h)instituţia desfăşoară, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, o analiză independentă a modelelor sale interne de măsurare a riscurilor, fie în cadrul procesului său periodic de audit intern, fie prin mandatarea unei întreprinderi terţe să efectueze analiza în cauză.

(2)Analiza menţionată la alineatul (1) litera (h) include atât activităţile unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzacţionare, cât şi activităţile unităţii independente de control al riscului. Instituţia îşi reexaminează procesul general de administrare a riscurilor cel puţin o dată pe an. Reexaminarea evaluează următoarele aspecte:

Art. 325^{b^j}: Validarea internă

(3)Validarea modelelor interne de măsurare a riscurilor ale unei instituţii nu se limitează la cerinţele privind testarea ex post şi atribuirea profitului şi a pierderii, ci include cel puţin următoarele:

Art. 325^{b^k}: Calcularea măsurii riscurilor pentru scenarii de criză

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)un scenariu extrem al şocurilor viitoare stabilit prin reglementări pentru fiecare subcategorie generală de factori de risc enumerată în tabelul 2 de la articolul 325bd, pe care instituţiile să îl poată utiliza atunci când nu pot elabora un scenariu extrem al şocurilor viitoare în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf sau pe care autorităţile competente să le poată impune instituţiilor să îl aplice dacă nu consideră că scenariul extrem al şocurilor viitoare elaborat de instituţie este satisfăcător;

d)modul în care instituţiile trebuie să prezinte în formă agregată măsurile riscurilor pentru scenarii de criză în cazul tuturor factorilor de risc nemodelabili incluşi în poziţiile din portofoliul lor de tranzacţionare şi în poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă.

Secţiunea 3:Modelul intern pentru riscul de nerambursare

Art. 325^{b^l}: Sfera de aplicare a modelului intern pentru riscul de nerambursare

(1)Toate poziţiile unei instituţii care au fost atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care instituţia a primit aprobarea prevăzută la articolul 325az alineatul (2) sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare în cazul în care poziţiile respective conţin cel puţin un factor de risc pus în corespondenţă cu categoriile generale de factori de risc «capital propriu» sau «marjă de credit» în conformitate cu articolul 325bd alineatul (1). Această cerinţă de fonduri proprii, care se adaugă la riscurile reflectate de cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatul (1), se calculează pe baza modelului intern pentru riscul de nerambursare al instituţiei. Modelul respectiv respectă cerinţele prevăzute în prezenta secţiune.

Art. 325^{b^m}: Aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul de nerambursare

(1)Autorităţile competente acordă unei instituţii aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul de nerambursare pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatul (2) pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 325bl care sunt atribuite unui birou de tranzacţionare pentru care modelul intern pentru riscul de nerambursare să fie conform cu cerinţele stabilite la articolele 325bi, 325bj, 325bn, 325bo şi 325bp.

Art. 325^{b^n}: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare cu utilizarea unui model intern pentru riscul de nerambursare

(1)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare utilizând un model intern pentru riscul de nerambursare în cazul portofoliului tuturor poziţiilor menţionate la articolul 325bl, după cum urmează:

b)pierderea potenţială menţionată la litera (a) reprezintă o pierdere directă sau indirectă la nivelul valorii de piaţă a unei poziţii care a fost cauzată de starea de nerambursare a emitenţilor şi care se adaugă pierderilor eventuale care au fost deja luate în considerare în cadrul evaluării curente a poziţiei; starea de nerambursare a emitenţilor poziţiilor pe titluri de capital este reprezentată de scăderea la zero a cuantumului preţurilor titlurilor de capital ale emitenţilor;

c)instituţiile stabilesc corelaţiile între nerambursările diferiţilor emitenţi pe baza unei metodologii solide din punct de vedere conceptual, utilizând date istorice obiective privind marjele de credit de pe piaţă sau preţurile titlurilor de capital pentru o perioadă de cel puţin 10 ani, care include şi perioada de criză identificată de instituţie în conformitate cu articolul 325bc alineatul (2); calculul corelaţiilor între nerambursările diferiţilor emitenţi este calibrat în funcţie de un orizont de timp de un an;

(3)Prin derogare de la alineatul (1) literele (a) şi (c), o instituţie poate înlocui orizontul de timp de un an cu un orizont de timp de şaizeci de zile pentru calcularea riscului de nerambursare aferent unora dintre poziţiile pe titluri de capital sau tuturor acestor poziţii, după caz. În acest caz, calculul corelaţiilor între nerambursările aferente preţurilor titlurilor de capital şi probabilităţile de nerambursare trebuie să fie consecvent cu un orizont de timp de şaizeci de zile, iar calculul corelaţiilor între nerambursările aferente preţurilor titlurilor de capital şi cele aferente preţurilor obligaţiunilor trebuie să fie consecvent cu un orizont de timp de un an.

Art. 325^{b^o}: Recunoaşterea acoperirilor în cadrul unui model intern pentru riscul de nerambursare

(2)Instituţiile pot recunoaşte, în modelul lor intern pentru riscul de nerambursare, doar efectele acoperirii sau ale diversificării asociate cu poziţii lungi şi poziţii scurte care implică instrumente sau titluri de valoare diferite ale aceluiaşi debitor, precum şi cu poziţii lungi şi poziţii scurte pe emitenţi diferiţi, prin modelarea explicită a poziţiilor lungi şi a poziţiilor scurte brute pe diferitele instrumente, inclusiv prin modelarea riscurilor aferente bazei între emitenţi diferiţi.

(3)În modelele lor interne pentru riscul de nerambursare, instituţiile reflectă riscurile de bază semnificative pe care le au strategiile de acoperire şi care decurg din diferenţele în ceea ce priveşte tipul de produs, rangul în structura capitalului, ratingurile interne sau externe, data emiterii («vintage») şi alte diferenţe.

Art. 325^{b^p}: Cerinţe specifice privind modelul intern pentru riscul de nerambursare

(1)Modelul intern pentru riscul de nerambursare menţionat la articolul 325bm alineatul (1) este în măsură să modeleze intrarea în stare de nerambursare a unor emitenţi individuali, precum şi intrarea simultană în stare de nerambursare a mai multor emitenţi şi reflectă impactul acestor stări de nerambursare la nivelul valorilor de piaţă ale poziţiilor care sunt incluse în sfera de aplicare a modelului respectiv. În acest scop, intrarea în stare de nerambursare a fiecărui emitent în parte este modelată utilizând două tipuri de factori de risc sistematic.

(5)Pentru a simula starea de nerambursare a emitenţilor în modelul intern pentru riscul de nerambursare, estimările instituţiei privind probabilităţile de nerambursare îndeplinesc următoarele cerinţe:

e)o instituţie care nu a primit aprobarea de a estima probabilităţile de nerambursare menţionate la litera (d) elaborează o metodologie internă sau utilizează surse externe pentru a estima aceste probabilităţi de nerambursare în conformitate cu cerinţele aplicabile estimărilor probabilităţii de nerambursare în temeiul prezentului articol.

În sensul primului paragraf litera (d), datele necesare pentru estimarea probabilităţilor de nerambursare ale unui anumit emitent al unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare sunt disponibile dacă, la data calculului, instituţia deţine o poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare pe acelaşi debitor pentru care estimează probabilităţile de nerambursare în conformitate cu titlul II capitolul 3 secţiunea 1 în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în capitolul respectiv.

(6)Pentru a simula starea de nerambursare a emitenţilor în modelul intern pentru riscul de nerambursare, estimările instituţiei privind pierderea în caz de nerambursare îndeplinesc următoarele cerinţe:

d)o instituţie care nu a primit aprobarea de a estima LGD menţionată la litera (c) elaborează o metodologie internă sau utilizează surse externe pentru a estima LGD în conformitate cu cerinţele aplicabile estimărilor LGD în temeiul prezentului articol.

(7)Ca parte a analizei independente şi a validării modelelor interne utilizate în sensul prezentului capitol, inclusiv pentru sistemul de măsurare a riscurilor, instituţiile:

(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească metodologia internă sau sursele externe ale unei instituţii pentru estimarea probabilităţilor de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu alineatul (5) litera (e) şi cu alineatul (6) litera (d).

CAPITOLUL 2:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale şi instrumente specifice

Art. 327: Compensare

(1)Valoarea absolută a excedentului poziţiilor lungi (scurte) ale unei instituţii faţă de poziţiile sale scurte (lungi) pe titluri de capital, instrumente de datorie şi titluri convertibile, identice, precum şi pe contracte financiare futures, opţiuni, warranturi şi warranturi acoperite, identice, reprezintă poziţia sa netă pe fiecare dintre aceste instrumente diferite. La calcularea poziţiei nete, poziţiile pe instrumente financiare derivate se tratează conform dispoziţiilor articolelor 328-330. În cazul în care instituţia deţine instrumente de datorie proprii, acestea nu se iau în considerare la calcularea cerinţelor de capital pentru riscul specific prevăzute la articolul 336.

(2)Nu este permisă compensarea între un titlu convertibil şi o poziţie de semn opus pe instrumentul-suport al acestuia, cu excepţia cazului în care autorităţile competente adoptă o abordare conform căreia se ia în considerare probabilitatea ca un anumit titlu convertibil să fie convertit sau impun o cerinţă de fonduri proprii pentru acoperirea oricărei pierderi pe care conversia ar putea să o determine. Aceste abordări sau cerinţe de fonduri proprii se notifică la ABE. ABE monitorizează practicile din acest domeniu şi, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri.

Art. 328: Contracte futures şi forward pe rata dobânzii

(1)Contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii (FRA) şi angajamentele forward de cumpărare sau vânzare a instrumentelor de datorie se tratează drept combinaţii de poziţii lungi şi scurte. Astfel, o poziţie lungă pe un contract futures pe rata dobânzii se tratează ca o combinaţie între un împrumut luat, cu scadenţă la data livrării contractului futures şi o deţinere a unui activ cu o scadenţă egală cu cea a instrumentului sau a poziţiei noţionale, reprezentând suport la contractul futures în cauză. În mod similar, un contract FRA vândut se tratează ca o poziţie lungă, cu o scadenţă egală cu data decontării plus perioada contractului, şi o poziţie scurtă, cu o scadenţă egală cu data decontării. Atât împrumutul, cât şi activul deţinut se includ în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul specific aferent contractelor futures pe rata dobânzii şi contractelor FRA. Un angajament forward de cumpărare a unui instrument de datorie se tratează ca o combinaţie între un împrumut cu scadenţă la data livrării şi o poziţie lungă (spot) pe însuşi instrumentul de datorie. Împrumutul se include în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, pentru scopurile riscului specific, iar instrumentul de datorie se include în coloana corespunzătoare din cadrul aceluiaşi tabel.

Art. 329: Opţiuni şi warranturi

(1)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe rata dobânzii, pe instrumente de datorie, pe titluri de capital, pe indici bursieri, pe contracte financiare futures, pe swapuri şi pe valute se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe instrumente identice cu instrumentul-suport, sau pe instrumente financiare derivate identice cu instrumentul financiar derivat-suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, menţionate la alineatul (2), într-o manieră proporţională cu amploarea r şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile şi warranturile.

Art. 330: Swapuri

Swapurile se tratează pentru scopurile riscului de rată a dobânzii pe aceeaşi bază ca şi instrumentele din bilanţ. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o instituţie primeşte o rată a dobânzii variabilă şi plăteşte o rată a dobânzii fixă, se tratează ca fiind echivalent cu o poziţie lungă pe un instrument pe rată a dobânzii variabilă cu scadenţă egală cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurtă pe un instrument pe rată a dobânzii fixă cu aceeaşi scadenţă ca şi swapul însuşi.

Art. 331: Riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate

(1)Instituţiile care marchează la piaţă şi administrează riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate reglementate de articolele 328-330 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot, cu aprobarea autorităţilor competente, să utilizeze modelele de sensibilitate pentru a calcula poziţiile menţionate la aceste articole şi le pot utiliza pentru orice obligaţiune care este amortizată pe perioada reziduală, nu şi pentru cele al căror principal este rambursat la final într-o singură rată. Aprobarea se acordă dacă aceste modele generează poziţii care au aceeaşi sensibilitate la modificările ratei dobânzii ca şi fluxurile de numerar-suport. Această sensibilitate se evaluează în raport cu variaţiile independente ale unor rate eşantionate de-a lungul curbei de randament, care să comporte cel puţin un punct de sensibilitate în fiecare dintre benzile de scadenţă prevăzute în tabelul 2 de la articolul 339. Poziţiile se includ în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul general al instrumentelor de datorie.

(2)Instituţiile care nu utilizează modelele prevăzute la alineatul (1) pot să compenseze integral toate poziţiile pe instrumente financiare derivate reglementate de articolele 328-330 care îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:

Art. 332: Instrumente financiare derivate de credit

(1)La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul general şi riscul specific al părţii care îşi asumă riscul de credit («vânzătorul protecţiei») trebuie utilizat, dacă nu se specifică altfel, cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ. În scopul calculării cerinţei de risc specific, alta decât pentru instrumentele de tipul total return swap, se aplică scadenţa instrumentului financiar derivat de credit prevăzută în contract, şi nu scadenţa obligaţiei. Poziţiile se determină după cum urmează:

b)un instrument de tipul «credit default swap» nu creează o poziţie pe riscul general. Pentru scopurile riscului specific, instituţia înregistrează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă, cu excepţia cazului în care instrumentul financiar derivat beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, caz în care se înregistrează o poziţie lungă pe instrumentul financiar derivat. Dacă în cadrul produsului sunt datorate plăţi sub formă de prime sau dobânzi, aceste fluxuri de numerar se reprezintă ca poziţii noţionale pe titluri de stat;

c)un instrument de tipul single name credit linked note creează o poziţie lungă pe riscul general al instrumentului însuşi, ca şi un instrument pe rata dobânzii. Pentru scopul riscului specific se creează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă. Pentru emitentul titlului se creează o poziţie lungă suplimentară. În cazul în care un instrument de tipul credit linked note beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, este necesar să se înregistreze doar o singură poziţie lungă pe riscul specific al instrumentului respectiv;

d)Pe lângă o poziţie lungă pe riscul specific al emitentului instrumentului, un instrument de tipul multiple name credit linked note, care oferă protecţie proporţională, creează o poziţie pe fiecare entitate de referinţă, suma noţională totală a contractului fiind repartizată între poziţii, proporţional cu ponderea pe care o are fiecare expunere faţă de o entitate de referinţă. Atunci când se pot selecta mai multe obligaţii aferente unei entităţi de referinţă, obligaţia cu cea mai mare pondere de risc determină riscul specific.

e)un instrument financiar derivat de credit de tipul «first-asset- to-default» (primul activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentei litere, cuantumul maxim al plăţii poate fi considerat drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

Un instrument financiar derivat de credit de tipul «n-th-asset-to- default» (al n-lea activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă, cu excepţia a n-1 entităţi de referinţă care au cea mai mică cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentului punct, această sumă poate fi considerată drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

(2)Pentru partea care transferă riscul de credit («cumpărătorul protecţiei»), poziţiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzătorul protecţiei, cu excepţia instrumentelor de tipul credit linked note (care nu generează poziţii scurte pe emitent). La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru «cumpărătorul protecţiei», se utilizează cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ.

Art. 333: Titluri vândute în cadrul unui acord repo sau împrumutate

SECŢIUNEA 2:Instrumente de datorie

SUBSECŢIUNEA 1:Risc specific

Art. 336: Cerinţă de fonduri proprii pentru instrumentele de datorie care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Instituţia atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzacţionare pe instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, calculate conform articolului 327, categoriilor corespunzătoare din tabelul 1 în funcţie de emitent/debitor, evaluarea externă sau internă a creditului, precum şi în funcţie de scadenţa reziduală, şi, în continuare, le înmulţeşte cu ponderile prevăzute în tabelul menţionat. Instituţia însumează poziţiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului articol, indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte, în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii pentru acoperirea riscului specific.

Categorii	Cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 0 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	0%
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 20 % sau 50 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit şi alte elemente eligibile aşa cum sunt definite la alineatul (4).	0,25 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mică sau egală cu 6 luni) 1,00 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 6 luni şi mai mică sau egală cu 24 de luni) 1,60 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 24 de luni)
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 100 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	8,00 %
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 150 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	12,00 %

(4)Alte elemente eligibile:

a)poziţii lungi şi scurte pe active pentru care nu este disponibilă o evaluare din partea unei ECAI desemnate, şi care îndeplinesc următoarele condiţii:

c)titluri emise de instituţii care sunt considerate a avea un nivel de calitate a creditului echivalent sau mai ridicat decât cele asociate nivelului 2 de calitate a creditului, conform abordării standardizate pentru riscul de credit al expunerilor faţă de instituţii, şi care sunt supuse unor mecanisme de supraveghere şi reglementare comparabile cu cele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE.

Art. 337: Cerinţă de fonduri proprii pentru instrumentele care sunt poziţii din securitizare

(5)În cazul în care instituţia iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru transferul unei părţi semnificative a riscului prevăzute la articolul 244, instituţia iniţiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerinţa de fonduri proprii, ca şi cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate.

Art. 338: Cerinţă de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie

(2)O instituţie determină cel mai mare dintre următoarele cuantumuri ca cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific în ceea ce priveşte portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie:

SUBSECŢIUNEA 2:Risc general

Art. 339: Calcularea riscului general pe baza scadenţei

(1)În vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului general, toate poziţiile se ponderează corespunzător scadenţei, astfel cum se explică la alineatul (2), în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii necesare pentru acoperirea acestora. Această cerinţă se reduce în cazul în care o poziţie ponderată este deţinută în paralel cu o poziţie ponderată de semn opus, în cadrul aceleiaşi benzi de scadenţă. Reducerea cerinţei se efectuează de asemenea în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus se încadrează în benzi de scadenţă diferite, nivelul reducerii depinzând atât de faptul că cele două poziţii aparţin sau nu aceleiaşi zone, cât şi de zonele specifice în care se încadrează.

(2)Instituţia încadrează poziţiile nete în benzile de scadenţă corespunzătoare din coloana 2 sau, după caz, coloana 3 a tabelului 2 de la alineatul (4). Instituţia realizează acest lucru pe baza scadenţei reziduale, în cazul instrumentelor cu rată fixă şi pe baza perioadei rămase până la următoarea fixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este variabilă înainte de scadenţa finală. Instituţia face, de asemenea, distincţie între instrumentele de datorie cu un cupon de 3 % sau mai mult şi cele cu un cupon sub 3 % şi, în consecinţă, le încadrează în coloana 2 sau coloana 3 a tabelului 2. Apoi, instituţia le înmulţeşte pe fiecare dintre acestea cu ponderea aferentă benzii de scadenţă în cauză din coloana 4 a tabelului 2.

(3)Ulterior, instituţia calculează suma poziţiilor lungi ponderate şi suma poziţiilor scurte ponderate din fiecare dintre benzile de scadenţă. Suma rezultată din punerea în corespondenţă a celor două sume amintite, într-o bandă de scadenţă dată, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă în acea bandă, în timp ce poziţia lungă reziduală sau poziţia scurtă reziduală reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă în aceeaşi bandă. Apoi, se calculează totalul poziţiilor ponderate puse în corespondenţă din toate benzile.

(4)Pentru benzile incluse în fiecare dintre zonele din tabelul 2, instituţia calculează totalurile poziţiilor lungi ponderate nepuse în corespondenţă, în vederea determinării poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru fiecare zonă. În mod similar, totalurile aferente poziţiilor scurte ponderate nepuse în corespondenţă, de la fiecare bandă dintr-o anumită zonă, se însumează în vederea determinării poziţiei scurte ponderate nepuse în corespondenţă pentru acea zonă. Partea aferentă poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru o zonă dată, care este pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă ponderată, nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi zonă, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă pentru zona respectivă. Partea poziţiei lungi ponderate, nepuse în corespondenţă, sau a poziţiei scurte ponderate, nepuse în corespondenţă pentru o zonă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă pentru zona respectivă.

Zonă	Bandă de scadenţă		Pondere (%)	Variaţia presupusă a ratei dobânzii (%)
Zonă	Cupon de 3 % sau mai mult	Cupon sub 3 %	Pondere (%)	Variaţia presupusă a ratei dobânzii (%)
Unu	0 < = 1 lună	0 < = 1 lună	0,00	-
	>1 < = 3 luni	>1 < = 3 luni	0,20	1,00
	>3 < = 6 luni	>3 < = 6 luni	0,40	1,00
	>6 < = 12 luni	>6 < = 12 luni	0,70	1,00
Doi	>1 < = 2 ani	> 1,0 < = 1,9 ani	1,25	0,90
	>2 < = 3 ani	> 1,9 < = 2,8 ani	1,75	0,80
	>3 < = 4 ani	> 2,8 < = 3,6 ani	2,25	0,75
Trei	>4 < = 5 ani	> 3,6 < = 4,3 ani	2,75	0,75
	>5 < = 7 ani	> 4,3 < = 5,7 ani	3,25	0,70
	>7 < = 10 ani	> 5,7 < = 7,3 ani	3,75	0,65
	>10 < = 15 ani	> 7,3 < = 9,3 ani	4,50	0,60
	>15 < = 20 ani	> 9,3 < = 10,6 ani	5,25	0,60
	> 20 ani	>10,6 < = 12,0 ani	6,00	0,60
		> 12,0 < = 20,0 ani	8,00	0,60
		> 20 ani	12,50	0,60

(5)Cuantumul aferent poziţiei lungi sau scurte ponderate, nepuse în corespondenţă în zona unu, care este pus în corespondenţă cu poziţia scurtă sau lungă ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi. Acelaşi calcul se realizează ulterior pentru partea rămasă din poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi şi poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona trei, în vederea calculării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele doi şi trei.

(9)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei se calculează prin însumarea următoarelor elemente:

Art. 340: Calcularea riscului general pe baza duratei

(2)Conform abordării bazate pe durată menţionate la alineatul (1), instituţia ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument de datorie cu rată fixă şi calculează randamentul la scadenţă al acestuia, care este rata de actualizare implicită pentru titlul respectiv. În cazul instrumentelor cu rată variabilă, instituţia ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument şi calculează randamentul pornind de la ipoteza că principalul este scadent la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii.

(3)Apoi, instituţia calculează durata modificată pentru fiecare instrument de datorie pe baza următoarei formule:

(6)Instituţia calculează poziţiile lungi ponderate pe baza duratei, precum şi poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, în cadrul fiecărei zone. Suma rezultată din punerea în corespondenţă, în fiecare zonă, a poziţiilor lungi ponderate pe baza duratei cu poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, reprezintă poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru zona respectivă.

(7)Ulterior, cerinţa de fonduri proprii a instituţiei se calculează ca sumă a următoarelor elemente:

SECŢIUNEA 3:Titluri de capital

Art. 341: Poziţii nete pe titluri de capital

Art. 344: Indici bursieri

(1)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care se precizează indicii bursieri pentru care sunt disponibile tratamentele prevăzute la alineatul (4) a doua teză.

(3)Contractele futures pe indici bursieri, echivalentele delta ale opţiunilor pe contractele futures pe indici bursieri şi ale opţiunilor pe indici bursieri, care sunt denumite în continuare, în mod colectiv, «contracte futures pe indici bursieri», se pot descompune în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente. Aceste poziţii pot fi tratate ca poziţii pe titlurile de capital-suport respective şi pot fi compensate cu poziţii de semn opus pe înseşi titlurile de capital-suport. Instituţiile notifică autoritatea competentă cu privire la modul în care utilizează acest tratament.

SECŢIUNEA 4:Angajamente de preluare fermă (underwriting)

Art. 345: Reducerea poziţiilor nete

(1)În cazul angajamentelor de preluare fermă de titluri de datorie şi de capital, o instituţie poate utiliza procedura ce urmează la calcularea cerinţelor de fonduri proprii. În primul rând, instituţia calculează poziţiile nete prin deducerea poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi, pe baza unor înţelegeri formale. Instituţia reduce apoi poziţiile nete cu factorii de reducere prevăzuţi în tabelul 4 şi calculează cerinţele de fonduri proprii utilizând poziţiile reduse aferente angajamentelor de preluare fermă.

SECŢIUNEA 5:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul specific aferent poziţiilor acoperite prin instrumente financiare derivate de credit

Art. 346: Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit

(3)Se realizează o recunoaştere integrală atunci când valoarea celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi aproximativ în aceeaşi măsură. Acest lucru se întâmplă în următoarele situaţii:

(4)Se aplică o compensare de 80 % atunci când valorile celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi când există o corespondenţă perfectă în ceea ce priveşte obligaţia de referinţă, în ceea ce priveşte scadenţa obligaţiei de referinţă şi cea a instrumentului financiar derivat de credit, precum şi în ceea ce priveşte moneda expunerii-suport. În plus, caracteristicile principale ale instrumentului financiar derivat de credit, prevăzute în contract, nu fac ca modificarea de preţ a instrumentului financiar derivat de credit să devieze semnificativ de la modificările de preţ ale poziţiei cash. În măsura în care prin intermediul tranzacţiei se transferă risc, se aplică o compensare de 80 % a riscului specific pentru segmentul din tranzacţie cu cerinţa de fonduri proprii mai mare, în timp ce cerinţele pentru riscul specific aferente celuilalt segment sunt zero.

(5)În alte situaţii în afară de cele menţionate la alineatele (3) şi (4), se realizează o recunoaştere parţială în următoarele situaţii:

a)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (3) litera (b), dar există neconcordanţă între active, respectiv între obligaţia de referinţă şi expunerea-suport. În această situaţie, poziţiile trebuie să îndeplinească şi următoarele cerinţe:

c)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (4) dar, în ceea ce priveşte activele, există neconcordanţă între poziţia cash şi instrumentul financiar derivat de credit. Totuşi, activul-suport este inclus în obligaţiile (de livrare), în cadrul documentaţiei instrumentului financiar derivat de credit.

Art. 347: Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit de tipul «first to default» şi «n-th-to default»

a)atunci când o instituţie obţine o protecţie a creditului pentru o serie de entităţi de referinţă-suport pentru un instrument financiar derivat de credit cu condiţia ca prima nerambursare din cadrul activelor să declanşeze plata şi ca acest eveniment de credit să determine încetarea contractului, instituţia poate compensa riscul specific pentru entitatea de referinţă căreia i se aplică cea mai scăzută cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific dintre entităţile de referinţă-suport, conform tabelului 1 de la articolul 336;

b)atunci când al n-lea caz de nerambursare din cadrul expunerilor declanşează plata în baza protecţiei creditului, cumpărătorul protecţiei poate compensa riscul specific numai dacă protecţia a fost obţinută şi pentru cazurile de nerambursare de la 1 la n-1 sau dacă s-au produs deja n-1 cazuri de nerambursare. În astfel de cazuri se urmează metodologia descrisă la litera (a) pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul «first-to-default», adaptată corespunzător pentru produsele de tipul «nth-to-default».

SECŢIUNEA 6:Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri

Art. 348: Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri

Art. 349: Criterii generale pentru OPC-uri

a)prospectul de emisiune al OPC-ului sau documentul echivalent include toate elementele următoare:

Art. 350: Metode specifice pentru OPC-uri

(1)În cazul în care instituţia are cunoştinţă de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, instituţia poate ţine cont de acestea pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific). În baza acestei abordări, poziţiile pentru OPC sunt tratate ca poziţii pe investiţiile-suport ale OPC. Este permisă compensarea între poziţiile pe investiţiile-suport ale OPC-ului şi alte poziţii deţinute de instituţie, atât timp cât instituţia deţine un număr suficient de acţiuni sau unităţi pentru a permite răscumpărarea/crearea, pe seama acestor acţiuni/unităţi, a investiţiilor-suport.

(2)Instituţiile pot calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific) aferent poziţiilor pe OPC-uri, luând în considerare poziţii care reprezintă poziţiile necesare pentru a reproduce componenţa şi performanţa indicelui sau coşului fix de titluri de capital sau titluri de datorie, generate extern, menţionate la litera (a), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

(3)În cazul în care instituţia nu are cunoştinţă de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, instituţia poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

(4)Instituţiile se pot baza pe următoarele părţi terţe în ceea ce priveşte calcularea şi raportarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de poziţie aferent poziţiilor pe OPC-uri care corespund cazurilor descrise la alineatele (1)-(4), în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul capitol:

CAPITOLUL 3:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul valutar

Art. 351: De minimis şi ponderarea pentru riscul valutar

Art. 352: Calculul poziţiei totale nete pe valute

(1)Poziţia deschisă netă a instituţiei pe fiecare valută (inclusiv moneda de raportare) şi pe aur se calculează ca sumă a următoarelor elemente (pozitive sau negative):

e)valoarea de piaţă a altor opţiuni.

Valoarea delta utilizată în scopurile literei (d) este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificările minore ale preţului de piaţă al suportului.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, într-o manieră proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile.

Art. 353: Riscul valutar al OPC-urilor

(2)Instituţiile se pot baza pe raportările următoarelor părţi terţe privind poziţiile pe valută ale OPC-ului:

(3)Dacă o instituţie nu are cunoştinţă de poziţiile pe valută ale unui OPC, se presupune că acesta a investit până la limita maximă permisă potrivit mandatului OPC-ului privind investiţiile în valută, iar instituţia trebuie să ia în considerare, atunci când calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul valutar în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare, expunerea indirectă maximă pe care ar putea să o înregistreze prin asumarea de poziţii cu efect de levier (leveraged positions) prin intermediul OPC-ului. Aceasta se realizează prin creşterea proporţională a poziţiei pe OPC până la nivelul maxim al expunerii faţă de investiţiile-suport care rezultă din mandatul privind activitatea de investire. Poziţia ipotetică pe valută a OPC-ului se tratează ca o valută distinctă potrivit tratamentului aplicabil investiţiilor în aur, cu adăugarea poziţiei lungi totale la poziţia valutară deschisă lungă totală şi a poziţiei scurte totale la poziţia valutară deschisă scurtă totală, în situaţia în care direcţia investiţiei OPC-ului este disponibilă. Nu este permisă compensarea între aceste poziţii înainte de efectuarea calculului.

Art. 354: Valute strâns corelate

(1)Instituţiile pot să menţină cerinţe de fonduri proprii mai mici pentru poziţiile pe valute strâns corelate relevante. Se consideră că două valute sunt strâns corelate numai dacă, în următoarele 10 zile lucrătoare, apariţia unei pierderi, din poziţii egale şi opuse pe astfel de valute, de 4 % sau mai puţin din valoarea respectivei poziţii puse în corespondenţă (exprimată în moneda de raportare), are o probabilitate - calculată pe baza ratelor de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani - de cel puţin 99 %, când se foloseşte o perioadă de observare de trei ani, şi de cel puţin 95 %, când se foloseşte o perioadă de observare de cinci ani. Cerinţa de fonduri proprii pentru poziţia pusă în corespondenţă, pe două valute strâns corelate, este de 4 % înmulţit cu valoarea poziţiei puse în corespondenţă.

(2)La calcularea cerinţelor prevăzute în acest capitol, instituţiile pot să nu ia în considerare poziţiile pe valute care fac obiectul unui acord interguvernamental obligatoriu din punct de vedere legal de limitare a variaţiei acestora faţă de alte valute prevăzute în acordul respectiv. Instituţiile îşi calculează poziţiile puse în corespondenţă pe aceste valute şi le supun unei cerinţe de fonduri proprii care să nu fie mai mică de jumătate din variaţia maximă permisă valutelor în cauză, prevăzută în respectivul acord interguvernamental.

(6)În cazul în care datele privind ratele de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani - referitoare la poziţii egale şi opuse pe două valute pe perioada următoarelor 10 zile lucrătoare - arată că cele două valute sunt perfect corelate pozitiv şi că instituţia se poate confrunta oricând cu un spread zero între cotaţiile bid şi ask pe tranzacţiile respective, instituţia poate, cu aprobarea explicită a autorităţii sale competente, să aplice o cerinţă de fonduri proprii de 0 % până la sfârşitul lui 2017.

CAPITOLUL 4:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de marfă

Art. 356: Activităţi cu mărfuri auxiliare

(1)Instituţiile care desfăşoară activităţi cu mărfuri agricole auxiliare pot stabili cerinţele de fonduri proprii pentru stocul fizic de mărfuri la sfârşitul fiecărui an pentru anul următor, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 357: Poziţii pe mărfuri

Art. 358: Instrumente speciale

(2)Swapurile pe mărfuri, în care un segment al tranzacţiei este un preţ fixat, iar celălalt este preţul de piaţă curent, sunt tratate ca o serie de poziţii egale cu cuantumul noţional al contractului, o poziţie corespunzând, unde este cazul, fiecărei plăţi aferente swapului, şi sunt încadrate în benzile de scadenţă prevăzute la articolul 359 alineatul (1). Poziţiile sunt poziţii lungi dacă instituţia plăteşte un preţ fix şi primeşte un preţ variabil şi sunt poziţii scurte dacă instituţia primeşte un preţ fix şi plăteşte un preţ variabil. Swapurile pe mărfuri, în care segmentele tranzacţiei sunt pe mărfuri diferite, se raportează în benzile de scadenţă relevante pentru abordarea pe benzi de scadenţă.

(3)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe mărfuri sau pe instrumentele financiare derivate pe mărfuri se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe mărfuri fungibile identice cu marfa fungibilă suport, sau pe instrumente financiare derivate pe mărfuri fungibile identice cu instrumentul financiar derivat - suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, într-o manieră proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile.

Art. 359: Abordarea pe benzi de scadenţă

(4)Acea parte a poziţiei lungi, nepusă în corespondenţă în cadrul unei anumite benzi de scadenţă, care este, mai departe, pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă, nepusă în corespondenţă în cadrul unei benzi de scadenţă, sau invers, reprezintă poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă. Acea parte a poziţiei lungi sau scurte, nepusă în corespondenţă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă.

(5)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei pentru fiecare marfă se calculează, pe baza benzilor de scadenţă relevante, ca sumă a următoarelor:

Art. 360: Abordare simplificată

Art. 361: Abordare extinsă pe benzi de scadenţă

TITLUL V:CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE DECONTARE

Art. 378: Riscul de decontare/livrare

Art. 379: Tranzacţii incomplete

(1)O instituţie trebuie să deţină fonduri proprii, după cum este prevăzut în tabelul 2, dacă:

b)în cazul tranzacţiilor transfrontaliere, a trecut o zi sau mai mult de când aceasta a efectuat plata ori livrarea.

Coloana 1	Coloana 2	Coloana 3	Coloana 4
Tipul tranzacţiei	Până la prima plată contractuală sau primul segment al livrării	De la prima plată contractuală sau primul segment al livrării şi până la patru zile după a doua plată contractuală sau al doilea segment al livrării	De la 5 zile lucrătoare după a doua plată contractuală sau al doilea segment al livrării şi până la stingerea tranzacţiei
Tranzacţie incompletă	Nicio cerinţă de capital	Se tratează ca o expunere	Se tratează ca o expunere ponderată la risc cu 1 250 %

(2)La aplicarea unei ponderi de risc expunerilor din tranzacţiile incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din tabelul 2, o instituţie care utilizează abordarea IRB prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 3, poate atribui probabilităţi de nerambursare contrapărţilor pentru care nu are alte expuneri în afara portofoliului de tranzacţionare, pe baza ratingului extern al contrapărţii. Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (LGD - loss given default) pot aplica valoarea pierderilor în caz de nerambursare prevăzută la articolul 161 alineatul (1) expunerilor din tranzacţii incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din tabelul 2, cu condiţia să aplice respectiva valoare a pierderii în caz de nerambursare tuturor expunerilor de acest tip. Alternativ, o instituţie care utilizează abordarea IRB prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 3 poate aplica ponderile de risc ale abordării standardizate, aşa cum este prevăzut în partea a treia titlul II capitolul 2, cu condiţia să le aplice tuturor expunerilor de acest tip, sau poate aplica o pondere de risc de 100 % tuturor expunerilor de acest tip.

TITLUL VI:CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE AJUSTARE A EVALUĂRII CREDITULUI

Art. 381: Înţelesul ajustării evaluării creditului

În sensul prezentului titlu şi al capitolului 6 din titlul II, «Ajustarea evaluării creditului» sau «CVA» (Credit Valuation Adjustment) înseamnă o ajustare la cursul mediu al pieţei a portofoliului de tranzacţii încheiate cu o contraparte. Această ajustare reflectă valoarea de piaţă curentă a riscului de credit pe care îl reprezintă contrapartea pentru instituţie, dar nu reflectă valoarea de piaţă curentă a riscului de credit pe care îl reprezintă instituţia pentru contraparte.

Art. 382: Domeniu de aplicare

(4)Următoarele tranzacţii sunt excluse de la aplicarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA:

a¹)tranzacţiile intragrup încheiate cu contrapărţi nefinanciare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care fac parte din acelaşi grup, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)tranzacţiile din interiorul grupului încheiate cu contrapărţi financiare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, instituţii financiare sau societăţi prestatoare de servicii auxiliare care sunt stabilite în Uniune sau care sunt stabilite într-o ţară terţă care aplică respectivelor contrapărţi financiare, instituţii financiare sau societăţi prestatoare de servicii auxiliare cerinţe prudenţiale şi cerinţe de supraveghere care sunt cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, cu excepţia situaţiei în care statele membre adoptă dispoziţii de drept intern care prevăd separarea structurală a activităţilor din cadrul unui grup bancar, caz în care autorităţile competente pot cere includerea în cerinţele de fonduri proprii a tranzacţiilor din interiorul grupului efectuate între instituţii separate din punct de vedere structural;

d)tranzacţiile cu contrapărţile menţionate la articolul 1 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi tranzacţiile cu contrapărţile pentru care articolul 114 alineatul (4) şi articolul 115 alineatul (2) din prezentul regulament specifică o pondere de risc de 0 % pentru expunerile la respectivele contrapărţi.

(4¹)Prin derogare de la alineatul (4) de la prezentul articol, o instituţie poate alege să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA, utilizând oricare dintre abordările menţionate la articolul 382a alineatul (1), pentru tranzacţiile care sunt excluse în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, în cazul în care instituţia utilizează acoperiri eligibile determinate în conformitate cu articolul 386 pentru a diminua riscul CVA al tranzacţiilor respective. Instituţiile stabilesc politici pentru a preciza aplicarea şi calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru astfel de tranzacţii.

(4²)Instituţiile raportează autorităţilor lor competente rezultatele calculelor cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru toate tranzacţiile menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol. În sensul respectivei cerinţe de raportare, instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordările relevante prevăzute la articolul 382a alineatul (1) pe care le-ar fi utilizat pentru a îndeplini o cerinţă de fonduri proprii pentru riscul CVA dacă tranzacţiile respective nu ar fi fost excluse din domeniul de aplicare în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.

(5)ABE reanalizează până la 1 ianuarie 2015 şi ulterior la fiecare doi ani, ţinând cont de evoluţiile în materie de reglementare pe plan internaţional şi incluzând metodologii potenţiale referitoare la calibrarea şi pragurile pentru aplicarea costurilor cerinţelor de capital corespunzătoare riscului CVA contrapărţilor nefinanciare din ţări terţe.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi criteriile pe care instituţiile trebuie să le utilizeze pentru a evalua dacă expunerile la riscul CVA care decurg din operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare evaluate la valoarea justă sunt semnificative, precum şi frecvenţa evaluării respective.

Art. 382^a: Abordări pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru toate tranzacţiile menţionate la articolul 382 în conformitate cu următoarele abordări:

(5)În sensul alineatului (3) litera (c), condiţiile menţionate la alineatul şi litera respective includ următoarele:

b)aprobarea acordată de autorităţile competente de a utiliza abordarea menţionată la alineatul (1) litera (a) se limitează la setul de compensare ipotetic corespunzător şi nu vizează toate tranzacţiile din setul de compensare eligibil.

Art. 383: Abordarea standardizată

(1)Autoritatea competentă acordă unei instituţii aprobarea de a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru un portofoliu de tranzacţii cu una sau mai multe contrapărţi utilizând abordarea standardizată în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, după ce a evaluat dacă instituţia respectă următoarele cerinţe:

e)instituţia a creat o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi de unitatea menţionată la litera (a) şi care raportează direct organismului de conducere; unitatea de control al riscului este responsabilă de conceperea şi punerea în aplicare a abordării standardizate şi elaborează şi analizează rapoarte lunare cu privire la rezultatele abordării respective şi, în plus, unitatea de control al riscului evaluează caracterul adecvat al limitelor de tranzacţionare ale instituţiei şi include rezultatele evaluării respective în rapoartele sale lunare; unitatea de control al riscului dispune de personal suficient cu un nivel de competenţe adecvat pentru îndeplinirea scopului său.

(2)În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA, se aplică următoarele definiţii:

(3)Instituţiile determină cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA conform abordării standardizate ca suma următoarelor cerinţe de fonduri proprii calculate în conformitate cu articolul 383b:

Art. 383^a: Modelul de CVA reglementară

(1)Un model de CVA reglementară utilizat pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 383 este solid din punct de vedere conceptual, se pune în aplicare cu integritate şi respectă toate cerinţele următoare:

d)la fiecare moment ulterior, expunerea viitoare actualizată simulată a portofoliului de tranzacţii cu o contraparte se calculează cu ajutorul unui model de calcul al expunerii prin reevaluarea tuturor tranzacţiilor din portofoliul respectiv, pe baza modificărilor comune simulate ale factorilor de risc de piaţă care sunt semnificativi pentru acele tranzacţii, utilizând un număr adecvat de scenarii şi actualizând preţurile până la data efectuării calculului pe baza ratelor dobânzii fără risc;

f)în cazul în care tranzacţiile din portofoliu sunt incluse într-un set de compensare care face obiectul unui contract în marjă şi al evaluării zilnice la preţul pieţei, garanţiile reale furnizate şi primite ca parte a contractului respectiv sunt recunoscute ca fiind un factor de diminuare a riscului în expunerea viitoare actualizată simulată, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

În sensul primului paragraf litera (f) punctul (iii) de la prezentul alineat, în cazul în care a înfiinţat deja o unitate de administrare a garanţiilor reale pentru a utiliza metoda modelului intern menţionată la articolul 283, instituţia nu este obligată să înfiinţeze o unitate suplimentară de administrare a garanţiilor reale dacă instituţia respectivă demonstrează autorităţii sale competente că unitatea respectivă respectă cerinţele prevăzute la articolul 287 pentru garanţiile reale recunoscute în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea standardizată.

