Secţiunea 2 - Ponderi de risc - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

SECŢIUNEA 2:Ponderi de risc

Art. 114: Expuneri faţă de administraţii centrale sau bănci centrale

(7)În cazul în care autorităţile competente dintr-o ţară terţă, care aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu dispoziţiile aplicate în Uniune, aplică o pondere de risc mai mică decât cea indicată la alineatele (1) şi (2) pentru expunerile faţă de propria administraţie centrală şi propria bancă centrale, denominate şi finanţate în moneda naţională, instituţiile pot să aplice expunerilor respective aceeaşi pondere de risc.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru expunerile faţă de administraţia centrală sau faţă de banca centrală dintr-o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament, înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 115: Expuneri faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale

(1)Expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu nivelul de calitate a creditului atribuit expunerilor faţă de administraţia centrală a jurisdicţiei de care aparţin administraţiile regionale sau autorităţile locale în conformitate cu tabelul 2.

(2)Prin derogare de la alineatele (-1) şi (1), expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale sunt tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală sub a cărei jurisdicţie sunt instituite acestea dacă nu există nicio diferenţă de risc între expunerile respective ca urmare a competenţelor specifice de colectare de venituri ale administraţiilor regionale şi ale autorităţilor locale şi a existenţei unor dispoziţii instituţionale specifice care au ca efect diminuarea riscului de nerambursare.

(4)Prin derogare de la alineatele (- 1) şi (1), când autorităţile competente ale unei ţări terţe care aplică dispoziţii de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune tratează expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale în acelaşi mod ca şi expunerile faţă de propria administraţie centrală şi nu există nicio diferenţă de risc între aceste expuneri, datorită competenţelor specifice de colectare de venituri ale administraţiilor regionale sau autorităţilor locale şi datorită acordurilor instituţionale specifice de reducere a riscului de nerambursare, instituţiile pot să aplice expunerilor faţă de astfel de administraţii regionale şi autorităţi locale aceleaşi ponderi de risc.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 116: Expuneri faţă de entităţi din sectorul public

(1)Expunerile faţă de entităţi din sectorul public pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o instituţie externă de evaluare a creditului desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu nivelul de calitate a creditului atribuit expunerilor faţă de administraţia centrală a jurisdicţiei în care este înregistrată entitatea din sectorul public în conformitate cu tabelul 2 de mai jos:

(4)În situaţii excepţionale, expunerile faţă de entităţi din sectorul public pot fi tratate drept expuneri faţă de administraţia centrală, de administraţia regională sau de autoritatea locală în a cărei jurisdicţie sunt constituite, în cazul în care, în opinia autorităţilor competente din respectiva jurisdicţie, nu există diferenţă de risc între aceste expuneri, datorită existenţei unei garanţii adecvate oferite de administraţia centrală, de administraţia regională sau de autoritatea locală.

(5)Atunci când autorităţile competente din jurisdicţia unei ţări terţe, care aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente celor aplicate în Uniune, tratează expunerile faţă de entităţi din sectorul public în conformitate cu alineatul (1) sau cu alineatul (2), instituţiile pot să aplice expunerilor faţă de astfel de entităţi din sectorul public ponderi de risc în aceeaşi manieră. În caz contrar, instituţiile aplică o pondere de risc de 100 %.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 117: Expuneri faţă de bănci de dezvoltare multilaterală

(1)Expunerile faţă de bănci multilaterale de dezvoltare care nu sunt menţionate la alineatul (2) şi pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 1. Ponderea de risc pentru expunerile faţă de bănci multilaterale de dezvoltare care nu sunt menţionate la alineatul (2) pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată este de 50 %.

(2)Expunerilor faţă de următoarele bănci de dezvoltare multilaterală li se aplică o pondere de risc de 0 %:

Art. 118: Expuneri faţă de organizaţii internaţionale

Art. 119: Expuneri faţă de instituţii

(4)Expunerea faţă de o instituţie sub formă de rezerve minime obligatorii impuse de BCE sau de banca centrală a unui stat membru a fi deţinute de o instituţie poate fi ponderată la risc ca şi expunerile faţă de banca centrală din statul membru respectiv cu condiţia ca:

Art. 120: Expuneri faţă de instituţii care beneficiază de rating

(2)Expunerile faţă de instituţii cu o scadenţă iniţială de cel mult trei luni pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată şi expunerile care rezultă din circulaţia mărfurilor peste frontierele naţionale cu o scadenţă iniţială de cel mult şase luni şi pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 2, care corespunde evaluării de credit emise de ECAI în conformitate cu articolul 136.

(3)Interacţiunea dintre tratamentul evaluării de credit pe termen scurt în temeiul articolului 131 şi tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt prevăzut la alineatul (2) este după cum urmează:

b)în cazul în care există o evaluare pe termen scurt, iar evaluarea respectivă determină aplicarea unei ponderi de risc identice sau mai favorabile decât utilizarea tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la alineatul (2), atunci evaluarea pe termen scurt se utilizează numai pentru expunerea respectivă. Celelalte expuneri pe termen scurt fac obiectul tratamentului preferenţial general pentru expuneri pe termen scurt, menţionat la alineatul (2);

c)în cazul în care există o evaluare pe termen scurt, iar evaluarea respectivă determină aplicarea unei ponderi de risc mai puţin favorabile decât utilizarea tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la alineatul (2), atunci tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt nu se utilizează şi tuturor creanţelor pe termen scurt care nu beneficiază de rating li se aplică aceeaşi pondere de risc ca şi cea aplicată prin evaluarea specifică pe termen scurt.

