Partea iii - CERINŢE DE CAPITAL - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

PARTEA III:CERINŢE DE CAPITAL

TITLUL I:CERINŢE GENERALE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

CAPITOLUL 1:Nivelul solicitat de fonduri proprii

SECŢIUNEA 1:Cerinţe de fonduri proprii pentru instituţii

Art. 92: Cerinţe de fonduri proprii

(1¹)În plus faţă de cerinţa stabilită la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, o G-SII menţine un amortizor pentru indicatorul efectului de levier egal cu indicatorul de măsurare a expunerii totale, menţionat la articolul 429 alineatul (4) din prezentul regulament, al G-SII înmulţit cu 50 % din rata amortizorului G-SII aplicabilă G-SII în conformitate cu articolul 131 din Directiva 2013/36/UE.

(2)Instituţiile îşi calculează ratele capitalului după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează cuantumul total al expunerii la risc după cum urmează:

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, un stat membru poate decide că cuantumul total al expunerii la risc este cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim, calculat în conformitate cu alineatul (4), pentru instituţiile care fac parte dintr-un grup cu o instituţie-mamă în acelaşi stat membru, cu condiţia ca această instituţie-mamă sau, în cazul grupurilor compuse dintr-un organism central şi instituţii afiliate în mod permanent, întregul constituit de organismul central împreună cu instituţiile sale afiliate să îşi calculeze cuantumul total al expunerii la risc în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat pe bază consolidată.

(4)Cuantumul total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim se calculează ca suma literelor (a)-(g) de la prezentul alineat după luarea în considerare a alineatului (6) de la prezentul articol:

g)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit al contrapărţii care decurge din portofoliul de tranzacţionare ale instituţiei pentru următoarele tipuri de tranzacţii şi acorduri, calculate în conformitate cu titlul II din prezenta parte:

(5)Cuantumul total al expunerii la risc conform abordărilor standardizate se calculează ca suma literelor (a)-(g) de la alineatul (4), după luarea în considerare a alineatului (6) şi a următoarelor cerinţe:

a)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit, inclusiv riscul de credit al contrapărţii, şi pentru riscul de diminuare a valorii creanţei, menţionate la alineatul (4) litera (a), precum şi pentru riscul de credit al contrapărţii care decurge din portofoliul de tranzacţionare menţionat la litera (g) de la alineatul respectiv, se calculează fără a se utiliza niciuna dintre următoarele abordări:

(6)În vederea calculării cuantumului total al expunerii la risc fără aplicarea pragului minim, menţionat la alineatul (4), şi a cuantumului total al expunerii la risc conform abordărilor standardizate, menţionat la alineatul (5), se aplică următoarele dispoziţii:

Art. 92^a: Cerinţe privind fondurile proprii şi pasivele eligibile pentru G-SII

(1)Sub rezerva articolelor 93 şi 94 şi a excepţiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, instituţiile identificate drept entităţi de rezoluţie care sunt entităţi G-SII îndeplinesc în orice moment următoarele cerinţe privind fondurile proprii şi pasivele eligibile:

(2)Cerinţele prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

Art. 92^b: Cerinţa privind fondurile proprii şi pasivele eligibile pentru G-SII din afara UE

(2)În scopul respectării alineatului (1), instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 şi instrumentele de pasive eligibile sunt luate în considerare numai dacă sunt deţinute de întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a G-SII din afara UE şi au fost emise direct sau indirect prin intermediul altor entităţi din cadrul aceluiaşi grup, cu condiţia ca toate aceste entităţi să fie stabilite în aceeaşi ţară terţă ca respectiva întreprindere-mamă de cel mai înalt rang sau într-un stat membru.

(3)Un instrument de pasive eligibile este luat în considerare numai în scopul respectării alineatului (1), dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii suplimentare:

Art. 93: Cerinţa de capital iniţial în condiţii de asigurare a continuităţii activităţii

Art. 94: Derogare pentru portofoliile de tranzacţionare de mici dimensiuni

(1)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (4) litera (b) şi alineatul (5) litera (b), instituţiile pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru activităţile legate de portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, cu condiţia ca dimensiunea activităţii bilanţiere şi extrabilanţiere a instituţiilor cu portofoliile de tranzacţionare să fie mai mică sau egală cu ambele praguri următoare, pe baza unei evaluări realizate lunar utilizând datele din ultima zi a lunii respective:

(2)Atunci când sunt îndeplinite ambele condiţii stabilite la alineatul (1) literele (a) şi (b), instituţiile pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacţionare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează dimensiunea activităţii lor bilanţiere şi extrabilanţiere cu portofoliile de tranzacţionare pe baza datelor din ultima zi a fiecărei luni, în sensul alineatului (1), în conformitate cu următoarele cerinţe:

a)toate poziţiile atribuite portofoliului de tranzacţionare în conformitate cu articolul 104 sunt incluse în calcul, cu excepţia următoarelor:

b)toate poziţiile incluse în calcul în conformitate cu litera (a) se evaluează la valoarea lor de piaţă de la data respectivă; în cazul în care valoarea de piaţă a unei poziţii nu este disponibilă la o anumită dată, instituţiile utilizează valoarea justă pentru poziţia respectivă de la data vizată; în cazul în care valoarea de piaţă şi valoarea justă a unei poziţii nu sunt disponibile la o anumită dată, instituţiile utilizează cea mai recentă valoare de piaţă sau valoare justă pentru poziţia respectivă;

c)valoarea absolută a poziţiei lungi agregate se adună cu valoarea absolută a poziţiei scurte agregate.