(2)În sensul alineatului (1) litera (b), în cazul în care marjele instrumentelor de tipul credit default swap ale contrapărţii sunt observabile pe piaţă, o instituţie utilizează aceste marje. În cazul în care nu sunt disponibile astfel de marje ale instrumentelor de tipul credit default swap, instituţiile utilizează una dintre următoarele:

(3)O instituţie care utilizează un model de CVA reglementară respectă toate cerinţele calitative următoare:

c)instituţia dispune de o unitate de validare independentă care este responsabilă cu validarea efectivă iniţială şi continuă a modelului de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol; această unitate este independentă de unităţile care se ocupă de creditele comerciale şi de unităţile de tranzacţionare, inclusiv de unitatea menţionată la articolul 383 alineatul (1) litera (a), şi raportează direct conducerii superioare; unitatea dispune de personal suficient cu un nivel de competenţe adecvat pentru îndeplinirea scopului respectiv;

e)instituţia documentează procesul de validare iniţială şi continuă a modelului de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1), la un nivel de detaliere care ar permite unei părţi terţe să înţeleagă modul în care funcţionează modelele, limitările şi ipotezele lor principale şi să recreeze analiza; documentaţia respectivă stabileşte frecvenţa minimă cu care se efectuează validarea continuă, precum şi alte circumstanţe, cum ar fi o schimbare bruscă a comportamentului pe piaţă, în care se efectuează o validare suplimentară; documentaţia descrie modul în care se efectuează validarea în ceea ce priveşte fluxurile de date şi portofoliile, ce analize sunt utilizate şi modul în care sunt constituite portofoliile reprezentative ale contrapărţilor;

h)modelul de CVA reglementară utilizat de instituţie pentru calcularea expunerii viitoare actualizate simulate menţionate la alineatul (1) reflectă condiţiile şi specificaţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă într-un mod prompt, complet şi prudent; condiţiile şi specificaţiile se păstrează într-o bază de date securizată, care face obiectul unui audit formal şi periodic; transmiterea datelor privind condiţiile şi specificaţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă în vederea integrării în modelul de calcul al expunerii face, de asemenea, obiectul auditului intern, iar între modelul intern şi sistemele de date-sursă există procese de reconciliere formală pentru a verifica în permanenţă dacă specificaţiile şi condiţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă sunt reflectate corect sau, cel puţin, prudent în sistemul de calcul al expunerii;

i)intrările de date de piaţă curente şi istorice utilizate în model de instituţie pentru calcularea expunerii viitoare actualizate simulate menţionate la alineatul (1) se obţin independent de liniile de activitate şi se introduc în modelul respectiv în mod prompt şi complet şi se păstrează într-o bază de date securizată care face obiectul unui audit formal şi periodic; o instituţie dispune de un proces bine dezvoltat de verificare a integrităţii datelor pentru a gestiona observaţiile privind date neadecvate; în cazul în care modelul se bazează pe date de substituire a datelor de piaţă, instituţia elaborează politici interne pentru a identifica substituenţi adecvaţi şi demonstrează în mod empiric şi în permanenţă că substituenţii oferă o reprezentare prudentă a riscului-suport;

j)modelul de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) cuprinde informaţiile specifice cu privire la tranzacţii şi informaţiile contractuale care sunt necesare pentru a putea agrega expunerile la nivelul setului de compensare; instituţia verifică dacă în cadrul modelului tranzacţiile sunt atribuite setului de compensare adecvat.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)care alte instrumente menţionate la alineatul (2) litera (a) sunt adecvate pentru a estima probabilităţile de nerambursare ale contrapărţii şi modul în care instituţiile trebuie să efectueze această estimare.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)metodologia de evaluare pe baza căreia autorităţile competente trebuie să verifice respectarea de către o instituţie a cerinţelor prevăzute la articolele 383 şi 383a.

Art. 383^b: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile delta şi vega

(2)Pentru fiecare clasă de risc menţionată la articolul 383 alineatul (2), sensibilitatea CVA-urilor agregate şi sensibilitatea tuturor poziţiilor pe acoperiri eligibile care intră sub incidenţa cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul delta sau vega la fiecare dintre factorii de risc delta sau vega aplicabili incluşi în clasa de risc respectivă se calculează utilizând formulele corespunzătoare prevăzute la articolele 383i şi 383j. În cazul în care valoarea unui instrument depinde de mai mulţi factori de risc, sensibilitatea se determină separat pentru fiecare factor de risc.

(4)O instituţie poate introduce factori de risc suplimentari care să corespundă instrumentelor bazate pe indici calificaţi pentru următoarele clase de risc:

c)riscul de devalorizare a titlurilor de capital.

O instituţie calculează sensibilităţile la riscurile delta şi vega la un factor de risc al unui indice calificat ca sensibilitate unică la indicele calificat suport. În cazul în care 75 % din componentele unui indice calificat sunt puse în corespondenţă cu acelaşi sector, astfel cum se prevede la articolele 383p, 383s şi 383v, instituţia pune în corespondenţă indicele calificat cu sectorul respectiv. În celelalte cazuri, instituţia pune în corespondenţă sensibilitatea cu banda relevantă a indicelui calificat.

(5)Sensibilităţile ponderate ale CVA agregată şi ale valorii de piaţă a tuturor acoperirilor eligibile pentru fiecare factor de risc se calculează înmulţind sensibilităţile nete respective cu ponderea de risc corespunzătoare, în conformitate cu următoarele formule:

(7)Sensibilităţile nete ponderate din cadrul aceleiaşi benzi sunt agregate în conformitate cu următoarea formulă, utilizând corelaţiile corespunzătoare

kl pentru sensibilităţile ponderate din cadrul aceleiaşi benzi prevăzute la articolele 383l, 383t şi 383q, obţinându-se sensibilitatea specifică benzii Kb:

(8)Sensibilitatea specifică benzii se calculează în conformitate cu alineatele (5), (6) şi (7) de la prezentul articol pentru fiecare bandă din cadrul unei clase de risc. După ce sensibilitatea specifică benzii a fost calculată în cazul tuturor benzilor, sensibilităţile ponderate la toţi factorii de risc din toate benzile sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, utilizând corelaţiile corespunzătoare

bc pentru sensibilităţile ponderate din diferitele benzi prevăzute la articolele 383l, 383o, 383r, 383u, 383w şi 383z obţinându-se cerinţele de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscul delta sau vega:

Art. 383^c: Factorii de risc de rată a dobânzii

(1)Pentru factorii de risc de rată a dobânzii delta, inclusiv riscul de rată a inflaţiei, există o bandă pentru fiecare monedă, iar fiecare bandă cuprinde diferite tipuri de factori de risc.

(5)În cazul în care instituţiile nu pot aplica abordarea menţionată la alineatul (4), ratele fără risc se bazează pe una sau mai multe curbe swap implicite de piaţă utilizate de instituţii pentru a marca poziţiile la piaţă, precum curbele swap pe rata dobânzii interbancare oferită.

(6)Factorii de risc de rată a dobânzii vega aplicabili instrumentelor din portofoliul CVA care sunt sensibile la volatilitatea ratei dobânzii sunt toate volatilităţile ratei dobânzii aferente tuturor momentelor specifice pentru o anumită monedă. Factorii de risc de rată a inflaţiei vega aplicabili instrumentelor din portofoliul CVA care sunt sensibile la volatilitatea ratei inflaţiei sunt toate volatilităţile ratei inflaţiei aferente tuturor momentelor specifice pentru o anumită monedă. Există o singură sensibilitate netă la rata dobânzii şi o singură sensibilitate netă la rata inflaţiei calculate pentru fiecare monedă.

Art. 383^d: Factorii de risc valutar

(1)Factorii de risc valutar delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor din portofoliul CVA sensibile la cursurile de schimb valutar la vedere sunt toate cursurile de schimb valutar la vedere dintre moneda în care este denominat un instrument şi moneda de raportare a instituţiei sau moneda de bază a instituţiei, în cazul în care instituţia utilizează o monedă de bază în conformitate cu articolul 325q alineatul (7). Pentru fiecare pereche de monede există o singură bandă, care cuprinde un singur factor de risc şi o singură sensibilitate netă.

Art. 383^e: Factorii de risc de marjă de credit al contrapărţii

Art. 383^f: Factorii de risc de marjă de credit de referinţă

Art. 383^g: Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital

Art. 383^h: Factorii de risc de marfă

Art. 383ⁱ: Sensibilităţile la riscul delta

(1)Instituţiile calculează sensibilităţile delta care constau în factorii de risc de rată a dobânzii după cum urmează:

a)sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în rate fără risc, precum şi ale unei acoperiri eligibile la aceşti factori de risc se calculează după cum urmează:

b)sensibilităţile delta la factorii de risc care constau în rate ale inflaţiei, precum şi ale unei acoperiri eligibile la aceşti factori de risc se calculează după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în cursurile de schimb valutar la vedere, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în ratele de marjă de credit ale contrapărţii, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

	= sensibilităţile CVA agregate la un factor de risc de rată de marjă de credit a contrapărţii;
ccskt	= valoarea factorului de risc de rată de marjă de credit a contrapărţii k la scadenţa t;
VCVA	= CVA agregată calculată pe baza modelului de CVA reglementară;
x,y	= alţi factori de risc decât ccskt în VCVA;
	= sensibilităţile acoperirii eligibile i la un factor de risc de rată de marjă de credit a contrapărţii;
Vi	= funcţia de evaluare a acoperirii eligibile i;
w,z	= alţi factori de risc decât ccskt din funcţia de evaluare Vi.

(4)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în ratele de marjă de credit de referinţă, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

	= sensibilităţile CVA agregate la un factor de risc de rată de marjă de credit de referinţă;
rcskt	= valoarea factorului de risc de rată de marjă de credit de referinţă k la scadenţa t;
VCVA	= CVA agregată calculată pe baza modelului de CVA reglementară;
x,y	= alţi factori de risc decât ccskt în VCVA;
	= sensibilităţile acoperirii eligibile i la un factor de risc de rată de marjă de credit de referinţă;
Vi	= funcţia de evaluare a acoperirii eligibile i;
w,z	= alţi factori de risc decât ccskt din funcţia de evaluare Vi.

(5)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în preţurile spot ale titlurilor de capital, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

(6)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în preţurile spot ale mărfurilor, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

Art. 383^j: Sensibilităţile la riscul vega

	= sensibilităţile CVA agregate la un factor de risc de volatilitate implicită;
volk	= valoarea factorului de risc de volatilitate implicită;
VCVA	= CVA agregată calculată pe baza modelului de CVA reglementară;
x,y	= alţi factori de risc decât volk din funcţia de evaluare VCVA;
	= sensibilităţile instrumentului de acoperire eligibil i la un factor de risc de volatilitate implicită;
Vi	= funcţia de evaluare a acoperirii eligibile i;
w,z	= alţi factori de risc decât volk din funcţia de evaluare Vi.

Art. 383^k: Ponderile de risc pentru riscul de rată a dobânzii

Art. 383^l: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de rată a dobânzii

Art. 383ⁿ: Ponderile de risc pentru riscul valutar

Art. 383^p: Ponderile de risc pentru riscul de marjă de credit al contrapărţii

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile delta la factori de risc de marjă de credit al contrapărţii sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 1 şi au următoarele valori:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sector	Pondere de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	0,5 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, a ţărilor terţe, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi la articolul 118	0,5 %
3		Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	1,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	1,0 %
10	Nivelul 1 de calitate a creditului	Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	1,5 %
10	Nivelul 2-3 de calitate a creditului		2,5 %
11	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Alt sector	5,0 %
12	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Indici calificaţi	1,5 %
13	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, a ţărilor terţe, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi la articolul 118	2,0 %
14		Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	4,0 %
15		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	12,0 %
16		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	7,0 %
17		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	8,5 %
18		Tehnologie, telecomunicaţii	5,5 %
19		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	5,0 %
20		Alt sector	12,0 %
21		Indici calificaţi	5,0 %

(2)Atunci când încadrează o expunere la risc într-un sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sector. Instituţiile încadrează fiecare emitent într-o singură bandă sectorială prevăzută în tabelul 1. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate încadra într-un anumit sector în acest mod sunt încadrate fie în banda 11, fie în banda 20 din tabelul 1, în funcţie de calitatea creditului emitentului.

Art. 383^q: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marjă de credit al contrapărţii

(1)Între două sensibilităţi WSk şi WSl, care rezultă din expuneri la risc atribuite benzilor sectoriale 1-11 şi 13-20, astfel cum se prevede la articolul 383p alineatul (1) tabelul 1, parametrul de corelaţie

kl se stabileşte după cum urmează:

(2)Între două sensibilităţi WSk şi WSl, care rezultă din expuneri la risc atribuite benzilor sectoriale 12 şi 21, parametrul de corelaţie

kl se stabileşte după cum urmează:

	este egal cu 1 atunci când cele două puncte ale sensibilităţilor k şi l sunt identice, iar în caz contrar este egal cu 90 %;
	este egal cu 1 atunci când cele două nume ale sensibilităţilor k şi l sunt identice şi cei doi indici fac parte din aceeaşi serie, 90 % dacă cei doi indici sunt aceiaşi, dar din serii diferite, iar în caz contrar este egal cu 80 %;
	este egal cu 1 atunci când cele două nume sunt ambele în banda 12 sau ambele în banda 21, iar în caz contrar este egal cu 80 %.

Art. 383^r: Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de marjă de credit al contrapărţii

Art. 383^s: Ponderile de risc pentru riscul de marjă de credit de referinţă

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile delta la factori de risc de marjă de credit de referinţă sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) şi pentru toate expunerile la marja de credit de referinţă din fiecare bandă din tabelul 1 şi au următoarele valori:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sector	Pondere de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	0,5 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, a ţărilor terţe, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi la articolul 118	0,5 %
3		Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	1,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	1,0 %
10	Nivelul 1 de calitate a creditului	Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	1,5 %
10	Nivelul 2-3 de calitate a creditului		2,5 %
11	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Indici calificaţi	1,5 %
12	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, a ţărilor terţe, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi la articolul 118	2,0 %
13		Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	4,0 %
14		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	12,0 %
15		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	7,0 %
16		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	8,5 %
17		Tehnologie, telecomunicaţii	5,5 %
18		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	5,0 %
19		Indici calificaţi	5,0 %
20	Alt sector		12,0 %

Art. 383^t: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marjă de credit de referinţă

(1)Între două sensibilităţi WSk şi WSl, care rezultă din expuneri la risc atribuite benzilor sectoriale 1-10, 12-18 şi 20 de la articolul 383s alineatul (1) tabelul 1, parametrul de corelaţie

kl se stabileşte după cum urmează:

(2)Între două sensibilităţi WSk şi WSl, care rezultă din expuneri la risc atribuite benzilor sectoriale 11 şi 19, parametrul de corelaţie

kl se stabileşte după cum urmează:

	este egal cu 1 atunci când cele două puncte ale sensibilităţilor k şi l sunt identice, iar în caz contrar este egal cu 90 %;
	este egal cu 1 atunci când cele două nume ale sensibilităţilor k şi l sunt identice şi cei doi indici fac parte din aceeaşi serie, 90 % dacă cei doi indici sunt aceiaşi, dar din serii diferite, iar în caz contrar este egal cu 80 %;
	este egal cu 1 atunci când cele două nume sunt ambele în banda 11 sau ambele în banda 19, iar în caz contrar este egal cu 80 %.

Art. 383^u: Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de marjă de credit de referinţă

(1)Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de marjă de credit de referinţă delta şi riscul de marjă de credit de referinţă vega sunt următoarele:

Art. 383^v: Benzile de ponderi de risc pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile delta la factori de risc de preţ spot al titlurilor de capital sunt aceleaşi pentru toate expunerile la riscul de devalorizare a titlurilor de capital din fiecare bandă din tabelul 1 şi au următoarele valori:

Numărul benzii	Capitalizarea de piaţă	Economia	Sector	Ponderea de risc pentru preţul spot al titlurilor de capital
1	Ridicată	Economie de piaţă emergentă	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	55 %
2			Telecomunicaţii, produse industriale	60 %
3			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	45 %
4			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	55 %
5		Economie avansată	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	30 %
6			Telecomunicaţii, produse industriale	35 %
7			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	40 %
8			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	50 %
9	Scăzută	Economie de piaţă emergentă	Toate sectoarele descrise la benzile 1, 2, 3 şi 4	70 %
10	Scăzută	Economie avansată	Toate sectoarele descrise la benzile 5, 6, 7 şi 8	50 %
11	Alt sector			70 %
12	Ridicată	Economie avansată	Indici calificaţi	15 %
13	Altele		Indici calificaţi	25 %

(4)Atunci când încadrează o expunere la risc într-un sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sectorul de activitate. Instituţiile încadrează fiecare emitent într-una din benzile sectoriale de la alineatul (1) tabelul 1 şi încadrează toţi emitenţii dintr-un anumit subsector în acelaşi sector. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate încadra într-un anumit sector în acest mod sunt încadrate în banda 11. Emitenţii de titluri de capital multinaţionali sau multisectoriali sunt încadraţi într-o anumită bandă pe baza celei mai semnificative regiuni sau a celui mai semnificativ sector în care îşi desfăşoară activitatea emitentul de titluri de capital.

Art. 383^w: Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

Art. 383^x: Benzile de ponderi de risc pentru riscul de marfă

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile delta la factori de risc de preţ spot al mărfurilor sunt aceleaşi pentru toate expunerile la riscul de marfă din fiecare bandă din tabelul 1 şi au următoarele valori:

Numărul benzii	Denumirea benzii	Ponderea de risc pentru preţul spot al mărfurilor
1	Energie - combustibili solizi	30 %
2	Energie - combustibili lichizi	35 %
3	Energie - energie electrică	60 %
4	Energie - comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon în cadrul EU ETS	40 %
5	Energie - comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon în afara EU ETS	60 %
6	Transport	80 %
7	Metale - nepreţioase	40 %
8	Combustibili gazoşi	45 %
9	Metale preţioase, inclusiv aurul	20 %
10	Cereale şi oleaginoase	35 %
11	Şeptel şi produse lactate	25 %
12	Produse agricole perisabile şi alte produse agricole	35 %
13	Alte mărfuri	50 %

Art. 325^z: Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de marfă

Art. 384: Abordarea de bază

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol, după caz, pentru un portofoliu de tranzacţii cu una sau mai multe contrapărţi, utilizând una dintre următoarele formule, după caz:

(2)O instituţie care îndeplineşte condiţia menţionată la alineatul (1) litera (a) calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA după cum urmează:

a	= 1,4;
	= 0,5;
C	= indicele care desemnează toate contrapărţile pentru care instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea prevăzută la prezentul articol;
NS	= indicele care desemnează toate seturile de compensare cu o anumită contraparte pentru care instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea prevăzută la prezentul articol;
H	= indicele care desemnează toate instrumentele având la bază o singură semnătură recunoscute ca acoperiri eligibile în conformitate cu articolul 386 pentru o anumită contraparte pentru care instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea prevăzută la prezentul articol;
I	= indicele care desemnează toate instrumentele-indice recunoscute ca acoperiri eligibile în conformitate cu articolul 386 pentru toate contrapărţile pentru care instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea prevăzută la prezentul articol;
RWc	= ponderea de risc aplicabilă contrapărţii c; contrapartea c este pusă în corespondenţă cu una dintre ponderile de risc pe baza unei combinaţii între sector şi calitatea creditului şi se determină în conformitate cu tabelul 1.

= valoarea expunerii la riscul de credit al contrapărţii a setului de compensare NS cu contrapartea c, inclusiv efectul garanţiilor reale în conformitate cu metodele prevăzute în titlul II capitolul 6 secţiunile 3-6, astfel cum sunt aplicabile pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii menţionată la articolul 92 alineatul (4) literele (a) şi (g);

= factorul de actualizare impus de autorităţile de supraveghere pentru setul de compensare NS cu contrapartea c.

rhc	= factorul de corelare impus de autorităţile de supraveghere, determinat în conformitate cu tabelul 2, între riscul de marjă de credit al contrapărţii c şi riscul de marjă de credit al unui instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă h pentru contrapartea c;
	= scadenţa reziduală a unui instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă;
	= valoarea noţională a unui instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă;
	= factorul de actualizare impus de autorităţile de supraveghere pentru un instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă, calculat după cum urmează:
	= ponderea de risc impusă de autorităţile de supraveghere a unui instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă; ponderile de risc respective se bazează pe o combinaţie între sector şi calitatea creditului aferentă marjei de credit de referinţă a instrumentului de acoperire şi se determină în conformitate cu tabelul 1;
	= scadenţa reziduală a uneia sau mai multor poziţii pe acelaşi instrument-indice recunoscut ca acoperire eligibilă; în cazul în care există mai mult de o poziţie pe acelaşi instrument-indice, este scadenţa ponderată în funcţie de valorile noţionale a tuturor poziţiilor respective;
	= valoarea noţională integrală a uneia sau mai multor poziţii pe acelaşi instrument-indice recunoscut ca acoperire eligibilă;
	= factorul de actualizare impus de autorităţile de supraveghere pentru una sau mai multe poziţii pe acelaşi instrument-indice recunoscut ca acoperire eligibilă, calculat după cum urmează:
	= ponderea de risc impusă de autorităţile de supraveghere a unui instrument-indice recunoscut ca acoperire eligibilă; se bazează pe o combinaţie între sector şi calitatea creditului aferentă tuturor componentelor indicelui, calculată după cum urmează: (a) dacă toate componentele indicelui aparţin aceluiaşi sector şi au aceeaşi calitate a creditului, determinată în conformitate cu tabelul 1, se calculează ca fiind ponderea de risc relevantă din tabelul 1 pentru sectorul respectiv şi calitatea creditului respectivă înmulţită cu 0,7; (b) dacă nu toate componentele indicelui aparţin aceluiaşi sector sau au aceeaşi calitate a creditului, se calculează ca media ponderată a ponderilor de risc ale tuturor componentelor indicelui, determinate în conformitate cu tabelul 1, înmulţită cu 0,7;

Sectorul contrapărţii	Calitatea creditului
Sectorul contrapărţii	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating
Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	0,5 %	2,0 %
Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	1,0 %	4,0 %
Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %	12,0 %
Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %	7,0 %
Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %	8,5 %
Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %	5,5 %
Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %	5,0 %
Alt sector	5,0 %	12,0 %

Art. 385: Abordare simplificată

(1)O instituţie care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (2) sau căreia autoritatea sa competentă i-a permis să aplice, în conformitate cu articolul 273a alineatul (4), abordarea prevăzută la articolul 282, poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA ca fiind cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte pentru poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare şi, respectiv, poziţiile din portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 92 alineatul (4) literele (a) şi (g), împărţite la 12,5.

Art. 386: Acoperiri eligibile

(1)Poziţiile pe instrumente de acoperire sunt recunoscute ca «acoperiri eligibile» pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolele 383 şi 384 dacă poziţiile respective îndeplinesc toate cerinţele următoare:

c)numai poziţiile pe instrumentele de acoperire menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol pot fi recunoscute ca acoperiri eligibile pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolele 383 şi, respectiv, 384.

(2)Pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 383, numai poziţiile pe următoarele instrumente de acoperire sunt recunoscute ca acoperiri eligibile:

(3)În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 384, numai poziţiile pe următoarele instrumente de acoperire sunt recunoscute ca acoperiri eligibile:

a)instrumente de tip credit default swap având la bază o singură semnătură şi instrumente de tip credit default swap contingente având la bază o singură semnătură care se raportează la:

PARTEA IV:EXPUNERI MARI

Art. 390: Calculul valorii expunerii

(3)Pentru expunerile din portofoliul de tranzacţionare, instituţiile pot:

b)să îşi compenseze poziţiile lungi şi poziţiile scurte pe instrumente financiare diferite emise de un anumit client, dar numai dacă instrumentul financiar suport pentru poziţia scurtă are un rang inferior în raport cu instrumentul financiar suport pentru poziţia lungă sau dacă instrumentele-suport au acelaşi rang.

(4)Instituţiile calculează valorile expunerii aferente contractelor derivate enumerate în anexa II şi ale contractelor derivate de credit încheiate direct cu un client în conformitate cu una dintre metodele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunile 3, 4 şi 5, după caz. Expunerile rezultate din tranzacţiile menţionate la articolele 378, 379 şi 380 se calculează prin modalitatea descrisă la articolele respective.

(6)Expunerile nu cuprind niciuna dintre următoarele:

(7)Pentru a determina expunerea globală faţă de un client sau un grup de clienţi aflaţi în legătură, cu privire la clienţi faţă de care instituţia are expuneri prin tranzacţiile menţionate la articolul 112 literele (m) şi (o) sau prin alte tranzacţii, atunci când există o expunere faţă de active-suport, o instituţie evaluează expunerile sale suport luând în considerare substanţa economică a structurii tranzacţiei şi riscurile inerente structurii tranzacţiei propriu-zise, pentru a stabili dacă aceasta constituie o expunere suplimentară.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(9)În scopul alineatului (5), ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul de determinare a expunerilor care provin din contractele derivate enumerate în anexa II şi din contractele derivate de credit, atunci când contractele nu sunt încheiate direct cu respectivul client, dar instrumentul de datorie sau de capital emis de respectivul client a fost emis de acesta pentru a le include în expunerile faţă de client.

Art. 391: Definirea unei instituţii în scopul expunerilor mari

Art. 394: Cerinţe de raportare

(1)Instituţiile raportează autorităţilor lor competente următoarele informaţii cu privire la fiecare expunere mare pe care o deţin, inclusiv cu privire la expunerile mari exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1):

d)valoarea expunerii după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit calculat în sensul articolului 395 alineatul (1), dacă este cazul.

(2)În plus faţă de informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile raportează autorităţilor lor competente următoarele informaţii în legătură cu cele mai mari 10 expuneri ale lor faţă de instituţii, pe o bază consolidată, precum şi cu cele mai mari 10 expuneri ale lor faţă de entităţi din sectorul bancar paralel, pe o bază consolidată, inclusiv în legătură cu expunerile mari exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1):

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de identificare a entităţilor din sectorul bancar paralel menţionate la alineatul (2).

b)entităţile care fac obiectul unor cerinţe de lichiditate sau de solvabilitate similare celor impuse de prezentul regulament şi de Directiva 2013/36/UE ar trebui să fie în totalitate sau parţial exceptate de la obligaţia de raportare menţionată la alineatul (2) privind entităţile din sistemul bancar paralel.

Art. 395: Limite ale expunerilor mari

(1)O instituţie nu poate să înregistreze, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, o expunere faţă de un client sau grup de clienţi aflaţi în legătură a cărei valoare depăşeşte 25 % din fondurile sale proprii de nivel 1. În cazul în care clientul este o instituţie sau în cazul în care un grup de clienţi aflaţi în legătură include una sau mai multe instituţii, valoarea respectivă nu poate depăşi 25 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei sau 150 de milioane EUR, luându-se în considerare valoarea cea mai mare, cu condiţia ca suma valorilor expunerilor, după luarea în calcul a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, faţă de toţi clienţii aflaţi în legătură care nu sunt instituţii să nu depăşească 25 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei.

În cazul în care suma de 150 de milioane EUR este mai mare decât 25 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei, valoarea expunerii, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403 din prezentul regulament, nu depăşeşte o limită rezonabilă în ceea ce priveşte fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei respective. Această limită este determinată de instituţie în conformitate cu politicile şi procedurile menţionate la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE pentru a aborda şi a controla riscul de concentrare. Limita nu poate depăşi 100 % din fondurile proprii de nivel 1 ale instituţiei.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, o G-SII nu poate să înregistreze o expunere faţă de o altă G-SII sau o G-SII din afara UE, a cărei valoare, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, depăşeşte 15 % din fondurile sale proprii de nivel 1. O G-SII respectă această limită în termen de maximum 12 luni de la data la care a fost identificată ca fiind o G-SII. Atunci când G-SII înregistrează o expunere faţă de o altă instituţie sau grup care este identificat ca fiind o G-SII sau o G-SII din afara UE, aceasta respectă această limită în termen de 12 luni de la data la care instituţia sau grupul respectiv a fost identificat ca fiind o G-SII sau o G-SII din afara UE.

(2)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, luând în considerare efectul diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403, precum şi rezultatele evoluţiilor la nivelul Uniunii şi la nivel internaţional în domeniul sectorului bancar paralel şi al expunerilor mari, ABE elaborează, până la 31 decembrie 2014, ghiduri pentru stabilirea unor limite agregate adecvate pentru aceste expuneri sau a unor limite individuale mai stricte pentru expunerile faţă de entităţi din sectorul bancar paralel care desfăşoară activităţi bancare în afara unui cadru reglementat.

Până la 31 decembrie 2015, Comisia evaluează gradul de adecvare şi impactul impunerii de limite pentru expunerile faţă de entităţile din sectorul bancar paralel care desfăşoară activităţi bancare în afara unui cadru reglementat, luând în considerare evoluţiile la nivel european şi internaţional în domeniul sectorului bancar paralel şi al expunerilor mari, precum şi diminuarea riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403. Comisia prezintă raportul Parlamentului European şi Consiliului împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul, privind limitele expunerilor faţă de entităţile din sectorul bancar paralel care desfăşoară activităţi bancare în afara unui cadru reglementat.

(2¹)Până la 10 ianuarie 2027, ABE, după consultarea ESMA, emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a actualiza ghidurile menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol.

În plus, până la 31 decembrie 2027, ABE, după consultarea ESMA, prezintă Comisiei un raport privind contribuţia entităţilor din sectorul bancar paralel la uniunea pieţelor de capital şi privind expunerile instituţiilor faţă de astfel de entităţi, inclusiv privind caracterul adecvat al limitelor agregate sau al limitelor individuale mai stricte pentru expunerile respective, ţinând seama în mod corespunzător de cadrul de reglementare şi de modelele de afaceri ale acestor entităţi.

(5)Limitele prevăzute la prezentul articol pot fi depăşite în cazul expunerilor din portofoliul de tranzacţionare al instituţiei dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(6)Doar în sensul prezentului alineat, măsuri structurale înseamnă măsuri adoptate de un stat membru şi puse în aplicare de autorităţile competente relevante ale statului membru respectiv până la intrarea în vigoare a unei act juridic care armonizează explicit aceste măsuri, prin care se impune instituţiilor de credit autorizate în statul membru respectiv să îşi reducă expunerile faţă de diferite entităţi juridice în funcţie de activităţile lor, indiferent de locul în care se desfăşoară activităţile respective, în vederea protejării deponenţilor şi a menţinerii stabilităţii financiare.

În pofida alineatului (1) de la prezentul articol şi articolului 400 alineatul (1) litera (f), atunci când statele membre aplică legislaţia naţională care impune adoptarea de măsuri structurale în cadrul unui grup bancar, autorităţile competente pot impune instituţiilor din cadrul grupului bancar care deţin depozite acoperite printr-o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor (¹) sau printr-o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă să aplice o limită a expunerilor mari sub 25 %, dar nu mai scăzută de 15 % între 28 iunie 2013 şi 30 iunie 2015 şi nu mai scăzută de 10 % începând cu 1 iulie 2015, pe o bază subconsolidată, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) nou pentru expunerile din interiorul grupului, atunci când aceste expuneri constau în expuneri faţă de o entitate care nu aparţine aceluiaşi subgrup în ceea ce priveşte măsurile structurale.

(7)Înainte de instituirea măsurilor structurale specifice, astfel cum sunt menţionate la alineatul (5) în legătură cu expunerile mari, autorităţile competente notifică Consiliul, Comisia, autorităţile competente în cauză şi ABE cu cel puţin două luni înainte de publicarea deciziei de a adopta măsuri structurale şi prezintă elemente de probă cantitative sau calitative cu privire la toate elementele următoare:

(8)Se conferă Comisiei, care hotărăşte în conformitate cu procedura menţionată la articolul 464 alineatul (2), competenţa de a adopta un act de punere în aplicare pentru a accepta sau a respinge măsurile propuse la nivel naţional menţionate la alineatul (7).

Ţinând cont în mod special de avizele menţionate mai la paragraful al doilea şi dacă există probe solide şi puternice că măsurile vor avea un impact negativ asupra pieţei unice care depăşesc beneficiile legate de stabilitatea financiară, Comisia respinge măsurile propuse la nivel naţional în termen de două luni de la primirea notificării. În caz contrar, Comisia acceptă măsurile propuse la nivel naţional pentru o perioadă iniţială de doi ani şi, după caz, măsurile pot fi supuse unor modificări.

Art. 396: Respectarea cerinţelor privind expunerile mari

(1)Dacă, într-o situaţie excepţională, expunerile depăşesc limita stabilită la articolul 395 alineatul (1), instituţia raportează fără întârziere valoarea expunerii autorităţilor competente care, în cazul în care acest lucru se justifică, poate acorda instituţiei o perioadă limitată de timp pentru a se încadra în limita respectivă.

Dacă, în cazurile excepţionale menţionate la primul şi al doilea paragraf de la prezentul alineat, o autoritate competentă permite unei instituţii să depăşească limita stabilită la articolul 395 alineatul (1) pentru o perioadă mai mare de trei luni, instituţia prezintă un plan de revenire în timp util la situaţia de respectare a limitei pe care autoritatea competentă să îl considere satisfăcător şi realizează planul respectiv în perioada de timp convenită cu autoritatea competentă. Autoritatea competentă monitorizează punerea în aplicare a planului şi solicită o revenire mai rapidă la situaţia de respectare a cerinţelor, dacă este cazul.

(3)în sensul alineatului (1), ABE emite orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza modul în care autorităţile competente pot stabili:

Art. 397: Calcularea cerinţelor suplimentare de fonduri proprii pentru expuneri mari din portofoliul de tranzacţionare

(3)După 10 zile de la producerea excedentului, componentele excedentului, selectate în conformitate cu alineatul (1), sunt repartizate rândului corespunzător de pe coloana 1 din tabelul 1, în ordine ascendentă a cerinţelor privind riscul specific din partea a treia titlul IV, capitolul 2 şi/sau a cerinţelor de la articolul 299 şi partea a treia, titlul V. Cerinţa suplimentară de fonduri proprii este egală cu suma cerinţelor privind riscul specific din partea a treia, titlul IV, capitolul 2 şi/sau a cerinţelor de la articolul 299 şi partea a treia, titlul V privind aceste componente, înmulţită cu factorul corespunzător de pe coloana 2 din tabelul 1.

Art. 398: Proceduri de prevenire a evitării, de către instituţii, a cerinţei suplimentare de fonduri proprii

Este interzis instituţiilor să evite în mod deliberat cerinţele suplimentare de fonduri proprii menţionate la articolul 397 pe care altfel ar trebui să le satisfacă în cazul expunerilor care depăşesc limita prevăzută la articolul 395 alineatul (1), odată ce expunerile respective au fost menţinute mai mult de 10 zile, prin transferul temporar al expunerilor în cauză către o altă societate, indiferent dacă face sau nu parte din acelaşi grup, şi/sau prin realizarea de tranzacţii artificiale prin care se închide expunerea în perioada de 10 zile şi se creează o expunere nouă.

Art. 399: Tehnici eligibile de diminuare a riscului de credit

(1)O instituţie utilizează o tehnică de diminuare a riscului de credit pentru calcularea unei expuneri atunci când a utilizat tehnica respectivă pentru a calcula cerinţele de capital pentru riscul de credit în conformitate cu partea a treia titlul II, dacă tehnica de diminuare a riscului de credit îndeplineşte condiţiile prevăzute la prezentul articol.

Art. 400: Exceptări

(1)Următoarele expuneri sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1):

e)elemente de activ care constituie creanţe asupra administraţiilor regionale sau autorităţilor locale din statele membre, în cazul în care creanţele respective ar beneficia de o pondere de risc de 0 % în temeiul părţii a treia titlul II capitolul 2, precum şi alte expuneri faţă de sau garantate de administraţiile regionale sau autorităţile locale respective, în cazul în care expunerile respective ar beneficia de o pondere de risc de 0 % în temeiul părţii a treia titlul II capitolul 2;

i)expunerile care decurg din facilităţi de credit neutilizate care sunt clasificate drept elemente extrabilanţiere din banda 5 conform anexei I sau acorduri contractuale care îndeplinesc condiţiile pentru a nu fi tratate drept angajamente şi cu condiţia să fi fost încheiat un acord cu clientul sau cu grupul de clienţi aflaţi în legătură în temeiul căruia facilitatea poate fi trasă numai în cazul în care s-a stabilit că acest lucru nu determină depăşirea limitei aplicabile temeiul articolului 395 alineatul (1);

k)expuneri faţă de schemele de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE, care decurg din finanţarea acestor scheme, dacă instituţiile membre ale schemei au obligaţia legală sau contractuală de a finanţa schema.

m)deţinerile, de către entităţi de rezoluţie sau de către filiale ale acestora care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie, de instrumente de fonduri proprii şi de pasive eligibile menţionate la articolul 45f alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE, emise de oricare din următoarele entităţi:

(2)Autorităţile competente pot excepta în totalitate sau parţial următoarele expuneri:

b)elemente de activ care constituie creanţe asupra administraţiilor regionale sau autorităţilor locale din statele membre, în cazul în care creanţele respective ar beneficia de o pondere de risc de 20 % în temeiul părţii a treia titlul II capitolul 2, precum şi alte expuneri faţă de sau garantate de administraţiile regionale sau autorităţile locale respective, în cazul în care expunerile respective ar beneficia de o pondere de risc de 20 % în temeiul părţii a treia titlul II capitolul 2;

c)expuneri asumate de o instituţie, inclusiv prin participaţii sau alte tipuri de deţineri, faţă de întreprinderea-mamă, faţă de alte filiale ale întreprinderii-mamă respective sau faţă de propriile filiale şi participaţii calificate, în măsura în care întreprinderile respective fac obiectul supravegherii pe bază consolidată, la fel ca instituţia însăşi, în conformitate cu prezentul regulament, cu Directiva 2002/87/CE sau cu standarde echivalente în vigoare într-o ţară terţă; expunerile care nu îndeplinesc criteriile respective, indiferent dacă sunt exceptate sau nu de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din prezentul regulament, sunt considerate expuneri faţă de o parte terţă;

e)elemente de activ care constituie creanţe şi alte expuneri faţă de instituţii de credit, asumate de instituţii de credit, dintre care una funcţionează în mod neconcurenţial şi acordă sau garantează credite în cadrul programelor legislative sau în baza statutului său, pentru promovarea anumitor sectoare ale economiei, care implică o anumită formă de supraveghere şi anumite restricţii din partea administraţiei publice cu privire la utilizarea creditelor, cu condiţia ca respectivele expuneri să rezulte în urma acelor credite care sunt transferate beneficiarilor prin intermediul instituţiilor de credit sau în urma garanţiilor pentru respectivele credite;

i)50 % dintre acreditivele documentare extrabilanţiere din banda 4 şi dintre facilităţile de credit neutilizate extrabilanţiere din banda 3, menţionate în anexa I cu o scadenţă iniţială de până la un an inclusiv şi, sub rezerva acordului autorităţilor competente, 80 % dintre garanţii, altele decât garanţiile pentru credite care sunt întemeiate pe un act legislativ sau de reglementare şi pe care schemele de garantare mutuală care au statut de instituţii de credit le acordă membrilor lor;

(3)Autorităţile competente pot să utilizeze exceptarea prevăzută la alineatul (2) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Art. 401: Calcularea efectului utilizării tehnicilor de diminuare a riscului de credit

(2)Cu excepţia instituţiilor care utilizează metoda simplă a garanţiilor financiare, în sensul alineatului (1), instituţiile utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare, indiferent de metoda utilizată pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit.

(3)Pentru a calcula valoarea expunerilor în sensul articolului 395 alineatul (1), instituţiile efectuează periodic simulări de criză privind concentrările riscului de credit, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea realizabilă a oricărei garanţii reale acceptate.

Art. 402: Expuneri care decurg din împrumuturile ipotecare

(1)Pentru calcularea valorilor expunerilor în sensul articolului 395, instituţiile pot, cu excepţia situaţiilor în care se interzice acest lucru în temeiul dreptului intern aplicabil, să reducă valoarea unei expuneri sau a oricărei părţi a unei expuneri garantate cu bunuri imobile locative în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) cu cuantumul afectat garanţiei al valorii bunurilor imobile, dar nu cu mai mult de 55 % din valoarea bunurilor imobile, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(2)Pentru calcularea valorilor expunerilor în sensul articolului 395, instituţiile pot, cu excepţia situaţiilor în care se interzice acest lucru în temeiul dreptului intern aplicabil, să reducă valoarea unei expuneri sau a oricărei părţi a unei expuneri garantate cu bunuri imobile comerciale în conformitate cu articolul 126 alineatul (1) cu cuantumul afectat garanţiei al valorii bunurilor imobile, dar nu cu mai mult de 55 % din valoarea bunurilor imobile, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(3)O instituţie poate trata o expunere faţă de o contraparte, care rezultă dintr-un acord reverse repo în temeiul căruia instituţia a cumpărat de la contraparte drepturi de ipotecă principale independente asupra unor bunuri imobile ale unor terţe părţi, reprezentând o serie de expuneri individuale faţă de fiecare dintre părţile terţe respective, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 403: Metoda substituţiei

(1)În cazul în care o expunere faţă de un client este garantată de o terţă parte sau acoperită de o garanţie reală emisă de o terţă parte, instituţiile:

b)tratează acea parte a expunerii care este garantată cu valoarea de piaţă a garanţiei reale recunoscute ca o expunere faţă de partea terţă, şi nu faţă de client, cu condiţia ca expunerea să fie garantată prin garanţie reală şi cu condiţia ca partea garantată a expunerii să primească o pondere de risc care să fie egală sau mai mică decât ponderea de risc a expunerii negarantate faţă de client în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.

(2)În cazul în care aplică dispoziţiile de la alineatul (1) litera (a), instituţiile:

(3)În sensul alineatului (1) litera (b), o instituţie poate înlocui cuantumul de la prezentul alineat litera (a) cu cuantumul de la litera (b) de la prezentul alineat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la literele (c), (d) şi (e) de la prezentul alineat:

PARTEA VI:LICHIDITATEA

TITLUL I:DEFINIŢII ŞI CERINŢE DE LICHIDITATE

Art. 411: Definiţii

1.«client financiar» înseamnă un client, inclusiv un client financiar aparţinând unui grup de societăţi nefinanciare, care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2013/36/UE ca activitate principală sau este una dintre următoarele:

3.«societate pentru investiţii personale» sau «PIC» înseamnă o întreprindere sau o fiducie al cărei proprietar real sau beneficiar real este fie o persoană fizică, fie un grup de persoane fizice aflate în strânsă legătură, care nu desfăşoară nicio altă activitate comercială, industrială sau profesională şi care a fost constituită cu scopul unic de administrare a patrimoniului proprietarului sau proprietarilor, inclusiv activităţi conexe, cum ar fi separarea activelor proprietarilor de activele corporative, facilitarea transferului de active în cadrul unei familii sau prevenirea divizării activelor după decesul unui membru al familiei, cu condiţia ca aceste activităţi conexe să aibă legătură cu obiectivul principal al gestionării patrimoniului proprietarilor;

6.«supragarantare neobligatorie» înseamnă orice cuantum al activelor pe care instituţia nu este obligată să îl asocieze unei emisiuni de obligaţiuni garantate în temeiul unor dispoziţii legale sau de reglementare, al unor angajamente contractuale sau din motive de disciplină a pieţei, inclusiv, în special, în cazul în care activele sunt furnizate în plus faţă de cerinţa de supragarantare minimă juridică, statutară sau de reglementare aplicabilă obligaţiunilor garantate în conformitate cu legislaţia naţională a unui stat membru sau a unei ţări terţe;

16.«factoring» înseamnă un acord contractual între o întreprindere (aderent) şi o entitate financiară (factor), prin care aderentul îşi cesionează/vinde creanţele către factor, iar factorul furnizează aderentului unul sau mai multe servicii dintre următoarele în ceea ce priveşte creanţele cesionate:

Art. 412: Cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate

(1)Instituţiile trebuie să deţină active lichide a căror valoare însumată acoperă diferenţa dintre ieşirile de lichidităţi şi intrările de lichidităţi în situaţii de criză, astfel încât să fie asigurat faptul că instituţiile menţin niveluri ale rezervelor de lichiditate care sunt adecvate pentru a le permite să facă faţă eventualelor dezechilibre dintre intrările şi ieşirile de lichidităţi în situaţii de criză gravă într-un interval de treizeci de zile. În perioade de criză, instituţiile îşi pot utiliza activele lichide pentru a-şi acoperi ieşirile nete de lichidităţi.

(5)Statele membre pot menţine sau introduce dispoziţii naţionale în domeniul cerinţelor de lichiditate înaintea specificării şi introducerii depline în Uniune a unor standarde minime obligatorii privind cerinţele de acoperire a necesarului de lichiditate, în conformitate cu articolul 460. Statele membre sau autorităţile competente pot impune instituţiilor autorizate la nivel naţional sau unui subset de astfel de instituţii să menţină o cerinţă de acoperire a necesarului de lichiditate de până la 100 %, până la introducerea deplină, în procent de 100 %, a standardului minim obligatoriu, în conformitate cu articolul 460.