Art. 121: Expuneri faţă de instituţii care nu beneficiază de rating

(1)Expunerile faţă de instituţii pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată se încadrează într-una dintre următoarele clase de rating:

a)dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating A:

(ii)instituţia îndeplineşte sau depăşeşte cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ţinând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctele (i) şi (vi) şi de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerinţele specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, cerinţa amortizorului combinat definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerinţe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente şi suplimentare din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe sunt publicate şi trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

b)dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare, dar una sau mai multe dintre condiţiile de la litera (a) din prezentul alineat nu sunt îndeplinite, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating B:

(ii)instituţia îndeplineşte sau depăşeşte cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ţinând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctul (i) şi de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerinţele specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerinţe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente şi suplimentare din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe sunt publicate şi trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

c)în cazul în care expunerile faţă de instituţii nu se încadrează în clasa de rating A sau în clasa de rating B sau în cazul în care este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating C:

(3)Expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C în conformitate cu alineatul (1) primesc o pondere de risc după cum urmează:

c)expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la litera (a) sau (b) primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 1.

În cazul în care o expunere faţă de o instituţie nu este denominată în moneda naţională a jurisdicţiei de înregistrare a instituţiei respective sau în cazul în care instituţia respectivă a înregistrat obligaţia din credite într-o sucursală dintr-o altă jurisdicţie, iar expunerea nu este în moneda naţională a jurisdicţiei în care îşi desfăşoară activitatea sucursala, ponderea de risc atribuită în conformitate cu litera (a), (b) sau (c) expunerilor diferite de cele cu o scadenţă de cel mult un an rezultate din elemente contingente legate de comerţ care se lichidează de la sine care decurg din circulaţia mărfurilor peste frontierele naţionale nu poate fi mai scăzută decât ponderea de risc a unei expuneri faţă de administraţia centrală a ţării în care este înregistrată instituţia.

Art. 122^a: Expunerile provenind din finanţări specializate

(1)În cadrul clasei de expuneri faţă de societăţi menţionate la articolul 112 litera (g), instituţiile identifică în mod distinct ca expuneri provenind din finanţări specializate expunerile care prezintă toate caracteristicile următoare:

(3)Expunerile provenind din finanţări specializate pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc după cum urmează:

c)în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanţări specializate este de a finanţa un proiect individual, fie sub forma construirii unei noi instalaţii de investiţii sau a refinanţării unei instalaţii existente, cu sau fără îmbunătăţiri, pentru dezvoltarea sau achiziţionarea unor instalaţii mari, complexe şi costisitoare, incluzând centrale electrice, uzine de prelucrare chimică, mine, infrastructuri de transport, infrastructuri de mediu şi infrastructuri de telecomunicaţii, în care instituţia creditoare ia în considerare în principal veniturile generate de proiectul finanţat atât ca sursă a rambursării, cât şi ca garanţie pentru împrumut («expuneri din finanţarea de proiecte»), instituţiile aplică următoarele ponderi de risc:

2.debitorul are suficiente fonduri de rezervă, finanţate în totalitate cu numerar sau prin alte aranjamente financiare, cu o entitate pentru a acoperi nevoile în materie de finanţare de urgenţă şi de capital circulant pe durata de viaţă a proiectului finanţat, cu condiţia ca entitatea să primească un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis cu o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o bancă centrală, o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală, cu condiţia ca acestora să li se atribuie o pondere de risc de 0 %, în conformitate cu articolele 114 şi 115, sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care banca centrală, administraţia centrală, administraţia regională sau autoritatea locală nu dispun de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, acestea primesc un rating de credit intern echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia să fie evaluate intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o entitate din sectorul public, cu condiţia ca aceasta să primească o pondere de risc de cel mult 20 % în conformitate cu articolul 116 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea din sectorul public nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea din sectorul public respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o entitate corporativă căreia i s-a atribuit un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 de către o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea corporativă nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea corporativă respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

d)în sensul literei (c) punctul (ii) subpunctul 3, fluxurile de numerar generate nu sunt considerate previzibile decât în cazul în care o parte semnificativă din venituri îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

(i)veniturile sunt «bazate pe disponibilitate», ceea ce înseamnă că, odată terminată construcţia, debitorul are dreptul, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile contractuale, la plăţi din partea contrapărţilor contractuale care să acopere costurile de exploatare şi de întreţinere, costurile cu serviciul datoriei şi rentabilitatea capitalurilor proprii pe măsură ce debitorul desfăşoară proiectul, iar plăţile respective nu fac obiectul unor fluctuaţii ale cererii, cum ar fi nivelurile de trafic, şi sunt ajustate, în general, doar din cauza lipsei de performanţă sau a indisponibilităţii activului pentru public;

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai detaliat condiţiile în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la alineatul (3) litera (c) punctul (ii).

Art. 123: Expuneri de tip retail

(1)Expunerile care respectă toate criteriile următoare sunt considerate expuneri de tip retail:

d)instituţia în cauză tratează expunerea în cadrul său de gestionare a riscurilor şi gestionează expunerea la nivel intern ca expunere de tip retail, în mod consecvent de-a lungul timpului şi într-un mod similar cu tratamentul aplicat de instituţie altor expuneri de tip retail.