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metoda de identificare a principalului determinant de risc al unei poziţii şi pentru a stabili dacă o tranzacţie reprezintă o poziţie lungă sau scurtă, astfel cum se menţionează la alineatul (3) de la prezentul articol, la articolul 273a alineatul (3) şi la articolul 325a alineatul (2).

SECŢIUNEA 2:Cerinţe de fonduri proprii pentru firmele de investiţii autorizate să furnizeze servicii de investiţii într-o măsură limitată

Art. 95: Cerinţe de fonduri proprii pentru firmele de investiţii autorizate să furnizeze servicii de investiţii într-o măsură limitată

(2)Firmele de investiţii menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi firmele menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 litera (c) care prestează serviciile şi activităţile de investiţii menţionate în secţiunea A punctele 2 şi 4 din anexa I la Directiva 2004/39/CE calculează cuantumul total al expunerii la risc ca fiind cuantumul mai mare dintre următoarele:

b)12,5 înmulţit cu cuantumul menţionat la articolul 97.

Autorităţile competente pot stabili cerinţele privind fondurile proprii pentru firmele menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 litera (c) care prestează serviciile şi activităţile de investiţii menţionate în secţiunea A punctele 2 şi 4 din anexa I la Directiva 2004/39/CE ca fiind cerinţele de fonduri proprii care ar fi obligatorii pentru firmele respective în conformitate cu măsurile naţionale în vigoare la 31 decembrie 2013 de transpunere a Directivelor 2006/49/CE şi 2006/48/CE.

Art. 96: Cerinţe de fonduri proprii pentru firmele de investiţii care deţin capitalul iniţial prevăzut la articolul 28 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE

(1)În sensul articolului 92 alineatul (3), următoarele categorii de firme de investiţii care deţin capital iniţial în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE calculează cuantumul total al expunerii la risc conform alineatului (2) de la prezentul articol:

Art. 97: Fonduri proprii bazate pe cheltuieli generale fixe

(4)ABE, cu consultarea AEVMP, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care detaliază următoarele:

Art. 98: Fonduri proprii pentru firmele de investiţii pe bază consolidată

(1)În cazul firmelor de investiţii menţionate la articolul 95 alineatul (1) care fac parte din cadrul unui grup care nu include instituţii de credit, o firmă de investiţii-mamă dintr-un stat membru aplică articolul 92 la nivel consolidat după cum urmează:

(2)În cazul firmelor de investiţii menţionate la articolul 96 alineatul (1) care fac parte din cadrul unui grup care nu include instituţii de credit, o firmă de investiţii-mamă dintr-un stat membru şi o firmă de investiţii controlată de o societate financiară holding sau de o societate financiară holding mixtă aplică articolul 92 pe bază consolidată după cum urmează:

CAPITOLUL 3:Portofoliul de tranzacţionare

Art. 102: Cerinţe pentru portofoliul de tranzacţionare

Art. 103: Administrarea portofoliului de tranzacţionare

(1)Instituţiile dispun de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea globală a portofoliului de tranzacţionare. Politicile şi procedurile respective acoperă cel puţin:

(2)În administrarea poziţiilor sau a portofoliilor de poziţii din portofoliul de tranzacţionare, instituţia respectă toate cerinţele următoare:

b)instituţia dispune de politici şi proceduri clar definite pentru administrarea activă a poziţiilor sau a portofoliilor din portofoliul de tranzacţionare; aceste politici şi proceduri prevăd:

Art. 104: Includerea în portofoliul de tranzacţionare

(1)O instituţie are instituite politici şi proceduri clar definite pentru a determina poziţiile pe care să le includă în portofoliul de tranzacţionare în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii, în conformitate cu articolul 102 şi cu prezentul articol, ţinând seama de capacităţile şi practicile sale în materie de gestionare a riscurilor. Instituţia documentează pe deplin respectarea politicilor şi procedurilor respective, le supune unui audit intern cel puţin o dată pe an şi pune rezultatele auditului la dispoziţia autorităţilor competente.

(2)Instituţiile atribuie portofoliului de tranzacţionare poziţii pe următoarele instrumente:

i)opţiunile sau alte instrumente financiare derivate încorporate în datoriile proprii ale instituţiei din afara portofoliului de tranzacţionare care sunt legate de riscul de credit sau de riscul privind titlurile de capital.