Art. 413: Cerinţa de finanţare stabilă

Art. 414: Respectarea cerinţelor de lichiditate

O instituţie care nu îndeplineşte sau preconizează că nu va îndeplini cerinţele prevăzute la articolul 412 sau la articolul 413 alineatul (1), inclusiv în perioade de criză, notifică imediat acest lucru autorităţilor competente şi transmite fără întârzieri nejustificate autorităţilor competente un plan în vederea restabilirii în timp util a conformităţii cu cerinţele prevăzute la articolul 412 sau la articolul 413 alineatul (1), după caz. Până la restabilirea conformităţii, instituţia raportează elementele menţionate în titlul III, în titlul IV, în actul de punere în aplicare menţionat la articolul 415 alineatul (3) sau (3a) sau în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), după caz, zilnic, până la sfârşitul fiecărei zile de lucru, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează o frecvenţă de raportare mai scăzută şi un termen de raportare mai lung. Autorităţile competente acordă astfel de autorizaţii doar pe baza situaţiei individuale a unei instituţii, ţinând seama de amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiei. Autorităţile competente monitorizează punerea în aplicare a planului de restabilire şi impun o restabilire mai rapidă a conformităţii, după caz.

TITLUL II:RAPORTAREA PRIVIND LICHIDITATEA

Art. 415: Obligaţia de raportare şi formatul de raportare

(1)Instituţiile raportează autorităţilor competente elementele menţionate în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (3) sau (3a) de la prezentul articol, în titlul IV şi în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), în moneda de raportare, indiferent de denominarea efectivă a elementelor respective. Până în momentul în care sunt specificate şi introduse în dreptul Uniunii obligaţiile de raportare şi formatul raportării pentru indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut în titlul IV, instituţiile raportează autorităţilor competente elementele menţionate în titlul III în moneda de raportare, indiferent de denominarea efectivă a acestor elemente.

(2)Instituţia raportează separat autorităţilor competente elementele menţionate în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la alineatul (3) sau (3a) de la prezentul articol, în titlul III, până când obligaţia de raportare şi formatul raportării pentru indicatorul de finanţare stabilă netă prevăzut la titlul IV vor fi specificate şi introduse în dreptul Uniunii, în titlul IV şi în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), după caz, în conformitate cu următoarele:

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza următoarele:

b)indicatorii de monitorizare a lichidităţii suplimentari, necesari, care să permită autorităţilor competente să obţină o imagine cuprinzătoare a profilului de risc de lichiditate al unei instituţii, în funcţie de natura, extinderea şi complexitatea activităţilor instituţiei;

(3¹)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica indicatorii de monitorizare a lichidităţii suplimentari, astfel cum sunt menţionaţi la alineatul (3), care se aplică pentru instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate.

(5)Autorităţile competente care exercită supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE, furnizează electronic, cu promptitudine, la cerere, autorităţilor menţionate mai jos, toate rapoartele transmise de instituţie, în conformitate cu formatele uniforme de raportare menţionate la alineatul (3):

(6)Autorităţile competente care au autorizat o instituţie care este o filială a unei instituţii-mamă sau a unei societăţi financiare holding-mamă furnizează electronic, cu promptitudine, la cerere, autorităţilor competente care exercită supravegherea pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE, băncii centrale din statul membru în care instituţia este autorizată şi ABE toate rapoartele transmise de instituţie în conformitate cu formatele uniforme de raportare menţionate la alineatul (3).

Art. 416: Raportarea privind activele lichide

(1)Instituţiile raportează elementele de mai jos ca active lichide cu excepţia cazului în care sunt excluse în temeiul alineatului (2) şi numai dacă activele lichide îndeplinesc condiţiile de la alineatul (3):

c)active transferabile care reprezintă creanţe asupra următoarelor sau sunt garantate de următoarele:

f)dacă instituţia de credit aparţine unei reţele în conformitate cu dispoziţiile legale sau statutare, depozite minime legale sau statutare constituite la casa centrală şi alte lichidităţi statutare sau puse la dispoziţie prin contract de casa centrală sau de la instituţii care sunt membre ale reţelei menţionate la articolul 113 alineatul (7), sau eligibile pentru derogarea prevăzută la articolul 10, în măsura în care această finanţare nu este garantată cu active lichide.

Până la stabilirea unei definiţii uniforme, în conformitate cu articolul 460, a nivelului ridicat şi extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, instituţiile identifică ele însele, într-o monedă dată, activele transferabile cu un nivel ridicat şi respectiv extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului. Până la stabilirea unei definiţii uniforme, autorităţile competente pot, ţinând cont de criteriile menţionate la articolul 509 alineatele (2), (3) şi (4) să ofere orientări generale, pe care instituţiile trebuie să le urmeze pentru identificarea activelor cu nivel ridicat şi extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului. În absenţa unor astfel de orientări, instituţiile utilizează criterii transparente şi obiective în acest scop, inclusiv unele sau toate criteriile menţionate la articolul 509 alineatele (3), (4) şi (5).

(2)Următoarele nu sunt considerate active lichide:

a)active care sunt emise de o instituţie de credit, cu excepţia cazului în care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

(iii)instituţia de credit a fost înfiinţată de o administraţie centrală sau regională dintr-un stat membru, iar administraţia respectivă are obligaţia de a proteja baza economică a instituţiei şi de a menţine viabilitatea acesteia pe durata existenţei sale, sau activul este garantat în mod explicit de administraţia respectivă, sau cel puţin 90 % din creditele acordate de instituţie sunt garantate direct sau indirect de administraţia respectivă, iar activul este utilizat în mod predominant pentru finanţarea creditelor promoţionale acordate pe bază neconcurenţială şi non-profit, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administraţiei respective;

(3)În conformitate cu alineatul (1), instituţiile raportează ca fiind lichide doar activele care îndeplinesc următoarele condiţii:

(4)În pofida dispoziţiilor de la alineatele (1)-(3), până la specificarea unei cerinţe de lichiditate obligatorii în conformitate cu articolul 460 şi în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol, instituţiile raportează cu privire la:

(5)Acţiunile sau unităţile la OPC-uri pot fi tratate ca active lichide până la o valoare absolută de 500 de milioane EUR sau cuantumul echivalent în monedă naţională în portofoliul de active lichide al fiecărei instituţii, dacă sunt îndeplinite cerinţele stabilite la articolul 132 alineatul (3) şi dacă OPC-ul investeşte numai în active lichide astfel cum sunt definite la alineatul (1) de la prezentul articol, în afară de instrumentele financiare derivate destinate diminuării riscului ratei dobânzii, riscului de credit sau riscului valutar.

Utilizarea sau utilizarea potenţială de către un OPC a instrumentelor financiare derivate pentru a acoperi riscurile asociate cu investiţiile permise nu aduce atingere eligibilităţii respectivului OPC pentru tratamentul menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat. În cazul în care valoarea acţiunilor sau unităţilor OPC-ului nu este periodic marcată la piaţă de părţile terţe menţionate la articolul 418 alineatul (4) literele (a) şi (b) şi autoritatea competentă nu consideră că instituţia a dezvoltat în mod satisfăcător metodologii şi proceduri solide pentru evaluarea menţionată la articolul 418 alineatul (4), acţiunile sau unităţile la respectivul OPC nu sunt tratate ca active lichide.

(6)Dacă un activ lichid încetează să se conformeze cerinţei privind stocul de active lichide astfel cum se prevede în prezentul articol, o instituţie poate totuşi continua să îl considere drept activ lichid pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile. În cazul în care un activ lichid dintr-un OPC îşi pierde eligibilitatea pentru tratamentul prevăzut la alineatul (5), acţiunile sau unităţile din OPC pot totuşi fi considerate drept active lichide pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile, cu condiţia ca aceste acţiuni sau unităţi să nu depăşească 10 % din activele totale ale OPC-ului.

Art. 417: Cerinţe operaţionale pentru deţinerile de active lichide

b)acestea sunt disponibile imediat, din punct de vedere juridic şi practic, în orice moment în următoarele 30 de zile, pentru a fi lichidate prin vânzare directă sau prin acorduri de răscumpărare simple pe o piaţă de răscumpărare recunoscută, în vederea îndeplinirii obligaţiilor care devin scadente. Activele lichide menţionate la articolul 416 alineatul (1) litera (c), care sunt deţinute în ţări terţe în care există restricţii privind transferul sau care sunt denominate în monede neconvertibile, sunt considerate ca fiind disponibile numai în măsura în care acestea corespund ieşirilor din ţara terţă sau în moneda în cauză, cu excepţia cazului în care instituţia poate demonstra autorităţilor competente că a acoperit în mod corespunzător riscul valutar asociat;

d)o parte dintre activele lichide, cu excepţia celor menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a), (c), (e) şi (f), sunt lichidate periodic şi cel puţin anual prin vânzare directă sau prin acorduri de răscumpărare simple pe o piaţă de răscumpărare recunoscută, în următoarele scopuri:

Art. 418: Evaluarea activelor lichide

(1)Valoarea unui activ lichid care urmează să fie raportat este valoarea sa de piaţă, supusă unor ajustări (haircuts) corespunzătoare care reflectă cel puţin durata, riscul de credit şi riscul de lichiditate, precum şi ajustările repo obişnuite din perioadele de criză generală a pieţei. Ajustările nu vor fi mai mici de 15 % pentru activele de la articolul 416 alineatul (1) litera (d). Dacă instituţia acoperă riscul de preţ asociat cu un activ, aceasta ia în considerare fluxul de numerar care rezultă din posibila lichidare a acoperirii.

(3)Abordarea transparentă de tip «look-through» se aplică după cum urmează:

(4)Instituţiile elaborează metodologii şi proceduri solide de calculare şi raportare a valorii de piaţă şi a ajustărilor pentru acţiunile sau unităţile la OPC-uri. Doar dacă pot demonstra autorităţii competente că importanţa expunerii nu justifică elaborarea de metodologii proprii, instituţiile se pot baza pe părţile terţe de mai jos pentru calcularea şi raportarea ajustărilor pentru acţiuni sau unităţi la OPC-uri, în conformitate cu modalităţile prevăzute la literele (a) şi (b) din al doilea paragraf al alineatului (3):

Art. 419: Monede cu constrângeri privind disponibilitatea activelor lichide

(2)În cazul în care necesităţile justificate de active lichide, din perspectiva cerinţei de la articolul 412, depăşesc disponibilitatea respectivelor active lichide într-o monedă, se aplică una sau mai multe dintre următoarele derogări:

b)în cazul monedei unui stat membru sau al monedelor unor ţări terţe, activele lichide necesare pot fi înlocuite cu linii de credit de la banca centrală din statul membru sau ţara terţă în cauză, care sunt, prin contract, angajate în mod irevocabil pentru următoarele 30 de zile şi au un preţ just, indiferent de suma trasă în prezent, cu condiţia ca autorităţile competente din statul membru sau ţara terţă în cauză să procedeze în mod similar şi ca statul membru sau ţara terţă în cauză să dispună de cerinţe de raportare comparabile;

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza derogările menţionate la alineatul (2), inclusiv condiţiile aplicării acestora.

Art. 420: Ieşiri de lichidităţi

(1)Până la specificarea unei cerinţe de lichiditate în conformitate cu articolul 460, ieşirile de lichidităţi care trebuie raportate includ:

(2)Instituţiile evaluează în mod regulat probabilitatea şi volumul potenţial al ieşirilor de lichidităţi în următoarele 30 de zile, în ceea ce priveşte produsele sau serviciile, care nu sunt acoperite de articolele 422-424 şi pe care le oferă sau finanţează sau pe care potenţiali cumpărători le-ar considera a fi asociate cu ele, inclusiv, dar fără a se limita la ieşirile de lichidităţi rezultate din orice înţelegeri contractuale, cum ar fi alte obligaţii de finanţare extrabilanţiere şi contingente, inclusiv, dar fără a se limita la facilităţi de finanţare angajate, credite şi avansuri neutilizate către contrapărţile de tip wholesale, ipoteci convenite, dar încă neacordate, cărţi de credit, descoperit de cont, ieşiri de lichidităţi planificate generate de reînnoirea sau prelungirea unor credite retail sau wholesale, sume de plătit planificate aferente instrumentelor financiare derivate şi produse extrabilanţiere aferente finanţării comerţului, aşa cum se prevede la articolul 416 şi în anexa 1. Aceste ieşiri trebuie evaluate sub ipoteza unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general.

Pentru această evaluare, instituţiile iau în considerare în special prejudiciile semnificative aduse reputaţiei lor care ar putea rezulta dacă nu oferă suport de lichiditate unor astfel de produse sau servicii. Instituţiile raportează autorităţilor competente, cel puţin anual, respectivele produse şi servicii ale căror probabilitate şi volum menţionate la primul paragraf sunt semnificative, iar autorităţile competente stabilesc ieşirile care vor fi alocate. Autorităţile competente pot aplica o rată de retragere de până la 5 % pentru produsele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului, aşa cum se prevede la articolul 429 şi în anexa 1.

Art. 421: Ieşiri aferente depozitele retail

(1)Instituţiile raportează separat valoarea depozitelor retail acoperite de o schemă de garantare a depozitelor în conformitate cu Directiva 94/19/CE sau o schemă echivalentă de garantare a depozitelor dintr-o ţară terţă şi îi aplică o pondere de cel puţin 5 % în cazul în care depozitul fie

(3)Ţinând cont de comportamentul deponenţilor de la nivel local, conform indicaţiilor autorităţilor naţionale competente, ABE publică ghiduri până la 1 ianuarie 2014 privind criteriile de stabilire a condiţiilor de aplicare a alineatelor (1) şi (2) în ceea ce priveşte identificarea depozitelor retail care fac obiectul unor ieşiri diferite şi definiţiile acestor produse în sensul prezentului titlu. Aceste ghiduri ţin cont de probabilitatea ca depozitele în cauză să conducă la ieşiri de lichidităţi în următoarele 30 de zile. Aceste ieşiri trebuie evaluate sub ipoteza unui scenariu de criză combinat, legat de specificul instituţiei - de tip idiosincratic - şi legat de piaţă în general.

(5)Instituţiile pot exclude din calculul ieşirilor anumite categorii de depozite retail clar definite cu condiţia ca în fiecare caz instituţia să aplice riguros următoarele principii pentru întreaga categorie a depozitelor respective, cu excepţia cazului în care deponentul se află într-o situaţie dificilă justificată corespunzător:

Art. 422: Ieşiri aferente altor datorii

(2)Instituţiile aplică o pondere datoriilor rezultate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, astfel cum sunt definite la articolul 192 punctul 3 de:

d)25 % dacă sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide conform articolului 416, iar creditorul este administraţia centrală, o entitate din sectorul public din statul membru în care instituţia de credit a fost autorizată sau a înfiinţat o sucursală sau o bancă de dezvoltare multilaterală. Entităţile din sectorul public care primesc acest tratament se limitează la cele care au o pondere de risc de 20 % sau mai mică în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.

(3)Instituţiile aplică o pondere datoriilor rezultate din depozitele care trebuie menţinute:

d)de către deponent pentru a beneficia de compensare de numerar şi de serviciile casei centrale, dacă aceasta face parte dintr-o reţea în conformitate cu dispoziţiile legale şi statutare;

(4)Serviciile de compensare, custodie, administrare a numerarului sau alte servicii comparabile menţionate la alineatul (3) literele (a) şi (d) acoperă serviciile în cauză doar în măsura în care acestea sunt furnizate în contextul unei relaţii de durată, faţă de care deponentul are un grad ridicat de dependenţă. Aceste servicii nu constau doar în servicii de bancă corespondentă sau servicii de tipul «prime brokerage», iar instituţiile dispun de dovezi că clientul nu poate să retragă sumele datorate în mod legal într-un orizont de timp de 30 de zile fără a compromite funcţionarea sa operativă.

Până la stabilirea unei definiţii uniforme a relaţiei operaţionale de durată menţionate la alineatul (3) litera (c), instituţiile însele determină criteriile de identificare a unei relaţii operaţionale de durată pentru care au dovezi că clientul nu poate retrage sume datorate în mod legal într-un orizont de timp de 30 de zile fără a compromite funcţionarea lor operativă şi raportează criteriile respective autorităţilor competente. În absenţa unei definiţii uniforme, autorităţile competente pot furniza orientări generale pe care instituţiile să le urmeze în identificarea depozitelor menţinute de deponenţi în contextul unei relaţii operaţionale de durată.

(8)Autorităţile competente pot acorda aprobarea de a aplica o pondere a ieşirilor mai scăzută în cazul datoriilor de la alineatul (7), de la caz la caz, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)contrapartea este oricare dintre următoarele:

(9)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la condiţiile prevăzute la alineatul (8) litera (d), în cazul în care se aplică articolul 20 alineatul (1) litera (b). În acest caz, trebuie îndeplinite criterii obiective suplimentare, astfel cum sunt prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460. Atunci când se aprobă aplicarea unor ieşiri mai mici, autorităţile competente informează ABE cu privire la rezultatul procesului menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b). Îndeplinirea condiţiilor legate de aceste ieşiri mai mici trebuie să fie revizuită cu regularitate de autorităţile competente.

Art. 423: Ieşiri suplimentare

(2)Instituţia notifică autorităţilor competente toate contractele încheiate ale căror condiţii contractuale au ca rezultat ieşiri de lichidităţi sau nevoi de garanţii reale suplimentare, în termen de 30 de zile, în urma unei deteriorări semnificative a calităţii creditului instituţiei. Atunci când autorităţile competente consideră că astfel de contracte sunt semnificative în ceea ce priveşte posibilele ieşiri de lichidităţi ale instituţiei, acestea solicită instituţiei să adauge o ieşire suplimentară pentru respectivele contracte care să corespundă nevoilor de garanţii reale suplimentare care rezultă dintr-o deteriorare semnificativă a calităţii creditului instituţiei, cum ar fi o scădere cu trei niveluri a evaluării externe a creditului. Instituţia revizuieşte cu regularitate amploarea acestei deteriorări semnificative ţinând seama de elementele relevante în temeiul contractelor pe care le-a încheiat şi notifică autorităţilor competente rezultatele revizuirii.

(3)Instituţia adaugă o ieşire suplimentară care corespunde nevoilor de garanţii reale care ar rezulta din impactul unui scenariu de piaţă negativ asupra tranzacţiilor sale cu instrumente financiare derivate, în cazul în care acestea sunt semnificative.

(5)Instituţia adaugă o ieşire suplimentară corespunzătoare:

Art. 424: Ieşiri aferente facilităţilor de credit şi de lichiditate

(1)Instituţiile raportează ieşirile aferente facilităţilor de credit angajate şi facilităţilor de lichiditate angajate, care sunt calculate ca procent din suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile. Această sumă maximă care poate fi trasă poate fi evaluată fără includerea cerinţelor de lichiditate care ar fi obligatorii în temeiul articolului 420 alineatul (2) pentru elementele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului şi netă de valoare a garanţiei reale care trebuie furnizată, conform articolului 418, dacă instituţia poate reutiliza garanţia reală şi dacă garanţia reală este deţinută sub formă de active lichide în conformitate cu articolul 416. Garanţia reală care trebuie furnizată trebuie să nu fie constituită din active emise de contrapartea facilităţii sau de una dintre entităţile afiliate ale acesteia. Dacă instituţia are la dispoziţie informaţiile necesare, suma maximă care poate fi trasă pentru facilităţi de credit şi de lichiditate este stabilită ca fiind suma maximă care ar putea fi trasă având în vedere propriile obligaţii ale contrapărţii sau calendarul contractual predefinit al tragerii, care devin scadente în următoarele 30 de zile.

(3)Suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit angajate neutilizate şi din facilităţile de lichiditate angajate neutilizate este ponderată cu 10 % în cazul în care facilităţile îndeplinesc următoarele condiţii:

(5)Instituţiile raportează suma maximă care poate fi trasă în următoarele 30 de zile din alte facilităţi de credit angajate neutilizate şi din alte facilităţi de lichiditate angajate neutilizate. Această dispoziţie se aplică în special în cazul:

(6)Prin derogare de la alineatul (5), instituţiile care au fost înfiinţate şi sunt finanţate de cel puţin o administraţie centrală sau regională dintr-un stat membru pot aplica, tratamentele de la alineatele (2) şi (3) şi facilităţilor de credit şi de lichiditate care sunt furnizate instituţiilor cu unicul scop de a finanţa, în mod direct sau indirect, credite promoţionale care se încadrează în clasele de expuneri menţionate la respectivele alineate. Prin derogare de la articolul 425 alineatul (2) litera (g), creditele promoţionale respective sunt acordate prin intermediul altei instituţii (credite de tip pass through), o intrare şi o ieşire simetrice pot fi aplicate de instituţii,. Respectivele credite promoţionale pot fi acordate, pe bază neconcurenţială şi non-profit, doar persoanelor care nu sunt clienţi financiari, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale Uniunii şi/sau ale administraţiei centrale sau regionale din statul membru respectiv. Aceste facilităţi pot fi utilizate doar în urma unei cereri aşteptate în mod rezonabil pentru un credit promoţional, în limita sumei astfel solicitate legate de o raportare ulterioară privind utilizarea fondurilor plătite.

Art. 425: Intrări

(1)Instituţiile trebuie să raporteze intrările lor de lichidităţi. Intrările de lichidităţi se plafonează la 75 % din ieşirile de lichidităţi. Instituţiile pot excepta de la acest plafon intrările de lichidităţi din depozite care sunt constituite la alte instituţii care se califică pentru tratamentul stabilit la articolul 113 alineatul (6) sau (7) din prezentul regulament.

Instituţiile pot excepta de la acest plafon intrările de lichidităţi provenite din sumele datorate de debitori şi de investitorii în obligaţiuni atunci când intrările respective au legătură cu creditele ipotecare finanţate prin obligaţiuni eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 129 alineatul (4), (5) sau (6) din prezentul regulament sau prin obligaţiunile garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162. Instituţiile pot excepta intrările provenite din credite promoţionale de tip «pass-through» acordate de instituţie. Cu condiţia aprobării prealabile a autorităţii competente responsabile de supravegherea pe bază individuală, instituţia poate excepta total sau parţial intrările în situaţia în care furnizorul de lichidităţi este o instituţie-mamă sau o firmă de investiţii-filială a instituţiei sau o firmă de investiţii-mamă sau o firmă de investiţii-filială ori o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă sau firme de investiţii-mamă sau are legături cu instituţia astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE.

(2)Intrările de lichidităţi se măsoară în cursul următoarelor 30 de zile. Acestea includ doar intrările contractuale din expuneri care nu sunt restante şi în cazul cărora instituţia nu are niciun motiv să se aştepte la neperformanţă într-o perioadă de 30 de zile. Intrările de lichidităţi se raportează integral împreună cu următoarele intrări raportate separat:

a)sumele datorate de clienţi care nu sunt clienţi financiari în sensul plăţii principalului se reduc cu o valoare reprezentând maximum dintre 50 % din valoarea lor sau valoarea angajamentelor contractuale de extindere a finanţării luate faţă de respectivii clienţi. Aceasta nu se aplică sumelor datorate din tranzacţii de creditare garantată şi operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, definite la articolul 192 punctul 3, care sunt garantate cu active lichide conform articolului 416, astfel cum se menţionează la litera (d) de la prezentul alineat.

(4)Autorităţile competente pot acorda permisiunea de a aplica, prin derogare de la alineatul (2) litera (d), de la caz la caz, o intrare mai mare pentru facilităţile de credit şi lichiditate, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:

b)contrapartea este o instituţie-mamă sau o instituţie filială a instituţiei sau o altă filială a aceleiaşi instituţii-mamă ori este legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE sau este un membru al aceluiaşi sistem instituţional de protecţie menţionat la articolul 113 alineatul (7) din prezentul regulament sau instituţia centrală sau un membru al unei reţele care face obiectul derogării menţionate la articolul 10 din prezentul regulament;

(5)Autorităţile competente pot acorda o derogare de la condiţia prevăzută la alineatul (4) litera (d), în cazul în care se aplică articolul 20 alineatul (1) litera (b). În acest caz, trebuie îndeplinite criterii obiective suplimentare, astfel cum sunt prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460. Atunci când se permite aplicarea unor intrări mai mari, autorităţile competente informează ABE cu privire la rezultatul procesului menţionat la articolul 20 alineatul (1) litera (b). Îndeplinirea condiţiilor legate de aceste intrări mai mari trebuie să fie revizuită cu regularitate de autorităţile competente.

Art. 426: Actualizarea viitoarelor cerinţe de lichiditate

TITLUL III:RAPORTĂRI PRIVIND FINANŢAREA STABILĂ

Art. 427: Elemente care furnizează o finanţare stabilă

(1)Instituţiile raportează autorităţilor competente, în conformitate cu cerinţele de raportare stabilite la articolul 415 alineatul (1) şi cu formatele uniforme de raportare menţionate la articolul 415 alineatul (3), următoarele elemente şi componentele acestora pentru a permite evaluarea disponibilităţii unei finanţări stabile:

b)următoarele datorii neincluse la litera (a)

Art. 428: Elemente care necesită o finanţare stabilă

(1)Cu excepţia cazului în care sunt deduse din fondurile proprii, următoarele elemente trebuie raportate autorităţilor competente separat pentru a permite evaluarea necesităţilor de finanţare stabilă:

g)credite şi creanţe neîncasate, defalcându-le dintre acestea pe cele ale următoarelor tipuri de debitori:

h)credite şi creanţe nereînnoibile menţionate la litera (g), considerându-le separat pe cele care sunt:

TITLUL IV:INDICATORUL DE FINANŢARE STABILĂ NETĂ

CAPITOLUL 1:Indicatorul de finanţare stabilă netă

Art. 428^a: Aplicarea pe bază consolidată

(c)activele dintr-o ţară terţă care îndeplinesc cerinţele prevăzute în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi care sunt deţinute de o filială cu sediul social într-o ţară terţă nu sunt recunoscute ca active lichide în vederea consolidării în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate active lichide în temeiul legislaţiei naţionale a ţării terţe respective care stabileşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate;

Art. 428^b: Indicatorul de finanţare stabilă netă

(1)Cerinţa de finanţare stabilă netă prevăzută la articolul 413 alineatul (1) este egală cu raportul dintre finanţarea stabilă disponibilă a instituţiei, astfel cum este menţionată în capitolul 3, şi finanţarea stabilă necesară, astfel cum este menţionată în capitolul 4 şi se exprimă ca procent. Instituţiile îşi calculează indicatorul de finanţare stabilă netă în conformitate cu următoarea formulă:

(3)În cazul în care, în orice moment, indicatorul de finanţare stabilă netă al unei instituţii a scăzut sub 100 % sau este de aşteptat, în mod rezonabil, să scadă sub 100 %, se aplică cerinţa stabilită la articolul 414. Instituţia vizează readucerea indicatorului de finanţare stabilă netă la nivelul menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol. Autorităţile competente evaluează motivele nerespectării de către instituţie a dispoziţiilor de la alineatul (2) de la prezentul articol înainte de a lua orice măsuri de supraveghere.

(5)Instituţiile se asigură că distribuirea profilului lor de finanţare în funcţie de moneda de denominare este, în general, consecventă cu distribuirea în funcţie de monedă a activelor lor. După caz, autorităţile competente pot impune instituţiilor să restricţioneze neconcordanţele de monede prin stabilirea unor limite privind procentul din finanţarea stabilă necesară într-o anumită monedă care poate fi acoperit prin finanţarea stabilă disponibilă care nu este denominată în moneda respectivă. Această restricţie poate fi aplicată numai pentru o monedă care face obiectul raportării separate în conformitate cu articolul 415 alineatul (2).

CAPITOLUL 2:Norme generale pentru calcularea indicatorului de finanţare stabilă netă

Art. 428^c: Calcularea indicatorului de finanţare stabilă netă

Art. 428^d: Contracte derivate

(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 428ah alineatul (2), instituţiile iau în considerare valoarea justă a poziţiilor pe instrumente financiare derivate pe bază netă atunci când aceste poziţii sunt incluse în acelaşi set de compensare care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 429c alineatul (1). Dacă nu este cazul, instituţiile iau în considerare valoarea justă a poziţiilor pe instrumente financiare derivate pe bază brută şi tratează poziţiile respective pe instrumente financiare derivate ca şi cum ar aparţine propriului set de compensare în sensul capitolului 4.

(4)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 428ah alineatul (2), toate contractele derivate enumerate în anexa II punctul 2 literele (a)-(e), care implică un schimb complet al cuantumurilor principalului la aceeaşi dată, se calculează pe bază netă pentru diferitele monede, inclusiv în scopul raportării într-o monedă care face obiectul raportării separate în conformitate cu articolul 415 alineatul (2), chiar şi în cazul în care tranzacţiile respective nu sunt incluse în acelaşi set de compensare care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 429c alineatul (1).

(6)Autorităţile competente pot decide, cu aprobarea băncii centrale relevante, să renunţe la impactul contractelor cu instrumente financiare derivate asupra calculului indicatorului de finanţare stabilă netă, inclusiv prin stabilirea factorilor de finanţare stabilă necesară şi a provizioanelor şi pierderilor, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

Art. 428^f: Active şi pasive interdependente

(1)Sub rezerva aprobării prealabile a autorităţilor competente, instituţiile pot trata un activ şi un pasiv ca fiind interdependente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(2)Activele şi pasivele sunt considerate ca îndeplinind condiţiile prevăzute la alineatul (1) şi ca fiind interdependente în cazul în care sunt legate direct de următoarele produse sau servicii:

c)obligaţiunile garantate care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

(3)ABE monitorizează activele şi pasivele, precum şi produsele şi serviciile care sunt tratate ca fiind active şi pasive interdependente în conformitate cu alineatele (1) şi (2), pentru a determina dacă şi în ce măsură sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute la alineatul (1). ABE prezintă Comisiei un raport privind rezultatele monitorizării şi consiliază Comisia dacă ar fi necesară o modificare a condiţiilor specificate la alineatul (1) sau o modificare a listei de produse şi servicii de la alineatul (2).

Art. 428^g: Depozite în sisteme instituţionale de protecţie şi reţele cooperatiste

În cazul în care o instituţie aparţine unui sistem instituţional de protecţie de tipul celui menţionat la articolul 113 alineatul (7), unei reţele care este eligibilă pentru derogarea prevăzută la articolul 10 sau unei reţele cooperatiste dintr-un stat membru, depozitele la vedere pe care instituţia le menţine la instituţia centrală şi pe care instituţia care beneficiază de serviciile de depozitare le consideră active lichide în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), fac obiectul următoarelor cerinţe:

Art. 428^h: Tratamentul preferenţial în cadrul unui grup sau al unui sistem instituţional de protecţie

(1)Prin derogare de la capitolele 3 şi 4 şi în cazul în care nu se aplică articolul 428g, autorităţile competente pot autoriza instituţiile, de la caz la caz, să aplice un factor mai mare de finanţare stabilă disponibilă sau un factor mai mic de finanţare stabilă necesară activelor, datoriilor şi facilităţilor de lichiditate sau de credit angajate, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)contrapartea este:

b)există motive să se preconizeze că datoria sau facilitatea de credit sau de lichiditate angajată care a fost primită de instituţie constituie o sursă mai stabilă de finanţare sau că activul sau facilitatea de credit sau de lichiditate angajată care a fost acordată de instituţie necesită o finanţare mai puţin stabilă în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă decât aceeaşi datorie, acelaşi activ sau aceeaşi facilitate de credit ori de lichiditate primită sau acordată de alte contrapărţi;

(2)În cazul în care instituţia şi contrapartea sunt stabilite în state membre diferite, autorităţile competente pot acorda o derogare de la respectarea condiţiei prevăzute la alineatul (1) litera (d), cu condiţia îndeplinirii, în plus faţă de criteriile stabilite la alineatul (1), a următoarelor criterii:

CAPITOLUL 3:Finanţarea stabilă disponibilă

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 428ⁱ: Calcularea cuantumului finanţării stabile disponibile

Art. 428^j: Scadenţa reziduală a unei datorii sau a fondurilor proprii

(2)Instituţiile iau în considerare opţiunile existente pentru a determina scadenţa reziduală a unei datorii sau a fondurilor proprii. Aceasta se realizează pe baza ipotezei că contrapartea va răscumpăra opţiunile «call» cât mai curând posibil. Pentru opţiunile care pot fi exercitate la discreţia instituţiei, instituţiile şi autorităţile competente iau în considerare factorii legaţi de reputaţie care pot limita capacitatea unei instituţii de a nu exercita opţiunea, în special aşteptările pieţei ca instituţiile să răscumpere anumite datorii înainte de scadenţă.

(3)Instituţiile tratează depozitele cu perioade fixe de preaviz în funcţie de perioada lor de preaviz şi depozitele la termen în funcţie de scadenţa lor reziduală. Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, instituţiile nu iau în considerare opţiunile pentru retrageri anticipate, în cazul în care deponentul trebuie să plătească o penalitate semnificativă pentru retrageri anticipate care au loc în mai puţin de un an, penalitate astfel cum este prevăzută în actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), pentru a determina scadenţa reziduală a depozitelor de retail la termen.

(4)Pentru a determina factorii de finanţare stabilă disponibilă care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2, instituţiile tratează orice parte din datorii care are o scadenţă reziduală de cel puţin un an şi care ajunge la scadenţă în mai puţin de şase luni şi orice parte din aceste datorii care are o scadenţă între şase luni şi mai puţin de un an ca având o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni, respectiv o scadenţă reziduală cuprinsă între şase luni şi mai puţin de un an.

Secţiunea 2:Factorii de finanţare stabilă disponibilă

Art. 428^k: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 0 %

(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la articolele 428l-428o, tuturor datoriilor care nu au o scadenţă stabilită, inclusiv poziţiilor scurte şi poziţiilor cu scadenţă deschisă, li se aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 %, făcând excepţie următoarele elemente:

(2)Datoriilor privind impozitul amânat şi interesele minoritare, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1), li se aplică unul dintre următorii factori:

(3)Următoarele datorii şi următoarele elemente sau instrumente de capital fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 %:

(4)Instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 % valorii absolute a diferenţei, în cazul în care aceasta este negativă, dintre suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă pozitivă şi suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă negativă, calculate în conformitate cu articolul 428d.

a)marja de variaţie primită de instituţii de la contrapărţile lor se deduce din valoarea justă a unui set de compensare cu valoare justă pozitivă în cazul în care garanţiile reale primite ca marjă de variaţie se califică drept active de nivel 1, în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), cu excepţia obligaţiunilor garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în actul delegat respectiv, şi în cazul în care instituţiile sunt abilitate din punct de vedere juridic şi sunt în măsură din punct de vedere operaţional să reutilizeze garanţiile reale respective;

Art. 428^l: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 50 %

(b)datoriile cu o scadenţă reziduală mai mică de un an furnizate de:

Art. 428^o: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 100 %

CAPITOLUL 4:Finanţarea stabilă necesară

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 428^p: Calcularea cuantumului finanţării stabile obligatorii

(2)Activele pe care instituţiile le-au luat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, sunt excluse de la calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii în cazul în care aceste active sunt contabilizate în bilanţul instituţiei, iar instituţia nu deţine activele în calitate de beneficiar real.

(3)Activele pe care instituţiile le-au dat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare pe care instituţia le deţine în calitate de beneficiar real, sunt considerate ca fiind active grevate de sarcini în sensul prezentului capitol şi fac obiectul factorilor de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2, chiar dacă activele nu rămân în bilanţul instituţiei. În caz contrar, astfel de active sunt excluse de la calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii.

(4)Activele care sunt grevate de sarcini cu o scadenţă reziduală de cel puţin şase luni sunt atribuite fie factorului de finanţare stabilă necesară care ar fi aplicat în temeiul secţiunii 2 activelor respective dacă ar fi negrevate de sarcini, fie factorului de finanţare stabilă necesară care este în general aplicabil activelor grevate respective, oricare dintre factori este mai mare. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul în care scadenţa reziduală a activelor grevate de sarcini este mai scurtă decât scadenţa reziduală a tranzacţiei care a generat grevarea de sarcini.

(6)Următoarele active sunt considerate a fi negrevate de sarcini:

a)activele dintr-un portofoliu care pot fi utilizate imediat ca garanţii reale pentru obţinerea de finanţare suplimentară în cadrul liniilor de credit angajate sau, atunci când portofoliul este administrat de o bancă centrală, al liniilor de credit neangajate, dar încă nefinanţate, care se află la dispoziţia instituţiei. Aceste active includ activele plasate de o instituţie de credit la o instituţie centrală într-o reţea cooperatistă sau într-un sistem instituţional de protecţie. Instituţiile presupun că activele din portofoliu sunt grevate de sarcini în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate pe baza clasificării lichidităţii în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), începând cu activele neeligibile pentru rezerva de lichidităţi;

(7)În cazul operaţiunilor non-standard, temporare, efectuate de BCE sau de banca centrală a unui stat membru sau de banca centrală a unei ţări terţe în vederea îndeplinirii mandatului acesteia într-o perioadă de criză financiară la nivelul întregii pieţe sau în circumstanţe macroeconomice excepţionale, următoarele active pot beneficia de un factor redus de finanţare stabilă necesară:

b)prin derogare de la articolul 428ad litera (d) punctele (i) şi (ii), articolul 428af litera (b) şi articolul 428ag litera (c), sumele rezultate din operaţiunile menţionate în prezentul paragraf.

Autorităţile competente stabilesc, cu acordul băncii centrale care este contrapartea la tranzacţie, factorul de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicat activelor menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b). Pentru activele grevate de sarcini, astfel cum sunt menţionate la litera (a) de la primul paragraf, factorul de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicat nu este mai mic decât factorul de finanţare stabilă necesară care s-ar aplica în temeiul secţiunii 2 activelor respective dacă ar fi negrevate de sarcini.

(8)Pentru a evita dubla contabilizare, instituţiile exclud din alte părţi ale calculului cuantumului finanţării stabile obligatorii în conformitate cu prezentul capitol activele care sunt asociate cu garanţiile reale recunoscute drept marjă de variaţie furnizată în conformitate cu articolul 428k alineatul (4) litera (b) şi cu articolul 428ah alineatul (2) litera (b), drept marjă iniţială furnizată sau drept contribuţie la fondul de garantare al unei CPC în conformitate cu articolul 428ag literele (a) şi (b).

(9)Instituţiile includ în calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii instrumentele financiare, valutele şi mărfurile pentru care a fost executat un ordin de cumpărare. Instituţiile exclud din calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii instrumentele financiare, valutele şi mărfurile pentru care a fost executat un ordin de vânzare, cu condiţia ca astfel de tranzacţii să nu fie reflectate drept instrumente derivate sau tranzacţii de finanţare garantată în bilanţul instituţiilor şi ca tranzacţiile respective să fie reflectate în bilanţul instituţiilor atunci când sunt decontate.

(10)Autorităţile competente pot stabili factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi expunerilor extrabilanţiere care nu sunt menţionate în prezentul capitol, pentru a se asigura că instituţiile deţin un cuantum adecvat de finanţare stabilă disponibilă pentru partea din aceste expuneri care se preconizează că va avea nevoie de finanţare în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă. Pentru a stabili aceşti factori, autorităţile competente iau în considerare, în special, prejudiciile semnificative care ar putea fi aduse reputaţiei instituţiei dacă nu s-ar furniza finanţarea respectivă.

Art. 428^q: Scadenţa reziduală a unui activ

(2)Activele care au fost separate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sunt tratate de instituţii în conformitate cu expunerile-suport ale acestora. Instituţiile aplică, totuşi, acestor active factori mai mari de finanţare stabilă necesară, în funcţie de perioada de grevare cu sarcini care urmează să fie stabilită de autorităţile competente, care analizează dacă instituţia poate să cedeze sau să facă schimb de astfel de active în mod liber şi durata datoriilor către clienţii instituţiilor la care se referă această cerinţă de separare.

(3)Atunci când calculează scadenţa reziduală a unui activ, instituţiile iau în considerare opţiunile, plecând de la ipoteza că emitentul sau contrapartea va exercita orice opţiune de a prelungi scadenţa unui activ. Pentru opţiunile care pot fi exercitate la discreţia instituţiei, instituţia şi autorităţile competente iau în considerare factorii legaţi de reputaţie care pot limita capacitatea instituţiei de a nu exercita opţiunea, în special aşteptările pieţei şi ale clienţilor ca instituţia să prelungească scadenţa anumitor active la data scadenţei.

(4)Pentru a determina factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în conformitate cu secţiunea 2, pentru amortizarea împrumuturilor cu o scadenţă contractuală reziduală de cel puţin un an, orice parte care ajunge la scadenţă în mai puţin de şase luni şi orice parte care are o scadenţă între şase luni şi mai puţin de un an este tratată ca având o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni, respectiv o scadenţă reziduală cuprinsă între şase luni şi mai puţin de un an.

Secţiunea 2:Factorii de finanţare stabilă necesară

Art. 428^r: Factorul de finanţare stabilă necesară de 0 %

(1)Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 0 %:

g)sumele datorate din operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare cu clienţi financiari, în cazul în care aceste operaţiuni au o scadenţă reziduală mai mică de şase luni, în cazul în care sumele datorate respective sunt garantate cu active care se califică drept active de nivel 1 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), fiind excluse obligaţiunile garantate cu un nivel extrem de ridicat de calitate menţionate în respectivul act delegat, şi în cazul în care instituţia ar fi abilitată din punct de vedere juridic şi ar fi în măsură din punct de vedere operaţional să reutilizeze activele respective pentru toată durata tranzacţiei.

(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), autorităţile competente pot decide, de comun acord cu banca centrală relevantă, să aplice un factor mai mare de finanţare stabilă necesară rezervelor obligatorii, ţinând seama, în special, de măsura în care există cerinţe privind rezervele pe un orizont de un an şi, prin urmare, necesită o finanţare stabilă asociată.

Art. 428^s: Factorul de finanţare stabilă necesară de 5 %

(1)Următoarele active şi elemente extrabilanţiere fac obiectul unui factor de finanţare stabilă necesară de 5 %:

(2)Pentru toate seturile de compensare a contractelor derivate, instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 5 % valorii juste, în termeni absoluţi, a acestor seturi de compensare a contractelor derivate, incluzând orice garanţie furnizată, în cazul în care seturile de compensare respective au o valoare justă negativă. În sensul prezentului alineat, instituţiile determină valoarea justă drept incluzând orice garanţie depusă sau decontarea plăţilor şi încasărilor legate de modificări în privinţa evaluării de piaţă ale unor astfel de contracte.

Art. 428^t: Factorul de finanţare stabilă necesară de 7 %

Art. 428^v: Factorul de finanţare stabilă necesară de 10 %

Art. 428^w: Factorul de finanţare stabilă necesară de 12 %

Acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 12 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1), li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 12 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.

Art. 428^y: Factorul de finanţare stabilă necesară de 20 %

Acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 20 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 20 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.

Art. 428^{a^a}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 30 %

Art. 428^{a^b}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 35 %

Art. 428^{a^c}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 40 %

Acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 40 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 40 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.

Art. 428^{a^d}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 50 %

(c)sumele datorate din tranzacţii cu o scadenţă reziduală mai mică de un an cu:

Art. 428^{a^e}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 55 %

Acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini care sunt eligibile pentru o ajustare de 55 % pentru calculul indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 55 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.

Art. 428^{a^f}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 65 %

Art. 428^{a^g}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 85 %

Art. 428^{a^h}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 100 %

(1)Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 100 %:

(2)Instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 100 % diferenţei, în cazul în care aceasta este pozitivă, dintre suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă pozitivă şi suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă negativă, calculate în conformitate cu articolul 428d.