(2)Următoarele expuneri nu sunt considerate expuneri de tip retail:

(5)Prin derogare de la alineatul (3), expunerile datorate împrumuturilor acordate de o instituţie pensionarilor sau salariaţilor care au un contract permanent cu condiţia transferului necondiţionat al unei părţi a pensiei sau a salariului debitorului către instituţia respectivă primesc o pondere de risc de 35 %, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

Art. 123^a: Expuneri cu neconcordanţă de monede

(1)În cazul expunerilor faţă de persoane fizice încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 112 litera (h) sau în cazul expunerilor faţă de persoane fizice care sunt considerate expuneri garantate cu ipoteci asupra unui bun imobil locativ încadrate în clara de expuneri menţionată la articolul 112 litera (i), ponderea de risc atribuită în conformitate cu prezentul capitol se înmulţeşte cu un factor de 1,5, ponderea de risc rezultată neputând fi mai mare de 150 %, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

b)debitorul nu are o acoperire împotriva riscului său de plată cauzat de neconcordanţa de monede, fie printr-un instrument financiar, fie printr-un venit în valută care să corespundă monedei expunerii, sau totalul unor astfel de acoperiri disponibile pentru debitor acoperă mai puţin de 90 % din fiecare rată pentru această expunere.

Art. 124: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile

(2)O expunere non-ADC, până la valoarea nominală a dreptului de ipotecă asupra bunului, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, este tratată după cum urmează:

a)în cazul în care expunerea este garantată cu un bun imobil locativ

2.expunerea este faţă de o persoană fizică şi este garantată cu o unitate locativă generatoare de venituri, indiferent dacă bunul imobil în ansamblu constituie o singură unitate locativă sau dacă unitatea locativă constituie o parte separată din cadrul bunului imobil, iar expunerile totale ale instituţiei faţă de persoana fizică respectivă nu sunt garantate cu mai mult de patru bunuri imobile, inclusiv cele care nu sunt bunuri imobile locative sau care nu îndeplinesc niciunul dintre criteriile precizate la prezentul punct, sau unităţi locative separate în cadrul unor bunuri imobile;

(3)Ca să fie eligibilă pentru tratamentul menţionat la alineatul (2), o expunere garantată cu un bun imobil îndeplineşte toate condiţiile următoare:

a)bunul imobil cu care este garantată expunerea îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

2.o administraţie centrală, o administraţie regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public este implicată, expunerile la acestea fiind tratate în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) sau, respectiv, articolul 116 alineatul (4), şi are competenţele legale şi capacitatea de a asigura finalizarea bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil şi are obligaţia sau şi-a asumat un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic să asigure finalizarea în cazul în care, fără intervenţia sa, construcţia nu ar fi finalizată într-un astfel de interval de timp rezonabil; în mod alternativ, există un mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil;

e)sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la articolul 208 şi sunt respectate regulile de evaluare prevăzute la articolul 229 alineatul (1).

(4)Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), în jurisdicţiile în care drepturile de ipotecă de rang inferior conferă deţinătorului o creanţă asupra garanţiilor reale care este executorie din punct de vedere juridic şi constituie un mijloc eficace de diminuare a riscului de credit, pot fi recunoscute şi drepturile de ipotecă de rang inferior deţinute de o instituţie, alta decât cea care deţine dreptul de ipotecă de rang superior, inclusiv în cazul în care instituţia nu deţine dreptul de ipotecă de rang superior sau nu deţine un drept de ipotecă situat între un drept de ipotecă de rang superior şi un drept de ipotecă de rang inferior care sunt ambele deţinute de instituţie.

(5)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru facilităţile neutilizate, drepturile de ipotecă care îndeplinesc toate cerinţele de eligibilitate prevăzute la alineatul (3) şi, după caz, la alineatul (4) pot fi recunoscute în cazul în care tragerea în cadrul facilităţii este condiţionată de constituirea unui drept de ipotecă, în prealabil sau simultan, pe măsura dreptului instituţiei asupra dreptului de ipotecă odată ce facilitatea este utilizată, astfel încât instituţia nu are niciun drept asupra dreptului de ipotecă în măsura în care facilitatea nu este utilizată.

(6)În sensul articolului 125 alineatul (2) şi al articolului 126 alineatul (2), raportul expunere/valoare («ETV») se calculează împărţind cuantumul brut al expunerii la valoarea bunului imobil, sub rezerva următoarelor condiţii:

a)cuantumul brut al expunerii se calculează ca fiind valoarea contabilă a elementului de activ aferent expunerii garantate cu bunul imobil şi orice cuantum netras, dar angajat care, odată tras, ar creşte valoarea expunerii garantate cu bunul imobil; respectivul cuantum brut al expunerii se calculează fără a lua în considerare:

b)cuantumul brut al expunerii se calculează fără a ţine cont de orice tip de protecţie finanţată sau nefinanţată a creditului, cu excepţia conturilor de depozite gajate deschise la instituţia creditoare care îndeplinesc toate cerinţele pentru compensare bilanţieră, fie în cadrul acordurilor-cadru de compensare în conformitate cu articolele 196 şi 206, fie în temeiul altor acorduri de compensare bilanţieră în conformitate cu articolele 195 şi 205 şi care au fost gajate necondiţionat şi irevocabil exclusiv în scopul îndeplinirii obligaţiei din credite aferente expunerii garantate cu bunul imobil;

c)pentru expunerile care trebuie tratate în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) în cazul în care o parte, alta decât instituţia, deţine un drept de ipotecă de rang superior şi un drept de ipotecă de rang inferior deţinut de instituţie este recunoscut în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, cuantumul brut al expunerii se calculează ca suma dintre cuantumul brut al expunerii aferente dreptului de ipotecă deţinut de instituţie şi cuantumurile brute ale expunerii pentru toate celelalte drepturi de ipotecă de rang egal sau superior faţă de dreptul de ipotecă deţinut de instituţie.