În sensul primului paragraf litera (b), o instituţie deţine o poziţie scurtă netă pe titluri de capital în cazul în care o scădere a preţului titlurilor de capital are ca rezultat obţinerea unui profit de către instituţie. O instituţie deţine o poziţie scurtă netă de credit în cazul în care majorarea marjei de credit sau deteriorarea bonităţii emitentului sau a grupului de emitenţi are ca rezultat obţinerea unui profit de către instituţie. Instituţiile monitorizează în permanenţă dacă instrumentele dau naştere unei poziţii scurte nete de credit sau unei poziţii scurte nete pe titluri de capital în afara portofoliului de tranzacţionare.

În sensul primului paragraf litera (i), o instituţie separă opţiunea încorporată sau alte instrumente financiare derivate de datoria proprie din afara portofoliului de tranzacţionare care este legată de riscul de credit sau de riscul privind titlurile de capital. Aceasta atribuie opţiunea încorporată sau alte instrumente financiare derivate portofoliului de tranzacţionare şi lasă datoria proprie în afara portofoliului de tranzacţionare. Dacă, în virtutea naturii sale, nu este posibilă separarea instrumentului, atunci instituţia atribuie întregul instrument portofoliului de tranzacţionare. În acest caz, aceasta documentează în mod corespunzător motivul aplicării tratamentului respectiv.

(3)Instituţiile nu atribuie portofoliului de tranzacţionare poziţiile pe următoarele instrumente:

(4)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie poate lăsa în afara portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un instrument menţionat la literele (d)-(i) de la alineatul respectiv, sub rezerva aprobării de către autoritatea sa competentă. Autoritatea competentă îşi dă aprobarea în cazul în care instituţia a demonstrat într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea sa competentă că poziţia nu este deţinută cu intenţia tranzacţionării sau nu acoperă poziţii deţinute cu intenţia tranzacţionării.

(5)Prin derogare de la alineatul (3), o instituţie poate atribui portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un instrument menţionat la litera (i) de la alineatul respectiv, sub rezerva aprobării de către autoritatea sa competentă. Autoritatea competentă îşi dă aprobarea în cazul în care instituţia a demonstrat într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea sa competentă că poziţia este deţinută cu intenţia tranzacţionării sau acoperă poziţii deţinute cu intenţia tranzacţionării şi că instituţia întruneşte cel puţin una dintre condiţiile menţionate la alineatul (8) pentru respectiva poziţie.

(6)În cazul în care o instituţie a atribuit portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un alt instrument decât instrumentele menţionate la alineatul (2) litera (a), (b) sau (c), autoritatea competentă a instituţiei îi poate solicita instituţiei să furnizeze dovezi pentru a justifica o astfel de atribuire. În cazul în care instituţia nu furnizează dovezi adecvate, autoritatea sa competentă îi poate solicita să reatribuie poziţia respectivă în afara portofoliului de tranzacţionare.

(8)O instituţie atribuie portofoliului de tranzacţionare o poziţie pe un OPC, alta decât poziţiile menţionate la alineatul (3) litera (f), care este deţinută cu intenţia tranzacţionării, în cazul în care instituţia îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica mai în detaliu procesul pe care instituţiile trebuie să îl utilizeze pentru a calcula şi a monitoriza poziţiile scurte nete de credit sau poziţiile scurte nete pe titluri de capital din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la alineatul (2) litera (b).

Art. 104^a: Reclasificarea unei poziţii

(1)Instituţiile dispun de politici clar definite pentru a identifica circumstanţele excepţionale care justifică reclasificarea unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare ca poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare sau, invers, reclasificarea unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare ca poziţie din portofoliul de tranzacţionare în scopul determinării cerinţelor de fonduri proprii într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător. Instituţiile revizuiesc aceste politici cel puţin anual.

ABE monitorizează setul de practici de supraveghere şi emite, până la 10 iulie 2027, ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la ce anume implică circumstanţele excepţionale în sensul primului paragraf de la prezentul alineat şi al alineatului (5) de la prezentul articol. Până la momentul emiterii acestor ghiduri de către ABE, autorităţile competente notifică ABE decizia de a permite sau nu unei instituţii să reclasifice o poziţie, astfel cum se menţionează la alineatul (2) de la prezentul articol, precum şi motivele care au stat la baza acestei decizii.

(2)Autorităţile competente acordă aprobarea pentru reclasificarea unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare ca poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare sau, invers, a unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare ca poziţie din portofoliul de tranzacţionare în scopul determinării cerinţelor de fonduri proprii numai dacă instituţia a furnizat autorităţilor competente dovezi scrise că decizia sa de a reclasifica poziţia respectivă este cauzată de o circumstanţă excepţională care este în concordanţă cu politicile de care dispune instituţia în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. În acest scop, instituţia prezintă suficiente dovezi care să ateste că poziţia nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a fi clasificată drept poziţie din portofoliul de tranzacţionare sau poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare în temeiul articolului 104.

(3)În cazul în care autoritatea competentă a acordat aprobarea pentru reclasificarea unei poziţii în conformitate cu alineatul (2), instituţia care a primit aprobarea respectivă:

(6)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie poate reclasifica o poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare drept poziţie din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu articolul 104 alineatul (2) litera (d) fără a solicita aprobarea autorităţii sale competente. În acest caz, instituţiei continuă să i se aplice cerinţele prevăzute la alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol. Instituţia îi notifică imediat autorităţii sale competente efectuarea unei astfel de reclasificări.