CAPITOLUL 5:Derogare pentru instituţiile mici şi cu grad redus de complexitate

Art. 428^{a^i}: Derogare pentru instituţiile mici şi cu grad redus de complexitate

Autorităţile competente pot solicita instituţiilor de mici dimensiuni şi cu un grad redus de complexitate să respecte cerinţa de finanţare stabilă netă pe baza finanţării stabile disponibile a unei instituţii, astfel cum este menţionată în capitolul 3, şi a finanţării stabile obligatorii, astfel cum este menţionată în capitolul 4 în cazul în care consideră că metodologia simplificată nu este adecvată pentru a surprinde riscurile de finanţare ale instituţiei în cauză.

CAPITOLUL 6:Finanţare stabilă disponibilă pentru calcularea simplificată a indicatorului de finanţare stabilă netă

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 428^{a^j}: Calcularea simplificată a cuantumului finanţării stabile disponibile

Art. 428^{a^k}: Scadenţa reziduală a unei datorii sau a fondurilor proprii

(4)Pentru a determina factorii de finanţare stabilă disponibilă care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2, pentru datoriile cu o scadenţă contractuală reziduală de cel puţin un an, orice parte care ajunge la scadenţă în mai puţin de şase luni şi orice parte care are o scadenţă între şase luni şi mai puţin de un an este tratată ca având o scadenţă reziduală de mai puţin de şase luni, respectiv o scadenţă reziduală cuprinsă între şase luni şi mai puţin de un an.

Secţiunea 2:Factorii de finanţare stabilă disponibilă

Art. 428^{a^l}: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 0 %

(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în această secţiune, tuturor datoriilor care nu au o scadenţă stabilită, inclusiv poziţiilor scurte şi poziţiilor cu scadenţă deschisă, li se aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 %, făcând excepţie următoarele elemente:

(3)Următoarele datorii şi următoarele elemente sau instrumente de capital fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 %:

(4)Instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 % valorii absolute a diferenţei, în cazul în care aceasta este negativă, dintre suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare justă pozitivă şi suma valorilor juste din cadrul tuturor seturilor de compensare cu o valoare de piaţă negativă, calculate în conformitate cu articolul 428d.

Art. 428^{a^m}: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 50 %

(b)datoriile şi elementele sau instrumentele de capital cu o scadenţă reziduală mai mică de un an furnizate de:

Art. 428^{a^p}: Factorul de finanţare stabilă disponibilă de 100 %

CAPITOLUL 7:Finanţarea stabilă necesară pentru calcularea simplificată a indicatorului de finanţare stabilă netă

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 428^{a^q}: Calcularea simplificată a cuantumului finanţării stabile obligatorii

(1)Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, pentru instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate, cuantumul finanţării stabile obligatorii se calculează înmulţind valoarea contabilă a diferitelor categorii sau tipuri de active şi elemente extrabilanţiere cu factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2. Valoarea totală a finanţării stabile obligatorii este suma cuantumurilor ponderate ale activelor şi elementelor extrabilanţiere.

(2)Activele pe care instituţiile le-au luat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, care sunt contabilizate în bilanţ şi pe care instituţiile nu le deţin în calitate de beneficiari reali sunt excluse de la calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii.

(3)Activele pe care instituţiile le-au dat cu împrumut, inclusiv în cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, pe care le deţin în calitate de beneficiari reali, chiar dacă nu rămân în bilanţ, sunt considerate ca fiind active grevate de sarcini în sensul prezentului capitol şi fac obiectul factorilor de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi în temeiul secţiunii 2. În caz contrar, astfel de active sunt excluse de la calculul cuantumului finanţării stabile obligatorii.

(6)Următoarele active sunt considerate a fi negrevate de sarcini:

b)prin derogare de la articolul 428aw şi de la articolul 428ay litera (b), sumele rezultate din operaţiunile menţionate în prezentul paragraf.

Autorităţile competente stabilesc, cu acordul băncii centrale care este contrapartea la tranzacţie, factorul de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicat activelor menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b). Pentru activele grevate de sarcini menţionate la litera (a) de la primul paragraf, factorul de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicat nu este mai mic decât factorul de finanţare stabilă necesară care s-ar aplica în temeiul secţiunii 2 activelor respective dacă ar fi negrevate de sarcini.

(8)Pentru a evita dubla contabilizare, instituţiile exclud din alte părţi ale calculului cuantumului finanţării stabile obligatorii în conformitate cu prezentul capitol activele asociate cu garanţiile reale recunoscute drept marjă de variaţie furnizate în conformitate cu articolul 428k alineatul (4) litera (b) şi cu articolul 428ah alineatul (2), drept marjă iniţială furnizată sau drept contribuţie la fondul de garantare al unei CPC în conformitate cu articolul 428ag literele (a) şi (b).

(10)Autorităţile competente pot stabili factorii de finanţare stabilă necesară care trebuie aplicaţi expunerilor extrabilanţiere care nu sunt menţionate în prezentul capitol, pentru a se asigura că instituţiile deţin un cuantum adecvat de finanţare stabilă disponibilă pentru partea din expunerile respective care se preconizează că va avea nevoie de finanţare în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă. Pentru a stabili aceşti factori, autorităţile competente iau în considerare, în special, prejudiciile semnificative care ar putea fi aduse reputaţiei instituţiei dacă nu s-ar furniza finanţarea respectivă.

Art. 428^{a^r}: Scadenţa reziduală a unui activ

Secţiunea 2:Factorii de finanţare stabilă necesară

Art. 428^{a^s}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 0 %

(1)Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 0 %:

(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), autorităţile competente pot decide, de comun acord cu banca centrală relevantă, să aplice un factor mai mare de finanţare stabilă necesară rezervelor obligatorii, luând în considerare, în special, măsura în care există cerinţe privind rezervele pe un orizont de un an şi, prin urmare, există o obligaţie de finanţare stabilă asociată.

Art. 428^{a^t}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 5 %

(2)Pentru toate seturile de compensare a contractelor derivate, instituţiile aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 5 % valorii juste, în termeni absoluţi, a acestor seturi de compensare a contractelor derivate, incluzând orice garanţie furnizată, în cazul în care seturile de compensare respective au o valoare justă negativă. În sensul prezentului alineat, instituţiile determină valoarea justă incluzând orice garanţie depusă sau decontarea plăţilor şi încasărilor legate de modificări în privinţa evaluării de piaţă ale respectivelor contracte.

Art. 428^{a^u}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 10 %

Art. 428^{a^v}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 20 %

Activelor negrevate de sarcini care sunt eligibile drept active de nivel 2A în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri negrevate de sarcini în temeiul respectivului act delegat li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 20 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat.

Art. 428^{a^w}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 50 %

Art. 428^{a^x}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 55 %

Activelor care sunt eligibile drept active de nivel 2B în temeiul actului delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1) şi acţiunilor sau unităţilor la OPC-uri în temeiul respectivului act delegat li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 55 %, indiferent de conformitatea acestora cu cerinţele operaţionale şi cu cerinţele privind compoziţia rezervei de lichidităţi, astfel cum sunt prevăzute în respectivul act delegat, atât timp cât sunt grevate de mai puţin de un an.

Art. 428^{a^y}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 85 %

(a)activele şi elementele extrabilanţiere, inclusiv numerar, furnizate ca marjă iniţială pentru contracte derivate sau furnizate drept contribuţii la fondul de garantare al unui CPC, cu excepţia cazului în care acestor active li s-ar atribui un factor mai mare de finanţare stabilă necesară în conformitate cu articolul 428az dacă ar fi negrevate de sarcini, caz în care se aplică factorul de finanţare stabilă necesară mai mare care s-ar aplica activelor respective dacă acestea ar fi negrevate de sarcini;

Art. 428^{a^z}: Factorul de finanţare stabilă necesară de 100 %

(1)Următoarelor active li se aplică un factor de finanţare stabilă necesară de 100 %:

PARTEA VII:EFECTUL DE LEVIER

Art. 429: Calcularea indicatorului efectului de levier

(4)În sensul alineatului (2), indicatorul de măsurare a expunerii totale este suma valorilor expunerilor următoarelor elemente:

e)achiziţiile sau vânzările standard care urmează a fi decontate, calculate în conformitate cu articolul 429g.

(5)Prin derogare de la alineatul (4) litera (d), se aplică următoarele dispoziţii:

b)în cazul în care un client al unei instituţii care acţionează ca membru compensator realizează direct o tranzacţie cu instrumente financiare derivate cu o CPC iar instituţia garantează performanţa expunerilor din tranzacţii faţă de CPC ale clientului său care decurg din această tranzacţie, instituţia îşi calculează expunerea care rezultă din garanţie în conformitate cu alineatul (4) litera (b) ca şi cum acea instituţie ar fi realizat direct tranzacţia cu clientul, inclusiv în ceea ce priveşte primirea sau furnizarea marjei de variaţie în numerar.

(8)Prin derogare de la alineatul (7) litera (b), instituţiile pot reduce valoarea expunerii unui împrumut de prefinanţare sau a unui împrumut intermediar cu soldul pozitiv al contului de economii al debitorului căruia i-a fost acordat împrumutul şi pot include suma rezultată în indicatorul de măsurare a expunerii totale, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

c)instituţia poate utiliza în mod necondiţionat şi irevocabil soldul contului de economii pentru a soluţiona orice revendicare care decurge din acordul de împrumut în cazurile reglementate de legislaţia sectorială menţionată la litera (a), inclusiv în caz de neplată de către debitor sau de insolvabilitate a acestuia.

Art. 429^a: Expuneri excluse din indicatorul de măsurare a expunerii totale

(1)Prin derogare de la articolul 429 alineatul (4), o instituţie poate să excludă oricare dintre următoarele expuneri din indicatorul de măsurare a expunerii totale:

c¹)în cazul în care instituţia este membră a reţelei menţionate la articolul 113 alineatul (7), expunerile cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în conformitate cu articolul 114 şi care decurg din active care sunt echivalentul depozitelor în aceeaşi monedă ale altor membri ai reţelei respective rezultate dintr-un depozit minim legal sau statutar în conformitate cu articolul 422 alineatul (3) litera (b); într-un astfel de caz, expunerile altor membri ai reţelei respective care reprezintă un depozit minim legal sau statutar nu fac obiectul literei (c) de la prezentul alineat;

d¹)expunerile instituţiei faţă de acţionarii săi, cu condiţia ca aceste expuneri să fie garantate la un nivel de cel puţin 125 % cu activele menţionate la articolul 129 alineatul (1) literele (d) şi (e), iar activele respective să fie contabilizate în cerinţa privind indicatorul efectului de levier aplicabilă acţionarilor, în cazul în care instituţia nu este o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, dar îndeplineşte următoarele condiţii:

f)părţile garantate ale expunerilor care decurg din credite de export care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiţii:

h)în cazul în care instituţia este un client de nivel superior în cadrul unei structuri a clientelei pe mai multe niveluri, expunerile din tranzacţii faţă de membrul compensator sau de o entitate care acţionează în calitate de client de nivel superior pentru respectiva instituţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 305 alineatul (2) şi dacă instituţia nu are obligaţia de a rambursa clientului său pierderile eventuale suferite în cazul intrării în stare de nerambursare a membrului compensator sau a CPCC-ului;

i)activele fiduciare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

p)în cazul în care instituţia este desemnată în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, expunerile instituţiei datorate serviciilor auxiliare de tip bancar enumerate la secţiunea C litera (a) din anexa la regulamentul menţionat care sunt legate în mod direct de serviciile de bază sau auxiliare ale unui depozitar central de titluri de valoare, autorizat în conformitate cu articolul 16 din respectivul regulament, enumerate în secţiunile A şi B din anexa respectivă.

(2)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e), «instituţie de credit pentru dezvoltare publică» înseamnă o instituţie de credit care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

e)nu acceptă depozite acoperite, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/49/UE sau în legislaţia naţională prin care se pune în aplicare această directivă, care pot fi clasificate drept depozite la termen sau depozite de economii de la consumatori, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 litera (a) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*).

În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e) şi fără a aduce atingere normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, precum şi obligaţiilor statelor membre în temeiul acestuia, autorităţile competente pot, la cererea unei instituţii, să trateze o unitate autonomă şi independentă din punct de vedere organizaţional, structural şi financiar a acelei instituţii ca fiind o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, cu condiţia ca unitatea să îndeplinească cumulativ condiţiile enumerate la primul paragraf şi ca un astfel de tratament să nu afecteze eficacitatea supravegherii instituţiei respective. Autorităţile competente notifică fără întârziere Comisiei şi ABE orice decizie de a trata, în sensul prezentului paragraf, o unitate a unei instituţii ca fiind o instituţie de credit pentru dezvoltare publică. Autoritatea competentă examinează anual o astfel de decizie.

(3)În sensul alineatului (1) literele (d) şi (e) şi al alineatului (2) litera (d), "credit promoţional" înseamnă un credit acordat de o instituţie de credit pentru dezvoltare publică sau de o entitate creată de administraţia centrală, de administraţia regională sau de autoritatea locală a unui stat membru, direct sau printr-o instituţie de credit intermediară, pe bază neconcurenţială, nonprofit, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administraţiei centrale, ale administraţiei regionale sau ale autorităţii locale dintr-un stat membru.

(5)Instituţiile pot exclude expunerile enumerate la alineatul (1) litera (n) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(7)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (1) litera (d), în cazul în care exclude expunerile menţionate la prezentul articol alineatul (1) litera (n), o instituţie îndeplineşte în orice moment următoarea cerinţă privind indicatorul efectului de levier ajustat pe durata excluderii:

Art. 429^b: Calculul valorii expunerii activelor

(2)Un acord de tipul «cash pooling» oferit de o instituţie nu încalcă condiţia prevăzută la articolul 429 alineatul (7) litera (b) numai în cazul în care acordul îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:

(3)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, un acord de tipul «cash pooling» care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la litera (b) de la alineatul menţionat, dar îndeplineşte condiţia prevăzută la litera (a) de la acelaşi alineat nu constituie o încălcare a condiţiei prevăzute la articolul 429 alineatul (7) litera (b) în cazul în care acordul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(4)Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), instituţiile pot calcula valoarea expunerii sumelor de încasat şi a sumelor de plătit în numerar din cadrul operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare cu aceeaşi contraparte pe o bază netă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(5)În sensul alineatului (4) litera (c), instituţiile pot considera că mecanismul de decontare are ca rezultat echivalentul funcţional al decontării nete doar dacă, la data decontării, rezultatul net al fluxurilor de numerar ale tranzacţiilor din cadrul mecanismului respectiv este egal cu suma netă unică rezultată în cazul decontării nete şi dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

c)orice aspect care decurge din segmentele aferente titlurilor de valoare ale operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare nu interferează cu finalizarea decontării nete a sumelor de încasat şi a sumelor de plătit în numerar.

Art. 429^c: Calculul valorii expunerii instrumentelor financiare derivate

(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii contractelor derivate enumerate în anexa II şi a instrumentelor financiare derivate de credit, inclusiv a celor extrabilanţiere, în conformitate cu metoda prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 3.

Atunci când calculează valoarea expunerii, instituţiile pot să ia în considerare efectele contractelor de novaţie şi ale altor acorduri de compensare în conformitate cu articolul 295. Instituţiile nu ţin seama de compensarea între produse diferite, dar pot să compenseze în cadrul categoriei de produse menţionate la articolul 272 punctul 25 litera (c) şi al instrumentelor financiare derivate de credit, atunci când acestea fac obiectul unui acord de compensare contractuală între produse diferite menţionat la articolul 295 litera (c).

(3)În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, instituţiile care calculează costul de înlocuire a contractelor derivate în conformitate cu articolul 275 pot recunoaşte drept marjă de variaţie, astfel cum este menţionată la articolul 275, doar garanţiile reale primite în numerar de la contrapărţile lor, în cazul în care cadrul contabil aplicabil nu a recunoscut deja marja de variaţie drept o reducere a valorii expunerii şi în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

e)contractul derivat şi marja de variaţie între instituţie şi contrapartea la respectivul contract sunt acoperite de un singur acord de compensare pe care instituţia îl poate trata ca diminuator de risc în conformitate cu articolul 295.

(4¹)Prin derogare de la alineatele (3) şi (4), o instituţie poate recunoaşte orice garanţie reală primită în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 3, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(6)Prin derogare de la prezentul articol alineatul (1), instituţiile pot să utilizeze metoda prevăzută în secţiunea 4 sau 5 din partea a treia titlul II capitolul 6 pentru a determina valoarea expunerii următoarelor:

Art. 429^d: Dispoziţii suplimentare privind calculul valorii expunerii pentru instrumentele financiare derivate de credit scrise

(2)Pe lângă calculul prevăzut la articolul 429c, instituţiile includ în calculul valorii expunerii pentru instrumentele financiare derivate de credit scrise valorile noţionale efective menţionate în instrumentele financiare derivate de credit scrise din care se scade orice modificare negativă a valorii juste care a fost încorporată în fondurile proprii de nivel 1 în ceea ce priveşte respectivele instrumente financiare derivate de credit scrise.

(3)Instituţiile pot scădea, integral sau parţial, din valoarea expunerii calculate în conformitate cu alineatul (2) valoarea noţională efectivă a instrumentelor financiare derivate de credit cumpărate, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

e)instrumentul financiar derivat de credit cumpărat nu este inclus într-o tranzacţie care a fost compensată de instituţie în numele unui client sau care a fost compensată de instituţie în rolul său de client de nivel superior într-o structură a clientelei pe mai multe niveluri şi pentru care valoarea noţională efectivă menţionată în instrumentul financiar derivat de credit scris corespunzător se exclude din indicatorul de măsurare a expunerii totale în conformitate cu articolul 429a alineatul (1) primul paragraf litera (g) sau (h), după caz.

(4)În sensul alineatului (3) litera (b), «clauze esenţiale» înseamnă orice caracteristică a instrumentului financiar derivat de credit care este relevantă pentru evaluarea acestuia, inclusiv nivelul de subordonare, opţionalitatea, evenimentele de credit, entitatea sau grupurile de entităţi de referinţă suport, precum şi obligaţia sau portofoliul de obligaţii de referinţă suport, cu excepţia valorii noţionale şi a scadenţei reziduale a instrumentului financiar derivat de credit. Două nume de referinţă sunt aceleaşi numai în cazul în care se referă la aceeaşi entitate juridică.

(7)În cazul instrumentelor financiare derivate de credit cumpărate pe un portofoliu de obligaţii de referinţă, instituţiile pot scădea din valoarea noţională efectivă a instrumentelor financiare derivate de credit scrise pe obligaţiile individuale de referinţă valoarea noţională efectivă a instrumentelor financiare derivate de credit cumpărate în conformitate cu alineatul (3) numai dacă protecţia cumpărată este echivalentă din punct de vedere economic cu cumpărarea protecţiei separat pentru fiecare dintre obligaţiile individuale din portofoliu.

Art. 429^e: Majorarea pentru riscul de credit al contrapărţii aferent operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare

(2)Instituţiile calculează majorarea pentru tranzacţiile cu o contraparte care nu fac obiectul unui acord-cadru de compensare ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 206 pentru fiecare tranzacţie în parte, în conformitate cu următoarea formulă:

(3)Instituţiile calculează majorarea pentru tranzacţiile cu o contraparte care fac obiectul unui acord-cadru de compensare ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 206, pentru fiecare acord în parte, în conformitate cu următoarea formulă:

(5)Prin derogare de la prezentul articol alineatul (1), instituţiile pot să utilizeze metoda prevăzută la articolul 222, sub rezerva unui prag de 20 % pentru ponderea de risc aplicabilă, în scopul de a determina majorarea pentru operaţiunile de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv pentru cele extrabilanţiere. Instituţiile pot să utilizeze metoda respectivă numai în cazul în care o utilizează şi pentru calcularea valorii expunerii tranzacţiilor respective în scopul îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c).

(7)În cazul în care o instituţie acţionează ca agent între două părţi în cadrul unei operaţiuni de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv al unei tranzacţii extrabilanţiere, se aplică următoarele dispoziţii pentru calcularea indicatorului de măsurare a expunerii totale al instituţiei:

a)în cazul în care instituţia pune la dispoziţia uneia dintre părţile la operaţiunea de finanţare prin titluri de valoare o indemnizaţie sau o garanţie, iar indemnizaţia sau garanţia se limitează la diferenţa - oricare ar fi aceasta - dintre valoarea titlului de valoare sau a sumei în numerar pe care partea a dat-o cu împrumut şi valoarea garanţiei reale pe care debitorul a furnizat-o, instituţia include, în indicatorul de măsurare a expunerii totale, numai majorarea calculată în conformitate cu alineatul (2) sau (3), după caz;

Art. 429^f: Calculul valorii expunerii elementelor extrabilanţiere

Art. 429^g: Calculul valorii expunerii achiziţiilor sau vânzărilor standard care urmează a fi decontate

(2)Instituţiile care, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, aplică principiul contabilizării la data tranzacţionării pentru achiziţiile şi vânzările standard care urmează a fi decontate reiau orice compensare, permisă în conformitate cu acest cadru, între sumele de încasat în numerar pentru vânzările standard care urmează a fi decontate şi sumele de plătit în numerar pentru achiziţiile standard care urmează a fi decontate. După ce au reluat compensarea contabilă, instituţiile pot efectua compensări între sumele de încasat în numerar şi sumele de plătit în numerar în cazul cărora atât vânzările standard, cât şi achiziţiile standard aferente sunt decontate pe baza principiului «livrare contra plată».

(3)Instituţiile care, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, aplică principiul contabilizării la data decontării pentru achiziţiile şi vânzările standard care urmează a fi decontate includ în indicatorul de măsurare a expunerii totale valoarea nominală totală a angajamentelor de plată legate de achiziţiile standard.

PARTEA VII^A:CERINŢE DE RAPORTARE

Art. 430: Raportarea privind cerinţele prudenţiale şi informaţiile financiare

(1)Instituţiile raportează autorităţilor lor competente cu privire la:

(2)În plus faţă de raportarea privind indicatorul efectului de levier menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi pentru a permite autorităţilor competente să monitorizeze volatilitatea indicatorului efectului de levier, în special în apropierea datelor de referinţă ale raportării, instituţiile mari raportează componentele specifice ale indicatorului efectului de levier autorităţilor lor competente pe baza valorilor medii pe perioada de raportare şi a datelor utilizate pentru calcularea valorilor medii respective.

(2²)Atunci când raportează cerinţele lor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, instituţiile raportează separat calculele prevăzute la articolul 325ba alineatul (1) litera (a) punctele (i) şi (ii) şi litera (b) punctele (i) şi (ii) şi pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare sau din afara portofoliului de tranzacţionare care fac obiectul unui risc valutar şi al unui risc de marfă atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care au primit aprobarea din partea autorităţilor competente de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă, astfel cum se prevede la articolul 325az alineatul (2).

(3)În plus faţă de raportarea privind cerinţele prudenţiale, menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie raportează autorităţilor competente informaţii financiare atunci când este una dintre următoarele:

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica formatele uniforme de raportare, frecvenţa şi datele de raportare, precum şi definiţiile şi elaborează soluţii informatice, inclusiv modele de raportare şi instrucţiuni pentru raportarea menţionată la alineatele (1)-(4).

b)evoluţiile şi constatările la nivel internaţional.

(8)ABE evaluează costurile şi beneficiile implicate de cerinţele de raportare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei (*) în conformitate cu prezentul alineat şi informează Comisia cu privire la constatările sale până la 28 iunie 2020. Evaluarea respectivă se efectuează în special în legătură cu instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate. În acest scop, raportul:

b)măsoară costurile de raportare suportate de fiecare categorie de instituţii în cursul perioadei relevante pentru a respecta cerinţele de raportare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014, ţinând seama de următoarele principii:

e)face recomandări privind modalitatea de reducere a cerinţelor de raportare cel puţin pentru instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate, iar în acest scop, ABE îşi propune o reducere preconizată a costurilor medii de cel puţin 10 %, dar de preferinţă de 20 %. ABE evaluează, în special, dacă:

(9)Autorităţile competente consultă ABE pentru a stabili dacă instituţiile, altele decât cele menţionate la alineatele (3) şi (4), ar trebui să raporteze informaţiile financiare pe bază consolidată în conformitate cu alineatul (3), dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

c)raportarea financiară este considerată necesară pentru a oferi o imagine cuprinzătoare asupra profilului de risc al activităţilor instituţiilor respective şi asupra riscurilor sistemice pe care le prezintă pentru sectorul financiar sau pentru economia reală, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(11)Autorităţile competente pot renunţa la cerinţa de a prezenta oricare dintre punctele de date prevăzute în modelele de raportare specificate în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la prezentul articol în cazul în care aceste puncte de date sunt repetitive. În aceste scopuri, punctele de date repetitive se referă la punctele de date care sunt deja la dispoziţia autorităţilor competente prin alte mijloace decât colectarea acestor modele de raportare, inclusiv în cazul în care respectivele puncte de date pot fi obţinute din datele aflate deja la dispoziţia autorităţilor competente în diferite formate sau niveluri de detaliu; autorităţile competente pot invoca renunţarea menţionată în prezentul alineat doar dacă datele obţinute, compilate sau agregate prin astfel de metode alternative sunt identice cu acele puncte de date care ar trebui altfel raportate conform standardelor tehnice de punere în aplicare relevante;

Art. 430^a: Obligaţii de raportare specifice

(1)Instituţiile raportează pe bază anuală autorităţilor lor competente următoarele date agregate referitoare la fiecare piaţă naţională de bunuri imobile faţă de care sunt expuse:

(3)Autorităţile competente publică anual pe bază agregată datele menţionate la alineatul (1) literele (a)-(f), împreună cu datele istorice, dacă sunt disponibile, pentru fiecare piaţă naţională de bunuri imobile pentru care astfel de date au fost colectate. La cererea unei alte autorităţi competente dintr-un stat membru sau la cererea ABE, o autoritate competentă furnizează autorităţii competente solicitante sau ABE informaţii mai detaliate privind situaţia pieţelor de bunuri imobile locative sau comerciale din statul membru respectiv.

Art. 430^c: Raportul de fezabilitate privind sistemul de raportare integrat

(2)La elaborarea raportului de fezabilitate, ABE implică autorităţi competente, precum şi autorităţile responsabile cu sistemele de garantare a depozitelor, autorităţile responsabile cu rezoluţia şi, în special, SEBC. Raportul ţine seama de activitatea anterioară a SEBC privind colectarea integrată a datelor, se bazează pe o analiză a costurilor şi beneficiilor globale şi cuprinde cel puţin:

d)fezabilitatea şi un eventual proiect pentru un punct central de colectare a datelor pentru sistemul integrat de raportare, care să includă şi cerinţe stricte pentru asigurarea confidenţialităţii datelor colectate, pentru autentificare în sistem şi pentru administrarea drepturilor de acces la sistem, precum şi cerinţe pentru securitatea cibernetică, având următoarele caracteristici:

PARTEA VIII:PUBLICAREA DE INFORMAŢII DE CĂTRE INSTITUŢII

TITLUL I:PRINCIPII GENERALE

Art. 431: Cerinţe şi politici privind publicarea de informaţii

(3)Organul de conducere sau conducerea superioară adoptă politici formale pentru a se conforma cerinţelor privind publicarea de informaţii prevăzute în prezenta parte şi instituie şi menţine proceduri, sisteme şi controale interne pentru a verifica dacă informaţiile publicate de instituţii sunt adecvate şi respectă cerinţele stabilite în prezenta parte. Cel puţin un membru al organului de conducere sau al conducerii superioare atestă în scris că instituţia relevantă a publicat informaţiile prevăzute în prezenta parte în conformitate cu politicile şi procedurile, sistemele şi controalele interne formale. Atestatul scris şi elementele-cheie ale politicilor formale ale instituţiei pentru a se conforma cerinţelor privind publicarea se includ în informaţiile publicate de instituţii.

De asemenea, instituţiile instituie politici pentru a verifica dacă informaţiile publicate furnizează participanţilor la piaţă o imagine completă asupra profilului lor de risc. În cazul în care constată că informaţiile care trebuie publicate în temeiul prezentei părţi nu furnizează participanţilor la piaţă o imagine completă asupra profilului lor de risc, instituţiile fac publice şi alte informaţii, pe lângă informaţiile care trebuie publicate în temeiul prezentei părţi. Cu toate acestea, instituţiile sunt obligate să facă publice numai informaţiile semnificative, nu şi informaţiile confidenţiale sau cele considerate ca fiind proprietate menţionate la articolul 432.

Art. 432: Informaţii nesemnificative, considerate ca fiind proprietate sau confidenţiale

(1)Cu excepţia informaţiilor prevăzute la articolul 435 alineatul (2) litera (c) şi la articolele 437 şi 450, instituţiile pot să nu facă publice una sau mai multe dintre informaţiile prevăzute în titlurile II şi III dacă informaţiile respective nu sunt considerate semnificative.

(2)Instituţiile pot totodată să nu facă publice una sau mai multe dintre informaţiile prevăzute în titlurile II şi III dacă informaţiile respective sunt considerate ca proprietate a acestora sau confidenţiale, în conformitate cu prezentul alineat, cu excepţia informaţiilor prevăzute la articolele 437 şi 450.

Art. 433: Frecvenţa şi sfera publicării

Art. 433^a: Publicarea de informaţii de către instituţiile mari

(1)Instituţiile mari publică informaţiile menţionate în continuare cu următoarea frecvenţă:

b)semestrial, informaţiile menţionate la:

Art. 433^b: Publicarea de informaţii de către instituţiile mici şi cu grad redus de complexitate

Art. 433^c: Publicarea de informaţii de către alte instituţii

(2)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, alte instituţii necotate publică anual următoarele informaţii:

Art. 434: Mijloace de publicare a informaţiilor

(1)Instituţiile, altele decât instituţiile mici şi cu grad redus de complexitate, transmit ABE toate informaţiile prevăzute în titlurile II şi III, în format electronic, cel târziu la data la care îşi publică situaţiile financiare sau rapoartele financiare pentru perioada corespunzătoare, după caz, sau cât mai curând posibil după această dată. ABE publică pe site-ul său web informaţiile respective, însoţite de data transmiterii.

Instituţiile pot continua să publice un document de sine stătător care să ofere o sursă de informaţii prudenţiale uşor accesibilă pentru utilizatorii informaţiilor respective sau o secţiune distinctă inclusă în sau anexată la situaţiile financiare sau rapoartele financiare ale instituţiilor care să conţină informaţiile care trebuie publicate şi care să poată fi uşor de identificat de către utilizatorii respectivi. Instituţiile pot include pe site-ul lor web un link către site-ul web al ABE unde sunt publicate în mod centralizat informaţiile prudenţiale.

(2)Instituţiile, altele decât instituţiile mici şi cu grad redus de complexitate, transmit către ABE informaţiile prevăzute de articolele 433a şi 433c, în format electronic, până cel târziu la data la care îşi publică situaţiile financiare sau rapoartele financiare pentru perioada corespunzătoare sau cât mai curând posibil după această dată. În cazul în care rapoartele financiare sunt publicate înainte de transmiterea informaţiilor în conformitate cu articolul 430 pentru aceeaşi perioadă, informaţiile pot fi prezentate la aceeaşi dată cu raportarea în scopuri de supraveghere sau cât mai curând posibil după această dată. În cazul în care trebuie să fie publicate informaţii referitoare la o perioadă în care o instituţie nu întocmeşte niciun raport financiar, instituţia transmite către ABE informaţiile de publicat cât mai curând posibil după încheierea perioadei respective.

(5)Proprietatea asupra datelor şi responsabilitatea pentru exactitatea acestora le revin instituţiilor care le produc. ABE asigură un punct unic de acces pentru informaţiile publicate de către instituţii şi pune la dispoziţie pe site-ul său web o arhivă a informaţiilor care trebuie publicate în conformitate cu prezenta parte. Această arhivă rămâne disponibilă pentru o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decât perioada de stocare stabilită prin dreptul intern în ceea ce priveşte informaţiile incluse în rapoartele financiare ale instituţiilor.

Art. 434^a: Formate uniforme pentru publicarea de informaţii

Aceste formate uniforme trebuie să transmită informaţii suficient de cuprinzătoare şi comparabile pentru ca utilizatorii informaţiilor respective să poată evalua profilurile de risc ale instituţiilor şi gradul lor de conformitate cu cerinţele cuprinse între partea întâi şi partea a şaptea. Pentru a facilita comparabilitatea informaţiilor, standardele tehnice de punere în aplicare trebuie să vizeze menţinerea consecvenţei dintre formatele de publicare şi standardele internaţionale privind publicarea informaţiilor.

Art. 434^b: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

(1)De la 10 ianuarie 2030, atunci când publică orice informaţie menţionată în partea a opta din prezentul regulament, instituţiile transmit în acelaşi timp informaţiile respective organismului de colectare relevant menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*5).

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(4)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:

c)pentru ce informaţii este necesar un format prelucrabil automat şi, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.

Art. 434^c: Raport privind fezabilitatea utilizării informaţiilor raportate de către instituţii, altele decât instituţiile mici şi cu un grad redus de complexitate, pentru a publica un set extins de informaţii pe site-ul web al ABE

TITLUL II:CRITERII TEHNICE PRIVIND TRANSPARENŢA ŞI PUBLICAREA

Art. 435: Publicarea obiectivelor şi politicilor privind administrarea riscurilor

(1)Instituţiile publică informaţii referitoare la obiectivele şi politicile lor privind administrarea riscurilor separat pentru fiecare categorie de risc, inclusiv pentru riscurile menţionate în prezentul titlu. Respectivele informaţii de publicat cuprind:

f)o declaraţie concisă privind riscurile, aprobată de organul de conducere, în care să se descrie pe scurt profilul de risc general al instituţiei relevante asociat cu strategia de afaceri; această declaraţie include:

(2)Instituţiile publică următoarele informaţii privind mecanismele de guvernanţă

Art. 436: Publicarea informaţiilor privind domeniul de aplicare

(b)o reconciliere între situaţiile financiare consolidate întocmite în conformitate cu cadrul contabil aplicabil şi situaţiile financiare consolidate întocmite în conformitate cu cerinţele privind consolidarea de reglementare în temeiul părţii întâi titlul II secţiunile 2 şi 3; reconcilierea respectivă subliniază diferenţele dintre perimetrul de consolidare contabil şi perimetrul de consolidare reglementat şi entităţile juridice incluse în perimetrul de consolidare reglementat, în cazul în care este diferit de perimetrul de consolidare contabil; prezentarea entităţilor juridice incluse în perimetrul de consolidare reglementat precizează metoda consolidării de reglementare, în cazul în care este diferită de metoda consolidării contabile, dacă aceste entităţi sunt consolidate integral sau consolidate proporţional şi dacă participaţiile în entităţile juridice respective sunt deduse din fondurile proprii;

Art. 437: Publicarea de informaţii privind fondurile proprii

Art. 437^a: Publicarea de informaţii privind fondurile proprii şi pasivele eligibile

Art. 438: Publicarea de informaţii privind cerinţele de fonduri proprii şi valorile ponderate la risc ale expunerilor

(d)cuantumul total al expunerilor la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) şi cerinţele de fonduri proprii corespunzătoare determinate în conformitate cu articolul 92 alineatul (2), defalcate în funcţie de diferitele categorii de riscuri sau clase de expuneri la risc, după caz, prevăzute în partea a treia şi, dacă este cazul, o explicaţie a efectului asupra calculării fondurilor proprii şi a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care rezultă dacă se aplică praguri de capital şi dacă nu se deduc elemente din fondurile proprii;

(d¹)atunci când este necesar să se calculeze cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (4) şi cuantumul total al expunerii la risc conform abordărilor standardizate calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (5), defalcate în funcţie de diferitele categorii de riscuri sau clase de expuneri la risc, după caz, prevăzute în partea a treia şi, dacă este cazul, o explicaţie a efectului asupra calculării fondurilor proprii şi a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care rezultă dacă se aplică praguri de capital şi dacă nu se deduc elemente din fondurile proprii;

Art. 439: Publicarea de informaţii privind expunerile la riscul de credit al contrapărţii

(m)pentru instituţiile care utilizează metodele prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunile 4-5, dimensiunea activităţilor bilanţiere şi extrabilanţiere cu instrumente financiare derivate, calculată în conformitate cu articolul 273a alineatul (1) sau (2), după caz.

În cazul în care banca centrală a unui stat membru furnizează asistenţă privind lichiditatea sub formă de tranzacţii de swap pe garanţii reale, autoritatea competentă poate excepta instituţiile de la îndeplinirea cerinţelor de la primul paragraf literele (d) şi (e) în cazul în care autoritatea competentă respectivă consideră că publicarea informaţiilor menţionate la literele respective ar putea dezvălui faptul că a fost furnizată asistenţă privind lichiditatea în situaţii de urgenţă. În acest sens, autoritatea competentă stabileşte praguri adecvate şi criterii obiective.

Art. 440: Publicarea de informaţii privind amortizorul anticiclic de capital

Art. 442: Publicarea de informaţii privind expunerile la riscul de credit şi la riscul de diminuare a valorii creanţei

Art. 443: Publicarea de informaţii privind activele grevate de sarcini şi activele negrevate de sarcini

Instituţiile publică informaţii privind activele grevate de sarcini şi activele negrevate de sarcini. În acest scop, instituţiile utilizează valoarea contabilă pentru fiecare clasă de expuneri, defalcată în funcţie de calitatea activelor, pe de o parte, şi în cuantumul total al valorii contabile grevate de sarcini şi al celei negrevate de sarcini, pe de altă parte. Publicarea informaţiilor privind activele grevate de sarcini şi negrevate de sarcini nu dezvăluie asistenţa privind lichiditatea în situaţii de urgenţă furnizată de băncile centrale.

Art. 444: Publicarea de informaţii privind utilizarea abordării standardizate

Art. 445: Publicarea de informaţii privind expunerile la riscul de piaţă conform abordării standardizate

(2)Instituţiile care îşi calculează cerinţele de fonduri proprii în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 1a publică totalul cerinţelor lor de fonduri proprii, cerinţele de fonduri proprii pentru metoda bazată pe sensibilităţi, cerinţa privind riscul de nerambursare şi cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile reziduale. Informaţiile privind cerinţele de fonduri proprii pentru măsurile din cadrul metodei bazate pe sensibilităţi şi pentru riscul de nerambursare se publică defalcat pentru următoarele instrumente:

Art. 445^a: Publicarea de informaţii privind riscul CVA

(1)Instituţiile care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA publică următoarele informaţii:

b)dacă instituţiile îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (2); în cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, dacă instituţiile au ales să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea simplificată prevăzută la articolul 385; în cazul în care instituţiile au ales să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea simplificată, cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA calculate în conformitate cu abordarea respectivă;

(2)Instituţiile care utilizează abordarea standardizată prevăzută la articolul 383 pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA publică, în plus faţă de informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele informaţii:

(3)Instituţiile care utilizează abordarea de bază prevăzută la articolul 384 pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA publică, în plus faţă de informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele informaţii:

Art. 446: Publicarea de informaţii privind riscul operaţional

(1)Instituţiile publică următoarele informaţii:

(2)Instituţiile care îşi calculează pierderile anuale din riscul operaţional în conformitate cu articolul 316 alineatul (1) publică, în plus faţă de informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele informaţii:

Art. 447: Publicarea de informaţii privind indicatorii-cheie

(f)următoarele informaţii privind indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate, calculat în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1):

(1)De la 28 iunie 2021, instituţiile fac publice următoarele informaţii cantitative şi calitative privind riscurile care decurg din modificările potenţiale ale ratelor dobânzii care afectează atât valoarea economică a capitalurilor proprii, cât şi veniturile nete din dobânzi aferente activităţilor lor din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la articolul 84 şi la articolul 98 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE:

e)descrierea modului în care instituţiile definesc, măsoară, diminuează şi controlează riscul de rată a dobânzii aferente activităţilor desfăşurate în afara portofoliului de tranzacţionare în scopul examinării de către autorităţile competente, în conformitate cu articolul 84 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv:

Art. 449: Publicarea de informaţii privind expunerile la poziţiile din securitizare

(a)o descriere a activităţilor lor de securitizare şi de resecuritizare, inclusiv obiectivele lor în materie de administrare a riscurilor şi de investiţii în legătură cu aceste activităţi, rolul acestora în tranzacţiile de securitizare şi de resecuritizare, dacă utilizează securitizarea simplă, transparentă şi standardizată (STS), astfel cum este definită la articolul 242 punctul 10 şi măsura în care acestea utilizează tranzacţiile de securitizare pentru a transfera riscul de credit al expunerilor securitizate către terţi, însoţită, acolo unde este cazul, de o descriere separată a politicii lor de transferare a riscului prin securitizarea sintetică;

(d)o listă a SSPE care se încadrează în oricare din următoarele categorii, cu o descriere a tipurilor de expuneri faţă de aceste SSPE, inclusiv contracte derivate:

(i)o descriere, în cazul în care este necesar, a abordării bazate pe evaluări interne, prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 5, incluzând structura procesului de evaluare internă şi relaţia dintre evaluarea internă şi ratingurile externe ale ECAI relevante, publicate în conformitate cu litera (h), mecanismele de control aferente procesului de evaluare internă, incluzând examinări ale independenţei, responsabilităţii şi analizei procesului de evaluare internă, precum şi tipurile de expuneri cărora li se aplică procesul de evaluare internă şi factorii pentru simulările de criză utilizaţi pentru determinarea nivelurilor de îmbunătăţire a calităţii creditului;

(j)separat pentru activităţile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru cele din afara acestuia, valoarea contabilă a expunerilor din securitizare, inclusiv informaţii din care să reiasă dacă instituţiile au transferat o parte semnificativă a riscului de credit, în conformitate cu articolele 244 şi 245, pentru care instituţiile acţionează în calitate de iniţiator, sponsor sau investitor, separat pentru securitizările tradiţionale şi cele sintetice şi pentru tranzacţiile STS şi cele non-STS şi defalcat pe tipuri de expuneri din securitizare;

(k)pentru activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare, următoarele informaţii:

(i)cuantumul agregat al poziţiilor din securitizare în cazul în care instituţiile acţionează în calitate de iniţiator sau sponsor şi activele ponderate la risc şi cerinţele de capital aferente acestora în funcţie de abordările în materie de reglementare, inclusiv expunerile deduse din fondurile proprii sau cărora li se aplică o pondere de risc de 1 250 %, defalcate în securitizări tradiţionale şi sintetice, respectiv în expuneri din securitizare şi din resecuritizare, separat pentru poziţiile STS şi cele non-STS, cu o defalcare suplimentară într-un număr semnificativ de intervale de ponderi de risc sau de cerinţe de capital şi în funcţie de abordarea utilizată în vederea calculării cerinţelor de capital;

(ii)cuantumul agregat al poziţiilor din securitizare în cazul în care instituţiile acţionează în calitate de investitor şi activele ponderate la risc şi cerinţele de capital aferente acestora în funcţie de abordările în materie de reglementare, inclusiv expunerile deduse din fondurile proprii sau cărora li se aplică o pondere de risc de 1 250 %, defalcate în securitizări tradiţionale şi sintetice, în poziţii din securitizare şi din resecuritizare şi, respectiv, în poziţii STS şi non-STS, cu o defalcare suplimentară într-un număr semnificativ de intervale de ponderi de risc sau de cerinţe de capital şi în funcţie de abordarea utilizată în vederea calculării cerinţelor de capital;

Art. 449^a: Publicarea de informaţii privind riscurile de mediu, sociale şi de guvernanţă (riscurile ESG)

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formatele uniforme de publicare a informaţiilor, astfel cum se prevede la articolul 434a, pentru riscurile ESG, asigurându-se că acestea sunt în concordanţă cu principiul proporţionalităţii şi că îl respectă şi evitând totodată duplicarea cerinţelor privind publicarea de informaţii deja stabilite în alte acte relevante din dreptul Uniunii. Formatele respective nu impun publicarea de informaţii în plus faţă de informaţiile de raportat autorităţilor competente în conformitate cu articolul 430 alineatul (1) litera (h) şi ţin seama în special de dimensiunea şi complexitatea instituţiei şi de expunerea relativă la riscurile ESG a instituţiilor mici şi cu grad redus de complexitate care fac obiectul articolului 433b.