În sensul primului paragraf litera (a), în cazul în care o instituţie are mai mult de o expunere garantată cu acelaşi bun imobil, iar expunerile respective sunt garantate cu drepturi de ipotecă aflate în ordine ierarhică secvenţială asupra respectivului bun imobil şi nu există niciun drept de ipotecă de rang intermediar deţinut de o parte terţă, expunerile sunt tratate ca o expunere combinată unică, iar pentru a calcula cuantumul brut al expunerii pentru expunerea combinată unică, se însumează cuantumurile brute ale expunerilor individuale.

În sensul primului paragraf litera (c), în cazul în care nu există informaţii suficiente pentru a se putea stabili ordinea de prioritate a celorlalte drepturi de ipotecă, instituţia tratează respectivele drepturi de ipotecă ca fiind de rang egal cu dreptul de ipotecă de rang inferior deţinut de instituţie. Instituţia determină mai întâi ponderea de risc în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) (denumită în continuare «ponderea de risc de bază»), după caz. Instituţia ajustează apoi această pondere de risc cu un multiplicator de 1,25, în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale drepturilor de ipotecă de rang inferior. În cazul în care ponderea de risc de bază corespunde celei mai mici benzi expunere/valoare, multiplicatorul nu se aplică. Ponderea de risc rezultată din înmulţirea cu 1,25 a ponderii de risc de bază este plafonată la ponderea de risc care s-ar aplica expunerii dacă nu au fost îndeplinite cerinţele de la alineatul (3).

(7)Expunerile faţă de un chiriaş în cazul unei tranzacţii de leasing de bunuri imobile în care instituţia este locator, iar chiriaşul are opţiunea de cumpărare se califică drept expuneri garantate cu bunuri imobile şi sunt tratate în conformitate cu tratamentul prevăzut la articolul 125 sau 126 dacă sunt îndeplinite condiţiile aplicabile prevăzute la prezentul articol, cu condiţia ca expunerea instituţiei să fie garantată de dreptul său de proprietate asupra bunului respectiv.

(8)Statele membre desemnează o autoritate care să fie responsabilă cu aplicarea alineatului (9). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este autoritatea competentă, ea se asigură că organismele şi autorităţile naţionale relevante care au un mandat macroprudenţial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenţia autorităţii competente de a utiliza dispoziţiile prezentului articol şi sunt implicate în mod adecvat în evaluarea preocupărilor legate de stabilitatea financiară din statul său membru, în conformitate cu alineatul (9).

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea şi schimbul de informaţii între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, autorităţile au obligaţia să coopereze îndeaproape şi să partajeze toate informaţiile care ar putea fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligaţiilor impuse autorităţii desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acţiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată, precum şi asigurarea faptului că interacţiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament şi al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

(9)Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a şi a oricăror alţi indicatori relevanţi, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, dacă ponderile de risc prevăzute la articolele 125 şi 126 pentru expunerile garantate cu bunuri imobile situate pe teritoriul statului membru al autorităţii respective sunt adecvate pe baza:

b)perspectivelor de evoluţie a pieţei de bunuri imobile.

În cazul în care, pe baza evaluării menţionate la primul paragraf, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol concluzionează că ponderile de risc prevăzute la articolul 125 sau 126 nu reflectă în mod adecvat riscurile reale, legate de unul sau mai multe segmente imobiliare, aferente expunerilor garantate cu ipoteci pe bunuri imobile locative sau pe bunuri imobile comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective, precum şi în cazul în care consideră că un caracter inadecvat al ponderilor de risc ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate majora ponderile de risc aplicabile expunerilor respective în intervalele prevăzute la al patrulea paragraf de la prezentul alineat sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol.

Autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol notifică ABE şi CERS orice ajustare adusă ponderilor de risc şi criteriilor aplicată în temeiul prezentului alineat. În termen de o lună de la primirea notificării respective, ABE şi CERS prezintă avizul lor statului membru în cauză şi pot indica în avizul respectiv, acolo unde este necesar, dacă consideră că ajustările ponderilor de risc şi criteriilor sunt recomandate şi altor state membre. ABE şi CERS publică ponderile de risc şi criteriile pentru expunerile menţionate la articolele 125 şi 126 şi la articolul 199 alineatul (1) litera (a), astfel cum sunt puse în aplicare de autoritatea relevantă.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol poate majora ponderile de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf, articolul 125 alineatul (2) primul paragraf, articolul 126 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 126 alineatul (2) primul paragraf sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol pentru expunerile la unul sau mai multe segmente imobiliare garantate cu ipoteci pe bunuri imobile situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru în care este situată autoritatea respectivă. Autoritatea respectivă nu majorează respectivele ponderi de risc la mai mult de 150 %.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol poate, de asemenea, să reducă procentele din valoarea bunului imobil menţionate la articolul 125 alineatul (1) sau la articolul 126 alineatul (1) sau procentele expunere/valoare care definesc banda expunere/valoare a ponderilor de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (2) tabelul 1 sau la articolul 126 alineatul (2) tabelul 1. Autoritatea relevantă asigură coerenţa între toate benzile expunere/valoare ale ponderilor de risc, astfel încât ponderea de risc a unei benzi expunere/valoare cu pondere de risc inferioară să fie întotdeauna mai mică sau egală cu ponderea de risc aferentă unei benzi expunere/valoare cu pondere de risc superioară.

(11)ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica tipurile de factori care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea caracterului adecvat al ponderilor de risc menţionate la alineatul (9).

(12)CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 şi în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autorităţile desemnate în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol cu privire la ambele elemente următoare:

(14)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în vederea specificării a ce anume constituie un «mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil», în conformitate cu alineatul (3) litera (a) punctul (iii) subpunctul 2.