Art. 104^b: Cerinţe aplicabile birourilor de tranzacţionare

(1)În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), instituţiile înfiinţează birouri de tranzacţionare şi atribuie fiecare dintre poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi din afara portofoliului de tranzacţionare menţionate la alineatele (5) şi (6) de la prezentul articol unuia dintre birourile de tranzacţionare respective. Poziţiile din portofoliul de tranzacţionare se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare numai dacă poziţiile respective sunt conforme cu strategia de afaceri aprobată pentru biroul de tranzacţionare respectiv şi dacă sunt administrate şi monitorizate în mod consecvent în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)Birourile de tranzacţionare ale instituţiilor îndeplinesc în permanenţă toate cerinţele următoare:

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)criteriile care trebuie îndeplinite de cadrul de gestionare a riscurilor al unei instituţii menţionat la alineatul (1) litera (c) pentru a fi considerat adecvat în sensul prezentului articol.

Art. 104^c: Tratamentul acoperirilor împotriva riscului valutar ale ratelor fondurilor proprii

(1)O instituţie care şi-a asumat în mod deliberat o poziţie de risc pentru a acoperi, cel puţin parţial, riscurile prezentate de variaţiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii, astfel cum sunt menţionate la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c), poate, cu aprobarea autorităţii sale competente, să excludă acea poziţie de risc din cerinţele de fonduri proprii pentru riscul valutar prevăzute la articolul 325 alineatul (1), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)criteriile care trebuie îndeplinite de cadrul de gestionare a riscurilor al unei instituţii menţionat la alineatul (1) litera (c) pentru a fi considerat adecvat în sensul prezentului articol.

Art. 105: Cerinţe de evaluare prudentă

(1)Toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă fac obiectul normelor privind evaluarea prudentă enunţate la prezentul articol. Instituţiile se asigură, în special, că evaluarea prudentă a poziţiilor lor din portofoliul de tranzacţionare atinge un grad corespunzător de certitudine, ţinând seama de natura dinamică a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi a poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă, de cerinţele de soliditate prudenţială, de modul de operare şi de scopul cerinţelor de capital în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă.

(2)Instituţiile instituie şi menţin sisteme şi mecanisme de control suficiente pentru a obţine estimări prudente şi fiabile pentru scopuri de evaluare. Sistemele şi mecanismele de control respective includ cel puţin următoarele elemente:

a)politici şi proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzând responsabilităţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a evaluării, sursele de informaţii privind piaţa şi examinarea pertinenţei acestora, orientări pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflectă ipotezele instituţiei referitoare la elementele pe care le-ar utiliza participanţii de pe piaţă pentru stabilirea preţului poziţiei, frecvenţa cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de lună;

(7)Instituţiile respectă următoarele cerinţe legate de marcarea la model:

g)modelele instituţiilor fac obiectul unei examinări periodice pentru a determina precizia rezultatelor lor, care include şi o evaluare a menţinerii adecvării ipotezelor, o analiză a profitului şi a pierderii în raport cu factorii de risc şi o comparaţie a valorilor reale de închidere cu rezultatele modelului.

(8)Pe lângă marcarea zilnică la piaţă sau la model, instituţiile efectuează şi o verificare independentă a preţurilor. Verificarea preţurilor de piaţă şi a datelor de intrare ale modelului trebuie să fie efectuată de o persoană sau o unitate independentă de persoanele sau unităţile care beneficiază de pe urma portofoliului de tranzacţionare, cel puţin o dată pe lună, sau mai frecvent în funcţie de natura pieţei sau a activităţii de tranzacţionare. Atunci când nu există surse independente de determinare a preţurilor sau sursele de determinare a preţurilor sunt mai subiective, pot fi potrivite măsuri prudente, precum ajustările evaluărilor.

(11)Instituţiile instituie şi menţin proceduri pentru calculul ajustării evaluării curente a oricărei poziţii mai puţin lichide, care ar putea să rezulte în special din evenimente de pe piaţă sau din situaţii proprii instituţiei, de exemplu poziţii concentrate şi/sau poziţii pentru care perioada de deţinere avută în vedere iniţial a fost depăşită. Dacă este necesar, instituţiile efectuează astfel de ajustări în plus faţă de orice modificări ale valorii poziţiei necesare în scopul raportării financiare şi le concep în aşa fel încât să reflecte lipsa de lichiditate a poziţiei. Conform acestor proceduri, instituţiile trebuie să ia în considerare mai mulţi factori pentru a stabili dacă este necesară o ajustare a evaluării pentru poziţiile mai puţin lichide. Aceşti factori includ:

(12)În cazul utilizării unor evaluări realizate de terţi sau în cazul marcării la model, instituţiile verifică dacă este oportună aplicarea unei ajustări a evaluării. În plus, instituţiile verifică necesitatea stabilirii de ajustări pentru poziţiile mai puţin lichide şi reexaminează permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora. De asemenea, instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea de a efectua ajustări ale evaluărilor în legătură cu gradul de incertitudine al datelor utilizate pentru parametri în cadrul modelelor.