Art. 450: Publicarea de informaţii privind politica de remunerare

(1)Instituţiile publică următoarele informaţii referitoare la politica şi practicile lor de remunerare pentru acele categorii de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiilor:

a)informaţii privind procesul de luare a deciziilor, utilizate pentru determinarea politicii de remunerare, precum şi numărul de şedinţe organizate de principalul organ de supraveghere a remunerării pe parcursul exerciţiului financiar, incluzând, dacă este cazul, informaţii referitoare la componenţa şi mandatul comitetului de remunerare, la consultantul extern ale cărui servicii au fost utilizate pentru determinarea politicii de remunerare şi la rolul deţinătorilor de interese relevanţi;

h)informaţii cantitative agregate privind remuneraţia, pentru membrii conducerii superioare şi membrii personalului ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei, cu indicarea următoarelor elemente:

k)informaţii din care să reiasă dacă instituţia beneficiază sau nu de derogarea prevăzută la articolul 94 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE.

În sensul literei (k) de la primul paragraf al prezentului alineat, instituţiile care beneficiază de o astfel de derogare trebuie să indice dacă beneficiază de derogarea respectivă în temeiul articolului 94 alineatul (3) litera (a) şi/sau litera (b) din Directiva 2013/36/UE. De asemenea, acestea trebuie să indice pentru care dintre principiile în materie de remuneraţii aplică derogarea (derogările), numărul de membri ai personalului care beneficiază de derogare (derogări) şi remuneraţiile totale ale acestora, defalcate în remuneraţii fixe şi remuneraţii variabile.

(2)Pentru instituţiile mari, informaţiile cantitative privind remunerarea organismului de administrare colectivă al instituţiilor menţionate la acest articol trebuie, de asemenea, puse la dispoziţia publicului, făcându-se diferenţa între membrii executivi şi cei neexecutivi.

Art. 451: Publicarea de informaţii privind indicatorul efectului de levier

(1)Instituţiile care intră sub incidenţa părţii a şaptea fac publice următoarele informaţii privind indicatorul efectului de levier calculat în conformitate cu articolul 429, precum şi privind modul în care gestionează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier:

Art. 451^a: Publicarea de informaţii privind cerinţele de lichiditate

(2)Instituţiile publică următoarele informaţii privind indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate, calculat în conformitate cu actul delegat menţionat la articolul 460 alineatul (1):

(3)Instituţiile publică următoarele informaţii privind indicatorul lor de finanţare stabilă netă, calculat în conformitate cu partea a şasea titlul IV:

Art. 451^b: Publicarea de informaţii privind expunerile la criptoactive şi activităţile conexe

(1)Instituţiile publică următoarele informaţii privind criptoactivele şi serviciile de criptoactive, precum şi orice alte activităţi legate de criptoactive:

e)o descriere specifică a politicilor lor de gestionare a riscurilor legate de expunerile la criptoactive şi de serviciile de criptoactive.

TITLUL III:CERINŢE DE CALIFICARE PENTRU UTILIZAREA ANUMITOR INSTRUMENTE SAU METODOLOGII

Art. 452: Publicarea de informaţii privind utilizarea abordării IRB în ceea ce priveşte riscul de credit

(b)pentru fiecare clasă de expuneri menţionată la articolul 147, procentul din valoarea totală a expunerii pentru fiecare clasă de expuneri care face obiectul abordării standardizate prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 2 sau al abordării IRB prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3, precum şi partea din fiecare clasă de expuneri care face obiectul unui plan de implementare; în cazul în care au primit aprobarea de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare şi propriii factori de conversie pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, instituţiile publică separat procentul din valoarea totală a expunerii pentru fiecare clasă de expuneri care face obiectul acestei aprobări;

(c)mecanismele de control pentru sistemele de rating în diferitele etape ale elaborării, controalelor şi modificărilor modelului, care cuprind informaţii cu privire la:

(f)o descriere a procesului de rating intern pe clasă de expuneri, inclusiv numărul de modele principale utilizate cu privire la fiecare portofoliu şi o discuţie succintă privind principalele diferenţe dintre modelele din cadrul aceluiaşi portofoliu, cuprinzând:

(g)dacă este cazul, următoarele informaţii cu privire la fiecare clasă de expuneri menţionată la articolul 147:

(h)estimările realizate de instituţii ale probabilităţilor de nerambursare în raport cu rata efectivă de nerambursare pentru fiecare clasă de expuneri pe o perioadă mai lungă, publicând separat informaţii despre intervalul probabilităţii de nerambursare, echivalentul ratingului extern, media ponderată şi media aritmetică a probabilităţii de nerambursare, numărul de debitori la sfârşitul anului anterior şi al anului care face obiectul revizuirii, numărul debitorilor aflaţi în stare de nerambursare, inclusiv noii debitori în stare de nerambursare, precum şi rata de nerambursare istorică medie anuală.

Art. 453: Publicarea de informaţii privind utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit

(f)pentru instituţiile care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate sau conform abordării IRB, valoarea totală a expunerii care nu beneficiază de nicio protecţie eligibilă a creditului şi valoarea totală a expunerii care beneficiază de o protecţie a creditului eligibilă, după aplicarea ajustărilor de volatilitate; publicarea stabilită la prezenta literă se efectuează separat pentru credite şi titlurile de datorie şi include o defalcare a expunerilor intrate în stare de nerambursare;

(j)pentru instituţiile care calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării IRB, valoarea ponderată la risc a expunerii înainte şi după recunoaşterea impactului diminuării riscului de credit al instrumentelor financiare derivate de credit; în cazul în care au primit aprobarea de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare şi propriii factori de conversie pentru calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, instituţiile publică informaţiile prevăzute la prezenta literă separat pentru fiecare clasă de expuneri care face obiectul acestei aprobări.

Art. 455: Utilizarea modelelor interne pentru riscul de piaţă

(1)O instituţie care utilizează modelele interne menţionate la articolul 325az pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă publică:

f)domeniul de aplicare, principalele caracteristici şi principalele opţiuni de modelare ale diferitelor modele interne utilizate pentru a calcula cuantumurile expunerilor la risc pentru principalele modele utilizate la nivel consolidat, precum şi o descriere a măsurii în care respectivele modele interne reprezintă modelele utilizate la nivel consolidat, inclusiv, după caz, o descriere generală a următoarelor:

(2)Instituţiile publică în mod agregat, pentru toate birourile de tranzacţionare acoperite de modelele interne menţionate la articolul 325az, următoarele componente, după caz:

b)valoarea cea mai recentă, precum şi valoarea medie pentru cele 60 de zile lucrătoare anterioare a următoarelor elemente:

PARTEA IX:ACTE DELEGATE ŞI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Art. 456: Acte delegate

(1)Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 445 privind următoarele aspecte:

(2)ABE monitorizează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului, iar până la 1 ianuarie 2015 transmite Comisiei un raport în acest sens. Raportul evaluează în special:

Art. 457: Ajustări şi corecţii tehnice

Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 462, să efectueze ajustări şi corecţii tehnice ale elementelor neesenţiale din dispoziţiile de mai jos pentru a ţine cont de noile evoluţii în ceea ce priveşte noi produse sau activităţi financiare, să efectueze ajustări pentru a ţine seama de evoluţia de după adoptarea prezentului regulament, a altor acte legislative ale Uniunii privind serviciile financiare şi domeniul contabil, inclusiv standardele contabile bazate pe Regulamentul (CE) nr. 1606/2002:

Art. 458: Riscul macroprudenţial sau sistemic identificat la nivelul unui stat membru

(2)În cazul în care constată schimbări în intensitatea riscului macroprudenţial sau sistemic manifestat în cadrul sistemului financiar care pot să genereze consecinţe negative semnificative pentru sistemul financiar şi economia reală dintr-un anumit stat membru, iar autoritatea respectivă consideră că schimbările respective nu pot fi abordate prin intermediul altor instrumente macroprudenţiale din prezentul regulament şi din Directiva 2013/36/UE într-un mod la fel de eficace ca în cazul punerii în aplicare de măsuri naţionale mai stricte, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol notifică situaţia respectivă Comisiei şi CERS în consecinţă. CERS transmite notificarea către Parlamentul European, Consiliu şi ABE fără întârziere.

d)proiecte de măsuri la nivel naţional pentru instituţii autorizate la nivel naţional sau pentru un subset de astfel de instituţii, menite să reducă schimbările în intensitatea riscului şi privind:

(4)Se conferă Consiliului, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, competenţa de a adopta un act de punere în aplicare pentru a respinge proiectele de măsuri naţionale menţionate la alineatul (2) litera (d).

d)chestiunea priveşte un singur stat membru.

(10)În pofida procedurii prevăzute la alineatele (3)-(9) de la prezentul articol, statelor membre li se permite să mărească ponderile de risc peste nivelul celor prevăzute în regulament cu până la 25 %, pentru expunerile identificate la litera (d) punctele (iv) şi (vii) de la alineatul (2) din prezentul articol şi să reducă limita expunerilor mari prevăzută la articolul 395 cu până la 15 % pentru o perioadă de până la doi ani sau până la încetarea existenţei riscului macroprudenţial sau sistemic, dacă aceasta are loc mai devreme, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor şi cerinţelor de notificare stabilite la alineatul (2) din prezentul articol.

Art. 459: Cerinţe prudenţiale

Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 462, să impună, pentru o perioadă de un an, cerinţe prudenţiale mai stricte pentru expuneri, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a răspunde la modificarea intensităţii riscurilor microprudenţiale şi macroprudenţiale generate de evoluţia pieţei în interiorul sau în afara Uniunii, afectând toate statele membre, şi în cazul în care instrumentele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE nu sunt suficiente în vederea tratării riscurilor respective, în special la recomandarea sau pe baza avizului CERS sau ABE, cu privire la:

Art. 460: Lichiditate

(1)Comisia este abilitată să completeze prezentul regulament prin adoptarea unor acte delegate în conformitate cu articolul 462 pentru a specifica în detaliu cerinţa generală prevăzută la articolul 412 alineatul (1). Actele delegate adoptate în conformitate cu prezentul alineat se bazează pe elementele care trebuie raportate în conformitate cu partea a şasea titlul II şi cu anexa III, specifică circumstanţele în care autorităţile competente trebuie să impună instituţiilor niveluri specifice ale intrărilor şi ieşirilor în scopul de a reflecta riscuri specifice la care acestea sunt expuse şi respectă pragurile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)Cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate menţionată la articolul 412 se introduce conform următorului program de introducere graduală:

Art. 461: Analiza introducerii graduale a cerinţei de acoperire a necesarului de lichiditate

(1)După consultarea CERS, ABE prezintă Comisiei, până la 30 iunie 2016, un raport privind eventualitatea modificării programului de introducere graduală a cerinţei de acoperire a necesarului de lichiditate, astfel cum se specifică la articolul 460 alineatul (2). Această analiză ţine cont în mod corespunzător de evoluţiile pieţei şi ale cadrului de reglementare internaţional, precum şi de specificul Uniunii.

(2)În cazul în care acest lucru este necesar pentru a răspunde evoluţiilor de pe piaţă şi altor evoluţii, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a modifica programul de introducere graduală specificat la articolul 460 şi pentru a amâna până în 2019 introducerea unui standard minim obligatoriu de 100 % pentru cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate stabilită la articolul 412 alineatul (1) şi a aplica în 2018 un standard minim obligatoriu de 90 % pentru cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate.

Art. 461^a: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă

(2)În cazul în care se observă diferenţe semnificative în această punere în aplicare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 462 pentru a modifica prezentul regulament prin:

a)aplicarea, până la data aplicării actului legislativ menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol sau pentru o perioadă de până la trei ani în absenţa unui astfel de act, şi, în cazurile în care este necesar pentru a se menţine condiţii de concurenţă echitabile şi pentru a se compensa diferenţele respective observate, a unor măsuri de ajutor operaţional specifice sau a unor multiplicatori specifici cel puţin egali cu 0 şi mai mici decât 1 la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale instituţiilor pentru riscul de piaţă, pentru clase de risc specifice şi pentru factori de risc specifici, utilizându-se una dintre abordările menţionate la articolul 325 alineatul (1) şi prevăzute la:

b)amânarea cu până la doi ani a datei de la care instituţiile aplică cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă prevăzute în partea a treia titlul IV sau oricare dintre abordările pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă menţionate la articolul 325 alineatul (1).

Art. 462: Exercitarea delegării de competenţe

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 244 alineatul (6), la articolul 245 alineatul (6), la articolele 456, 457, 459, 460 şi 461a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 244 alineatul (6), al articolului 245 alineatul (6), al articolelor 456, 457, 459, 460 şi 461a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Termenul respectiv se prelungeşte cu trei luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 463: Obiecţiuni la standardele tehnice de reglementare

Atunci când Comisia adoptă un standard tehnic de reglementare în temeiul prezentului Regulament, care este identic cu proiectul de standard tehnic de reglementare transmis de ABE, termenul în care Parlamentul European şi Consiliul pot formula obiecţiuni cu privire la respectivul standard tehnic de reglementare este de o lună de la data notificării. La iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului termenul respectiv se prelungeşte cu o lună. Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, termenul în care Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecţiuni cu privire la respectivul standard tehnic de reglementare poate fi prelungit cu încă o lună, dacă este necesar.

PARTEA X:DISPOZIŢII TRANZITORII, RAPOARTE, ANALIZE ŞI MODIFICĂRI

TITLUL I:DISPOZIŢII TRANZITORII

CAPITOLUL I:Cerinţe de fonduri proprii, câştiguri şi pierderi nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă şi deduceri

SECŢIUNEA 1:Cerinţe de fonduri proprii

Art. 465: Dispoziţii tranzitorii pentru pragul minim privind cerinţele de capital

(1)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (3) primul paragraf şi fără a aduce atingere derogării prevăzute la articolul 92 alineatul (3) al doilea paragraf, instituţiile pot aplica următorul factor x la calcularea TREA:

(3)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) şi fără a aduce atingere derogării prevăzute la articolul 92 alineatul (3) al doilea paragraf, instituţiile pot, până la 31 decembrie 2032, să atribuie o pondere de risc de 65 % expunerilor faţă de societăţi pentru care nu este disponibilă nicio evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată şi cu condiţia ca estimările instituţiilor respective privind probabilitatea de nerambursare a debitorilor în cauză, calculate în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, să nu fie mai mari de 0,5 %.

(4)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (5) litera (a) punctul (iv) şi fără a aduce atingere derogării prevăzute la articolul 92 alineatul (3) al doilea paragraf, instituţiile înlocuiesc, până la 31 decembrie 2029, alfa cu 1 în calculul valorii expunerii pentru contractele enumerate în anexa II, în conformitate cu abordările prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 3, în cazul în care aceleaşi valori ale expunerii sunt calculate în conformitate cu abordarea prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 6 secţiunea 6 în scopul determinării cuantumului total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim.

(5)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) şi fără a aduce atingere derogării prevăzute la articolul 92 alineatul (3) al doilea paragraf, precum şi sub rezerva îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute la alineatul (8) de la prezentul articol, statele membre pot permite instituţiilor să atribuie:

(6)În sensul alineatului (5) litera (a), în cazul în care o instituţie deţine un drept de ipotecă de rang inferior şi există drepturi de ipotecă de rang superior care nu sunt deţinute de instituţia respectivă, pentru a determina partea din expunerea instituţiei care este eligibilă pentru ponderea de risc de 10 %, cuantumul de 55 % din valoarea bunului imobil se reduce cu cuantumul drepturilor de ipotecă de rang superior care nu sunt deţinute de instituţie.

(7)În sensul alineatului (5) litera (b), în cazul în care o instituţie deţine un drept de ipotecă de rang inferior şi există drepturi de ipotecă de rang superior care nu sunt deţinute de instituţia respectivă, pentru a determina partea din expunerea instituţiei care este eligibilă pentru ponderea de risc de 45 %, cuantumul de 80 % din valoarea bunului imobil se reduce cu cuantumul drepturilor de ipotecă de rang superior care nu sunt deţinute de instituţie.

(8)În sensul alineatului (5) de la prezentul articol, trebuie să fie îndeplinite toate condiţiile următoare:

d)în ultimii opt ani, pierderile instituţiei într-un anumit an, astfel cum au fost raportate de instituţie în temeiul articolului 430a alineatul (1) literele (a) şi (c) sau în temeiul articolului 101 alineatul (1) literele (a) şi (c), în versiunea literelor respective aplicabilă la 27 iunie 2021, în ceea ce priveşte partea expunerilor garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative până la valoarea mai mică dintre cuantumul garanţiei şi 55 % din valoarea bunurilor imobile, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în temeiul articolului 124 alineatul (9), nu depăşesc, în medie, 0,25 % din suma tuturor valorilor expunerilor care au rămas de rambursat garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative;

(9)În cazul în care a fost exercitată puterea discreţionară menţionată la alineatul (5) şi cu condiţia îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute la alineatul (8), instituţiile pot atribui, până la 31 decembrie 2032, următoarele ponderi de risc oricărei părţi rămase din expunerile garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative menţionate la alineatul (5) litera (b):

(11)ABE monitorizează utilizarea tratamentului tranzitoriu prevăzut la alineatul (5) şi prezintă Comisiei un raport, până la 31 decembrie 2028, ce conţine constatările sale cu privire la caracterul adecvat al ponderilor de risc asociate.

(13)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (5) litera (a) punctul (iii) sau litera (b) punctul (ii) şi fără a aduce atingere derogării prevăzute la articolul 92 alineatul (3) al doilea paragraf, pentru expunerile care sunt ponderate la risc utilizându-se SEC-IRBA sau abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 92 alineatul (4), în cazul în care partea din cuantumul total ponderat la risc standardizat al expunerii pentru riscul de credit, riscul de diminuare a valorii creanţei, riscul de credit al contrapărţii sau riscul de piaţă care decurge din portofoliul de tranzacţionare se calculează utilizându-se SEC-SA în conformitate cu articolul 261 sau 262, instituţiile aplică, până la 31 decembrie 2032, următorul factor p:

Art. 466: Prima aplicare a Standardelor internaţionale de raportare financiară

SECŢIUNEA 2:Câştigurile şi pierderile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă

Art. 468: Tratamentul temporar al câştigurilor şi al pierderilor nerealizate evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

(1)Prin derogare de la articolul 35, până la 31 decembrie 2025 («perioada de tratament temporar»), instituţiile pot elimina din calculul elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază cuantumul A, determinat în conformitate cu următoarea formulă:

= cuantumul câştigurilor şi al pierderilor nerealizate acumulate de la 31 decembrie 2019 înscrise în secţiunea bilanţului «Modificări la valoarea justă ale instrumentelor de datorie evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global», care corespund expunerilor faţă de administraţiile centrale, administraţiile regionale sau autorităţile locale menţionate la articolul 115 alineatul (2) din prezentul regulament şi faţă de entităţile din sectorul public menţionate la articolul 116 alineatul (4) din prezentul regulament, cu excepţia activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 («anexa referitoare la IFRS 9»); şi

= factorul aplicabil pentru fiecare an de raportare din perioada de tratament temporar în conformitate cu alineatul (2).

(3)Atunci când o instituţie decide să aplice tratamentul temporar prevăzut la alineatul (1), aceasta informează autoritatea competentă cu privire la decizia sa cu cel puţin 45 de zile înainte de data de transmitere pentru raportarea informaţiilor pe baza tratamentului respectiv. Sub rezerva aprobării prealabile din partea autorităţii competente, instituţia poate să revină asupra deciziei iniţiale, o singură dată pe parcursul perioadei de tratament temporar. Instituţiile anunţă public dacă aplică tratamentul respectiv.

(4)În cazul în care o instituţie elimină un cuantum al pierderilor nerealizate din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, aceasta recalculează toate cerinţele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE care sunt calculate utilizând oricare dintre următoarele elemente:

b)cuantumul ajustărilor specifice pentru riscul de credit.

Atunci când recalculează cerinţa relevantă, instituţia nu ţine seama de efectele pe care le au asupra acestor elemente dispoziţiile privind pierderile de credit aşteptate legate de expunerile faţă de administraţii centrale, administraţii regionale sau autorităţi locale menţionate la articolul 115 alineatul (2) din prezentul regulament şi faţă de entităţile din sectorul public menţionate la articolul 116 alineatul (4) din prezentul regulament, cu excepţia activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9.

(5)Pe parcursul perioadelor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, în plus faţă de publicarea informaţiilor solicitate în partea a opta, instituţiile care au decis să aplice tratamentul temporar prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol publică cuantumurile fondurilor proprii, fondurilor proprii de nivel 1 de bază şi fondurilor proprii de nivel 1, rata fondurilor proprii totale, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază, rata fondurilor proprii de nivel 1 şi indicatorul efectului de levier pe care l-ar avea dacă nu ar aplica tratamentul respectiv.

SECŢIUNEA 3:Deduceri

SUBSECŢIUNEA 1:Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

Art. 469: Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

(1)Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1), în perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2017, se aplică următoarele dispoziţii:

(2)Instituţiile determină partea din valoarea reziduală totală menţionată la alineatul (1) litera (d), care face obiectul articolului 472 alineatul (5), prin împărţirea sumei specificate la litera (a) de la prezentul alineat la suma specificată la litera (b) de la prezentul alineat:

(3)Instituţiile determină partea din valoarea reziduală totală menţionată la alineatul (1) litera (d), care face obiectul articolului 472 alineatul (11), prin împărţirea sumei specificate la litera (a) de la prezentul alineat la suma specificată la litera (b) de la prezentul alineat:

Art. 469^a: Derogare de la deducerile din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru expunerile neperformante

Art. 470: Excepţii de la deducerea din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

(2)Prin derogare de la articolul 48 alineatul (1), în perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2017, instituţiile nu deduc elementele menţionate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat care reprezintă în total 15 % sau mai puţin din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei:

Art. 471: Exceptarea de la deducerea din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază a deţinerilor de capital în societăţile de asigurare

(1)Prin derogare de la articolul 49 alineatul (1), în perioada 31 decembrie 2018-31 decembrie 2024, instituţiile pot alege să nu deducă deţinerile de capital în societăţile de asigurări, societăţile de reasigurări şi holdingurile de asigurare, atunci când se îndeplinesc următoarele condiţii:

Art. 472: Elemente nededuse din fondurile proprii de nivel 1 de bază

(8)Instituţiile trebuie să aplice următoarele dispoziţii în cazul sumei reziduale a deţinerilor de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 de bază, menţionate la articolul 36 alineatul (1) litera (f):

(9)Instituţiile trebuie să aplice următoarele dispoziţii în cazul sumei reziduale a deţinerilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale unei entităţi din sectorul financiar în cazul în care instituţia şi entitatea menţionată la articolul 36 alineatul (1) litera (g) au deţineri reciproce:

(10)Instituţiile trebuie să aplice următoarele dispoziţii în cazul valorilor reziduale ale elementelor menţionate la articolul 36 alineatul (1) litera (h):

(11)Instituţiile trebuie să aplice următoarele dispoziţii în cazul valorilor reziduale ale elementelor menţionate la articolul 36 alineatul (1) litera (i):

Art. 473: Introducerea de modificări la IAS 19

(1)Prin derogare de la articolul 481, pe parcursul perioadei de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2018, autorităţile competente pot permite instituţiilor care îşi pregătesc conturile conform standardelor internaţionale de contabilitate adoptate în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 să adauge la fondurile proprii de nivel 1 de bază cuantumul aplicabil în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol, după caz, înmulţit cu factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (4).

(2)Cuantumul aplicabil se calculează prin deducerea sumei determinate în conformitate cu litera (a) din suma determinată în conformitate cu litera (b):

a)instituţiile determină valorile activelor fondurilor sau planurilor lor de pensii cu beneficii determinate, după caz, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 (¹) astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1205/2011 (²). În continuare, instituţiile deduc din valorile acestor active valorile datoriilor în cadrul aceloraşi fonduri sau planuri, determinate în funcţie de aceleaşi norme contabile;

Art. 473^a: Introducerea IFRS 9

(1)Prin derogare de la articolul 50, până la finalul perioadelor de tranziţie stabilite la alineatele (6) şi (6a) din prezentul articol, următoarele instituţii pot include în fondurile lor proprii de nivel 1 de bază cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat:

c)instituţiile care realizează evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere în conformitate cu standarde de contabilitate în temeiul Directivei 86/635/CEE şi care utilizează un model pentru pierderile de credite aşteptate identic cu cel utilizat în standardele internaţionale de contabilitate adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

p^SA_1.1.2020 = suma pierderilor de credit aşteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, şi cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9, la 1 ianuarie 2020;

p^SA_1.1.2018 = suma pierderilor de credit aşteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, şi cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9, la 1 ianuarie 2018 sau la data aplicării iniţiale a IFRS 9, luându-se în calcul data cea mai târzie;

p^IRB_1.1.2020 = suma pierderilor de credit aşteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, şi cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9, din care se deduce suma cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente pentru aceleaşi expuneri, calculate în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10) din prezentul regulament, la 1 ianuarie 2020. În cazul în care din calcul rezultă un număr negativ, instituţia stabileşte valoarea p^IRB_1.1.2020 ca fiind egală cu zero;

p^IRB_1.1.2018 = suma pierderilor de credit aşteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, şi cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9, la 1 ianuarie 2018 sau la data aplicării iniţiale a IFRS 9, luându-se în calcul data cea mai târzie, din care se deduce suma cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente pentru aceleaşi expuneri, calculate în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10) din prezentul regulament. În cazul în care din calcul rezultă un număr negativ, instituţia stabileşte valoarea p^IRB_1.1.2018 ca fiind egală cu zero;

(2)Instituţiile calculează cuantumurile A_2,sa şi A_2,irb menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi respectiv (b), drept cea mai mare dintre valorile menţionate la prezentul alineat literele (a) şi (b), separat pentru expunerile lor care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 şi pentru expunerile lor care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3:

b)cuantumul calculat în conformitate cu punctul (i), din care se scade cuantumul calculat în conformitate cu punctul (ii):

(ii)cuantumul total al pierderilor din depreciere la activele financiare clasificate drept împrumuturi şi creanţe, al investiţiilor păstrate până la scadenţă şi al activelor financiare disponibile pentru vânzare, astfel cum sunt definite la punctul 9 din IAS 39, altele decât instrumentele de capital şi unităţile sau acţiunile în organisme de plasament colectiv, determinate în conformitate cu punctele 63, 64, 65, 67, 68 şi 70 din IAS 39 astfel cum se prevede în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008, la 31 decembrie 2017 sau cu o zi înaintea datei aplicării iniţiale a IFRS 9.

(3)Instituţiile calculează cuantumul cu care valoarea menţionată la litera (a) depăşeşte valoarea menţionată la litera (b), separat pentru expunerile lor care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 şi pentru expunerile lor care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3:

a)suma pierderilor de credit aşteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, şi cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9, la data raportării şi, în cazurile în care se aplică articolul 468 din prezentul regulament, fără pierderile de credit aşteptate determinate pentru expuneri evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global în conformitate cu punctul 4.1.2 A din Anexa referitoare la IFRS 9;

b)suma pierderilor de credit aşteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, şi cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9 şi, în cazurile în care se aplică articolul 468 din prezentul regulament, fără pierderile de credit aşteptate determinate pentru expuneri evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global în conformitate cu punctul 4.1.2 A din Anexa referitoare la IFRS 9, la 1 ianuarie 2020 sau la data aplicării iniţiale a IFRS 9, luându-se în calcul data cea mai târzie.

(4)Pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2, în cazul în care cuantumul specificat în conformitate cu alineatul (3) litera (a) depăşeşte cuantumul precizat la alineatul (3) litera (b), instituţiile stabilesc că A₄,_sa este egal cu diferenţa dintre respectivele valori, iar în caz contrar stabilesc că A_4,SA este egal cu zero.

Pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, în cazul în care cuantumul specificat în conformitate cu alineatul (3) litera (a), după aplicarea alineatului (5) litera (b), depăşeşte cuantumul pentru aceste expuneri astfel cum este specificat la alineatul (3) litera (b), după aplicarea alineatului (5) litera (c), instituţiile stabilesc că A_4,irb este egal cu diferenţa dintre respectivele valori, iar în caz contrar stabilesc că A_4,irb este egal cu zero.

(5)Pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, instituţiile aplică alineatele (2)-(4) după cum urmează:

a)pentru calculul A_2,irb, instituţiile reduc fiecare dintre cuantumurile calculate în conformitate cu alineatul (2) litera (b) punctele (i) şi (ii) din prezentul articol cu suma cuantumurilor pierderilor aşteptate calculată în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10), la 31 decembrie 2017 sau cu o zi înainte de data aplicării iniţiale a IFRS 9. Atunci când pentru cuantumul menţionat la alineatul (2) litera (b) punctul (i) din prezentul articol rezultă din calcul un număr negativ, instituţia stabileşte valoarea cuantumului respectiv ca fiind egală cu zero. Atunci când pentru cuantumul menţionat la alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din prezentul articol rezultă din calcul un număr negativ, instituţia stabileşte valoarea cuantumului respectiv ca fiind egală cu zero;

b)instituţiile înlocuiesc cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (3) litera (a) din prezentul articol cu suma pierderilor de credit aşteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, şi cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9 şi, în cazurile în care se aplică articolul 468 din prezentul regulament, fără pierderile de credit aşteptate determinate pentru expuneri evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global, în conformitate cu punctul 4.1.2 A din Anexa referitoare la IFRS 9, din care se deduce suma cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente pentru aceleaşi expuneri, calculate în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10) din prezentul regulament la data raportării. În cazul în care din calcul rezultă un număr negativ, instituţia stabileşte valoarea cuantumului menţionat la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol ca fiind egală cu zero;

c)instituţiile înlocuiesc cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (3) litera (b) din prezentul articol cu suma pierderilor de credit aşteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, şi cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe durata de viaţă în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9 şi, în cazurile în care se aplică articolul 468 din prezentul regulament, fără pierderile de credit aşteptate determinate pentru expuneri evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global, în conformitate cu punctul 4.1.2 A din Anexa referitoare la IFRS 9, la 1 ianuarie 2020 sau la data aplicării iniţiale a IFRS 9, luându-se în calcul data cea mai târzie, din care se deduce suma cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente pentru aceleaşi expuneri, calculate în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10) din prezentul regulament, la 1 ianuarie 2020 sau la data aplicării iniţiale a IFRS 9, luându-se în calcul data cea mai târzie. În cazul în care din calcul rezultă un număr negativ, instituţia stabileşte valoarea cuantumului menţionat la alineatul (3) litera (b) din prezentul articol ca fiind egală cu zero.

(6)Instituţiile aplică următorii factori f₁ pentru a calcula cuantumurile AB_SA şi AB_IRB menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi, respectiv, (b):

d)0 în perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2024.

(6¹)Instituţiile aplică următorii factori f₂ pentru a calcula cuantumurile AB_SA şi AB_IRB menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi, respectiv, (b):

e)0,25 în perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2024.

(7)În cazul în care o instituţie include în fondurile sale proprii de nivel 1 de bază un cuantum în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, instituţia respectivă recalculează toate cerinţele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE, care utilizează oricare dintre următoarele elemente, fără a lua în considerare efectele pe care ajustările pentru pierderile de credit aşteptate pe care le-a inclus în fondurile sale proprii de nivel 1 de bază le au asupra acestor elemente:

(7¹)Prin derogare de la alineatul (7) litera (b) din prezentul articol, atunci când recalculează cerinţele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE, instituţiile pot atribui o pondere de risc de 100 % cuantumului AB_SA menţionat la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din prezentul articol. În scopul calculării indicatorului de măsurare a expunerii totale menţionat la articolul 429 alineatul (4) din prezentul regulament, instituţiile adaugă la indicatorul de măsurare a expunerii totale cuantumurile AB_SA şi AB_IRB menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) şi (b) din prezentul articol.

(8)În perioadele prevăzute la alineatele (6) şi (6a) din prezentul articol, în plus faţă de publicarea informaţiilor solicitate în partea a opta, instituţiile care au decis să aplice măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol raportează autorităţilor competente şi publică cuantumurile fondurilor proprii, fondurilor proprii de nivel 1 de bază şi fondurilor proprii de nivel 1, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază, rata fondurilor proprii de nivel 1, rata fondurilor proprii totale şi indicatorul efectului de levier pe care le-ar avea dacă nu ar aplica prezentul articol.

(9)O instituţie decide dacă să aplice măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol pe parcursul perioadei de tranziţie şi informează autoritatea competentă cu privire la decizia sa până la 1 februarie 2018. În cazul în care a primit aprobarea prealabilă din partea autorităţii competente, instituţia poate să revină asupra deciziei sale pe parcursul perioadei de tranziţie. Instituţiile fac publică orice decizie adoptată în conformitate cu prezentul paragraf.

O instituţie care a decis să aplice măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol, poate decide să nu aplice alineatul (4), caz în care informează autoritatea competentă cu privire la decizia sa până la 1 februarie 2018. În acest caz, instituţia stabileşte că A_4,SA, A_4,IRB, A^old_SA, A^old_IRB, t₂ şi t₃ menţionate la alineatul (1) sunt egale cu zero. În cazul în care a primit aprobarea prealabilă din partea autorităţii competente, instituţia poate să revină asupra deciziei sale pe parcursul perioadei de tranziţie. Instituţiile fac publică orice decizie adoptată în conformitate cu prezentul paragraf.

O instituţie care a decis să aplice măsurile tranzitorii prevăzute la prezentul articol poate decide să nu aplice alineatul (2), caz în care informează fără întârziere autoritatea competentă cu privire la decizia sa. În acest caz, instituţia stabileşte că A_2,SA, A_2,IRB şi t₁ menţionate la alineatul (1) sunt egale cu zero. În cazul în care a primit aprobarea prealabilă din partea autorităţii competente, instituţia poate să revină asupra deciziei sale pe parcursul perioadei de tranziţie.

SUBSECŢIUNEA 2:Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

Art. 474: Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar

Art. 475: Elemente nededuse din elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimenta

(2)Instituţiile trebuie să aplice următoarele dispoziţii în cazul valorii reziduale a elementelor menţionate la articolul 56 litera (a):

(3)Instituţiile trebuie să aplice următoarele cerinţe valorii reziduale a elementelor menţionate la articolul 56 litera (b):

(4)Instituţiile trebuie să aplice următoarele cerinţe valorii reziduale a elementelor menţionate la articolul 56 literele (c) şi (d):

SUBSECŢIUNEA 3:Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 2

Art. 476: Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 2

Art. 477: Deduceri din elementele de fonduri proprii de nivel 2

(2)Instituţiile trebuie să aplice următoarele cerinţe valorii reziduale a elementelor menţionate la articolul 66 litera (a):

(3)Instituţiile trebuie să aplice următoarele cerinţe valorii reziduale a elementelor menţionate la articolul 66 litera (b):

(4)Instituţiile trebuie să aplice următoarele cerinţe valorii reziduale a elementelor menţionate la articolul 66 literele (c) şi (d):

Subsecţiunea 3^a:Deduceri din elementele de pasive eligibile

Art. 477^a: Deduceri din elementele de pasive eligibile

(1)Prin derogare de la articolul 72e alineatul (4) şi până la 31 decembrie 2024, autoritatea de rezoluţie a unei instituţii-mamă, după ce ia în considerare în mod corespunzător avizul autorităţilor de rezoluţie sau al autorităţilor relevante din ţări terţe ale oricărei filiale în cauză, poate aproba calcularea cuantumului ajustat mi prin utilizarea următoarei definiţii a ri, precum şi a wi:

(2)Autoritatea de rezoluţie poate acorda aprobarea menţionată la alineatul (1) în cazul în care filiala este stabilită într-o ţară terţă care nu dispune încă de un regim de rezoluţie local aplicabil dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

SUBSECŢIUNEA 4:Procente aplicabile deducerii

Art. 478: Procente aplicabile deducerii din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi elementele de fonduri proprii de nivel l 2

(2)Prin derogare de la alineatul (1), pentru elementele menţionate la articolul 36 alineatul (1) litera (c) care existau anterior datei de 1 ianuarie 2014, procentul aplicabil în sensul articolului 469 alineatul (1) litera (c) se încadrează în următoarele intervale:

(3)Autorităţile competente stabilesc şi publică un procent aplicabil din intervalele specificate la alineatele (1) şi (2) pentru fiecare dintre următoarele deduceri:

SECŢIUNEA 4:Interese minoritare şi instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi de nivel 2 emise de filiale

Art. 479: Recunoaşterea în fondurile proprii de nivel 1 de bază consolidate a instrumentelor şi a elementelor care nu se califică drept interese minoritare

(1)Prin derogare de la dispoziţiile părţii a doua titlul II, în perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2017, autorităţile competente hotărăsc, în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, cu privire la recunoaşterea în fondurile proprii consolidate a elementelor care s-ar califica drept rezerve consolidate conform măsurilor de transpunere la nivel naţional pentru articolul 65 din Directiva 2006/48/CE, şi care nu se califică drept fonduri proprii de nivel 1 de bază consolidate din oricare dintre motivele de mai jos:

Art. 480: Recunoaşterea în fondurile proprii consolidate a intereselor minoritare şi a fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar şi a fondurilor proprii de nivel 2 eligibil

SECŢIUNEA 5:Deduceri şi filtre prudenţiale suplimentare

Art. 481: Deduceri şi filtre prudenţiale suplimentare

(1)Prin derogare de la articolele 32-36, 56 şi 66, în perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2017, instituţiile trebuie să efectueze ajustări pentru a include în elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elementele de fonduri proprii de nivel 1, elementele de fonduri proprii de nivel 2 sau elementele de fonduri proprii, ori pentru a deduce din aceste elemente, procentul aplicabil din filtrele prudenţiale sau deducerile prevăzute în măsurile de transpunere la nivel naţional a articolelor 57, 61, 63, 63a, 64 şi 66 din Directiva 2006/48/CE şi a articolelor 13 şi 16 din Directiva 2006/49/CE, şi care nu sunt solicitate în conformitate cu partea a doua din prezentul regulament.

(2)Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1) litera (i) şi articolul 49 alineatul (1), în perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2014, autorităţile competente pot cere sau permite instituţiilor să aplice metodele menţionate la articolul 49 alineatul (1), în cazul în care cerinţele prevăzute la articolul 49 alineatul (1) litera (b) nu sunt îndeplinite, în locul deducerii impuse în temeiul articolului 36 alineatul (1). În astfel de cazuri, proporţia deţinerilor de instrumente de fonduri proprii ale unei entităţi din sectorul financiar, în care întreprinderea-mamă are o investiţie semnificativă care nu trebuie dedusă în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) este determinată prin procentul aplicabil menţionat la alineatul (4) de la prezentul articol. Valoarea care nu este dedusă face obiectul cerinţelor prevăzute la articolul 49 alineatul (4), după caz.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile pe baza cărora autorităţile competente stabilesc dacă ajustările efectuate la fondurile proprii, sau la elemente ale acestora, în conformitate cu măsurile de transpunere la nivel naţional a Directivei 2006/48/CE şi a Directivei 2006/49/CE, care nu sunt incluse în partea a doua din prezentul regulament, trebuie să fie efectuate, în sensul prezentului articol, la elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, elementele de fonduri proprii de nivel 1, elementele de fonduri proprii de nivel 2 sau la fondurile proprii.

Art. 482: Domeniul de aplicare al tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate realizate cu fondurile de pensii

CAPITOLUL 2:Păstrarea drepturilor obţinute în materie de instrumente de capital

SECŢIUNEA 1:Instrumentele care constituie ajutor de stat

Art. 483: Păstrarea drepturilor obţinute în materie de instrumente care constituie ajutor de stat

(1)Prin derogare de la articolele 26-29, 51, 52, 62 şi 63, în perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2017, prezentul articol se aplică instrumentelor şi elementelor de fonduri proprii, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

c)Comisia a considerat instrumentele ca fiind compatibile cu principiile pieţei interne în temeiul articolului 107 din TFUE.

În cazul în care instrumentele sunt subscrise atât de statul membru, cât şi de investitori privaţi şi în cazul unei răscumpărări parţiale a instrumentelor subscrise de statul membru, o proporţie corespunzătoare a instrumentelor care sunt subscrieri private beneficiază de menţinerea drepturilor obţinute, în conformitate cu articolul 484. Când toate instrumentele subscrise de statul membru au fost răscumpărate, restul instrumentelor subscrise de investitori privaţi beneficiază de menţinerea drepturilor obţinute, în conformitate cu articolul 484.

(2)Instrumentele care s-au calificat în conformitate cu măsurile de transpunere la nivel naţional a articolului 57 litera (a) din Directiva 2006/48/CE se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, chiar dacă:

(3)Instrumentele menţionate la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol care nu se califică, în temeiul măsurilor naţionale de transpunere, în sensul articolului 57 litera (a) din Directiva 2006/48/CE, se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, indiferent de neîndeplinirea cerinţelor de la alineatul (2) literele (a) sau (b) din prezentul articol, cu condiţia ca cerinţele de la alineatul (8) de la prezentul articol să fie îndeplinite.

(5)Instrumentele menţionate la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol care nu se califică, în temeiul măsurilor de transpunere la nivel naţional, în sensul articolului 57 litera (ca) din Directiva 2006/48/CE, se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, indiferent de neîndeplinirea condiţiilor de la articolul 52 alineatul (1), cu condiţia ca cerinţele de la alineatul (6) să fie îndeplinite.

(7)Instrumentele menţionate la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol care nu se califică, în temeiul măsurilor naţionale de transpunere, în sensul articolului 57 literele (f), (g) sau (h) şi în sensul articolului 66 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE, se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 2, indiferent de neîndeplinirea cerinţelor de la articolul 62 din prezentul regulament sau a condiţiilor de la articolul 63 din prezentul regulament, cu condiţia ca cerinţele de la alineatul (8) de la prezentul articol să fie îndeplinite.

SECŢIUNEA 2:Instrumentele care nu constituie ajutor de stat

SUBSECŢIUNEA 1:Păstrarea drepturilor obţinute în materie de eligibilitate şi limite

Art. 484: Eligibilitate pentru păstrarea drepturilor obţinute în materie de elemente care s-au calificat drept fonduri proprii conform măsurilor de transpunere la nivel naţional a Directivei 2006/48/CE

(3)Sub rezerva articolul 485 din prezentul regulament şi a limitei prevăzute la articolul 486 alineatul (2), capitalul, în sensul articolului 22 din Directiva 86/635/CEE, şi conturile de prime de emisiune aferente care s-au calificat drept fonduri proprii de bază conform măsurilor de transpunere la nivel naţional a articolului 57 litera (a) din Directiva 2006/48/CE se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, chiar dacă respectivul capital nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 28 sau la articolul 29 din prezentul regulament, după caz.

(4)Sub rezerva limitei prevăzute la articolul 486 alineatul (3) din prezentul regulament, instrumentele şi conturile de prime de emisiune aferente care s-au calificat ca fonduri proprii de bază conform măsurilor de transpunere la nivel naţional a articolului 57 litera (ca) şi a articolului 154 alineatele (8) şi (9) din Directiva 2006/48/CE se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, chiar dacă acele condiţii prevăzute la articolul 52 din prezentul regulament nu sunt îndeplinite.