Art. 125: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative

(1)Pentru o expunere garantată cu un bun imobil locativ astfel cum se menţionează la articolul 124 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sau (ii), partea din expunere de până la 55 % din valoarea bunului imobil primeşte o pondere de risc de 20 %.

b)cuantumul drepturilor de ipotecă care nu sunt deţinute de instituţie şi care sunt de rang egal cu dreptul de ipotecă deţinut de instituţie împărţit la suma tuturor drepturilor de ipotecă de rang egal.

(2)O expunere de tipul celor menţionate la articolul 124 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) primeşte ponderea de risc stabilită în conformitate cu respectiva bandă expunere/valoare a ponderilor de risc din tabelul 1.

Prin derogare de la prezentul alineat primul paragraf, instituţiile pot aplica tratamentul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol expunerilor garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru respectiv a publicat, în conformitate cu articolul 430a alineatul (3), ratele pierderilor pentru astfel de expuneri care, pe baza datelor agregate raportate de instituţiile din respectivul stat membru pentru piaţa imobiliară naţională respectivă, nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite pentru pierderile agregate pentru astfel de expuneri în anul precedent:

(3)Instituţiile pot aplica derogarea menţionată la alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul ţării terţe respective.

Art. 126: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale

(1)Pentru o expunere garantată cu bunuri imobile comerciale astfel cum se menţionează la articolul 124 alineatul (2) litera (b) punctul (i), partea din expunere de până la 55 % din valoarea bunului imobil primeşte o pondere de risc de 60 %.

(2)O expunere de tipul celor menţionate la articolul 124 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) primeşte ponderea de risc stabilită în conformitate cu respectiva bandă expunere/valoare a ponderilor de risc din tabelul 1.

Prin derogare de la prezentul alineat primul paragraf, instituţiile pot aplica tratamentul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol expunerilor garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru respectiv a publicat, în conformitate cu articolul 430a alineatul (3), ratele pierderilor pentru astfel de expuneri care, pe baza datelor agregate raportate de instituţiile din respectivul stat membru pentru piaţa imobiliară naţională respectivă, nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite pentru pierderile agregate pentru astfel de expuneri în anul precedent:

(3)Instituţiile pot aplica derogarea menţionată la alineatul (2) al treilea paragraf de la prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul ţării terţe respective.

(4)ABE evaluează oportunitatea ajustării tratamentului expunerilor garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale, inclusiv al expunerilor IPRE şi non-IPRE, ţinând seama de caracterul adecvat al ponderilor de risc şi de diferenţele relative în ceea ce priveşte riscul expunerilor garantate cu bunuri imobile locative, de diferenţele în ceea ce priveşte sensibilitatea la risc a expunerilor IPRE garantate cu bunuri imobile locative menţionate la articolul 125 alineatul (2) tabelul 1 şi a expunerilor IPRE garantate cu bunuri imobile comerciale menţionate în tabelul 1 de la prezentul articol, precum şi de recomandările CERS privind vulnerabilităţile din sectorul imobiliar comercial din Uniune. ABE prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 31 decembrie 2027.

Art. 126^a: Expuneri aferente achiziţiilor de terenuri, dezvoltării şi construcţiilor

(2)Expunerile ADC aferente bunurilor imobile locative pot primi o pondere de risc de 100 %, cu condiţia ca instituţia să aplice standarde riguroase în materie de iniţiere şi monitorizare care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 74 şi 79 din Directiva 2013/36/UE şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a)contractele de prevânzare sau de preînchiriere obligatorii din punct de vedere juridic, pentru care cumpărătorul sau chiriaşul a făcut un depozit în numerar substanţial care urmează să fie reţinut în cazul rezilierii contractului sau pentru care finanţarea este asigurată într-un mod echivalent, ori contractele de vânzare sau de închiriere obligatorii din punct de vedere juridic, inclusiv în cazurile în care plata se efectuează în tranşe pe măsură ce lucrările de construcţie avansează, reprezintă o parte semnificativă din totalul contractelor;

(3)Până la 10 iulie 2025, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care precizează înţelesul termenilor «depozite în numerar substanţiale», «finanţare asigurată într-un mod echivalent», «parte semnificativă din totalul contractelor» şi «cuantum adecvat al capitalurilor proprii cu care contribuie debitorul», ţinând seama de particularităţile împrumuturilor acordate de instituţii locuinţelor publice sau entităţilor fără scop lucrativ din întreaga Uniune care sunt reglementate prin lege şi care există pentru a servi unor scopuri sociale şi pentru a le oferi chiriaşilor locuinţe pe termen lung.

Art. 127: Expuneri în stare de nerambursare

(1)Partea negarantată a oricărui element în legătură cu care debitorul se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 sau, în cazul expunerilor de tip retail, partea negarantată a oricărei facilităţi de credit care se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 primeşte o pondere de risc de:

b)100 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit şi a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) nu reprezintă mai puţin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condiţiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit şi aceste deduceri nu ar fi aplicate.

În scopul calculării ajustărilor specifice pentru riscul de credit menţionate la primul paragraf pentru o expunere care este achiziţionată atunci când se află deja în stare de nerambursare, instituţiile includ în calcul orice diferenţă pozitivă dintre cuantumul datorat de debitor pentru acea expunere şi suma dintre reducerea fondurilor proprii suplimentare în cazul în care expunerea respectivă ar fi scoasă integral în afara bilanţului şi orice reduceri deja existente ale fondurilor proprii legate de expunerea respectivă.