(13)În ceea ce priveşte produsele complexe care includ expunerile din securitizare şi instrumentele derivate de credit de tip «n-th-to-default» (al n-lea caz de nerambursare), instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea unor ajustări ale evaluării pentru a reflecta riscul de model asociat utilizării unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorectă şi riscul de model asociat utilizării, în modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observaţi (şi care ar putea fi incorecţi).

Art. 106: Acoperiri interne

(1)O acoperire internă respectă, în speţă, următoarele cerinţe:

(3)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul de credit sau o expunere la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând un instrument financiar derivat de credit înregistrat în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie pe instrumentul financiar derivat de credit este recunoscută ca acoperire internă a expunerii la riscul de credit sau a expunerii la riscul de contraparte din afara portofoliului de tranzacţionare în scopul calculării cuantumurilor expunerilor ponderate la risc menţionate la articolul 92 alineatul (4) litera (a) în cazul în care instituţia încheie o altă tranzacţie cu instrumente financiare derivate de credit cu un terţ furnizor de protecţie eligibil care îndeplineşte cerinţele privind protecţia nefinanţată a creditului din afara portofoliului de tranzacţionare şi compensează perfect riscul de piaţă al acoperirii interne.

Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf, cât şi instrumentul financiar derivat de credit încheiat cu terţul furnizor de protecţie eligibil se includ în portofoliul de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă. În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), ambele poziţii se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare care gestionează riscuri similare.

(4)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul privind titlurile de capital din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital înregistrat în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie pe instrumentul financiar derivat pe titluri de capital este recunoscută ca acoperire internă a expunerii la riscul privind titlurile de capital din afara portofoliului de tranzacţionare în scopul calculării cuantumurilor expunerilor ponderate la risc menţionate la articolul 92 alineatul (4) litera (a) în cazul în care instituţia încheie o altă tranzacţie cu instrumente financiare derivate pe titluri de capital cu un terţ furnizor de protecţie eligibil care îndeplineşte cerinţele privind protecţia nefinanţată a creditului din afara portofoliului de tranzacţionare şi compensează perfect riscul de piaţă al acoperirii interne.

Atât acoperirea internă a riscului recunoscută în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat, cât şi instrumentul financiar derivat pe titluri de capital încheiat cu terţul furnizor de protecţie eligibil se includ în portofoliul de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă. În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), ambele poziţii se atribuie aceluiaşi birou de tranzacţionare care gestionează riscuri similare.

(5)În cazul în care o instituţie acoperă expuneri la riscul de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacţionare utilizând o poziţie de risc de rată a dobânzii înregistrată în portofoliul său de tranzacţionare, această poziţie de risc de rată a dobânzii este considerată a fi o acoperire internă în scopul evaluării riscului de rată a dobânzii rezultat din poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare în conformitate cu articolele 84 şi 98 din Directiva 2013/36/UE dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(5²)Biroului de tranzacţionare menţionat la alineatul (5) litera (b) de la prezentul articol i se aplică următoarele cerinţe:

a)respectivul birou de tranzacţionare poate deschide şi alte poziţii de risc de rată a dobânzii cu părţi terţe sau cu alte birouri de tranzacţionare ale instituţiei, cu condiţia ca poziţiile respective să îndeplinească cerinţele de includere în portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 104 şi ca acele alte birouri de tranzacţionare să compenseze perfect riscul de piaţă al acelor alte poziţii de risc de rată a dobânzii prin deschiderea de poziţii de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părţi terţe;

(7)În cazul în care o instituţie acoperă o expunere la riscul de ajustare a evaluării creditului (CVA) utilizând un instrument financiar derivat încheiat cu portofoliul său de tranzacţionare, poziţia pe acel instrument financiar derivat este recunoscută ca acoperire internă pentru expunerea la riscul CVA în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile CVA în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 383 sau 384, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

b)în cazul în care poziţia pe instrumentul financiar derivat face obiectul oricăreia dintre cerinţele prevăzute la articolul 325c alineatul (2) litera (b) sau (c) sau la articolul 325e alineatul (1) litera (c), instituţia compensează perfect riscul de piaţă al respectivei poziţii pe instrumentul financiar derivat prin deschiderea de poziţii de semn opus cu părţi terţe.

TITLUL II:CERINŢE DE CAPITAL PENTRU RISCUL DE CREDIT

CAPITOLUL 1:Principii generale

Art. 107: Abordări ale riscului de credit

(2)În cazul expunerilor din tranzacţii şi al contribuţiilor la fonduri de garantare pentru o contraparte centrală (CPC), instituţiile aplică tratamentul menţionat în capitolul 6 secţiunea 9 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g). În cazul tuturor celorlalte tipuri de expuneri faţă de o CPC, instituţiile tratează respectivele expuneri după cum urmează:

(3)În sensul prezentului regulament, expunerile faţă de firme de investiţii din ţări terţe, instituţii de credit din ţări terţe şi burse din ţări terţe, precum şi expunerile faţă de instituţii financiare din ţări terţe care sunt autorizate şi supravegheate de autorităţi din ţări terţe şi care fac obiectul unor cerinţe prudenţiale comparabile cu cele aplicate instituţiilor în ceea ce priveşte soliditatea se tratează ca expuneri faţă de o instituţie numai dacă ţara terţă aplică entităţii respective cerinţe prudenţiale şi de supraveghere care sunt cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune.