(5)Sub rezerva limitelor prevăzute la articolul 486 alineatul (4) din prezentul regulament, elementele şi conturile de prime de emisiune aferente care s-au calificat conform măsurilor de transpunere la nivel naţional a articolului 57 literele (e), (f), (g) şi (h) din Directiva 2006/48/CE se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 2, chiar dacă elementele respective nu au fost incluse la articolul 62 din prezentul regulament şi chiar dacă acele condiţii prevăzute la articolul 63 din prezentul regulament nu sunt îndeplinite.

Art. 485: Eligibilitate pentru includerea în fondurile proprii de nivel 1 de bază a conturilor de prime de emisiune aferente elementelor care s-au calificat drept fonduri proprii conform măsurilor de transpunere la nivel naţional a Directivei 2006/48/CE

Art. 486: Limitele păstrării drepturilor obţinute pentru elementele din cadrul elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, al elementelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi al elementelor de fonduri proprii de nivel 2

(3)Cuantumul elementelor menţionate la articolul 484 alineatul (4) care se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar se limitează la procentul aplicabil înmulţit cu rezultatul scăderii sumei cuantumurilor specificate la literele (c) - (f) de la prezentul alineat din suma cuantumurilor specificate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat:

(4)Cuantumul elementelor menţionate la articolul 484 alineatul (5) care se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 2 se limitează la procentul aplicabil din rezultatul scăderii sumei cuantumurilor specificate la literele (e)-(h) de la prezentul alineat din suma cuantumurilor specificate la literele (a)-(d) de la prezentul alineat:

(5)În sensul prezentului articol, procentele aplicabile menţionate la alineatele (2)-(4) se încadrează în următoarele intervale:

Art. 487: Alte elemente de fonduri proprii neeligibile ca elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în virtutea clauzei de păstrare a drepturilor obţinute

(1)Prin derogare de la articolele 51, 52, 62 şi 63, în perioada de la data 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2021, instituţiile pot trata ca elemente vizate la articolul 484 alineatul (4) capitalul şi conturile de prime de emisiune aferente menţionate la articolul 484 alineatul (3), care sunt excluse din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază deoarece depăşesc procentul aplicabil specificat la articolul 486 alineatul (2), în măsura în care includerea capitalului respectiv şi a conturilor de prime de emisiune aferente nu duce la depăşirea limitei procentului aplicabil menţionată la articolul 486 alineatul (3).

(2)Prin derogare de la articolele 51, 52, 62 şi 63, în perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2021, instituţiile pot trata următoarele ca elemente vizate la articolul 484 alineatul (5), în măsura în care includerea acestora nu duce la depăşirea limitei procentului aplicabil menţionată la articolul 486 alineatul (4):

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile în care instrumentele de fonduri proprii menţionate la alineatele (1) şi (2) pot fi tratate ca elemente care se încadrează la articolul 486 alineatul (4) sau (5) în perioada de la data 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2021.

SUBSECŢIUNEA 2:Includerea unor instrumente cu opţiune de cumpărare şi stimulent pentru răscumpărare în elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi elementele de fonduri proprii de nivel 2

Art. 489: Instrumente hibride cu opţiune de cumpărare şi stimulent pentru răscumpărare

(3)Instrumentele se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, cu recunoaştere redusă în conformitate cu articolul 484 alineatul (4), până la data scadenţei lor efective, iar ulterior se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar fără limitări, dacă:

(4)Cu începere de la 1 ianuarie 2014, instrumentele nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi nu fac obiectul articolului 484 alineatul (4), dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(5)Instrumentele se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, cu recunoaştere redusă în conformitate cu articolul 484 alineatul (4), până la data scadenţei lor efective, iar ulterior nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(6)Instrumentele se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în conformitate cu articolul 484 alineatul (4), dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Art. 490: Elemente de fonduri proprii de nivel 2 cu stimulent pentru răscumpărare

(3)Până la data scadenţei lor efective, elementele se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 2 în conformitate cu articolul 484 alineatul (5), iar ulterior se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 2 fără limitări, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(4)De la 1 ianuarie 2014, elementele nu se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 2 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(5)Până la data scadenţei lor efective, elementele se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 2, cu recunoaştere redusă în conformitate cu articolul 484 alineatul (5), iar ulterior nu se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 2, dacă:

Art. 491: Scadenţă efectivă

CAPITOLUL 3:Dispoziţii tranzitorii privind publicarea situaţiei fondurilor proprii

Art. 492: Publicarea situaţiei fondurilor proprii

(3)În perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2017, instituţiile fac publice următoarele informaţii suplimentare cu privire la fondurile proprii:

b)cuantumurile intereselor minoritare şi ale instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2, precum şi ale rezultatului reportat aferent şi ale conturilor de prime de emisiune, emise de filiale care sunt incluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază consolidate, fondurile proprii de nivel 1 suplimentar consolidate, fondurile proprii de nivel 2 consolidate şi fondurile proprii consolidate, în conformitate cu capitolul 1 secţiunea 4;

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formate uniforme de publicare în temeiul prezentului articol. Modelele includ elementele enumerate la articolul 437 alineatul (1) literele (a), (b), (d) şi (e), astfel cum au fost modificate de capitolele 1 şi 2 din prezentul titlu.

CAPITOLUL 4:Expuneri mari, cerinţe de fonduri proprii, efect de levier şi pragul Basel I

Art. 493: Dispoziţii tranzitorii pentru expunerile mari

(1)Dispoziţiile privind expunerile mari prevăzute la articolele 387-403 din prezentul regulament nu se aplică firmelor de investiţii a căror activitate principală constă exclusiv în prestarea de servicii de investiţii sau de activităţi legate de instrumentele financiare prevăzute în secţiunea C punctele 5, 6, 7, 9, 10 şi 11 din anexa I la Directiva 2014/65/UE şi cărora Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (*) nu li s-a aplicat la 31 decembrie 2006. Această scutire este valabilă până la 31 decembrie 2020 sau până la data intrării în vigoare a oricăror amendamente în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, luându-se în considerare data cea mai apropiată.

(3)Prin derogare de la articolul 400 alineatele (2) şi (3), pentru o perioadă de tranziţie până la intrarea în vigoare a oricărui act legislativ ca urmare a revizuirii efectuate în conformitate cu articolul 507, dar nu după data de 31 decembrie 2028, statele membre pot excepta în totalitate sau parţial următoarele expuneri de la aplicarea articolului 395 alineatul (1):

c)expuneri, inclusiv participaţii sau alte tipuri de deţineri, asumate de o instituţie faţă de întreprinderea-mamă, faţă de alte filiale ale întreprinderii-mamă respective sau faţă de propriile filiale şi participaţii calificate, în măsura în care întreprinderile respective fac obiectul supravegherii pe bază consolidată, la fel ca instituţia însăşi, în conformitate cu prezentul regulament, cu Directiva 2002/87/CE sau cu standarde echivalente în vigoare într-o ţară terţă; expunerile care nu îndeplinesc criteriile respective sunt considerate expuneri faţă de o parte terţă, indiferent dacă sunt exceptate sau nu de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din prezentul regulament;

i)50 % dintre acreditivele documentare extrabilanţiere din banda 4 şi dintre facilităţile de credit neutilizate extrabilanţiere din banda 3, menţionate în anexa I, cu o scadenţă iniţială de până la un an inclusiv, şi, sub rezerva acordului autorităţilor competente, 80 % dintre garanţii, altele decât garanţiile pentru credite care sunt întemeiate pe un act legislativ sau de reglementare şi pe care schemele de garantare mutuală care au statut de instituţii de credit le acordă membrilor lor;

(4)Prin derogare de la articolul 395 alineatul (1), autorităţile competente pot permite instituţiilor să înregistreze oricare dintre expunerile prevăzute la alineatul (5) din prezentul articol care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol, până la următoarele limite:

(5)Măsurile tranzitorii prevăzute la alineatul (4) se aplică următoarelor expuneri:

e)altor expuneri faţă de sau garantate de administraţiile regionale sau autorităţile locale din statele membre, care sunt tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală în conformitate cu articolul 115 alineatul (2).

În sensul literelor (a), (b) şi (c) de la primul paragraf, măsurile tranzitorii prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol se aplică numai elementelor de activ şi altor expuneri faţă de sau garantate de entităţi din sectorul public care sunt tratate ca expuneri faţă de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală în conformitate cu articolul 116 alineatul (4). În cazul în care elementele de activ şi alte expuneri faţă de sau garantate de entităţi din sectorul public sunt tratate ca expuneri faţă de o administraţie regională sau o autoritate locală în conformitate cu articolul 116 alineatul (4), măsurile tranzitorii prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol se aplică numai în cazul în care expunerile faţă de respectiva administraţie regională sau autoritate locală sunt tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală în conformitate cu articolul 115 alineatul (2).

Art. 494: Dispoziţii tranzitorii în legătură cu cerinţa privind fondurile proprii şi pasivele eligibile

(1)Prin derogare de la articolul 92a, de la 27 iunie 2019 şi până la 31 decembrie 2021, instituţiile identificate drept entităţi de rezoluţie care sunt entităţi G-SII trebuie să îndeplinească în orice moment următoarele cerinţe privind fondurile proprii şi pasivele eligibile

(3)Prin derogare de la articolul 72b alineatul (3), până la evaluarea pentru prima dată de către autoritatea de rezoluţie a îndeplinirii condiţiei prevăzute la litera (c) de la alineatul menţionat, datoriile se califică drept instrumente de pasive eligibile până la o valoare totală care nu depăşeşte 2,5 %, până la 31 decembrie 2021, şi, după această dată, 3,5 % din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) şi (4), cu condiţia ca acestea să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 72b alineatul (3) literele (a) şi (b).

Art. 494^a: Păstrarea drepturilor obţinute în materie de emisiuni prin entităţi cu scop special

Art. 494^b: Păstrarea drepturilor obţinute în materie de instrumente de fonduri proprii şi de instrumente de pasive eligibile

Art. 494^c: Păstrarea drepturilor obţinute în materie de poziţii de securitizare de rang superior

Art. 494^d: Revenirea la abordări mai puţin sofisticate

Art. 495: Tratamentul expunerilor provenind din titluri de capital conform abordării IRB

(1)Prin derogare de la articolul 107 alineatul (1), instituţiile cărora li s-a acordat aprobarea de a aplica abordarea IRB pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru expunerile provenind din titluri de capital calculează, până la 31 decembrie 2029 şi fără a aduce atingere articolului 495a alineatul (3), cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru fiecare expunere provenind din titluri de capital pentru care li s-a acordat aprobarea de a aplica abordarea IRB ca valoarea mai mare dintre următoarele:

(2)În loc să aplice tratamentul prevăzut la alineatul (1), instituţiile cărora li s-a acordat aprobarea de a aplica abordarea IRB pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru expunerile provenind din titluri de capital pot să aplice tratamentul prevăzut la articolul 133 tuturor expunerilor lor provenind din titluri de capital în orice moment până la 31 decembrie 2029.

(3)Instituţiile care aplică tratamentul prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol calculează cuantumul pierderii aşteptate în conformitate cu articolul 158 alineatele (7), (8) sau (9), după caz, în versiunea alineatelor respective aplicabilă la 8 iulie 2024 şi aplică articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi articolul 62 litera (d), după caz, în versiunea literelor respective aplicabilă la 8 iulie 2024 în cazul în care cuantumul ponderat la risc al expunerii calculat în temeiul alineatului (1) litera (b) de la prezentul articol este mai mare decât cuantumul ponderat la risc al expunerii calculat în temeiul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol.

Art. 495^a: Dispoziţii tranzitorii pentru expunerile provenind din titluri de capital

(1)Prin derogare de la tratamentul prevăzut la articolul 133 alineatul (3), expunerile provenind din titluri de capital primesc cea mai mare valoare dintre ponderea de risc aplicabilă la 8 iulie 2024, limitată la 250 %, şi următoarele ponderi de risc:

(2)Prin derogare de la tratamentul prevăzut la articolul 133 alineatul (4), expunerile provenind din titluri de capital primesc cea mai mare valoare dintre ponderea de risc aplicabilă la 8 iulie 2024 şi următoarele ponderi de risc:

(3)Prin derogare de la articolul 133, instituţiile pot continua să atribuie aceeaşi pondere de risc care era aplicabilă la 8 iulie 2024 expunerilor provenind din titluri de capital, inclusiv părţii de expuneri care nu este dedusă din fondurile proprii în conformitate cu articolul 471 în versiunea articolului respectiv aplicabilă la 27 octombrie 2021, faţă de entităţi în care, la 27 octombrie 2021, deţineau acţiuni de şase ani consecutivi şi asupra cărora exercită, ele însele sau împreună cu reţeaua din care fac parte, o influenţă semnificativă sau controlul în sensul Directivei 2013/34/UE sau al standardelor de contabilitate care se aplică unei instituţii în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002, sau ca urmare a unei relaţii similare între orice persoană fizică sau juridică ori reţea de instituţii şi o întreprindere sau atunci când o instituţie are capacitatea de a numi cel puţin un membru al organului de conducere a entităţii.

Art. 495^b: Dispoziţii tranzitorii pentru expunerile provenind din finanţări specializate

(1)Prin derogare de la articolul 161 alineatul (4), pragurile minime ale LGD aplicabile expunerilor provenind din finanţări specializate tratate conform abordării IRB în cazul cărora se utilizează propriile estimări ale LGD sunt pragurile minime ale LGD aplicabile prevăzute la articolul 161 alineatul (4), înmulţite cu următorii factori:

(2)ABE elaborează un raport privind calibrarea adecvată a parametrilor de risc, inclusiv a parametrului marjei de ajustare, aplicabili expunerilor provenind din finanţări specializate conform abordării IRB şi, în special, privind estimările proprii ale LGD şi pragurile minime ale LGD, pentru fiecare categorie specifică de expuneri provenind din finanţări specializate, astfel cum se menţionează la articolul 147 alineatul (8). ABE include în special în raportul său date privind numărul mediu de cazuri de nerambursare şi de pierderi realizate observate în Uniune pentru diferite eşantioane de instituţii cu profiluri de activitate şi de risc diferite. ABE recomandă calibrări specifice ale parametrilor de risc, inclusiv ale parametrului marjei de ajustare, care să reflecte profilul de risc specific şi diferit al fiecărei categorii specifice de expuneri provenind din finanţări specializate.

(3)Prin derogare de la articolul 122a alineatul (3) litera (a), expunerile provenind din finanţări specializate menţionate la litera respectivă pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă efectuată de o ECAI desemnată pot primi, până la 31 decembrie 2032, o pondere de risc de 80 % în cazul în care ajustarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit menţionată la articolul 501a nu se aplică, iar expunerea este considerată a fi de înaltă calitate, luându-se în considerare toate criteriile următoare:

a)debitorul îşi poate îndeplini obligaţiile financiare chiar şi în condiţii de criză gravă datorită prezenţei tuturor caracteristicilor următoare:

b)acordurile contractuale privind activele oferă creditorilor un grad ridicat de protecţie, inclusiv următoarele caracteristici:

c)activele finanţate îndeplinesc toate standardele următoare pentru a funcţiona în mod corect şi eficace:

(4)ABE elaborează un raport în care sunt analizate următoarele elemente:

d)dacă este oportun să se definească subclasa «finanţare de obiecte de înaltă calitate» şi să se atribuie un tratament prudenţial diferit respectivei subclase de expuneri.

Art. 495^c: Dispoziţii tranzitorii pentru expunerile care decurg din contracte de leasing ca tehnică de diminuare a riscului de credit

(1)Prin derogare de la articolul 230, valoarea aplicabilă a Hc corespunzătoare «altor garanţii reale corporale» pentru expunerile menţionate la articolul 199 alineatul (7), în cazul în care activul care face obiectul unui contract de leasing corespunde tipului «alte garanţii reale corporale» de protecţie finanţată a creditului, este valoarea Hc pentru «alte garanţii reale corporale» prevăzută la articolul 230 alineatul (2) tabelul 1, înmulţită cu următorii factori:

(2)ABE elaborează un raport privind calibrarea adecvată a parametrilor de risc asociaţi expunerilor care decurg din contracte de leasing conform abordării IRB şi a ponderilor de risc conform abordării standardizate şi, în special, privind valorile LGDs şi Hc prevăzute la articolul 230. ABE include în special în raportul său date privind numărul mediu de cazuri de nerambursare şi de pierderi realizate observate în Uniune pentru expuneri asociate cu diferite tipuri de bunuri care fac obiectul unui contract de leasing şi cu diferite tipuri de instituţii care desfăşoară activităţi de leasing.

Art. 495^d: Dispoziţii tranzitorii pentru angajamentele revocabile necondiţionate

(2)ABE elaborează un raport în care evaluează dacă derogarea menţionată la alineatul (1) litera (a) ar trebui prelungită după 31 decembrie 2032 şi specifică, dacă este necesar, condiţiile în care ar trebui menţinută derogarea respectivă.

Art. 495^f: Dispoziţii tranzitorii privind cerinţele de reevaluare a bunurilor imobile

Prin derogare de la articolul 229 alineatul (1) literele (a)-(d), în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile locative sau cu bunuri imobile comerciale rezultate înainte de 1 ianuarie 2025, instituţiile pot continua să evalueze bunurile imobile locative sau bunurile imobile comerciale la valoarea de piaţă ori la o valoare mai mică decât aceasta sau, în statele membre care au prevăzut, prin dispoziţii legislative sau de reglementare, criterii riguroase de evaluare a valorii ipotecare, la valoarea ipotecară a bunului respectiv, până când este necesară o revizuire a valorii bunului imobil în conformitate cu articolul 208 alineatul (3) sau până la 31 decembrie 2027, oricare dintre aceste date survine mai întâi.

Art. 495^g: Dispoziţii tranzitorii privind anumite scheme publice de garantare

Prin derogare de la articolul 183 alineatul (1) şi articolul 213 alineatul (1), se consideră că o garanţie care poate fi anulată în caz de fraudă comisă de debitor sau al cărei nivel de protecţie a creditului poate fi redus într-un astfel de caz îndeplineşte cerinţele menţionate la articolul 183 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 213 alineatul (1) litera (c) în cazul în care garanţia a fost furnizată de o entitate menţionată la articolul 214 alineatul (2) litera (a) cel târziu la 31 decembrie 2024.

Art. 495^h: Dispoziţii tranzitorii privind utilizarea abordării bazate pe modele interne alternative pentru riscul de piaţă

Art. 497: Cerinţe de fonduri proprii pentru expuneri faţă de CPC-uri

(1)În cazul în care o CPC dintr-o ţară terţă solicită recunoaşterea în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, instituţiile pot considera CPC-ul respectiv ca fiind o CPCC începând de la data la care acesta a prezentat cererea de recunoaştere la ESMA şi până la una dintre următoarele date:

b)în cazul în care Comisia nu a adoptat încă un act de punere în aplicare de tipul celor menţionate la articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 cu privire la ţara terţă în care este stabilit CPC-ul sau în cazul în care actul de punere în aplicare respectiv nu a intrat încă în vigoare, prima dintre următoarele date:

(2)Până la expirarea termenului menţionat la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care o CPC menţionată la alineatul respectiv nu dispune de un fond de garantare şi nici de un acord contractual obligatoriu cu membrii săi compensatori care să îi permită să utilizeze, integral sau parţial, marja iniţială primită de la membrii săi compensatori ca şi când aceasta ar reprezenta contribuţii prefinanţate, instituţia înlocuieşte formula de calcul al cerinţei de fonduri proprii de la articolul 308 alineatul (2) cu următoarea formulă:

Art. 498: Excepţie pentru comercianţii de mărfuri

Art. 499: Efectul de levier

(2)Prin derogare de la articolul 451 alineatul (1), instituţiile pot alege să publice informaţiile privind indicatorul efectului de levier fie pe baza uneia dintre definiţiile indicatorului de măsurare a capitalului specificate la alineatul (1) literele (a) şi (b), fie pe baza ambelor definiţii. Atunci când instituţiile îşi schimbă decizia cu privire la indicatorul efectului de levier pe care îl publică, primul document publicat după o astfel de modificare trebuie să conţină o reconciliere a informaţiilor privind toţi indicatorii efectului de levier publicaţi până la momentul schimbării.

Art. 500: Ajustări pentru vânzările la scară largă

(1)Prin derogare de la articolul 181 alineatul (1) litera (a), o instituţie poate să îşi ajusteze estimările pierderii în caz de nerambursare prin compensarea parţială sau integrală a efectului vânzărilor la scară largă ale expunerilor aflate în stare de nerambursare asupra pierderilor în caz de nerambursare efective până la concurenţa diferenţei dintre estimările medii ale pierderii în caz de nerambursare în cazul expunerilor comparabile aflate în stare de nerambursare care nu au fost în cele din urmă lichidate şi cuantumurile medii efective ale pierderii în caz de nerambursare, inclusiv pe baza pierderilor efective ca urmare a vânzărilor la scară largă, de îndată ce sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

c)valoarea cumulată a expunerilor aflate în stare de nerambursare vândute începând cu data primei vânzări de expuneri în cadrul planului menţionat la litera (a) a depăşit 20 % din valoarea rămasă de rambursat a tuturor expunerilor aflate în stare de nerambursare, existente la data primei vânzări, menţionată la literele (a) şi (b).

(3)Până la 31 decembrie 2026 şi, ulterior, la fiecare doi ani, Comisia evaluează dacă nivelul expunerilor aflate în stare de nerambursare în bilanţurile instituţiilor a crescut semnificativ, dacă se aşteaptă la o deteriorare semnificativă a calităţii activelor instituţiilor şi dacă gradul de dezvoltare a pieţelor secundare pentru expunerile aflate în stare de nerambursare nu este adecvat pentru a asigura vânzări eficiente ale expunerilor aflate în stare de nerambursare de către instituţii, ţinând seama, de asemenea, de evoluţiile în materie de reglementare privind securitizarea.

Art. 500^a: Tratamentul temporar al datoriei publice emise în moneda unui alt stat membru

(1)Prin derogare de la articolul 114 alineatul (2), până la 31 decembrie 2026, pentru expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre, în cazul în care expunerile respective sunt denominate şi finanţate în moneda naţională a unui alt stat membru, se aplică următoarele:

(2)Prin derogare de la articolul 395 alineatul (1) şi de la articolul 493 alineatul (4), autorităţile competente pot permite instituţiilor să înregistreze expunerile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol, până la următoarele limite:

Art. 500^b: Excluderea temporară a anumitor expuneri faţă de băncile centrale din indicatorul de măsurare a expunerii totale, având în vedere pandemia de COVID-19

(1)Prin derogare de la articolul 429 alineatul (4), până la 27 iunie 2021, o instituţie poate exclude din indicatorul de măsurare a expunerii totale următoarele expuneri faţă de banca centrală a instituţiei, sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol:

(2)O instituţie poate exclude expunerile enumerate la alineatul (1) atunci când autoritatea competentă a instituţiei a stabilit, după consultarea băncii centrale relevante, şi a declarat public că există circumstanţe excepţionale care justifică excluderea acestora pentru a facilita punerea în aplicare a politicilor monetare.

Art. 500^c: Excluderea depăşirilor din calculul factorului complementar pe baza rezultatelor testării ex post, având în vedere pandemia de COVID-19

Prin derogare de la articolul 325bf, în circumstanţe excepţionale şi în cazuri individuale, autorităţile competente pot permite instituţiilor să excludă depăşirile evidenţiate de testarea ex post efectuată de instituţie asupra modificărilor ipotetice sau efective din calculul factorului complementar prevăzut la articolul 325bf, cu condiţia ca depăşirile respective să nu rezulte din deficienţe ale modelului intern şi să fi avut loc între 1 ianuarie 2020 şi 31 decembrie 2021.

Art. 500^d: Calculul temporar al valorii expunerii achiziţiilor şi vânzărilor standard care urmează a fi decontate, având în vedere pandemia de COVID-19

(3)Instituţiile care, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, aplică principiul contabilizării la data tranzacţionării pentru achiziţiile şi vânzările standard care urmează a fi decontate, reiau orice compensare, permisă în conformitate cu acest cadru contabil, între sumele de încasat în numerar pentru vânzările standard care urmează a fi decontate şi sumele de plătit în numerar pentru achiziţiile standard care urmează a fi decontate. După ce au reluat compensarea contabilă, instituţiile pot efectua compensări între sumele de încasat în numerar şi sumele de plătit în numerar în cazul cărora atât vânzările standard, cât şi achiziţiile standard aferente sunt decontate pe baza principiului «livrare contra plată».

(4)Instituţiile care, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, aplică principiul contabilizării la data decontării pentru achiziţiile şi vânzările standard care urmează a fi decontate includ în indicatorul de măsurare a expunerii totale valoarea nominală totală a angajamentelor de plată legate de achiziţiile standard.

Art. 501: Ajustarea expunerilor ponderate la risc şi care nu se află în stare de nerambursare faţă de IMM-uri

(1)Instituţiile ajustează valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile care nu se află în stare de nerambursare faţă de un IMM (RWEA), care se calculează în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau 3, după caz, în conformitate cu următoarea formulă:

Art. 501^a: Ajustarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit pentru expunerile faţă de entităţi care operează sau finanţează structuri fizice sau facilităţi, sisteme şi reţele care oferă sau sprijină servicii publice esenţiale

(1)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de credit calculate în conformitate cu partea III titlul II se înmulţesc cu un factor de 0,75, cu condiţia ca expunerea să îndeplinească toate criteriile următoare:

g)dispoziţiile contractuale oferă creditorilor un înalt grad de protecţie, inclusiv în ceea ce priveşte următoarele elemente:

i)în cazul în care debitorul se află în etapa de construcţie, investitorul în titluri de capital sau, în cazul în care există mai mult de un investitor în titluri de capital, grupul de investitori în titluri de capital, consideraţi împreună, îndeplineşte următoarele criterii:

(2)În sensul alineatului (1) litera (e), fluxurile de numerar generate nu sunt considerate previzibile decât în cazul în care o parte semnificativă din venituri îndeplineşte următoarele condiţii:

a)este îndeplinit unul dintre următoarele criterii:

b)în cazul în care veniturile debitorului nu sunt finanţate prin plăţi provenind de la un număr mare de utilizatori, partea care acceptă să achiziţioneze bunurile sau serviciile furnizate de debitor trebuie să fie una dintre următoarele:

(5)În sensul alineatului (4), ABE transmite Comisiei următoarele:

Art. 501^b: Derogare de la cerinţele de raportare

Prin derogare de la articolul 430, în perioada cuprinsă între data aplicării dispoziţiilor relevante ale prezentului regulament şi data primei transmiteri a rapoartelor specificate în standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la articolul respectiv, o autoritate competentă poate renunţa la cerinţa privind comunicarea de informaţii în formatul specificat în modelele conţinute în actul de punere în aplicare menţionat la articolul 430 alineatul (7) în cazul în care modelele respective nu au fost actualizate pentru a reflecta dispoziţiile prezentului regulament.

TITLUL II:RAPOARTE ŞI ANALIZE

Art. 501^c: Tratamentul prudenţial al expunerilor la factori de mediu sau sociali

(1)După consultarea CERS, ABE evaluează, pe baza datelor disponibile, dacă trebuie ajustat tratamentul prudenţial specific al expunerilor legate de activele sau datoriile care fac obiectul impactului generat de factori de mediu sau sociali. În special, ABE evaluează:

b)în consultare cu EIOPA, fezabilitatea introducerii unei metodologii standardizate pentru identificarea şi încadrarea expunerilor, pentru fiecare clasă de expuneri determinată în conformitate cu partea a treia titlul II, pe baza unui set comun de principii pentru clasificarea riscurilor ESG, utilizând informaţiile privind indicatorii de risc de tranziţie şi indicatorii de risc fizic puşi la dispoziţie de cadrele de raportare a informaţiilor privind durabilitatea adoptate în Uniune şi, dacă sunt disponibile la nivel internaţional, orientările şi concluziile care decurg din simulările de criză de supraveghere sau din analizele de scenarii privind riscurile financiare legate de climă efectuate de ABE sau de autorităţile competente şi punctajul ESG relevant al ratingului riscurilor de credit efectuat de o ECAI desemnată, dacă acest punctaj reflectă în mod corespunzător riscurile ESG;

(2)ABE transmite Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei rapoarte succesive privind constatările sale până la următoarele date:

Art. 501^d: Dispoziţii tranzitorii privind tratamentul prudenţial al criptoactivelor

(1)Până la 30 iunie 2025, Comisia prezintă, dacă este cazul, Parlamentului European şi Consiliului o propunere legislativă de introducere a unui tratament prudenţial specific pentru expunerile la criptoactive, ţinând seama de standardele internaţionale şi de Regulamentul (UE) 2023/1114. Propunerea legislativă respectivă include următoarele:

(2)Până la data aplicării actului legislativ menţionat la alineatul (1), instituţiile îşi calculează cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile la criptoactive după cum urmează:

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza elementele tehnice necesare pentru ca instituţiile să îşi calculeze cerinţele de fonduri proprii în conformitate cu abordările prevăzute la alineatul (2) literele (b) şi (c), inclusiv modul de calculare a valorii expunerilor şi modul de agregare a expunerilor scurte şi lungi în sensul alineatelor (2) şi (3).

Art. 502: Ciclicitatea cerinţelor de capital

Comisia, în cooperare cu ABE, CERS şi statele membre, şi ţinând cont de avizul BCE, verifică periodic dacă prezentul regulament, luat în ansamblu, împreună cu Directiva 2013/36/UE , are efecte semnificative asupra ciclului economic şi analizează, în acest context, dacă se justifică măsuri corective. Până la 31 decembrie 2013, ABE transmite Comisiei un raport în care să precizeze dacă şi în ce măsură este necesar ca metodologiile instituţiilor să fie convergente în cadrul abordării IRB în vederea obţinerii unor cerinţe de capital cu un grad mai ridicat de comparabilitate, reducând în acelaşi timp prociclicitatea.

Art. 503: Cerinţe de fonduri proprii pentru expunerile sub forma obligaţiunilor garantate

(2)Raportul şi propunerile menţionate la alineatul (1) au în vedere:

b)transparenţa pieţei obligaţiunilor garantate şi măsura în care aceasta facilitează efectuarea de către investitori a analizelor interne cuprinzătoare cu privire la riscul de credit al obligaţiunilor garantate şi garanţiile reale cu care acestea sunt acoperite, precum şi separarea activelor în caz de insolvenţă a emitentului, inclusiv efectele de diminuare ale cadrului juridic naţional specific aferent, în conformitate cu articolul 129 din prezentul regulament şi articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE asupra calităţii generale a creditului a unei obligaţiuni garantate şi implicaţiile sale asupra nivelului de transparenţă de necesar investitorilor şi

(4)Până la 31 decembrie 2016, Comisia revizuieşte oportunitatea derogării prevăzute la articolul 496 şi, dacă este cazul, oportunitatea extinderii unui tratament similar în cazul altor forme de obligaţiuni garantate. Ţinând cont de această revizuire, Comisia poate, dacă este cazul, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 462 pentru a permanentiza respectiva derogare sau să prezinte propuneri legislative de extindere a derogării la alte forme de obligaţiuni garantate.

Art. 504^a: Deţinerile de instrumente de pasive eligibile

Art. 505: Revizuirea finanţării agriculturii

(1)Până la 31 decembrie 2030, ABE elaborează un raport privind impactul cerinţelor prezentului regulament asupra finanţării agriculturii, inclusiv privind:

c)alinierea la Strategia «De la fermă la consumator» prezentată în comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată «O Strategie "De la fermă la consumator" pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos şi ecologic» şi impactul aferent asupra mediului în sensul Regulamentului (UE) 2020/852, în special cu ajutorul indicatorilor colectaţi în Reţeaua de informaţii contabile agricole a Uniunii, indicând punctaje aferente contribuţiilor în ceea ce priveşte:

Art. 506: Riscul de credit - asigurarea de credit

Art. 506^a: OPC-uri cu un portofoliu suport de obligaţiuni suverane emise de statele membre din zona euro

În strânsă cooperare cu CERS şi ABE, Comisia publică, până la 31 decembrie 2021, un raport în care evaluează dacă sunt necesare modificări ale cadrului de reglementare pentru a promova piaţa şi achiziţiile bancare de expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri cu un portofoliu suport constând exclusiv din obligaţiuni suverane ale statelor membre a căror monedă este euro, ponderea relativă a obligaţiunilor suverane ale fiecărui stat membru în portofoliul total al OPC-ului fiind egală cu ponderea relativă a contribuţiei fiecărui stat membru la capitalul BCE.

Art. 506^b: Securitizări de NPE

Art. 506^c: Riscul de credit - interacţiunea dintre reducerile fondurilor proprii de nivel 1 de bază şi parametrii de risc de credit

Raportul respectiv ia în considerare cea mai mare pierdere economică posibilă care rezultă dintr-un eveniment de nerambursare, precum şi acoperirea sa realizată în ceea ce priveşte reducerile fondurilor proprii de nivel 1 de bază, ţinând seama de orice reduceri contabile ale fondurilor proprii de nivel 1 de bază, inclusiv rezultate din pierderi de credit aşteptate sau din ajustări la valoarea justă, precum şi de orice discounturi aferente expunerilor primite, precum şi de implicaţiile acestora pentru deducerile reglementare.

Art. 506^d: Tratamentul prudenţial al securitizării

(2)În special, ABE monitorizează utilizarea dispoziţiei tranzitorii menţionate la articolul 465 alineatul (13) şi evaluează măsura în care aplicarea pragului minim privind cerinţele de capital în cazul expunerilor din securitizare ar afecta reducerea de capital obţinută de instituţiile iniţiatoare în tranzacţii pentru care a fost recunoscut un transfer semnificativ al riscului, ar reduce în mod excesiv sensibilitatea la risc şi ar afecta viabilitatea economică a noilor tranzacţii de securitizare. În astfel de cazuri de reducere a sensibilităţilor la risc, ABE poate lua în considerare posibilitatea de a propune o recalibrare în sens descendent a factorilor de nonneutralitate pentru tranzacţiile pentru care a fost recunoscut un transfer semnificativ al riscului. ABE evaluează, de asemenea, caracterul adecvat al factorilor de nonneutralitate atât în cadrul SEC-SA, cât şi în cadrul SEC-IRBA, ţinând seama de performanţele anterioare în materie de credit ale tranzacţiilor de securitizare din Uniune şi de nivelul redus al riscurilor de model şi al celor aferente serviciilor de agent ale cadrului de securitizare.

Art. 506^e: Recunoaşterea protecţiei nefinanţate a creditului cu aplicarea unui plafon sau a unui prag

(1)Până la 10 iulie 2026, ABE prezintă Comisiei un raport cu privire la:

(2)În raportul menţionat la alineatul (1), ABE evaluează în special următoarele:

Art. 506^f: Tratamentul prudenţial al operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare

Până la 10 iulie 2026, ABE prezintă Comisiei un raport privind impactul noului cadru pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii aferente operaţiunilor corespunzătoare de finanţare prin instrumente financiare care, prin natura lor, sunt activităţi pe termen foarte scurt, cu un accent deosebit pe posibilul impact al acestui cadru asupra pieţelor datoriei suverane în ceea ce priveşte capacitatea de formare a pieţei şi costurile.

Art. 507: Expuneri mari

(1)ABE monitorizează utilizarea derogărilor prevăzute la articolul 390 alineatul (6) litera (b) şi la articolul 400 alineatul (1) literele (f)-(m) şi alineatul (2) literele (a), (c)-(g), (i), (j) şi (k) şi prezintă Comisiei, până la 28 iunie 2021, un raport care evaluează impactul cantitativ pe care l-ar avea eliminarea acestor derogări sau stabilirea unei limite privind utilizarea lor. Raportul respectiv evaluează, în special, pentru fiecare dintre derogările prevăzute la articolele respective:

Art. 508: Nivel de aplicare

Art. 509: Cerinţe de lichiditate

(1)ABE monitorizează şi evaluează rapoartele elaborate în conformitate cu articolul 415 alineatul (1), pe monede şi pe diverse modele de afaceri. După ce s-a consultat în prealabil cu CERS, cu utilizatorii finali nefinanciari, sectorul bancar, autorităţile competente şi băncile centrale din cadrul SEBC, ABE transmite Comisiei anual şi pentru prima dată până la 31 decembrie 2013, un raport din care să reiasă dacă specificarea cerinţei generale de acoperire a necesarului de lichiditate de la partea a şasea, bazată pe elementele care urmează să fie raportate în conformitate cu partea a şasea titlul II şi cu anexa III, considerate individual sau cumulativ, ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra activităţii şi profilului de risc al instituţiilor stabilite în Uniune sau asupra stabilităţii şi funcţionării ordonate a pieţelor financiare ori asupra economiei şi asupra stabilităţii ofertei de credite bancare, cu accent special pe creditarea IMM- urilor şi pe finanţarea comerţului, inclusiv creditarea vizată de schemele oficiale de asigurare a creditelor de export.

(2)ABE evaluează în raportul menţionat la alineatul (1) în special următoarele:

a)asigurarea unor mecanisme de limitare a valorii intrărilor de lichidităţi, mai ales în vederea determinării unui plafon adecvat al intrărilor şi a condiţiilor pentru aplicarea acestuia, ţinând cont de diferite modele de afaceri, inclusiv finanţarea de tip pass through, factoringul, leasingul, obligaţiunile garantate, ipotecile, emiterea de obligaţiuni garantate, precum şi a măsurii în care acest plafon ar trebui să fie modificat sau înlăturat pentru a ţine cont de specificităţile finanţării specializate;

c)asigurarea unor mecanisme care limitează acoperirea cerinţelor de lichiditate cu anumite categorii de active lichide; evaluând în special ponderea minimă adecvată a activelor lichide menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a)- (c) din totalul activelor lichide, testând un prag de 60 % şi ţinând cont de evoluţiile cadrului de reglementare internaţional. Activele datorate şi care trebuie restituite sau plătite în termen de 30 de zile calendaristice nu ar trebui să se ia în considerare la calcularea limitei, cu excepţia cazului în care activele au fost obţinute pe baza unor garanţii reale care se încadrează, de asemenea, la articolul 416 alineatul (1) literele (a)-(c);

d)asigurarea unor rate specifice mai mici pentru ieşiri şi/sau mai mari pentru intrări de lichiditate aferente fluxurilor intragrup, precizând în ce condiţii astfel de rate specifice pentru intrări sau ieşiri ar fi justificate din punct de vedere prudenţial şi stabilind configuraţia la nivel înalt a unei metodologii ce recurge la criterii şi parametri obiectivi pentru a determina niveluri specifice de intrări şi ieşiri între instituţie şi contraparte, atunci când acestea nu sunt stabilite în acelaşi stat membru;

m)mecanisme pentru păstrarea drepturilor obţinute în materie de obligaţiuni garantate guvernamental, emise instituţiilor de credit în cadrul unor măsuri de sprijin publice, cu aprobarea de către Uniune a ajutorului de stat, precum obligaţiunile emise de Agenţia naţională de administrare a activelor (NAMA) din Irlanda şi de Societatea spaniolă de administrare a activelor din Spania, menite să elimine activele problematice din bilanţurile instituţiilor de credit, drept active cu un nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului, până cel târziu în decembrie 2023.

(3)Până la 31 decembrie 2013, după consultarea AEVMP şi BCE, ABE transmite Comisiei un raport privind definiţiile uniforme adecvate pentru nivelul ridicat şi extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului în cazul activelor transferabile în sensul articolul 416 şi ajustările corespunzătoare pentru activele care s-ar califica drept active lichide în sensul articolului 416, cu excepţia activelor menţionate la articolul 416 alineatul (1) literele (a)-(c).

(4)Raportul menţionat la alineatul (3) examinează dacă şi în ce măsură facilităţile de credit stand-by menţionate la articolul 416 alineatul (1) litera (e) ar trebui să fie incluse în calitate de active lichide ţinând cont de evoluţiile internaţionale şi de specificul european, inclusiv de modul în care se execută politica monetară în Uniune.

(5)Până la 31 ianuarie 2014, ABE raportează, în plus, cu privire la următoarele:

b)posibilele consecinţe nedorite ale definiţiei activelor lichide asupra derulării operaţiunilor de politică monetară şi măsura în care:

Art. 510: Cerinţe de finanţare stabilă netă

(1)Până la 31 decembrie 2015, ABE transmite Comisiei, pe baza elementelor care trebuie să fie raportate în conformitate cu partea a şasea titlul III, un raport cu privire la posibilitatea şi modul în care s-ar putea asigura o utilizare de surse stabile de finanţare de către instituţii, inclusiv o evaluare a impactului asupra activităţii şi profilului de risc al instituţiilor stabilite în Uniune sau asupra pieţelor financiare ori asupra economiei şi asupra activităţii de creditare bancară, cu un accent special pe acordarea de credite IMM-urilor şi pe finanţarea comerţului, inclusiv creditarea vizată de schemele oficiale de asigurare a creditelor de export şi de modele de finanţare de tip pass through, inclusiv credite ipotecare finanţate în mod echivalent. În mod special, ABE analizează impactul surselor stabile de finanţare asupra structurilor de refinanţare ale diferitelor modele bancare din Uniune.

(2)Până la 31 decembrie 2015, ABE transmite Comisiei, de asemenea, pe baza elementelor care trebuie să fie raportate în conformitate cu partea a şasea titlul III şi în conformitate cu formatele de raportare uniforme menţionate la articolul 415 alineatul (3) litera (a), precum şi după consultarea CERS, un raport privind metodologiile de determinare a cuantumului finanţării stabile disponibile instituţiilor şi a celei necesare acestora şi privind definiţiile uniforme adecvate pentru calcularea acestei cerinţe de finanţare stabilă netă, examinând mai ales următoarele:

(4)ABE monitorizează cuantumul finanţării stabile obligatorii care acoperă riscul de finanţare legat de contractele derivate enumerate în anexa II şi de instrumentele financiare derivate de credit în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă, în special riscul viitor de finanţare aferent respectivelor contracte derivate prevăzute la articolul 428s alineatul (2) şi articolul 428at alineatul (2) şi prezintă Comisiei, până la 28 iunie 2024, un raport cu privire la oportunitatea de a adopta un factor mai mare de finanţare stabilă necesară sau o măsură mai sensibilă la risc. Raportul respectiv evaluează cel puţin:

c)dacă este oportun să se modifice mai pe larg tratamentul contractelor derivate atunci când se calculează indicatorul de finanţare stabilă netă, astfel cum este prevăzut la articolul 428d, articolul 428k alineatul (4), articolul 428s alineatul (2), articolul 428ag literele (a) şi (b), articolul 428ah alineatul (2), articolul 428al alineatul (4), articolul 428at alineatul (2), articolul 428ay literele (a) şi (b) şi articolul 428az alineatul (2), pentru a reflecta mai bine riscul de finanţare aferent acestor contracte în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă;

(5)Dacă standardele internaţionale afectează tratamentul contractelor derivate enumerate în anexa II şi instrumentele financiare derivate de credit pentru calcularea indicatorului de finanţare stabilă netă, Comisia prezintă, dacă este cazul şi ţinând seama de raportul menţionat la alineatul (4), de modificările respective ale standardelor internaţionale şi de diversitatea sectorului bancar din Uniune, o propunere legislativă Parlamentului European şi Consiliului cu privire la felul în care se pot modifica dispoziţiile privind tratamentul contractelor derivate enumerate în anexa II şi al instrumentelor financiare derivate de credit pentru calcularea indicatorului de finanţare stabilă netă prevăzut în partea a şasea titlul IV pentru a ţine mai bine seama de riscul de finanţare aferent tranzacţiilor respective.