Art 128: Expuneri din datorii subordonate

(1)Următoarele expuneri sunt tratate ca expuneri din datorii subordonate:

Art. 129: Expuneri sub formă de obligaţiuni garantate

(1)Pentru a fi eligibile pentru tratamentul preferenţial prevăzut la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol, obligaţiunile garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) respectă cerinţele prevăzute la alineatele (3), (3a) şi (3b) din prezentul articol şi sunt garantate cu oricare dintre următoarele active eligibile:

b)expuneri faţă de sau garantate de administraţii centrale ale unor state terţe, bănci centrale ale unor ţări terţe, bănci de dezvoltare multilaterală, organizaţii internaţionale care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, expuneri faţă de sau garantate de entităţi din sectorul public din ţări terţe, de administraţii regionale din ţări terţe sau autorităţi locale din ţări terţe, care sunt ponderate la risc ca expuneri faţă de instituţii sau administraţii centrale şi bănci centrale, în conformitate cu articolul 115 alineatele (1) sau (2) sau, respectiv, cu articolul 116 alineatele (1), (2) sau (4) şi care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, şi expuneri în înţelesul prezentei litere, care se încadrează cel puţin la nivelul 2 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, cu condiţia ca respectivele expuneri să nu depăşească 20 % din cuantumul nominal al obligaţiunilor garantate rămase de rambursat ale instituţiilor emitente;

c)expuneri faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, la nivelul 2 de calitate a creditului sau expunerile faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului atunci când respectivele expuneri sunt sub formă de:

e)împrumuturi locative garantate integral de un furnizor de protecţie eligibil menţionat la articolul 201, care se califică pentru nivelul 2 de calitate a creditului sau superior acestuia, conform dispoziţiilor prezentului capitol, în cazul în care partea din fiecare dintre împrumuturi care este utilizată pentru a satisface cerinţa prevăzută la prezentul alineat, de acoperire cu garanţii reale a obligaţiunii garantate, nu reprezintă mai mult de 80 % din valoarea bunului imobil locativ situat în Franţa şi în cazul în care un raport împrumut/venit respectă o proporţie de cel mult 33 % la acordarea împrumutului. La acordarea împrumutului trebuie să nu existe drepturi de ipotecă asupra bunului imobil locativ, iar pentru împrumuturile acordate începând cu data de 1 ianuarie 2014, creditorul se angajează prin contract să nu acorde astfel de drepturi fără aprobarea instituţiei de credit care a acordat împrumutul. Raportul împrumut/venit reprezintă partea din venitul brut al debitorului care acoperă rambursarea împrumutului, incluzând dobânzile. Furnizorul de protecţie este fie o instituţie financiară autorizată şi supravegheată de autorităţile competente, supusă unor cerinţe prudenţiale comparabile celor aplicate instituţiilor în ceea ce priveşte soliditatea acestora, fie o instituţie, fie o întreprindere de asigurare. Aceasta instituie un fond de garantare reciprocă sau o protecţie echivalentă pentru întreprinderile de asigurare în scopul de a absorbi pierderile din riscul de credit, a căror calibrare este revizuită periodic de autorităţile competente. Atât instituţia de credit, cât şi furnizorul de protecţie efectuează o evaluare a bonităţii creditorului.

f)împrumuturi garantate cu bunuri imobile comerciale până la valoarea cea mai mică dintre principalul ipotecilor combinate cu orice ipoteci anterioare şi 60 % din valoarea bunurilor gajate. Împrumuturile garantate cu bunuri imobile comerciale sunt eligibile atunci când raportul împrumut/valoare de 60 % este depăşit şi atinge un nivel maxim de 70 %, în cazul în care valoarea tuturor activelor gajate ca garanţie pentru obligaţiunile garantate depăşeşte cu cel puţin 10 % valoarea nominală a obligaţiunilor garantate exigibile, iar creanţa deţinătorilor obligaţiunilor îndeplineşte cerinţele de securitate juridică prevăzute în capitolul 4. Creanţa deţinătorilor de obligaţiuni are prioritate faţă de alte creanţe asupra garanţiei reale.

g)împrumuturi garantate cu drepturi de retenţie maritimă asupra navelor până la diferenţa dintre 60 % din valoarea navei gajate şi valoarea oricărui drept anterior de retenţie maritimă.

Fără a aduce atingere primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, până la 1 iulie 2027, expunerile indirecte faţă de instituţii de credit care nu beneficiază de un rating extern care garantează creditele ipotecare până la înregistrarea lor sunt tratate, în sensul literei respective, ca expuneri faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, cu condiţia ca acestea să fie expuneri pe termen scurt încadrate în clasa A în temeiul articolului 121 şi ca creditele ipotecare garantate să fie eligibile, odată înregistrate, pentru tratamentul preferenţial prevăzut la primul paragraf literele (d), (e) şi (f) de la prezentul alineat.

(1¹)În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (c), se aplică următoarele dispoziţii:

c)expunerea faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului sub formă de depozite pe termen scurt, astfel cum se menţionează la alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (i) din prezentul articol, sau sub formă de contracte derivate, astfel cum se menţionează la alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii) din prezentul articol, expunerea totală nu depăşeşte 8 % din cuantumul nominal al obligaţiunilor garantate rămase de rambursat ale instituţiei de credit emitente; autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2162 pot permite, după consultarea ABE, expuneri faţă de instituţiile de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului sub formă de contracte derivate, cu condiţia ca în eventualele probleme semnificative de concentrare în statele membre vizate să poată fi justificate din cauza aplicării cerinţelor privind nivelul 1 şi 2 de calitate a creditului menţionate la prezentul alineat;

(3)Pentru bunurile imobile şi navele care se constituie ca garanţii reale pentru obligaţiuni garantate conforme cu prezentul regulament, trebuie să fie îndeplinite cerinţele prevăzute la articolul 208. Monitorizarea valorilor bunurilor imobile în conformitate cu articolul 208 alineatul (3) litera (a) se efectuează în mod frecvent şi cel puţin o dată pe an în cazul tuturor bunurilor imobile şi al navelor.