(4)În sensul alineatului (3), Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică cerinţe de supraveghere prudenţială şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să considere expunerile faţă de entităţile menţionate la alineatul (3) drept expuneri faţă de instituţii doar dacă autorităţile competente relevante au confirmat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru tratamentul respectiv înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 108: Utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în cadrul abordării standardizate şi al abordării IRB pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei

(1)În cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea standardizată în temeiul capitolului 2 sau abordarea IRB în temeiul capitolului 3, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu capitolul 4 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopul calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d).

(2)În cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prin utilizarea propriilor estimări ale LGD în temeiul articolului 143, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu capitolul 3 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopul calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d).

(3)În cazul în care o instituţie aplică abordarea IRB prin utilizarea propriilor estimări ale LGD în temeiul articolului 143 atât pentru expunerea iniţială, cât şi pentru expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei nefinanţate a creditului în conformitate cu capitolul 3 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în scopurile articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopurile calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d). În toate celelalte cazuri, în aceste scopuri, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei nefinanţate a creditului la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 4.

(4)Sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (5), instituţiile pot considera împrumuturile acordate persoanelor fizice drept expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative în loc să fie tratate ca expuneri garantate, în sensul titlului II capitolele 2, 3 şi 4, după caz, în cazul în care într-un stat membru au fost îndeplinite următoarele condiţii pentru respectivele împrumuturi:

c)instituţia are dreptul legal de a constitui o ipotecă asupra bunului imobil locativ în cazul în care furnizorul de protecţie menţionat la litera (b) nu îşi îndeplineşte obligaţiile care derivă din garanţia oferită sau devine incapabil de a-şi îndeplini obligaţiile respective.

(5)În sensul alineatului (4), împrumuturile menţionate la alineatul respectiv pot fi tratate ca expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative, în loc să fie tratate ca expuneri garantate, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 110: Tratamentul ajustării pentru riscul de credit

(3)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating şi care aplică abordarea standardizată pentru o parte din expunerile lor, pe bază consolidată sau individuală, în conformitate cu articolele 148 şi 150, stabilesc partea ajustării generale pentru riscul de credit care trebuie supusă tratamentului ajustării generale pentru riscul de credit conform abordării standardizată şi cea supusă tratamentului ajustării generale pentru riscul de credit conform abordării IRB, după cum urmează:

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze modul de calcul al ajustărilor specifice şi generale pentru riscul de credit potrivit cadrului contabil aplicabil pentru:

CAPITOLUL 2:Abordarea standardizată

SECŢIUNEA 1:Principii generale

Art. 111: Valoarea expunerii

(2)Valoarea expunerii unui element extrabilanţier enumerat în anexa I este următorul procentaj din valoarea nominală a elementului după deducerea ajustărilor specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 110 şi a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):

(3)Valoarea expunerii unui angajament cu privire la un element extrabilanţier menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol este valoarea mai mică dintre următoarele procentaje din valoarea nominală a angajamentului după deducerea ajustărilor specifice pentru riscul de credit şi a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m):

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)procesul de notificare a ABE cu privire la clasificarea de către instituţii a altor elemente extrabilanţiere care prezintă riscuri similare cu cele menţionate în anexa I.

Art. 112: Clase de expuneri

Art. 113: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

(1)Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, se aplică ponderi de risc tuturor expunerilor, cu excepţia cazului în care respectivele expuneri sunt deduse din fondurile proprii sau sunt supuse tratamentului prevăzut la articolul 72e alineatul (5) primul paragraf, în conformitate cu dispoziţiile din secţiunea 2 din prezentul regulament. Ponderile de risc aplicate depind de clasa în care este încadrată fiecare expunere şi, în conformitate cu secţiunea 2, de calitatea creditului. Calitatea creditului poate fi stabilită prin raportare la evaluările de credit emise de ECAI sau la evaluările de credit emise de agenţiile de creditare a exportului, în conformitate cu secţiunea 3. Cu excepţia expunerilor încadrate în clasele de expuneri prevăzute la articolul 112 literele (a), (b), (c) şi (e) din prezentul regulament, în cazul în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 79 litera (b) din Directiva 2013/36/UE reflectă caracteristici de risc mai ridicat decât cele implicate de nivelul de calitate a creditului în care ar urma să fie încadrată expunerea pe baza evaluării aplicabile de credit emise de ECAI desemnată sau de agenţia de creditare a exportului, instituţia atribuie o pondere de risc cu cel puţin un nivel de calitate a creditului mai mare decât ponderea de risc pe care o implică evaluarea de credit emisă de ECAI desemnată sau de agenţia de creditare a exportului.