(6)ABE monitorizează cuantumul finanţării stabile necesare pentru a acoperi riscul de finanţare aferent operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare, inclusiv activelor primite sau furnizate în operaţiunile respective, precum şi cel aferent tranzacţiilor negarantate realizate cu clienţi financiari, atunci când tranzacţiile respective au o scadenţă reziduală mai mică de şase luni. ABE prezintă Comisiei, până la 31 ianuarie 2029 şi, ulterior, la fiecare cinci ani, un raport privind caracterul adecvat al respectivei cerinţe de finanţare stabilă. Ţinând seama de evoluţiile internaţionale şi de tratamentul normativ al tranzacţiilor similare din alte jurisdicţii, în rapoartele respective se evaluează cel puţin:

a)oportunitatea aplicării unor factori de finanţare stabilă mai ridicaţi sau mai scăzuţi pentru operaţiunile de finanţare prin titluri de valoare realizate cu clienţi financiari şi pentru tranzacţiile negarantate cu o scadenţă reziduală mai mică de şase luni realizate cu clienţi financiari, pentru a ţine mai bine seama de riscul de finanţare aferent acestora în orizontul de timp de un an al indicatorului de finanţare stabilă netă şi de eventualele efecte de contagiune între clienţi financiari;

d)caracterul adecvat al tratamentului asimetric aplicat, pe de o parte, datoriilor cu o scadenţă reziduală mai mică de şase luni furnizate de clienţi financiari care fac obiectul unui factor de finanţare stabilă disponibilă de 0 % în conformitate cu articolul 428k alineatul (3) litera (c) şi, pe de altă parte, activelor care rezultă din tranzacţii cu o scadenţă reziduală mai mică de şase luni cu clienţi financiari care fac obiectul unui factor de finanţare stabilă necesară de 0 %, 5 % sau 10 % în conformitate cu articolul 428r alineatul (1) litera (g), cu articolul 428s alineatul (1) litera (b) şi cu articolul 428v litera (a);

(9)ABE monitorizează cuantumul finanţării stabile necesare pentru acoperirea riscului de finanţare legat de deţinerile de titluri de valoare ale instituţiilor ce au scopul de a acoperi contractele derivate. ABE prezintă, până la 28 iunie 2023, un raport cu privire la caracterul adecvat al tratamentului. Raportul respectiv evaluează cel puţin:

(10)Până la 28 iunie 2023 sau în termen de un an după agrearea standardelor internaţionale elaborate de BCBS, luându-se în considerare evenimentul care survine mai întâi, Comisia prezintă, dacă este cazul şi ţinând seama de raportul menţionat la alineatul (9), de standardele internaţionale elaborate de BCBS, de diversitatea sectorului bancar din Uniune şi de obiectivele uniunii pieţelor de capital, o propunere legislativă Parlamentului European şi Consiliului cu privire la modalităţile de modificare a dispoziţiilor privind tratamentul deţinerilor de titluri de valoare ale instituţiilor ce au scopul de a acoperi contractele derivate pentru calcularea indicatorului de finanţare stabilă netă prevăzut în partea a şasea titlul IV, în cazul în care consideră că acest lucru este adecvat având în vedere impactul tratamentului existent asupra indicatorului de finanţare stabilă netă al instituţiilor şi pentru a ţine mai bine seama de riscul de finanţare aferent tranzacţiilor respective.

(11)ABE evaluează dacă ar fi justificată reducerea factorului de finanţare stabilă necesară în ceea ce priveşte activele utilizate pentru furnizarea de servicii de compensare şi decontare pentru metale preţioase precum aurul, argintul, platina şi paladiul sau activele utilizate pentru asigurarea finanţării tranzacţiilor cu metale preţioase precum aurul, argintul, platina şi paladiul, cu un termen de cel mult 180 de zile. ABE prezintă Comisiei raportul său până la 28 iunie 2021.

Art. 511: Efectul de levier

Art. 513: Reglementări macroprudenţiale

(1)Până la 30 iunie 2022 şi, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia, după consultarea CERS şi ABE, evaluează dacă reglementările macroprudenţiale cuprinse în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE sunt suficiente pentru a reduce riscul sistemic în sectoarele, regiunile şi statele membre, evaluând inclusiv:

d)dacă la instrumentele macroprudenţiale prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE ar trebui adăugate şi alte tipuri de instrumente, cum ar fi instrumentele bazate pe debitori, pentru a completa instrumentele bazate pe capital şi pentru a permite utilizarea armonizată a instrumentelor în cadrul pieţei interne; evaluarea ar trebui să ia în considerare dacă definiţiile armonizate ale instrumentelor respective şi raportarea datelor respective la nivelul Uniunii reprezintă o condiţie prealabilă pentru introducerea unor astfel de instrumente;

Art. 514: Metoda de calculare a valorii expunerii pentru tranzacţiile cu instrumente financiare derivate

Art. 515: Monitorizare şi evaluare

Art. 518: Analiza instrumentelor de capital care pot fi amortizate sau convertite în momentul în care instituţia devine neviabilă

Până la 31 decembrie 2015, Comisia analizează şi raportează cu privire la oportunitatea includerii în prezentul regulament a unei cerinţe conform căreia valoarea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau a instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 să trebuiască să fie redusă în eventualitatea declarării unei instituţii drept neviabile. Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului raportul său, însoţit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Art. 518^a: Revizuirea dispoziţiilor privind clauzele de tipul «cross-default»

Până la 28 iunie 2022, Comisia analizează şi evaluează dacă este oportună cerinţa ca pasivele eligibile să poată fi recapitalizate intern fără ca aceasta să conducă la aplicarea clauzelor de tipul «cross-default» în alte contracte, pentru a se consolida cât mai mult posibil eficacitatea instrumentului de recapitalizare internă şi a se stabili dacă nu ar trebui introdusă o clauză de tipul «no-cross-default» referitoare la pasivele eligibile în termenii sau contractele care reglementează alte pasive. Dacă este cazul, analiza şi evaluarea sunt însoţite de o propunere legislativă.

Art. 518^b: Raportarea privind depăşirile şi competenţele de supraveghere pentru limitarea distribuirilor

Art. 518^c: Revizuirea cadrului privind cerinţele prudenţiale

Art. 519: Deducerea activelor fondului de pensii cu beneficii determinate din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază

Art. 519^a: Raportare şi revizuire

(d)efectele asupra capacităţii instituţiilor financiare de a asigura un canal sustenabil şi stabil de finanţare a economiei reale, acordându-se o atenţie deosebită IMM-urilor.

Art. 519^b: Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de piaţă

TITLUL II^a:PUNEREA ÎN APLICARE A NORMELOR

Art. 519^c: Instrumentul de conformitate

Art. 519^d: Cadrul privind pragurile marjelor minime de ajustare pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare

(2)Raportul menţionat la alineatul (1) ia în considerare toate elementele următoare:

c)impactul estimat, pentru instituţiile din Uniune, al cadrului privind pragurile marjelor minime de ajustare în contextul celor două abordări de punere în aplicare recomandate de Consiliul pentru Stabilitate Financiară, şi anume o reglementare a pieţei sau o cerinţă de fonduri proprii mai punitivă în temeiul prezentului regulament, conform unui scenariu în care instituţiile din Uniune nu ar adapta marjele de ajustare la operaţiunile lor de finanţare prin instrumente financiare pentru a respecta pragurile marjelor minime de ajustare, precum şi impactul estimat al cadrului privind pragurile marjelor minime de ajustare, conform unui scenariu alternativ în care instituţiile din Uniune ar adapta aceste marje de ajustare pentru a respecta pragurile marjelor minime de ajustare;

(3)Pe baza raportului menţionat la alineatul (1) şi ţinând seama în mod corespunzător de recomandarea Consiliului pentru Stabilitate Financiară de a pune în aplicare cadrul privind pragurile marjelor minime de ajustare pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare, precum şi de standardele conexe convenite la nivel internaţional elaborate de BCBS, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă până la 10 ianuarie 2028.

Art. 519^e: Riscul operaţional

Art. 519^f: Proporţionalitatea

TITLUL III:MODIFICĂRI

Art. 520: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012

1.Se introduce următorul capitol în titlul IV:

(ii)pentru expunerile care derivă din contractele şi tranzacţiile menţionate la articolul 301 alineatul (1) literele (b), (c) şi (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se calculează în conformitate cu metoda extinsă a garanţiilor financiare specificată la articolul 223 din regulamentul respectiv cu ajustările de volatilitate reglementate menţionate la articolele 223 şi 224 din regulamentul menţionat. Nu se aplică excepţia în conformitate cu articolul 285 alineatul (3) din regulamentul menţionat;

a)dacă normele unei CPC dispun că aceasta utilizează o parte sau toate resursele sale financiare în paralel cu contribuţiile prefinanţate ale membrilor săi compensatori într-un mod care face aceste resurse echivalente cu contribuţiile prefinanţate ale unui membru compensator în ceea ce priveşte modul în care acestea absorb pierderile suportate de CPC în cazul intrării în stare de nerambursare sau în insolvenţă a unuia sau mai multora dintre membrii săi compensatori, CPC adaugă cuantumul corespunzător al acestor resurse la DF_CM;

b)dacă normele unei CPC dispun că aceasta utilizează o parte sau toate resursele sale financiare pentru a-şi acoperi pierderile generate de intrarea în stare de nerambursare a unuia sau a mai multora dintre membrii săi compensatori după ce şi-a epuizat fondul de garantare, dar înainte de a solicita contribuţiile angajate contractual ale membrilor săi compensatori, CPC adaugă cuantumul corespunzător al acestor resurse financiare suplimentare ( DF^a_CCP) la cuantumul total al contribuţiilor prefinanţate (DF) după cum urmează:

3.La articolul 89 se introduce următorul alineat:

Până la împlinirea termenelor definite în primele două paragrafe de la prezentul alineat, şi sub rezerva celui de al patrulea paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care o CPC nu are un fond de garantare şi nici de un acord contractual obligatoriu cu membrii săi compensatori care să îi permită să utilizeze, integral sau parţial, marja iniţială primită de la membrii săi compensatori ca şi când aceasta ar reprezenta contribuţii prefinanţate, informaţiile pe care le raportează în conformitate cu articolul 50c alineatul (1) includ cuantumul total al marjei iniţiale primite de la membrii compensatori.

PARTEA XI:DISPOZIŢII FINALE

Art. 521: Intrarea în vigoare şi data aplicării

(2)Prezentul Regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014, cu excepţia:

ANEXA I:Clasificarea elementelor extrabilanţiere

Banda	Elemente
1.	(a) Instrumente financiare derivate de credit şi garanţii generale de îndatorare, inclusiv acreditive stand-by care servesc drept garanţii financiare pentru împrumuturi şi titluri de valoare, şi acceptări, inclusiv andosări cu caracter de acceptări, precum şi orice alt substitut direct de credit; (b) Acorduri repo şi vânzări de active cu recurs, în cazul în care riscul de credit rămâne la instituţie; (c) Titluri de valoare date cu împrumut de către instituţie sau titluri de valoare furnizate de instituţie drept garanţii reale, inclusiv cazurile în care acestea rezultă din tranzacţii de tip repo; (d) Achiziţii de active la termen, depozite la termen şi acţiuni şi titluri de valoare plătite parţial, care reprezintă angajamente cu anumite trageri; (e) Elemente extrabilanţiere care constituie un substitut de credit, în cazul în care nu sunt incluse în mod explicit în nicio altă categorie; (f) Alte elemente extrabilanţiere care prezintă un risc similar, astfel cum sunt comunicate ABE.
2.	(a) Facilităţi de emisiune de efecte (NIF) şi facilităţi reînnoibile de subscriere fermă (RUF), indiferent de scadenţa facilităţii-suport; (b) Garanţii de bună execuţie, garanţii de participare la licitaţii, garanţii şi acreditive stand-by legate de anumite tranzacţii şi elemente contingente similare legate de tranzacţii, cu excepţia elementelor extrabilanţiere aferente finanţării comerţului menţionate în banda 4; (c) Alte elemente extrabilanţiere care prezintă un risc similar, astfel cum sunt comunicate ABE.
3.	(a) Cuantumul neutilizat din angajamente, indiferent de scadenţa facilităţii-suport, cu excepţia cazului în care se încadrează într-o altă categorie; (b) Alte elemente extrabilanţiere care prezintă un risc similar, astfel cum sunt comunicate ABE.
4.	(a) Elemente extrabilanţiere aferente finanţării comerţului: (i) garanţii, inclusiv garanţii de participare la licitaţii, garanţii de bună execuţie, plăţi în avans asociate şi garanţii sub formă de sume reţinute, precum şi garanţii care nu au caracter de substitut de credit; (ii) acreditive stand-by irevocabile care nu au caracter de substitut de credit; (iii) acreditive comerciale pe termen scurt care se lichidează de la sine rezultate din circulaţia mărfurilor, în special credite documentare garantate cu bunurile supuse livrării, în cazul unei instituţii emitente sau al unei instituţii confirmatoare; (b) Alte elemente extrabilanţiere care prezintă un risc similar, astfel cum sunt comunicate ABE.
5.	(a) Cuantumul neutilizat din angajamentele revocabile necondiţionat; (b) Cuantumul neutilizat al liniilor de credit de retail ale căror condiţii permit instituţiei să le anuleze în măsura maximă permisă în temeiul legislaţiei privind protecţia consumatorilor şi al actelor juridice conexe; (c) Facilităţi de credit neutilizate pentru garanţiile de participare la licitaţii şi cele de bună execuţie care pot fi anulate necondiţionat în orice moment fără notificare prealabilă sau care prevăd efectiv anularea automată ca urmare a deteriorării bonităţii debitorului; (d) Alte elemente extrabilanţiere care prezintă un risc similar, astfel cum sunt comunicate ABE.

ANEXA II:Tipuri de instrumente financiare derivate

ANEXA III:Elemente supuse unor cerinţe suplimentare de raportare a activelor lichide

3.valori mobiliare care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de entităţi suverane, bănci centrale, entităţi din sectorul public care nu aparţin administraţiei centrale, regiuni cu autonomie fiscală pentru impunerea şi colectarea de impozite şi autorităţi locale, Banca Reglementelor Internaţionale, Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană, Fondul european de stabilitate financiară, Mecanismul european de stabilitate sau bănci de dezvoltare multilaterală şi care îndeplinesc toate condiţiile următoare:

5.valori mobiliare care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de entităţi suverane, bănci centrale, entităţi din sectorul public care nu aparţin administraţiei centrale, regiuni cu autonomie fiscală pentru impunerea şi colectarea de impozite şi autorităţi locale sau bănci de dezvoltare multilaterală care îndeplinesc toate condiţiile următoare:

6.valori mobiliare, altele decât cele menţionate la punctele 3-5, care se califică pentru o pondere de risc de 20 % sau mai bună, în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau care beneficiază de un rating intern conform căruia au o calitate a creditului echivalentă şi care îndeplinesc oricare dintre condiţiile următoare:

7.valori mobiliare, altele decât cele menţionate la punctele 3-6, care se califică pentru o pondere de risc de 50 % sau mai bună, în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau care beneficiază de un rating intern conform căruia au o calitate a creditului echivalentă şi nu reprezintă o creanţă asupra unei entităţi special constituite în scopul securitizării, asupra unei instituţii sau firme de investiţii sau asupra oricăreia dintre entităţile afiliate ale acesteia;

10.depozite minime legale sau statutare constituite la instituţia de credit centrală şi alte lichidităţi puse la dispoziţie prin contract sau statutar de instituţia de credit centrală sau de instituţii care sunt membre ale reţelei menţionate la articolul 113 alineatul (7), sau eligibile pentru derogarea prevăzută la articolul 10, în măsura în care aceste lichidităţi nu sunt garantate cu active lichide, dacă instituţia de credit aparţine unei reţele în conformitate cu dispoziţiile legale sau statutare;

12.aur, cotat la o bursă de schimb recunoscută, deţinut în custodie;