În scopul evaluării bunurilor imobile, autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2162 pot permite ca bunurile imobile respective să fie evaluate la valoarea de piaţă sau la o valoare mai mică decât aceasta ori, în statele membre care au stabilit, prin dispoziţii legislative sau de reglementare, criterii riguroase de evaluare a valorii ipotecare, la valoarea ipotecară a bunului imobil respectiv, fără a aplica limitele prevăzute la articolul 229 alineatul (1) litera (e) din prezentul regulament.

(3¹)Pe lângă faptul că sunt garantate prin activele eligibile indicate la alineatul (1) din prezentul articol, obligaţiunile garantate fac obiectul unui nivel minim de supragarantare de 5 %, în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 14 din Directiva (UE) 2019/2162.

(5)Obligaţiunile garantate pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă efectuată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc pe baza ponderii de risc atribuite expunerilor cu rang prioritar negarantate faţă de instituţia emitentă. Se aplică următoarea corespondenţă între ponderile de risc:

Art. 132: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri

(2)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (3) de la prezentul articol, instituţiile pot aplica abordarea de tip look-through, în conformitate cu articolul 132a alineatul (1), sau abordarea pe bază de mandat, în conformitate cu articolul 132a alineatul (2).

(3)Instituţiile pot stabili valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)OPC-ul este unul dintre următoarele:

c)raportarea realizată pentru instituţie de către OPC sau de societatea de administrare a OPC-ului respectă următoarele cerinţe:

Prin derogare de la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat, băncile multilaterale şi bilaterale de dezvoltare şi alte instituţii care investesc într-un OPC împreună cu bănci multilaterale sau bilaterale de dezvoltare pot determina valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respectivului OPC în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la primul paragraf literele (b) şi (c) din prezentul alineat şi cu condiţia ca mandatul de investiţii al OPC-ului să limiteze tipurile de active în care OPC-ul poate investi la active care promovează dezvoltarea durabilă în ţările în curs de dezvoltare.

Prin derogare de la primul paragraf litera (c) punctul (i), în cazul în care instituţia stabileşte valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordarea pe bază de mandat, raportarea realizată pentru instituţie de către OPC sau de societatea de administrare a OPC-ului poate fi limitată la mandatul de investiţii al OPC-ului şi la eventualele modificări ale acestuia şi poate fi efectuată numai atunci când instituţia înregistrează pentru prima dată expunerea faţă de OPC şi când are loc o modificare în mandatul de investiţii al OPC-ului.

(4)Instituţiile care nu dispun de date sau informaţii adecvate pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordările descrise la articolul 132a se pot baza pe calculele efectuate de o parte terţă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)partea terţă este:

c)un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terţă.

(5)În cazul în care o instituţie aplică abordările menţionate la articolul 132a pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC (denumit în continuare «OPC de nivel 1») şi oricare dintre expunerile-suport ale OPC-ului de nivel 1 este o expunere sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un alt OPC (denumit în continuare «OPC de nivel 2»), valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile OPC-ului de nivel 2 poate fi calculată utilizând oricare dintre cele trei abordări descrise la alineatul (2) din prezentul articol. Instituţia poate utiliza abordarea de tip look-through pentru a calcula valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile OPC-urilor de nivel 3 şi de orice nivel ulterior numai în cazul în care a utilizat această abordare şi pentru calculul de la nivelul anterior. În orice alt caz, instituţia utilizează abordarea de rezervă (fall-back).

(7)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, instituţiile care aplică abordarea de tip look-through în conformitate cu articolul 132a alineatul (1) pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC înmulţind valorile expunerilor pentru expunerile respective, calculate în conformitate cu articolul 111, cu ponderea de risc (RW*) calculată în conformitate cu formula prevăzută la articolul 132c, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Art. 132^a: Abordări pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc ale pentru OPC-uri

(2)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituţiile care nu dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pentru a utiliza abordarea transparentă de tip look-through pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în mandatul OPC-ului şi în dreptul relevant.

Instituţiile efectuează calculele menţionate la primul paragraf presupunând că OPC-ul îşi asumă în primul rând expuneri care atrag cea mai mare cerinţă de fonduri proprii, în limitele maxime permise în temeiul mandatului său sau al dreptului relevant, după care continuă să îşi asume expuneri în ordine descrescătoare, până când este atinsă limita totală maximă de expunere, şi că OPC-ul aplică efectul de levier în limitele maxime permise în temeiul mandatului său sau al dreptului relevant, după caz.

(3)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (4) litera (e), instituţiile care calculează cuantumul expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu capitolul 6 secţiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu, după caz.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica modul în care instituţiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc menţionată la alineatul (2) în cazul în care una sau mai multe dintre datele de intrare utilizate pentru acest calcul sunt indisponibile.

Art. 132^b: Excluderi de la abordările pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc pentru OPC-uri

(2)Instituţiile pot să excludă din calculele menţionate la articolul 132 expunerile provenind din titluri de capital care servesc drept suport pentru expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri faţă de entităţi ale căror obligaţii din credite primesc o pondere de risc de 0 % în temeiul prezentului capitol, inclusiv faţă de entităţile finanţate public în cazul cărora se poate aplica o pondere de risc de 0 %, şi expunerile provenind din titluri de capital menţionate la articolul 133 alineatul (5) şi să aplice, în schimb, respectivelor expuneri provenind din titluri de capital tratamentul prevăzut la articolul 133.