(6)Cu excepţia expunerilor care generează elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau elemente de fonduri proprii de nivel 2, o instituţie poate decide, sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile competente, să nu aplice cerinţele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol pentru expunerile instituţiei respective faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă, o filială a acesteia, o filială a întreprinderii sale mamă sau o întreprindere legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE. Autorităţile competente sunt împuternicite să acorde aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(7)Cu excepţia expunerilor care generează elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi elemente fonduri proprii de nivel 2, instituţiile pot, sub rezerva aprobării prealabile acordate de autorităţile competente, să nu aplice cerinţele prevăzute la prezentul articol alineatul (1) pentru expunerile faţă de contrapărţile cu care instituţiile au intrat într-un sistem instituţional de protecţie care constă într-un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităţilor care protejează instituţiile respective şi le asigură, în special, lichiditatea şi solvabilitatea pentru a evita falimentul, în cazul în care este necesar. Autorităţile competente sunt împuternicite să acorde aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

c)sistemul instituţional de protecţie dispune de sisteme adecvate şi uniformizate pentru monitorizarea şi clasificarea riscurilor, oferind o imagine completă a situaţiilor de risc ale tuturor membrilor, consideraţi individual, precum şi a sistemului instituţional de protecţie în ansamblul său, cu posibilităţile corespunzătoare de a-şi exercita influenţa; sistemele în cauză permit monitorizarea adecvată a expunerilor în stare de nerambursare, în conformitate cu articolul 178 alineatul (1);

SECŢIUNEA 2:Ponderi de risc

Art. 114: Expuneri faţă de administraţii centrale sau bănci centrale

(7)În cazul în care autorităţile competente dintr-o ţară terţă, care aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu dispoziţiile aplicate în Uniune, aplică o pondere de risc mai mică decât cea indicată la alineatele (1) şi (2) pentru expunerile faţă de propria administraţie centrală şi propria bancă centrale, denominate şi finanţate în moneda naţională, instituţiile pot să aplice expunerilor respective aceeaşi pondere de risc.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru expunerile faţă de administraţia centrală sau faţă de banca centrală dintr-o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament, înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 115: Expuneri faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale

(1)Expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu nivelul de calitate a creditului atribuit expunerilor faţă de administraţia centrală a jurisdicţiei de care aparţin administraţiile regionale sau autorităţile locale în conformitate cu tabelul 2.

(2)Prin derogare de la alineatele (-1) şi (1), expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale sunt tratate ca expuneri faţă de administraţia centrală sub a cărei jurisdicţie sunt instituite acestea dacă nu există nicio diferenţă de risc între expunerile respective ca urmare a competenţelor specifice de colectare de venituri ale administraţiilor regionale şi ale autorităţilor locale şi a existenţei unor dispoziţii instituţionale specifice care au ca efect diminuarea riscului de nerambursare.

(4)Prin derogare de la alineatele (- 1) şi (1), când autorităţile competente ale unei ţări terţe care aplică dispoziţii de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune tratează expunerile faţă de administraţii regionale sau autorităţi locale în acelaşi mod ca şi expunerile faţă de propria administraţie centrală şi nu există nicio diferenţă de risc între aceste expuneri, datorită competenţelor specifice de colectare de venituri ale administraţiilor regionale sau autorităţilor locale şi datorită acordurilor instituţionale specifice de reducere a riscului de nerambursare, instituţiile pot să aplice expunerilor faţă de astfel de administraţii regionale şi autorităţi locale aceleaşi ponderi de risc.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 116: Expuneri faţă de entităţi din sectorul public

(1)Expunerile faţă de entităţi din sectorul public pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o instituţie externă de evaluare a creditului desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu nivelul de calitate a creditului atribuit expunerilor faţă de administraţia centrală a jurisdicţiei în care este înregistrată entitatea din sectorul public în conformitate cu tabelul 2 de mai jos:

(4)În situaţii excepţionale, expunerile faţă de entităţi din sectorul public pot fi tratate drept expuneri faţă de administraţia centrală, de administraţia regională sau de autoritatea locală în a cărei jurisdicţie sunt constituite, în cazul în care, în opinia autorităţilor competente din respectiva jurisdicţie, nu există diferenţă de risc între aceste expuneri, datorită existenţei unei garanţii adecvate oferite de administraţia centrală, de administraţia regională sau de autoritatea locală.

(5)Atunci când autorităţile competente din jurisdicţia unei ţări terţe, care aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente celor aplicate în Uniune, tratează expunerile faţă de entităţi din sectorul public în conformitate cu alineatul (1) sau cu alineatul (2), instituţiile pot să aplice expunerilor faţă de astfel de entităţi din sectorul public ponderi de risc în aceeaşi manieră. În caz contrar, instituţiile aplică o pondere de risc de 100 %.

În sensul prezentului alineat, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 117: Expuneri faţă de bănci de dezvoltare multilaterală

(1)Expunerile faţă de bănci multilaterale de dezvoltare care nu sunt menţionate la alineatul (2) şi pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 1. Ponderea de risc pentru expunerile faţă de bănci multilaterale de dezvoltare care nu sunt menţionate la alineatul (2) pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată este de 50 %.