ANEXA IV:Tabel de corespondenţă

Prezentul regulament	Directiva 2006/48/CE	Directiva 2006/49/CE
Articolul 1
Articolul 2
Articolul 3
Articolul 4 alineatul (1) punctul 1	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 2		Articolul 3 alineatul (1) litera (b)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 3		Articolul 3 alineatul (1) litera (c)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 4		Articolul 3 alineatul (1) litera (p)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 5-7
Articolul 4 alineatul (1) punctul 8	Articolul 4 alineatul (18)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 9-12
Articolul 4 alineatul (1) punctul 13	Articolul 4 alineatul (41)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 14	Articolul 4 alineatul (42)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 15	Articolul 4 alineatul (12)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 16	Articolul 4 alineatul (13)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 17	Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 18	Articolul 4 alineatul (21)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 19
Articolul 4 alineatul (1) punctul 20	Articolul 4 alineatul (19)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 21
Articolul 4 alineatul (1) punctul 22	Articolul 4 alineatul (20)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 23
Articolul 4 alineatul (1) punctul 24
Articolul 4 alineatul (1) punctul 25		Articolul 3 alineatul (1) litera (c)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 26	Articolul 4 alineatul (5)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 27
Articolul 4 alineatul (1) punctul 28	Articolul 4 alineatul (14)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 29	Articolul 4 alineatul (16)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 30	Articolul 4 alineatul (15)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 31	Articolul 4 alineatul (17)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 3234
Articolul 4 alineatul (1) punctul 35	Articolul 4 alineatul (10)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 36
Articolul 4 alineatul (1) punctul 37	Articolul 4 alineatul (9)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 38	Articolul 4 alineatul (46)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 39	Articolul 4 alineatul (45)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 40	Articolul 4 alineatul (4)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 41	Articolul 4 alineatul (48)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 42	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 43	Articolul 4 alineatul (7)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 44	Articolul 4 alineatul (8)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 45
Articolul 4 alineatul (1) punctul 46	Articolul 4 alineatul (23)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 4749
Articolul 4 alineatul (1) punctul 50		Articolul 3 alineatul (1) litera (e)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 51
Articolul 4 alineatul (1) punctul 52	Articolul 4 alineatul (22)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 53	Articolul 4 alineatul (24)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 54	Articolul 4 alineatul (25)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 55	Articolul 4 alineatul (27)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 56	Articolul 4 alineatul (28)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 57	Articolul 4 alineatul (30)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 58	Articolul 4 alineatul (31)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 59	Articolul 4 alineatul (32)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 60	Articolul 4 alineatul (35)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 61	Articolul 4 alineatul (36)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 62	Articolul 4 alineatul (40)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 63	Articolul 4 alineatul (40a)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 64	Articolul 4 alineatul (40b)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 65	Articolul 4 alineatul (43)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 66	Articolul 4 alineatul (44)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 67	Articolul 4 alineatul (39)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 6871
Articolul 4 alineatul (1) punctul 72	Articolul 4 alineatul (47)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 73	Articolul 4 alineatul (49)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 7481
Articolul 4 alineatul (1) punctul 82		Articolul 3 alineatul (1) litera (m)
Articolul 4 alineatul (1) punctul 83	Articolul 4 alineatul (33)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 8491
Articolul 4 alineatul (1) punctul 92		Articolul 3 alineatul (1) litera (i)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 93117
Articolul 4 alineatul (1) punctul 118		Articolul 3 alineatul (1) litera (r)
Articolul 4 alineatul (1) punctele 119128
Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 5
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 68 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2)	Articolul 68 alineatul (2)
Articolul 6 alineatul (3)	Articolul 68 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (4)
Articolul 6 alineatul (5)
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 69 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 69 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 69 alineatul (3)
Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (1)	Articolul 70 alineatul (1)
Articolul 9 alineatul (2)	Articolul 70 alineatul (2)
Articolul 9 alineatul (3)	Articolul 70 alineatul (3)
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (1)	Articolul 71 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (2)	Articolul 71 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 11 alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (5)
Articolul 12
Articolul 13 alineatul (1)	Articolul 72 alineatul (1)
Articolul 13 alineatul (2)	Articolul 72 alineatul (2)
Articolul 13 alineatul (3)	Articolul 72 alineatul (3)
Articolul 13 alineatul (4)
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 73 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 15		Articolul 22
Articolul 16
Articolul 17 alineatul (1)		Articolul 23
Articolul 17 alineatul (2)
Articolul 17 alineatul (3)
Articolul 18 alineatul (1)	Articolul 133 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 18 alineatul (2)	Articolul 133 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 18 alineatul (3)	Articolul 133 alineatul (1) al treilea paragraf
Articolul 18 alineatul (4)	Articolul 133 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (5)	Articolul 133 alineatul (3)
Articolul 18 alineatul (6)	Articolul 134 alineatul (1)
Articolul 18 alineatul (7)
Articolul 18 alineatul (8)	Articolul 134 alineatul (2)
Articolul 19 alineatul (1)	Articolul 73 alineatul (1) litera (b)
Articolul 19 alineatul (2)	Articolul 73 alineatul (1)
Articolul 19 alineatul (3)	Articolul 73 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 20 alineatul (1)	Articolul 105 alineatul (3) Articolul 129 alineatul (2) şi anexa X partea 3 punctele 30 şi 31
Articolul 20 alineatul (2)	Articolul 129 alineatul (2) al treilea paragraf
Articolul 20 alineatul (3)	Articolul 129 alineatul (2) al patrulea paragraf
Articolul 20 alineatul (4)	Articolul 129 alineatul (2) al cincilea paragraf
Articolul 20 alineatul (5)
Articolul 20 alineatul (6)	Articolul 84 alineatul (2)
Articolul 20 alineatul (7)	Articolul 129 alineatul (2) al şaselea paragraf
Articolul 20 alineatul (8)	Articolul 129 alineatul (2) al şaptelea şi al optulea paragraf
Articolul 21 alineatul (1)
Articolul 21 alineatul (2)
Articolul 21 alineatul (3)
Articolul 21 alineatul (4)
Articolul 22	Articolul 73 alineatul (2)
Articolul 23		Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragr^af
Articolul 24	Articolul 74 alineatul (1)
Articolul 25
Articolul 26 alineatul (1)	Articolul 57 litera (a)
Articolul 26 alineatul (1) litera (a)	Articolul 57 litera (a)
Articolul 26 alineatul (1) litera (b)	Articolul 57 litera (a)
Articolul 26 alineatul (1) litera (c)	Articolul 57 litera (b)
Articolul 26 alineatul (1) litera (d)
Articolul 26 alineatul (1) litera (e)	Articolul 57 litera (b)
Articolul 26 alineatul (1) litera (f)	Articolul 57 litera (c)
Articolul 26 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 61 al doilea paragraf
Articolul 26 alineatul (2) litera (a)	Articolul 57 al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf
Articolul 26 alineatul (2) litera (b)	Articolul 57 al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf
Articolul 26 alineatul (3)
Articolul 26 alineatul (4)
Articolul 27
Articolul 28 alineatul (1) litera (a)
Articolul 28 alineatul (1) litera (b)	Articolul 57 litera (a)
Articolul 28 alineatul (1) litera (c)	Articolul 57 litera (a)
Articolul 28 alineatul (1) litera (d)
Articolul 28 alineatul (1) litera (e)
Articolul 28 alineatul (1) litera (f)
Articolul 28 alineatul (1) litera (g)
Articolul 28 alineatul (1) litera (h)
Articolul 28 alineatul (1) litera (i)	Articolul 57 litera (a)
Articolul 28 alineatul (1) litera (j)	Articolul 57 litera (a)
Articolul 28 alineatul (1) litera (k)
Articolul 28 alineatul (1) litera (l)
Articolul 28 alineatul (1) litera (m)
Articolul 28 alineatul (2)
Articolul 28 alineatul (3)
Articolul 28 alineatul (4)
Articolul 28 alineatul (5)
Articolul 29
Articolul 30
Articolul 31
Articolul 32 alineatul (1) litera (a)
Articolul 32 alineatul (1) litera (b)	Articolul 57 al patrulea paragraf
Articolul 32 alineatul (2)
Articolul 33 alineatul (1) litera (a)	Articolul 64 alineatul (4)
Articolul 33 alineatul (1) litera (b)	Articolul 64 alineatul (4)
Articolul 33 alineatul (1) litera (c)
Articolul 33 alineatul (2)
Articolul 33 alineatul (3) litera (a)
Articolul 33 alineatul (3) litera (b)
Articolul 33 alineatul (3) litera (c)
Articolul 33 alineatul (3) litera (d)
Articolul 33 alineatul (4)
Articolul 34	Articolul 64 alineatul (5)
Articolul 35
Articolul 36 alineatul (1) litera (a)	Articolul 57 litera (k)
Articolul 36 alineatul (1) litera (b)	Articolul 57 litera (j)
Articolul 36 alineatul (1) litera (c)
Articolul 36 alineatul (1) litera (d)	Articolul 57 litera (q)
Articolul 36 alineatul (1) litera (e)
Articolul 36 alineatul (1) litera (f)	Articolul 57 litera (i)
Articolul 36 alineatul (1) litera (g)
Articolul 36 alineatul (1) litera (h)	Articolul 57 litera (n)
Articolul 36 alineatul (1) litera (i)	Articolul 57 litera (m)
Articolul 36 alineatul (1) litera (j)	Articolul 66 alineatul (2)
Articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (i)
Articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (ii)	Articolul 57 litera (r)
Articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (iii)
Articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (iv)
Articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (v)
Articolul 36 alineatul (1) litera (l)	Articolul 61 al doilea paragraf
Articolul 36 alineatul (2)
Articolul 36 alineatul (3)
Articolul 37
Articolul 38
Articolul 39
Articolul 40
Articolul 41
Articolul 42
Articolul 43
Articolul 44
Articolul 45
Articolul 46
Articolul 47
Articolul 48
Articolul 49 alineatul (1)	Articolul 59
Articolul 49 alineatul (2)	Articolul 60
Articolul 49 alineatul (3)
Articolul 49 alineatul (4)
Articolul 49 alineatul (5)
Articolul 49 alineatul (6)
Articolul 50	Articolul 66, articolul 57 litera (ca), articolul 63a
Articolul 51	Articolul 66, articolul 57 litera (ca), articolul 63a
Articolul 52	Articolul 63a
Articolul 53
Articolul 54
Articolul 55
Articolul 56
Articolul 57
Articolul 58
Articolul 59
Articolul 60
Articolul 61	Articolul 66, Articolul 57 litera (ca), Articolul 63a
Articolul 62 litera (a)	Articolul 64 alineatul (3)
Articolul 62 litera (b)
Articolul 62 litera (c)
Articolul 62 litera (d)	Articolul 63 alineatul (3)
Articolul 63	Articolul 63 alineatul (1), articolul 63 alineatul (2), articolul 64 alineatul (3)
Articolul 64	Articolul 64 alineatul (3) litera (c)
Articolul 65
Articolul 66	Articolul 57, articolul 66 alineatul (2)
Articolul 67	Articolul 57, articolul 66 alineatul (2)
Articolul 68
Articolul 69	Articolul 57, articolul 66 alineatul (2)
Articolul 70	Articolul 57, articolul 66 alineatul (2)
Articolul 71	Articolul 66, articolul 57 litera (ca), articolul 63a
Articolul 72	Articolul 57, articolul 66
Articolul 73
Articolul 74
Articolul 75
Articolul 76
Articolul 77	Articolul 63a alineatul (2)
Articolul 78 alineatul (1)	Articolul 63a alineatul (2)
Articolul 78 alineatul (2)
Articolul 78 alineatul (3)
Articolul 78 alineatul (4)	Articolul 63a alineatul (2) al patrulea paragraf
Articolul 78 alineatul (5)
Articolul 79	Articolul 58
Articolul 80
Articolul 81	Articolul 65
Articolul 82	Articolul 65
Articolul 83
Articolul 84	Articolul 65
Articolul 85	Articolul 65
Articolul 86	Articolul 65
Articolul 87	Articolul 65
Articolul 88	Articolul 65
Articolul 89	Articolul 120
Articolul 90	Articolul 122
Articolul 91	Articolul 121
Articolul 92	Articolul 66, articolul 75
Articolul 93 alineatele (1)-(4)	Articolul 10 alineatele (1)-(4)
Articolul 93 alineatul (5)
Articolul 94		Articolul 18 alineatele (2)-(4)
Articolul 95
Articolul 96
Articolul 97
Articolul 98		Articolul 24
Articolul 99 alineatul (1)	Articolul 74 alineatul (2)
Articolul 99 alineatul (2)
Articolul 100
Articolul 101 alineatul (1)
Articolul 101 alineatul (2)
Articolul 101 alineatul (3)
Articolul 102 alineatul (1)		Articolul 11 alineatul (1)
Articolul 102 alineatul (2)		Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 102 Articolul (3)		Articolul 11 alineatul (4)
Articolul 102 alineatul (4)		Anexa VII partea C punctul 1
Articolul 103		Anexa VII partea A punctul 1
Articolul 104 alineatul (1)		Anexa VII partea D punctul 1
Articolul 104 alineatul (2)		Anexa VII partea D punctul 2
Articolul 105 alineatul (1)		Articolul 33 alineatul (1)
Articolul 105 alineatele (2)-(10)		Anexa VII partea B punctele 1-9
Articolul 105 alineatele (11)-(13)		Anexa VII partea B punctele 11-13
Articolul 106		Anexa VII partea C punctele 1-3
Articolul 107	Articolul 76, articolul 78 alineatul (4) şi anexa III partea 2 punctul 6
Articolul 108 alineatul (1)	Articolul 91
Articolul 108 alineatul (2)
Articolul 109	Articolul 94
Articolul 110
Articolul 111	Articolul 78 alineatele (1)-(3)
Articolul 112	Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 113 alineatul (1)	Articolul 80 alineatul (1)
Articolul 113 alineatul (2)	Articolul 80 alineatul (2)
Articolul 113 alineatul (3)	Articolul 80 alineatul (4)
Articolul 113 alineatul (4)	Articolul 80 alineatul (5)
Articolul 113 alineatul (5)	Articolul 80 alineatul (6)
Articolul 113 alineatul (6)	Articolul 80 alineatul (7)
Articolul 113 alineatul (7)	Articolul 80 alineatul (8)
Articolul 114	Anexa VI partea I punctele 1-5
Articolul 115 alineatele (1)-(4)	Anexa VI partea I punctele 8-11
Articolul 115 alineatul (5)
Articolul 116 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctul 14
Articolul 116 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctul 14
Articolul 116 alineatul (3)
Articolul 116 alineatul (4)	Anexa VI partea I punctul 15
Articolul 116 alineatul (5)	Anexa VI partea I punctul 17
Articolul 116 alineatul (6)	Anexa VI partea I punctul 17
Articolul 117 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctele 18 şi 19
Articolul 117 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctul 20
Articolul 117 alineatul (3)	Anexa VI partea I punctul 21
Articolul 118	Anexa VI partea I punctul 22
Articolul 119 alineatul (1)
Articolul 119 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctele 37 şi 38
Articolul 119 alineatul (3)	Anexa VI partea I punctul 40
Articolul 119 alineatul (4)
Articolul 119 alineatul (5)
Articolul 120 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctul 29
Articolul 120 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctul 31
Articolul 120 alineatul (3)	Anexa VI partea I punctele 33-36
Articolul 121 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctul 26
Articolul 121 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctul 25
Articolul 121 alineatul (3)	Anexa VI partea I punctul 27
Articolul 122	Anexa VI partea I punctele 41 şi42
Articolul 123	Articolul 79 alineatele (2) şi (3) şi anexa VI partea I punctul 43
Articolul 124 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctul 44
Articolul 124 alineatul (2)
Articolul 124 alineatul (3)
Articolul 125 alineatele (1)-(3)	Anexa VI partea I punctele 45-49
Articolul 125 alineatul (4)
Articolul 126 alineatele (1) şi (2)	Anexa VI partea I punctele 51-55
Articolul 126 alineatele (3) şi (4)	Anexa VI partea I punctele 58 şi 59
Articolul 127 alineatele (1) şi (2)	Anexa VI partea I punctele 61 ş 62
Articolul 127 alineatele (3) şi (4)	Anexa VI partea I punctele 64 şi 65
Articolul 128 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctele 66 şi 76
Articolul 128 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctul 66
Articolul 128 alineatul (3)
Articolul 129 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctul 68 primul şi al doilea paragraf
Articolul 129 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctul 69
Articolul 129 alineatul (3)	Anexa VI partea I punctul 71
Articolul 129 alineatul (4)	Anexa VI partea I punctul 70
Articolul 129 alineatul (5)
Articolul 130	Anexa VI partea I punctul 72
Articolul 131	Anexa VI partea I punctul 73
Articolul 132 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctul 74
Articolul 132 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctul 75
Articolul 132 alineatul (3)	Anexa VI partea I punctele 77 şi 78
Articolul 132 alineatul (4)	Anexa VI partea I punctul 79
Articolul 132 alineatul (5)	Anexa VI partea I punctele 80 şi 81
Articolul 133 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctul 86
Articolul 133 alineatul (2)
Articolul 133 alineatul (3)
Articolul 134 alineatele (1)-(3)	Anexa VI partea I punctul 82-84
Articolul 134 alineatele (4)-(7)	Anexa VI partea I punctul 87-90
Articolul 135	Articolul 81 alineatele (1), (2) şi (4)
Articolul 136 alineatul (1)	Articolul 82 alineatul (1)
Articolul 136 alineatul (2)	Anexa VI partea 2 punctele 12-16
Articolul 136 alineatul (3)	Articolul 150 alineatul (3)
Articolul 137 alineatul (1)	Anexa VI partea I punctul 6
Articolul 137 alineatul (2)	Anexa VI partea I punctul 7
Articolul 137 alineatul (3)
Articolul 138	Anexa VI partea III punctele 1-7
Articolul 139	Anexa VI partea III punctele 8-17
Articolul 140 alineatul (1)
Articolul 140 alineatul (2)
Articolul 141
Articolul 142 alineatul (1)
Articolul 142 alineatul (2)
Articolul 143 alineatul (1)	Articolul 84 alineatul (1) şi anexa VII partea 4 punctul 1
Articolul 143 alineatul (1)	Articolul 84 alineatul (2)
Articolul 143 alineatul (1)	Articolul 84 alineatul (3)
Articolul 143 alineatul (1)	Articolul 84 alineatul (4)
Articolul 143 alineatul (1)
Articolul 144
Articolul 145
Articolul 146
Articolul 147 alineatul (1)	Articolul 86 alineatul (9)
Articolul 147 alineatele (2)-(9)	Articolul 86 alineatele (1)-(8)
Articolul 148 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul 5(1)
Articolul 148 alineatul (2)	Articolul 85 alineatul (2)
Articolul 148 alineatul (3)
Articolul 148 alineatul (4)	Articolul 85 alineatul (3)
Articolul 148 alineatul (5)
Articolul 148 alineatul (1)
Articolul 149	Articolul 85 alineatele (4) şi (5)
Articolul 150 alineatul (1)	Articolul 89 alineatul (1)
Articolul 150 alineatul (2)	Articolul 89 alineatul (2)
Articolul 150 alineatul (3)
Articolul 150 alineatul (4)
Articolul 151	Articolul 87 alineatele (1)-(10)
Articolul 152 alineatele (1) şi (2)	Articolul 87 alineatul (11)
Articolul 152 alineatele (3) şi (4)	Articolul 87 alineatul (12)
Articolul 152 alineatul (5)
Articolul 153 alineatul (1)	Anexa VII partea I punctul 3
Articolul 153 alineatul (2)
Articolul 153 alineatele (3)-(8)	Anexa VII partea I punctele 4-9
Articolul 153 alineatul (9)
Articolul 154	Anexa VII partea I punctele 10-16
Articolul 155 alineatul (1)	Anexa VII partea I punctele 17 şi 18
Articolul 155 alineatul (2)	Anexa VII partea I punctele 19-21
Articolul 155 alineatul (3)	Anexa VII partea I punctele 22-24
Articolul 155 alineatul (4)	Anexa VII partea I punctele 25-26
Articolul 156
Articolul 156	Anexa VII partea I punctul 27
Articolul 157 alineatul (1)	Anexa VII partea I punctul 28
Articolul 157 alineatele (2)-(5)
Articolul 158 alineatul (1)	Articolul 88 alineatul (2)
Articolul 158 alineatul (2)	Articolul 88 alineatul (3)
Articolul 158 alineatul (3)	Articolul 88 alineatul (4)
Articolul 158 alineatul (4)	Articolul 88 alineatul (6)
Articolul 158 alineatul (5)	Anexa VII partea I punctul 30
Articolul 158 alineatul (6)	Anexa VII partea I punctul 31
Articolul 158 alineatul (7)	Anexa VII partea I punctul 32
Articolul 158 alineatul (8)	Anexa VII partea I punctul 33
Articolul 158 alineatul (9)	Anexa VII partea I punctul 34
Articolul 158 alineatul (10)	Anexa VII partea I punctul 35
Articolul 158 alineatul (11)
Articolul 159	Anexa VII partea I punctul 36
Articolul 160 alineatul (1)	Anexa VII partea II punctul 2
Articolul 160 alineatul (2)	Anexa VII partea II punctul 3
Articolul 160 alineatul (3)	Anexa VII partea II punctul 4
Articolul 160 alineatul (4)	Anexa VII partea II punctul 5
Articolul 160 alineatul (5)	Anexa VII partea II punctul 6
Articolul 160 alineatul (6)	Anexa VII partea II punctul 7
Articolul 160 alineatul (7)	Anexa VII partea II punctul 7
Articolul 161 alineatul (1)	Anexa VII partea II punctul 8
Articolul 161 alineatul (2)	Anexa VII partea II punctul 9
Articolul 161 alineatul (3)	Anexa VII partea II punctul 10
Articolul 161 alineatul (4)	Anexa VII partea II punctul 11
Articolul 162 alineatul (1)	Anexa VII partea II punctul 12
Articolul 162 alineatul (2)	Anexa VII partea II punctul 13
Articolul 162 alineatul (3)	Anexa VII partea II punctul 14
Articolul 162 alineatul (4)	Anexa VII partea II punctul 15
Articolul 162 alineatul (5)	Anexa VII partea II punctul 16
Articolul 163 alineatul (1)	Anexa VII partea II punctul 17
Articolul 163 alineatul (2)	Anexa VII partea II punctul 18
Articolul 163 alineatul (3)	Anexa VII partea II punctul 19
Articolul 163 alineatul (4)	Anexa VII partea II punctul 20
Articolul 164 alineatul (1)	Anexa VII partea II punctul 21
Articolul 164 alineatul (2)	Anexa VII partea II punctul 22
Articolul 164 alineatul (3)	Anexa VII partea II punctul 23
Articolul 164 alineatul (4)
Articolul 165 alineatul (1)	Anexa VII partea II punctul 24
Articolul 165 alineatul (2)	Anexa VII partea II punctele 25 şi 26
Articolul 165 alineatul (3)	Anexa VII partea II punctul 27
Articolul 166 alineatul (1)	Anexa VII partea III punctul 1
Articolul 166 alineatul (2)	Anexa VII partea III punctul 2
Articolul 166 alineatul (3)	Anexa VII partea III punctul 3
Articolul 166 alineatul (4)	Anexa VII partea III punctul 4
Articolul 166 alineatul (5)	Anexa VII partea III punctul 5
Articolul 166 alineatul (6)	Anexa VII partea III punctul 6
Articolul 166 alineatul (7)	Anexa VII partea III punctul 7
Articolul 166 alineatul (8)	Anexa VII partea III punctul 9
Articolul 166 alineatul (9)	Anexa VII partea III punctul 10
Articolul 166 alineatul (10)	Anexa VII partea III punctul 11
Articolul 167 alineatul (1)	Anexa VII partea III punctul 12
Articolul 167 alineatul (2)
Articolul 168	Anexa VII partea III punctul 13
Articolul 169 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctul 2
Articolul 169 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 3
Articolul 169 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctul 4
Articolul 170 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctele 5-11
Articolul 170 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 12
Articolul 170 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctele 13-15
Articolul 170 alineatul (4)	Anexa VII partea IV punctul 16
Articolul 171 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctul 17
Articolul 171 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 18
Articolul 172 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctele 19-23
Articolul 172 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 24
Articolul 172 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctul 25
Articolul 173 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctele 26-28
Articolul 173 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 29
Articolul 173 alineatul (3)
Articolul 174	Anexa VII partea IV punctul 30
Articolul 175 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctul 31
Articolul 175 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 32
Articolul 175 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctul 33
Articolul 175 alineatul (4)	Anexa VII partea IV punctul 34
Articolul 175 alineatul (5)	Anexa VII partea IV punctul 35
Articolul 176 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctul 36
Articolul 176 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 37 primul paragraf
Articolul 176 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctul 37 al doilea paragraf
Articolul 176 alineatul (4)	Anexa VII partea IV punctul 38
Articolul 176 alineatul (5)	Anexa VII partea IV punctul 39
Articolul 177 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctul 40
Articolul 177 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 41
Articolul 177 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctul 42
Articolul 178 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctul 44
Articolul 178 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 44
Articolul 178 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctul 45
Articolul 178 alineatul (4)	Anexa VII partea IV punctul 46
Articolul 178 alineatul (5)	Anexa VII partea IV punctul 47
Articolul 178 alineatul (6)
Articolul 178 alineatul (7)
Articolul 179 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctele 43 şi 49-56
Articolul 179 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 57
Articolul 180 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctele 59-66
Articolul 180 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctele 67-72
Articolul 180 alineatul (3)
Articolul 181 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctele 73-81
Articolul 181 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 82
Articolul 181 alineatul (3)
Articolul 182 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctele 87-92
Articolul 182 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 93
Articolul 182 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctele 94 şi 95
Articolul 182 alineatul (4)
Articolul 183 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctele 98-100
Articolul 183 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctele 101 şi 102
Articolul 183 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctele 103 şi 104
Articolul 183 alineatul (4)	Anexa VII partea IV punctul 96
Articolul 183 alineatul (5)	Anexa VII partea IV punctul 97
Articolul 183 alineatul (6)
Articolul 184 alineatul (1)
Articolul 184 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 105
Articolul 184 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctul 106
Articolul 184 alineatul (4)	Anexa VII partea IV punctul 107
Articolul 184 alineatul (5)	Anexa VII partea IV punctul 108
Articolul 184 alineatul (6)	Anexa VII partea IV punctul 109
Articolul 185	Anexa VII partea IV punctele 110114
Articolul 186	Anexa VII partea IV punctul 115
Articolul 187	Anexa VII partea IV punctul 116
Articolul 188	Anexa VII partea IV punctele 117123
Articolul 189 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctul 124
Articolul 189 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctele 125 şi 126
Articolul 189 alineatul (3)	Anexa VII partea IV punctul 127
Articolul 190 alineatul (1)	Anexa VII partea IV punctul 128
Articolul 190 alineatul (2)	Anexa VII partea IV punctul 129
Articolul 190 alineatele (3) şi (4)	Anexa VII partea IV punctul 130
Articolul 191	Anexa VII partea IV punctul 131
Articolul 192	Articolul 90 şi anexa VIII partea 1 punctul 2
Articolul 193 alineatul (1)	Articolul 93 alineatul (2)
Articolul 193 alineatul (2)	Articolul 93 alineatul (3)
Articolul 193 alineatul (3)	Articolul 93(1) şi anexa VIII partea 3 punctul 1
Articolul 193 alineatul (4)	Anexa VIII partea 3 punctul 2
Articolul 193 alineatul (5)	Anexa VIII partea 5 punctul 1
Articolul 193 alineatul (6)	Anexa VIII partea 5 punctul 2
Articolul 194 alineatul (1)	Articolul 92 alineatul (1)
Articolul 194 alineatul (2)	Articolul 92 alineatul (2)
Articolul 194 alineatul (3)	Articolul 92 alineatul (3)
Articolul 194 alineatul (4)	Articolul 92 alineatul (4)
Articolul 194 alineatul (5)	Articolul 92 alineatul (5)
Articolul 194 alineatul (6)	Articolul 92 alineatul (5)
Articolul 194 alineatul (7)	Articolul 92 alineatul (6)
Articolul 194 alineatul (8)	Anexa VIII partea 2 punctul 1
Articolul 194 alineatul (9)	Anexa VIII partea 2 punctul 2
Articolul 194 alineatul (10)
Articolul 195	Anexa VIII partea 1 punctele 3 şi 4
Articolul 196	Anexa VIII partea 1 punctul 5
Articolul 197 alineatul (1)	Anexa VIII partea 1 punctul 7
Articolul 197 alineatul (2)	Anexa VIII partea 1 punctul 7
Articolul 197 alineatul (3)	Anexa VIII partea 1 punctul 7
Articolul 197 alineatul (4)	Anexa VIII partea 1 punctul 8
Articolul 197 alineatul (5)	Anexa VIII partea 1 punctul 9
Articolul 197 alineatul (6)	Anexa VIII partea 1 punctul 9
Articolul 197 alineatul (7)	Anexa VIII partea 1 punctul 10
Articolul 197 alineatul (8)
Articolul 198 alineatul (1)	Anexa VIII partea 1 punctul 11
Articolul 198 alineatul (2)	Anexa VIII partea 1 punctul 11
Articolul 199 alineatul (1)	Anexa VIII partea 1 punctul 12
Articolul 199 alineatul (2)	Anexa VIII partea 1 punctul 13
Articolul 199 alineatul (3)	Anexa VIII partea 1 punctul 16
Articolul 199 alineatul (4)	Anexa VIII partea 1 punctele 17 şi 18
Articolul 199 alineatul (5)	Anexa VIII partea 1 punctul 20
Articolul 199 alineatul (6)	Anexa VIII partea 1 punctul 21
Articolul 199 alineatul (7)	Anexa VIII partea 1 punctul 22
Articolul 199 alineatul (8)
Articolul 200	Anexa VIII partea 1 punctele 23-25
Articolul 201 alineatul (1)	Anexa VIII partea 1 punctele 26 şi 28
Articolul 201 alineatul (2)	Anexa VIII partea 1 punctul 27
Articolul 202	Anexa VIII partea 1 punctul 29
Articolul 203
Articolul 204 alineatul (1)	Anexa VIII partea 1 punctele 30 şi 31
Articolul 204 alineatul (2)	Anexa VIII partea 1 punctul 32
Articolul 205	Anexa VIII partea 2 punctul 3
Articolul 206	Anexa VIII partea 2 punctele 4-5
Articolul 207 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 6
Articolul 207 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 6 litera (a)
Articolul 207 alineatul (3)	Anexa VIII partea 2 punctul 6 litera (b)
Articolul 207 alineatul (4)	Anexa VIII partea 2 punctul 6 litera (c)
Articolul 207 alineatul (5)	Anexa VIII partea 2 punctul 7
Articolul 208 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 8
Articolul 208 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 8 litera (a)
Articolul 208 alineatul (3)	Anexa VIII partea 2 punctul 8 litera (b)
Articolul 208 alineatul (4)	Anexa VIII partea 2 punctul 8 litera (c)
Articolul 208 alineatul (5)	Anexa VIII partea 2 punctul 8 litera (d)
Articolul 209 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 9
Articolul 209 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 9 litera (a)
Articolul 209 alineatul (3)	Anexa VIII partea 2 punctul 9 litera (b)
Articolul 210	Anexa VIII partea 2 punctul 10
Articolul 211	Anexa VIII partea 2 punctul 11
Articolul 212 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 12
Articolul 212 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 13
Articolul 213 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 14
Articolul 213 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 15
Articolul 213 alineatul (3)
Articolul 214 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 16 literele (a)-(c)
Articolul 214 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 16
Articolul 214 alineatul (3)	Anexa VIII partea 2 punctul 17
Articolul 215 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 18
Articolul 215 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 19
Articolul 216 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 20
Articolul 216 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 21
Articolul 217 alineatul (1)	Anexa VIII partea 2 punctul 22
Articolul 217 alineatul (2)	Anexa VIII partea 2 punctul 22 litera (c)
Articolul 217 alineatul (3)	Anexa VIII partea 2 punctul 22 litera (c)
Articolul 218	Anexa VIII partea 3 punctul 3
Articolul 219	Anexa VIII partea 3 punctul 4
Articolul 220 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 5
Articolul 220 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 6, şi punctele 8-10
Articolul 220 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 11
Articolul 220 alineatul (4)	Anexa VIII partea 3 punctele 22 şi 23
Articolul 220 alineatul (5)	Anexa VIII partea 3 punctul 9
Articolul 221 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 12
Articolul 221 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 12
Articolul 221 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctele 13-15
Articolul 221 alineatul (4)	Anexa VIII partea 3 punctul 16
Articolul 221 alineatul (5)	Anexa VIII partea 3 punctele 18 şi 19
Articolul 221 alineatul (6)	Anexa VIII partea 3 punctele 20 şi 21
Articolul 221 alineatul (7)	Anexa VIII partea 3 point17
Articolul 221 alineatul (8)	Anexa VIII partea 3 punctele 22 şi 23
Articolul 221 alineatul (9)
Articolul 222 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 24
Articolul 222 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 25
Articolul 222 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 26
Articolul 222 alineatul (4)	Anexa VIII partea 3 punctul 27
Articolul 222 alineatul (5)	Anexa VIII partea 3 punctul 28
Articolul 222 alineatul (6)	Anexa VIII partea 3 punctul 29
Articolul 222 alineatul (7)	Anexa VIII partea 3 punctele 28 şi 29
Articolul 223 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctele 30-32
Articolul 223 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 33
Articolul 223 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 33
Articolul 223 alineatul (4)	Anexa VIII partea 3 punctul 33
Articolul 223 alineatul (5)	Anexa VIII partea 3 punctul 33
Articolul 223 alineatul (6)	Anexa VIII partea 3 punctele 34 şi 35
Articolul 223 alineatul (7)	Anexa VIII partea 3 punctul 35
Articolul 224 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 36
Articolul 224 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 37
Articolul 224 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 38
Articolul 224 alineatul (4)	Anexa VIII partea 3 punctul 39
Articolul 224 alineatul (5)	Anexa VIII partea 3 punctul 40
Articolul 224 alineatul (6)	Anexa VIII partea 3 punctul 41
Articolul 225 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctele 42-46
Articolul 225 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctele 47-52
Articolul 225 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctele 53-56
Articolul 226	Anexa VIII partea 3 punctul 57
Articolul 227 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 58
Articolul 227 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 58 literele (a)-(h)
Articolul 227 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 58 litera (h)
Articolul 228 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 60
Articolul 228 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 61
Articolul 229 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctele 62-65
Articolul 229 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 66
Articolul 229 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctele 63 şi 67
Articolul 230 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctele 68-71
Articolul 230 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 72
Articolul 230 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctele 73 şi 74
Articolul 231 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 76
Articolul 231 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 77
Articolul 231 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 78
Articolul 231 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 79
Articolul 231 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 80
Articolul 231 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 80a
Articolul 231 alineatul (4)	Anexa VIII partea 3 punctele 81-82
Articolul 232 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 83
Articolul 232 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 83
Articolul 232 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 84
Articolul 232 alineatul (4)	Anexa VIII partea 3 punctul 85
Articolul 234	Anexa VIII partea 3 punctul 86
Articolul 235 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 87
Articolul 235 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 88
Articolul 235 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 89
Articolul 236 alineatul (1)	Anexa VIII partea 3 punctul 90
Articolul 236 alineatul (2)	Anexa VIII partea 3 punctul 91
Articolul 236 alineatul (3)	Anexa VIII partea 3 punctul 92
Articolul 237 alineatul (1)	Anexa VIII partea 4 punctul 1
Articolul 237 alineatul (2)	Anexa VIII partea 4 punctul 2
Articolul 238 alineatul (1)	Anexa VIII partea 4 punctul 3
Articolul 238 alineatul (2)	Anexa VIII partea 4 punctul 4
Articolul 238 alineatul (3)	Anexa VIII partea 4 punctul 5
Articolul 239 alineatul (1)	Anexa VIII partea 4 punctul 6
Articolul 239 alineatul (2)	Anexa VIII partea 4 punctul 7
Articolul 239 alineatul (3)	Anexa VIII partea 4 punctul 8
Articolul 240	Anexa VIII partea 6 punctul 1
Articolul 241	Anexa VIII partea 6 punctul 2
Articolul 242 alineatele (1)-(9)	Anexa IX partea I punctul 1
Articolul 242 alineatul (10)	Articolul 4 punctul 37
Articolul 242 alineatul (11)	Articolul 4 punctul 38
Articolul 242 alineatul (12)
Articolul 242 alineatul (13)
Articolul 242 alineatul (14)
Articolul 242 alineatul (15)
Articolul 243 alineatul (1)	Anexa IX partea II punctul 1
Articolul 243 alineatul (2)	Anexa IX partea II punctul 1a
Articolul 243 alineatul (3)	Anexa IX partea II punctul 1b
Articolul 243 alineatul (4)	Anexa IX partea II punctul 1c
Articolul 243 alineatul (5)	Anexa IX partea II punctul 1d
Articolul 243 alineatul (6)
Articolul 244 alineatul (1)	Anexa IX partea II punctul 2
Articolul 244 alineatul (2)	Anexa IX partea II punctul 2a
Articolul 244 alineatul (3)	Anexa IX partea II punctul 2b
Articolul 244 alineatul (4)	Anexa IX partea II punctul 2c
Articolul 244 alineatul (5)	Anexa IX partea II punctul 2d
Articolul 244 alineatul (6)
Articolul 245 alineatul (1)	Articolul 95 alineatul (1)
Articolul 245 alineatul (2)	Articolul 95 alineatul (2)
Articolul 245 alineatul (3)	Articolul 96 alineatul (2)
Articolul 245 alineatul (4)	Articolul 96 alineatul (4)
Articolul 245 alineatul (5)
Articolul 245 alineatul (6)
Articolul 246 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctele 2 şi 3
Articolul 246 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 5
Articolul 246 alineatul (3)	Anexa IX partea IV punctul 5
Articolul 247 alineatul (1)	Articolul 96 alineatul (3) anexa IX partea IV punctul 60
Articolul 247 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 61
Articolul 247 alineatul (3)
Articolul 247 alineatul (4)
Articolul 248 alineatul (1)	Articolul 101 alineatul (1)
Articolul 248 alineatul (2)
Articolul 248 alineatul (3)	Articolul 101 alineatul (2)
Articolul 249	Anexa IX partea II punctele 3 şi 4
Articolul 250	Anexa IX partea II punctele 5-7
Articolul 251	Anexa IX partea IV punctele 6-7
Articolul 252	Anexa IX partea IV punctul 8
Articolul 253 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctul 9
Articolul 253 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 10
Articolul 254	Anexa IX partea IV punctele 11-12
Articolul 255 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctul 13
Articolul 255 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 15
Articolul 256 alineatul (1)	Articolul 100 alineatul (1)
Articolul 256 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctele 17-20
Articolul 256 alineatul (3)	Anexa IX partea IV punctul 21
Articolul 256 alineatul (4)	Anexa IX partea IV punctele 22-23
Articolul 256 alineatul (5)	Anexa IX partea IV punctele 24-25
Articolul 256 alineatul (6)	Anexa IX partea IV punctele 26-29
Articolul 256 alineatul (7)	Anexa IX partea IV punctul 30
Articolul 256 alineatul (8)	Anexa IX partea IV punctul 32
Articolul 256 alineatul (9)	Anexa IX partea IV punctul 33
Articolul 257	Anexa IX partea IV punctul 34
Articolul 258	Anexa IX partea IV punctele 35-36
Articolul 259 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctele 38-41
Articolul 259 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 42
Articolul 259 alineatul (3)	Anexa IX partea IV punctul 43
Articolul 259 alineatul (4)	Anexa IX partea IV punctul 44
Articolul 259 alineatul (5)
Articolul 260	Anexa IX partea IV punctul 45
Articolul 261 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctele 46-47 şi punctul 49
Articolul 261 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 51
Articolul 262 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctele 52 şi 53
Articolul 262 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 53
Articolul 262 alineatul (3)
Articolul 262 alineatul (4)	Anexa IX partea IV punctul 54
Articolul 263 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctul 57
Articolul 263 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 58
Articolul 263 alineatul (3)	Anexa IX partea IV punctul 59
Articolul 264 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctul 62
Articolul 264 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctele 63-65
Articolul 264 alineatul (3)	Anexa IX partea IV punctele 66 şi 67
Articolul 264 alineatul (4)
Articolul 265 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctul 68
Articolul 265 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 70
Articolul 265 alineatul (3)	Anexa IX partea IV punctul 71
Articolul 266 alineatul (1)	Anexa IX partea IV punctul 72
Articolul 266 alineatul (2)	Anexa IX partea IV punctul 73
Articolul 266 alineatul (3)	Anexa IX partea IV punctul 74-75
Articolul 266 alineatul (4)	Anexa IX partea IV punctul 76
Articolul 267 alineatul (1)	Articolul 97 alineatul (1)
Articolul 267 alineatul (3)	Articolul 97 alineatul (3)
Articolul 268	Anexa IX partea III punctul 1
Articolul 269	Anexa IX partea III punctul 2-7
Articolul 270	Articolul 98 alineatul (1) şi Anexa IX partea III punctele 8 şi 9
Articolul 271 alineatul (1)	Anexa III partea II punctul 1 Anexa VII partea III punctul 5
Articolul 271 alineatul (2)	Anexa VII partea III punctul 7
Articolul 272 alineatul (1)	Anexa III partea I punctul 1
Articolul 272 alineatul (2)	Anexa III partea I punctul 3
Articolul 272 alineatul (3)	Anexa III partea I punctul 4
Articolul 272 alineatul (4)	Anexa III partea I punctul 5
Articolul 272 alineatul (5)	Anexa III partea I punctul 6
Articolul 272 alineatul (6)	Anexa III partea I punctul 7
Articolul 272 alineatul (7)	Anexa III partea I punctul 8
Articolul 272 alineatul (8)	Anexa III partea I punctul 9
Articolul 272 alineatul (9)	Anexa III partea I punctul 10
Articolul 272 alineatul (10)	Anexa III partea I punctul 11
Articolul 272 alineatul (11)	Anexa III partea I punctul 12
Articolul 272 alineatul (12)	Anexa III partea I punctul 13
Articolul 272 alineatul (13)	Anexa III partea I punctul 14
Articolul 272 alineatul (14)	Anexa III partea I punctul 15
Articolul 272 alineatul (15)	Anexa III partea I punctul 16
Articolul 272 alineatul (16)	Anexa III partea I punctul 17
Articolul 272 alineatul (17)	Anexa III partea I punctul 18
Articolul 272 alineatul (18)	Anexa III partea I punctul 19
Articolul 272 alineatul (19)	Anexa III partea I punctul 20
Articolul 272 alineatul (20)	Anexa III partea I punctul 21
Articolul 272 alineatul (21)	Anexa III partea I punctul 22
Articolul 272 alineatul (22)	Anexa III partea I punctul 23
Articolul 272 alineatul (23)	Anexa III partea I punctul 26
Articolul 272 alineatul (24)	Anexa III partea VII litera (a)
Articolul 272 alineatul (25)	Anexa III partea VII litera (a)
Articolul 272 alineatul (26)	Anexa III; partea V punctul 2
Articolul 273 alineatul (1)	Anexa III partea II punctul 1
Articolul 273 alineatul (2)	Anexa III partea II punctul 2
Articolul 273 alineatul (3)	Anexa III partea II punctul 3 primul şi al doilea paragraf
Articolul 273 alineatul (4)	Anexa III partea II punctul 3 al treilea paragraf
Articolul 273 alineatul (5)	Anexa III partea II punctul 4
Articolul 273 alineatul (6)	Anexa III partea II punctul 5
Articolul 273 alineatul (7)	Anexa III partea II punctul 7
Articolul 273 alineatul (8)	Anexa III partea II punctul 8
Articolul 274 alineatul (1)	Anexa III partea III
Articolul 274 alineatul (2)	Anexa III partea III
Articolul 274 alineatul (3)	Anexa III partea III
Articolul 274 alineatul (4)	Anexa III partea III
Articolul 275 alineatul (1)	Anexa III partea IV
Articolul 275 alineatul (2)	Anexa III partea IV
Articolul 276 alineatul (1)	Anexa III partea V punctul 1
Articolul 276 alineatul (2)	Anexa III partea V punctul 1
Articolul 276 alineatul (3)	Anexa III partea V punctele 1-2
Articolul 277 alineatul (1)	Anexa III partea V punctul 3-4
Articolul 277 alineatul (2)	Anexa III partea V punctul 5
Articolul 277 alineatul (3)	Anexa III partea V punctul 6
Articolul 277 alineatul (4)	Anexa III partea V punctul 7
Articolul 278 alineatul (1)
Articolul 278 alineatul (2)	Anexa III partea V punctul 8
Articolul 278 alineatul (3)	Anexa III partea V punctul 9
Articolul 279	Anexa III partea V punctul 10
Articolul 280 alineatul (1)	Anexa III partea V punctul 11
Articolul 280 alineatul (2)	Anexa III partea V punctul 12
Articolul 281 alineatul (1)
Articolul 281 alineatul (2)	Anexa III partea V punctul 13
Articolul 281 alineatul (3)	Anexa III partea V punctul 14
Articolul 282 alineatul (1)
Articolul 282 alineatul (2)	Anexa III partea V punctul 15
Articolul 282 alineatul (3)	Anexa III partea V punctul 16
Articolul 282 alineatul (4)	Anexa III partea V punctul 17
Articolul 282 alineatul (5)	Anexa III partea V punctul 18
Articolul 282 alineatul (6)	Anexa III partea V punctul 19
Articolul 282 alineatul (7)	Anexa III partea V punctul 20
Articolul 282 alineatul (8)	Anexa III partea V punctul 21
Articolul 283 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 1
Articolul 283 alineatul (2)	Anexa III partea VI punctul 2
Articolul 283 alineatul (3)	Anexa III partea VI punctul 2
Articolul 283 alineatul (4)	Anexa III partea VI punctul 3
Articolul 283 alineatul (5)	Anexa III partea VI punctul 4
Articolul 283 alineatul (6)	Anexa III partea VI punctul 4
Articolul 284 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 5
Articolul 284 alineatul (2)	Anexa III partea VI punctul 6
Articolul 284 alineatul (3)
Articolul 284 alineatul (4)	Anexa III partea VI punctul 7
Articolul 284 alineatul (5)	Anexa III partea VI punctul 8
Articolul 284 alineatul (6)	Anexa III partea VI punctul 9
Articolul 284 alineatul (7)	Anexa III partea VI punctul 10
Articolul 284 alineatul (8)	Anexa III partea VI punctul 11
Articolul 284 alineatul (9)	Anexa III partea VI punctul 12
Articolul 284 alineatul (10)	Anexa III partea VI punctul 13
Articolul 284 alineatul (11)	Anexa III partea VI punctul 9
Articolul 284 alineatul (12)
Articolul 284 alineatul (13)	Anexa III partea VI punctul 14
Articolul 285 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 15
Articolul 285 alineatele (2)-(8)
Articolul 286 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctele 18 şi 25
Articolul 286 alineatul (2)	Anexa III partea VI punctul 19
Articolul 286 alineatul (3)
Articolul 286 alineatul (4)	Anexa III partea VI punctul 20
Articolul 286 alineatul (5)	Anexa III partea VI punctul 21
Articolul 286 alineatul (6)	Anexa III partea VI punctul 22
Articolul 286 alineatul (7)	Anexa III partea VI punctul 23
Articolul 286 alineatul (8)	Anexa III partea VI punctul 24
Articolul 287 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 17
Articolul 287 alineatul (2)	Anexa III partea VI punctul 17
Articolul 287 alineatul (3)
Articolul 287 alineatul (4)
Articolul 288	Anexa III partea VI punctul 26
Articolul 289 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 27
Articolul 289 alineatul (2)	Anexa III partea VI punctul 28
Articolul 289 alineatul (3)	Anexa III partea VI punctul 29
Articolul 289 alineatul (4)	Anexa III partea VI punctul 29
Articolul 289 alineatul (5)	Anexa III partea VI punctul 30
Articolul 289 alineatul (6)	Anexa III partea VI punctul 31
Articolul 290 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 32
Articolul 290 alineatul (2)	Anexa III partea VI punctul 32
Articolul 290 alineatele (3)-(10)
Articolul 291 alineatul (1)	Anexa I partea I punctele 27-28
Articolul 291 alineatul (2)	Anexa III partea VI punctul 34
Articolul 291 alineatul (3)
Articolul 291 alineatul (4)	Anexa III partea VI punctul 35
Articolul 291 alineatul (5)
Articolul 291 alineatul (6)
Articolul 292 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 36
Articolul 292 alineatul (2)	Anexa III partea VI punctul 37
Articolul 292 alineatul (3)
Articolul 292 alineatul (4)
Articolul 292 alineatul (5)
Articolul 292 alineatul (6)	Anexa III partea VI punctul 38
Articolul 292 alineatul (7)	Anexa III partea VI punctul 39
Articolul 292 alineatul (8)	Anexa III partea VI punctul 40
Articolul 292 alineatul (9)	Anexa III partea VI punctul 41
Articolul 292 alineatul (10)
Articolul 293 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 42
Articolul 293 alineatele (2)-(6)
Articolul 294 alineatul (1)	Anexa III partea VI punctul 42
Articolul 294 alineatul (2)
Articolul 294 alineatul (3)	Anexa III partea VI punctul 42
Articolul 295	Anexa III partea VII litera (a)
Articolul 296 alineatul (1)	Anexa III partea VII litera (b)
Articolul 296 alineatul (2)	Anexa III partea VII litera (b)
Articolul 296 alineatul (3)	Anexa III partea VII litera (b)
Articolul 297 alineatul (1)	Anexa III partea VII litera (b)
Articolul 297 alineatul (2)	Anexa III partea VII litera (b)
Articolul 297 alineatul (3)	Anexa III partea VII litera (b)
Articolul 297 alineatul (4)	Anexa III partea VII litera (b)
Articolul 298 alineatul (1)	Anexa III partea VII litera (c)
Articolul 298 alineatul (2)	Anexa III partea VII litera (c)
Articolul 298 alineatul (3)	Anexa III partea VII litera (c)
Articolul 298 alineatul (4)	Anexa III partea VII litera (c)
Articolul 299 alineatul (1)		Anexa II punctul 7
Articolul 299 alineatul (2)		Anexa II punctele 7-11
Articolul 300
Articolul 301	Anexa III partea 2 punctul 6
Articolul 302
Articolul 303
Articolul 304
Articolul 305
Articolul 306
Articolul 307
Articolul 308
Articolul 309
Articolul 310
Articolul 311
Articolul 312 alineatul (1)	Articolul 104 alineatele (3) şi (6) şi anexa X partea 2 punctele 2, 5 şi 8
Articolul 312 alineatul (2)	Articolul 105 alineatele (1) şi (2) şi anexa X partea 3 punctul 1
Articolul 312 alineatul (3)
Articolul 312 alineatul (4)	Articolul 105 alineatul (1)
Articolul 313 alineatul (1)	Articolul 102 alineatul (2)
Articolul 313 alineatul (2)	Articolul 102 alineatul (3)
Articolul 313 alineatul (3)
Articolul 314 alineatul (1)	Articolul 102 alineatul (4)
Articolul 314 alineatul (2)	Anexa X partea 4 punctul 1
Articolul 314 alineatul (3)	Anexa X partea 4 punctul 2
Articolul 314 alineatul (4)	Anexa X partea 4 punctele 3 şi 4
Articolul 314 alineatul (5)
Articolul 315 alineatul (1)	Articolul 103 şi anexa X partea 1 punctele 1-3
Articolul 315 alineatul (2)
Articolul 315 alineatul (3)
Articolul 315 alineatul (4)	Anexa X partea 1 punctul 4
Articolul 316 alineatul (1)	Anexa X partea 1 punctele 5-8
Articolul 316 alineatul (2)	Anexa X partea 1 punctul 9
Articolul 316 alineatul (3)
Articolul 317 alineatul (1)	Articolul 104 alineatul (1)
Articolul 317 alineatul (2)	Articolul 104 alineatele (2) şi (4) şi anexa X partea 2 punctul 1
Articolul 317 alineatul (3)	Anexa X partea 2 punctul 1
Articolul 317 alineatul (4)	Anexa X partea 2 punctul 2
Articolul 318 alineatul (1)	Anexa X partea 2 punctul 4
Articolul 318 alineatul (2)	Anexa X partea 2 punctul 4
Articolul 318 alineatul (3)
Articolul 319 alineatul (1)	Anexa X partea 2 punctele 6-7
Articolul 319 alineatul (2)	Anexa X partea 2 punctele 10 şi 11
Articolul 320	Anexa X partea 2 punctele 9 şi 12
Articolul 321	Anexa X partea 3 punctele 2-7
Articolul 322 alineatul (1)
Articolul 322 alineatul (2)	Anexa X partea 3 punctele 8-12
Articolul 322 alineatul (3)	Anexa X partea 3 punctele 13-18
Articolul 322 alineatul (4)	Anexa X partea 3 punctul 19
Articolul 322 alineatul (5)	Anexa X partea 3 punctul 20
Articolul 322 alineatul (6)	Anexa X partea 3 punctele 21-24
Articolul 323 alineatul (1)	Anexa X partea 3 punctul 25
Articolul 323 alineatul (2)	Anexa X partea 3 punctul 26
Articolul 323 alineatul (3)	Anexa X partea 3 punctul 27
Articolul 323 alineatul (4)	Anexa X partea 3 punctul 28
Articolul 323 alineatul (5)	Anexa X partea 3 punctul 29
Articolul 324	Anexa X partea 5
Articolul 325 alineatul (1)		Articolul 26
Articolul 325 alineatul (2)		Articolul 26
Articolul 325 alineatul (3)
Articolul 326
Articolul 327 alineatul (1)		Anexa I punctul 1
Articolul 327 alineatul (2)		Anexa I punctul 2
Articolul 327 alineatul (3)		Anexa I punctul 3
Articolul 328 alineatul (1)		Anexa I punctul 4
Articolul 328 alineatul (2)
Articolul 329 alineatul (1)		Anexa I punctul 5
Articolul 329 alineatul (2)
Articolul 330		Anexa I punctul 7
Articolul 331 alineatul (1)		Anexa I punctul 9
Articolul 331 alineatul (2)		Anexa I punctul 10
Articolul 332 alineatul (1)		Anexa I punctul 8
Articolul 332 alineatul (2)		Anexa I punctul 8
Articolul 333		Anexa I punctul 11
Articolul 334		Anexa I punctul 13
Articolul 335		Anexa I punctul 14
Articolul 336 alineatul (1)		Anexa I punctul 14
Articolul 336 alineatul (2)		Anexa I punctul 14
Articolul 336 alineatul (3)		Anexa I punctul 14
Articolul 336 alineatul (4)		Articolul 19 alineatul (1)
Articolul 337 alineatul (1)		Anexa I punctul 16a
Articolul 337 alineatul (2)		Anexa I punctul 16a
Articolul 337 alineatul (3)		Anexa I punctul 16a
Articolul 337 alineatul (4)		Anexa I punctul 16a
Articolul 337 alineatul (4)		Anexa I punctul 16a
Articolul 338 alineatul (1)		Anexa I punctul 14a
Articolul 338 alineatul (2)		Anexa I punctul 14b
Articolul 338 alineatul (3)		Anexa I punctul 14c
Articolul 338 alineatul (4)		Anexa I punctul 14a
Articolul 339 alineatul (1)		Anexa I punctul 17
Articolul 339 alineatul (2)		Anexa I punctul 18
Articolul 339 alineatul (3)		Anexa I punctul 19
Articolul 339 alineatul (4)		Anexa I punctul 20
Articolul 339 alineatul (5)		Anexa I punctul 21
Articolul 339 alineatul (6)		Anexa I punctul 22
Articolul 339 alineatul (7)		Anexa I punctul 23
Articolul 339 alineatul (8)		Anexa I punctul 24
Articolul 339 alineatul (9)		Anexa I punctul 25
Articolul 340 alineatul (1)		Anexa I punctul 26
Articolul 340 alineatul (2)		Anexa I punctul 27
Articolul 340 alineatul (3)		Anexa I punctul 28
Articolul 340 alineatul (4)		Anexa I punctul 29
Articolul 340 alineatul (5)		Anexa I punctul 30
Articolul 340 alineatul (6)		Anexa I punctul 31
Articolul 340 alineatul (7)		Anexa I punctul 32
Articolul 341 alineatul (1)		Anexa I punctul 33
Articolul 341 alineatul (2)		Anexa I punctul 33
Articolul 341 alineatul (3)
Articolul 342		Anexa I punctul 34
Articolul 343		Anexa I punctul 36
Articolul 344 alineatul (1)
Articolul 344 alineatul (2)		Anexa I punctul 37
Articolul 344 alineatul (3)		Anexa I punctul 38
Articolul 345 alineatul (1)		Anexa I punctul 41
Articolul 345 alineatul (2)		Anexa I punctul 41
Articolul 346 alineatul (1)		Anexa I punctul 42
Articolul 346 alineatul (2)
Articolul 346 alineatul (3)		Anexa I punctul 43
Articolul 346 alineatul (4)		Anexa I punctul 44
Articolul 346 alineatul (5)		Anexa I punctul 45
Articolul 346 alineatul (6)		Anexa I punctul 46
Articolul 347		Anexa I punctul 8
Articolul 348 alineatul (1)		Anexa I punctele 48-49
Articolul 348 alineatul (2)		Anexa I punctul 50
Articolul 349		Anexa I punctul 51
Articolul 350 alineatul (1)		Anexa I punctul 53
Articolul 350 alineatul (2)		Anexa I punctul 54
Articolul 350 alineatul (3)		Anexa I punctul 55
Articolul 350 alineatul (4)		Anexa I punctul 56
Articolul 351		Anexa III punctul 1
Articolul 352 alineatul (1)		Anexa III punctul 2.1
Articolul 352 alineatul (2)		Anexa III punctul 2.2.
Articolul 352 alineatul (3)		Anexa III punctul 2.1.
Articolul 352 alineatul (4)		Anexa III punctul 2.2.
Articolul 352 alineatul (5)
Articolul 353 alineatul (1)		Anexa III punctul 2.1.
Articolul 353 alineatul (2)		Anexa III punctul 2.1.
Articolul 353 alineatul (3)		Anexa III punctul 2.1.
Articolul 354 alineatul (1)		Anexa III punctul 3.1.
Articolul 354 alineatul (2)		Anexa III punctul 3.2.
Articolul 354 alineatul (3)		Anexa III punctul 3.2.
Articolul 354 alineatul (4)
Articolul 355
Articolul 356
Articolul 357 alineatul (1)		Anexa IV punctul 1
Articolul 357 alineatul (2)		Anexa IV punctul 2
Articolul 357 alineatul (3)		Anexa IV punctul 3
Articolul 357 alineatul (4)		Anexa IV punctul 4
Articolul 357 alineatul (5)		Anexa IV punctul 6
Articolul 358 alineatul (1)		Anexa IV punctul 8
Articolul 358 alineatul (2)		Anexa IV punctul 9
Articolul 358 alineatul (3)		Anexa IV punctul 10
Articolul 358 alineatul (4)		Anexa IV punctul 12
Articolul 359 alineatul (1)		Anexa IV punctul 13
Articolul 359 alineatul (2)		Anexa IV punctul 14
Articolul 359 alineatul (3)		Anexa IV punctul 15
Articolul 359 alineatul (4)		Anexa IV punctul 16
Articolul 359 alineatul (5)		Anexa IV punctul 17
Articolul 359 alineatul (6)		Anexa IV punctul 18
Articolul 360 alineatul (1)		Anexa IV punctul 19
Articolul 360 alineatul (2)		Anexa IV punctul 20
Articolul 361		Anexa IV punctul 21
Articolul 362
Articolul 363 alineatul (1)		Anexa V punctul 1
Articolul 363 alineatul (2)
Articolul 363 alineatul (3)
Articolul 364 alineatul (1)		Anexa V punctul 10b
Articolul 364 alineatul (2)
Articolul 364 alineatul (3)
Articolul 365 alineatul (1)		Anexa V punctul 10
Articolul 365 alineatul (2)		Anexa V punctul 10a
Articolul 366 alineatul (1)		Anexa V punctul 7
Articolul 366 alineatul (2)		Anexa V punctul 8
Articolul 366 alineatul (3)		Anexa V punctul 9
Articolul 366 alineatul (4)		Anexa V punctul 10
Articolul 366 alineatul (5)		Anexa V punctul 8
Articolul 367 alineatul (1)		Anexa V punctul 11
Articolul 367 alineatul (2)		Anexa V punctul 12
Articolul 367 alineatul (3)		Anexa V punctul 12
Articolul 368 alineatul (1)		Anexa V punctul 2
Articolul 368 alineatul (2)		Anexa V punctul 2
Articolul 368 alineatul (3)		Anexa V punctul 5
Articolul 368 alineatul (4)
Articolul 369 alineatul (1)		Anexa V punctul 3
Articolul 369 alineatul (2)
Articolul 370 alineatul (1)		Anexa V punctul 5
Articolul 371 alineatul (1)		Anexa V punctul 5
Articolul 371 alineatul (2)
Articolul 372		Anexa V punctul 5 a
Articolul 373		Anexa V punctul 5b
Articolul 374 alineatul (1)		Anexa V punctul 5c
Articolul 374 alineatul (2)		Anexa V punctul 5d
Articolul 374 alineatul (3)		Anexa V punctul 5d
Articolul 374 alineatul (4)		Anexa V punctul 5d
Articolul 374 alineatul (5)		Anexa V punctul 5d
Articolul 374 alineatul (6)		Anexa V punctul 5d
Articolul 374 alineatul (7)
Articolul 375 alineatul (1)		Anexa V punctul 5a
Articolul 375 alineatul (2)		Anexa V punctul 5e
Articolul 376 alineatul (1)		Anexa V punctul 5f
Articolul 376 alineatul (2)		Anexa V punctul 5g
Articolul 376 alineatul (3)		Anexa V punctul 5h
Articolul 376 alineatul (4)		Anexa V punctul 5h
Articolul 376 alineatul (5)		Anexa V punctul 5i
Articolul 376 alineatul (6)		Anexa V punctul 5
Articolul 377		Anexa V punctul 5l
Articolul 378		Anexa II punctul 1
Articolul 379 alineatul (1)		Anexa II punctul 2
Articolul 379 alineatul (2)		Anexa II punctul 3
Articolul 379 alineatul (3)		Anexa II punctul 2
Articolul 380		Anexa II punctul 4
Articolul 381
Articolul 382
Articolul 383
Articolul 384
Articolul 385
Articolul 386
Articolul 387		Articolul 28 alineatul (1)
Articolul 388
Articolul 389	Articolul 106 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 390 alineatul (1)	Articolul 106 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 390 alineatul (2)
Articolul 390 alineatul (3)		Articolul 29 alineatul (1)
Articolul 390 alineatul (4)		Articolul 30 alineatul (1)
Articolul 390 alineatul (5)		Articolul 29 alineatul (2)
Articolul 390 alineatul (6)	Articolul 106 alineatul (2) primul paragraf
Articolul 390 alineatul (7)	Articolul 106 alineatul (3)
Articolul 390 alineatul (8)	Articolul 106 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf
Articolul 391	Articolul 107
Articolul 392	Articolul 108
Articolul 393	Articolul 109
Articolul 394 alineatul (1)	Articolul 110 alineatul (1)
Articolul 394 alineatul (2)	Articolul 110 alineatul (1)
Articolul 394 alineatele (3) şi (4)	Articolul 110 alineatul (2)
Articolul 394 alineatul (4)	Articolul 110 alineatul (2)
Articolul 395 alineatul (1)	Articolul 111 alineatul (1)
Articolul 395 alineatul (2)
Articolul 395 alineatul (3)	Articolul 111 alineatul (4) primul paragraf
Articolul 395 alineatul (4)		Articolul 30 alineatul (4)
Articolul 395 alineatul (5)		Articolul 31
Articolul 395 alineatul (6)
Articolul 395 alineatul (7)
Articolul 395 alineatul (8)
Articolul 396 alineatul (1)	Articolul 111 alineatul (4) primul şi al doilea paragraf
Articolul 396 alineatul (2)
Articolul 397 alineatul (1)		Anexa VI punctul 1
Articolul 397 alineatul (2)		Anexa VI punctul 2
Articolul 397 alineatul (3)		Anexa VI punctul 3
Articolul 398		Articolul 32 alineatul (1)
Articolul 399 alineatul (1)	Articolul 112 alineatul (1)
Articolul 399 alineatul (2)	Articolul 112 alineatul (2)
Articolul 399 alineatul (3)	Articolul 112 alineatul (3)
Articolul 399 alineatul (4)	Articolul 110 alineatul (3)
Articolul 400 alineatul (1)	Articolul 113 alineatul (3)
Articolul 400 alineatul (2)	Articolul 113 alineatul (4)
Articolul 400 alineatul (3)
Articolul 401 alineatul (1)	Articolul 114 alineatul (1)
Articolul 401 alineatul (2)	Articolul 114 alineatul (2)
Articolul 401 alineatul (3)	Articolul 114 alineatul (3)
Articolul 402 alineatul (1)	Articolul 115 alineatul (1)
Articolul 402 alineatul (2)	Articolul 115 alineatul (2)
Articolul 402 alineatul (3)
Articolul 403 alineatul (1)	Articolul 117 alineatul (1)
Articolul 403 alineatul (2)	Articolul 117 alineatul (2)
Articolul 404	Articolul 122a alineatul (8)
Articolul 405 alineatul (1)	Articolul 122a alineatul (1)
Articolul 405 alineatul (2)	Articolul 122a alineatul (2)
Articolul 405 alineatul (3)	Articolul 122a alineatul (3) primul paragraf
Articolul 405 alineatul (4)	Articolul 122a alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 406 alineatul (1)	Articolul 122a alineatul (4) şi alineatul (5) al doilea paragraf
Articolul 406 alineatul (2)	Articolul 122a alineatul (5) primul paragraf şi alineatul (6) primul paragraf
Articolul 407	Articolul 122a alineatul (5) al treilea paragraf
Articolul 408	Articolul 122a alineatul (6) primul şi al doilea paragraf
Articolul 409	Articolul 122a alineatul (7)
Articolul 410	Articolul 122a alineatul (10)
Articolul 411
Articolul 412
Articolul 413
Articolul 414
Articolul 415
Articolul 416
Articolul 417
Articolul 418
Articolul 419
Articolul 420
Articolul 421
Articolul 422
Articolul 423
Articolul 424
Articolul 425
Articolul 426
Articolul 427
Articolul 428
Articolul 429
Articolul 430
Articolul 431 alineatul (1)	Articolul 145 alineatul (1)
Articolul 431 alineatul (2)	Articolul 145 alineatul (2)
Articolul 431 alineatul (3)	Articolul 145 alineatul (3)
Articolul 431 alineatul (4)	Articolul 145 alineatul (4)
Articolul 432 alineatul (1)	Anexa XII partea I punctul 1 şi Articolul 146 alineatul (1)
Articolul 432 alineatul (2)	Articolul 146 alineatul (2) şi Anexa XII partea I punctele 2 şi 3
Articolul 432 alineatul (3)	Articolul 146 alineatul (3)
Articolul 433	Articolul 147 şi Anexa XII partea I punctul 4
Articolul 434 alineatul (1)	Articolul 148
Articolul 434 alineatul (2)
Articolul 435 alineatul (1)	Anexa XII partea II punctul 1
Articolul 435 alineatul (2)
Articolul 436	Anexa XII partea II punctul 2
Articolul 437
Articolul 438	Anexa XII partea II punctele 4 şi 8
Articolul 439	Anexa XII partea II punctul 5
Articolul 440
Articolul 441
Articolul 442	Anexa XII partea II punctul 6
Articolul 443
Articolul 444	Anexa XII partea II punctul 7
Articolul 445	Anexa XII partea II punctul 9
Articolul 446	Anexa XII partea II punctul 11
Articolul 447	Anexa XII partea II punctul 12
Articolul 448	Anexa XII partea II punctul 13
Articolul 449	Anexa XII partea II punctul 14
Articolul 450	Anexa XII partea II punctul 15
Articolul 451
Articolul 452	Anexa XII partea III punctul 1
Articolul 453	Anexa XII partea III punctul 2
Articolul 454	Anexa XII partea III punctul 3
Articolul 455
Articolul 456 primul paragraf	Articolul 150 alineatul (1)	Articolul 41
Articolul 456 al doilea paragraf
Articolul 457
Articolul 458
Articolul 459
Articolul 460
Articolul 461
Articolul 462 alineatul (1)	Articolul 151a
Articolul 462 alineatul (2)	Articolul 151a
Articolul 462 alineatul (3)	Articolul 151a
Articolul 462 alineatul (4)
Articolul 462 alineatul (5)
Articolul 463
Articolul 464
Articolul 465
Articolul 466
Articolul 467
Articolul 468
Articolul 469
Articolul 470
Articolul 471
Articolul 472
Articolul 473
Articolul 474
Articolul 475
Articolul 476
Articolul 477
Articolul 478
Articolul 479
Articolul 480
Articolul 481
Articolul 482
Articolul 483
Articolul 484
Articolul 485
Articolul 486
Articolul 487
Articolul 488
Articolul 489
Articolul 490
Articolul 491
Articolul 492
Articolul 493 alineatul (1)
Articolul 493 alineatul (2)
Articolul 494
Articolul 495
Articolul 496
Articolul 497
Articolul 498
Articolul 499
Articolul 500
Articolul 501
Articolul 502
Articolul 503
Articolul 504
Articolul 505
Articolul 506
Articolul 507
Articolul 508
Articolul 509
Articolul 510
Articolul 511
Articolul 512
Articolul 513
Articolul 514
Articolul 515
Articolul 516
Articolul 517
Articolul 518
Articolul 519
Articolul 520
Articolul 521
Anexa I	Anexa II
Anexa II	Anexa IV
Anexa III

TREA	= cuantumul total al expunerii la risc a entităţii;
U-TREA	= cuantumul total al expunerii la risc a entităţii fără aplicarea pragului minim, calculat în conformitate cu alineatul (4);
S-TREA	= cuantumul total al expunerii la risc a entităţii conform abordărilor standardizate, calculat în conformitate cu alineatul (5);
x	= 72,5 %.

	ETV < = 60 %	60 % < ETV < = 80 %	ETV > 80 %
Pondere de risc	70 %	90 %	110 %

Scadenţă reziduală	Categoria 1	Categoria 2	Categoria 3	Categoria 4	Categoria 5
Mai puţin de 2,5 ani	50 %	70 %	115 %	250 %	0 %
Egală sau mai mare de 2,5 ani	70 %	90 %	115 %	250 %	0%

Scadenţă reziduală	Categoria 1	Categoria 2	Categoria 3	Categoria 4	Categoria 5
Mai puţin de 2,5 ani	0 %	0,4 %	2,8 %	8 %	50 %
2,5 ani sau mai mult	0,4 %	0,8 %	2,8 %	8 %	50 %

		A	B	C	D	E
De alt tip decât retail	De rang superior, granular (N > = 25)	0	3,56	-1,85	0,55	0,07
	De rang superior, negranular (N < 25)	0,11	2,61	-2,91	0,68	0,07
	Altele decât cele de rang superior, granular (N > = 25)	0,16	2,87	-1,03	0,21	0,07
	Altele decât cele de rang superior, negranular (N < 25)	0,22	2,35	-2,46	0,48	0,07
De tip retail	De rang superior	0	0	-7,48	0,71	0,24
De tip retail	Altele decât cele de rang superior	0	0	-5,78	0,55	0,27