Art. 132^c: Tratamentul expunerilor extrabilanţiere faţă de OPC-uri

(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc a pentru elementele lor extrabilanţiere care au potenţialul de a fi convertite în expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC, înmulţind valorile expunerilor pentru expunerile respective, calculate în conformitate cu articolul 111, cu următoarea pondere de risc:

(2)Instituţiile calculează valoarea expunerii unui angajament de valoare minimă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol ca fiind valoarea actualizată curentă a cuantumului garantat utilizând un factor de actualizare care este derivat dintr-o rată fără risc în temeiul articolului 325l alineatul (2) sau (3), după caz. Instituţiile pot reduce valoarea expunerii a angajamentului de valoare minimă pentru orice pierdere recunoscută în raport cu angajamentul de valoare minimă în conformitate cu standardul contabil aplicabil.

(3)Instituţiile stabilesc valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor extrabilanţiere rezultate din angajamente de valoare minimă în conformitate cu alineatul (2) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

b)OPC-ul este unul dintre următoarele:

d)în cazul în care excedentul valorii de piaţă a expunerilor-suport ale OPC-ului sau OPC-urilor faţă de valoarea curentă a angajamentului de valoare minimă scade, instituţia sau altă întreprindere, în măsura în care este vizată de aceeaşi supraveghere pe bază consolidată al cărei obiect îl constituie instituţia însăşi în conformitate cu prezentul regulament şi cu Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2002/87/CE, poate influenţa componenţa expunerilor-suport ale OPC-ului sau OPC-urilor sau poate limita potenţialul de reducere în continuare a excedentului în alte moduri;

Art. 133: Expuneri provenind din titluri de capital

(1)Toate elementele următoare se clasifică drept expuneri provenind din titluri de capital:

c)instrumentele care implică o obligaţie din partea emitentului şi care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii:

e)expunerile provenind din titluri de capital care sunt înregistrate ca împrumut, dar care rezultă dintr-o conversie a creanţelor în acţiuni efectuată ca parte a realizării sau a restructurării ordonate a datoriei.

(4)Următoarele expuneri provenind din titluri de capital faţă de societăţi necotate primesc o pondere de risc de 400 %, cu excepţia cazului în care expunerile respective trebuie să fie deduse sau ponderate la risc în conformitate cu partea a doua:

b)investiţii în societăţi cu capital de risc sau investiţii similare care sunt achiziţionate în vederea obţinerii unor câştiguri de capital pe termen scurt semnificative.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, investiţiile în titluri de capital pe termen lung, inclusiv investiţiile în acţiuni ale clienţilor corporativi cu care instituţia are sau intenţionează să stabilească o relaţie de afaceri pe termen lung, precum şi conversiile creanţelor în acţiuni în scopul restructurării întreprinderilor primesc o pondere de risc în conformitate cu alineatul (3) sau (5), după caz. În sensul prezentului articol, o investiţie în titluri de capital pe termen lung este o investiţie de capital care este deţinută timp de trei ani sau mai mult sau care este efectuată cu intenţia de a fi deţinută timp de trei ani sau mai mult, astfel cum a fost aprobată de conducerea superioară a instituţiei.

(5)Instituţiile care au primit aprobarea prealabilă din partea autorităţilor competente pot atribui o pondere de risc de 100 % expunerilor provenind din titluri de capital asumate în cadrul unor programe legislative pentru stimularea anumitor sectoare ale economiei, până la partea acestor expuneri care, în total, nu depăşeşte 10 % din fondurile proprii ale instituţiei, care îndeplinesc toate condiţiile următoare:

Art. 134: Alte elemente

(6)În cazul în care o instituţie oferă protecţia creditului pentru o serie de expuneri supuse condiţiei potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanşează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coş, mai puţin un număr de n-1 expuneri, sunt agregate până la un nivel maxim de 1 250 % şi multiplicate cu valoarea nominală a protecţiei furnizate de instrumentul financiar derivat de credit pentru a obţine cuantumul ponderat la risc al expunerii. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare.

(7)Valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe perioada contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) a cărei probabilitate de exercitare este certă într-o măsură rezonabilă. O parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a bunului care face obiectul contractului de leasing şi în condiţiile în care această obligaţie de plată îndeplineşte setul de condiţii prevăzut la articolul 201 cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii, prevăzute la articolele 213-215, obligaţia de plată poate fi considerată drept protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4. Aceste expuneri se clasifică în clasa de expuneri corespunzătoare, în conformitate cu articolul 112. Atunci când expunerea este o valoare reziduală a unor active care fac obiectul unui contract de leasing, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor se calculează după cum urmează: 1/t * 100 % * valoarea reziduală, unde t este numărul cel mai mare dintre 1 şi numărul cel mai apropiat de ani întregi rămaşi din contractul de leasing.

Evaluarea riscului de credit	Clasa de rating A	Clasa de rating B	Clasa de rating C
Ponderea de risc pentru expunerile pe termen scurt	20 %	50 %	150 %
Pondere de risc	40 %	75 %	150 %

ETV	ETV < = 50 %	50 % < ETV < = 60 %	60 % < ETV < = 80 %	80 % < ETV < = 90 %	90 % < ETV < = 100 %	ETV > 100 %
Pondere de risc	30 %	35 %	45 %	60 %	75 %	105 %

	ETV < = 60 %	60 % < ETV < = 80 %	ETV > 80 %
Pondere de risc	70 %	90 %	110 %