(2)Expunerilor faţă de următoarele bănci de dezvoltare multilaterală li se aplică o pondere de risc de 0 %:

Art. 118: Expuneri faţă de organizaţii internaţionale

Art. 119: Expuneri faţă de instituţii

(4)Expunerea faţă de o instituţie sub formă de rezerve minime obligatorii impuse de BCE sau de banca centrală a unui stat membru a fi deţinute de o instituţie poate fi ponderată la risc ca şi expunerile faţă de banca centrală din statul membru respectiv cu condiţia ca:

Art. 120: Expuneri faţă de instituţii care beneficiază de rating

(2)Expunerile faţă de instituţii cu o scadenţă iniţială de cel mult trei luni pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată şi expunerile care rezultă din circulaţia mărfurilor peste frontierele naţionale cu o scadenţă iniţială de cel mult şase luni şi pentru care este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 2, care corespunde evaluării de credit emise de ECAI în conformitate cu articolul 136.

(3)Interacţiunea dintre tratamentul evaluării de credit pe termen scurt în temeiul articolului 131 şi tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt prevăzut la alineatul (2) este după cum urmează:

b)în cazul în care există o evaluare pe termen scurt, iar evaluarea respectivă determină aplicarea unei ponderi de risc identice sau mai favorabile decât utilizarea tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la alineatul (2), atunci evaluarea pe termen scurt se utilizează numai pentru expunerea respectivă. Celelalte expuneri pe termen scurt fac obiectul tratamentului preferenţial general pentru expuneri pe termen scurt, menţionat la alineatul (2);

c)în cazul în care există o evaluare pe termen scurt, iar evaluarea respectivă determină aplicarea unei ponderi de risc mai puţin favorabile decât utilizarea tratamentului preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt, menţionat la alineatul (2), atunci tratamentul preferenţial general pentru expunerile pe termen scurt nu se utilizează şi tuturor creanţelor pe termen scurt care nu beneficiază de rating li se aplică aceeaşi pondere de risc ca şi cea aplicată prin evaluarea specifică pe termen scurt.

Art. 121: Expuneri faţă de instituţii care nu beneficiază de rating

(1)Expunerile faţă de instituţii pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit emisă de o ECAI desemnată se încadrează într-una dintre următoarele clase de rating:

a)dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating A:

(ii)instituţia îndeplineşte sau depăşeşte cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ţinând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctele (i) şi (vi) şi de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerinţele specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, cerinţa amortizorului combinat definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerinţe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente şi suplimentare din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe sunt publicate şi trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

b)dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare, dar una sau mai multe dintre condiţiile de la litera (a) din prezentul alineat nu sunt îndeplinite, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating B:

(ii)instituţia îndeplineşte sau depăşeşte cerinţa prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ţinând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctul (i) şi de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerinţele specifice de fonduri proprii menţionate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerinţe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente şi suplimentare din ţări terţe, în măsura în care aceste cerinţe sunt publicate şi trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

c)în cazul în care expunerile faţă de instituţii nu se încadrează în clasa de rating A sau în clasa de rating B sau în cazul în care este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare, expunerile faţă de instituţii se încadrează în clasa de rating C:

(3)Expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C în conformitate cu alineatul (1) primesc o pondere de risc după cum urmează:

c)expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la litera (a) sau (b) primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 1.

În cazul în care o expunere faţă de o instituţie nu este denominată în moneda naţională a jurisdicţiei de înregistrare a instituţiei respective sau în cazul în care instituţia respectivă a înregistrat obligaţia din credite într-o sucursală dintr-o altă jurisdicţie, iar expunerea nu este în moneda naţională a jurisdicţiei în care îşi desfăşoară activitatea sucursala, ponderea de risc atribuită în conformitate cu litera (a), (b) sau (c) expunerilor diferite de cele cu o scadenţă de cel mult un an rezultate din elemente contingente legate de comerţ care se lichidează de la sine care decurg din circulaţia mărfurilor peste frontierele naţionale nu poate fi mai scăzută decât ponderea de risc a unei expuneri faţă de administraţia centrală a ţării în care este înregistrată instituţia.

Art. 122^a: Expunerile provenind din finanţări specializate

(1)În cadrul clasei de expuneri faţă de societăţi menţionate la articolul 112 litera (g), instituţiile identifică în mod distinct ca expuneri provenind din finanţări specializate expunerile care prezintă toate caracteristicile următoare:

(3)Expunerile provenind din finanţări specializate pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă emisă de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc după cum urmează:

c)în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanţări specializate este de a finanţa un proiect individual, fie sub forma construirii unei noi instalaţii de investiţii sau a refinanţării unei instalaţii existente, cu sau fără îmbunătăţiri, pentru dezvoltarea sau achiziţionarea unor instalaţii mari, complexe şi costisitoare, incluzând centrale electrice, uzine de prelucrare chimică, mine, infrastructuri de transport, infrastructuri de mediu şi infrastructuri de telecomunicaţii, în care instituţia creditoare ia în considerare în principal veniturile generate de proiectul finanţat atât ca sursă a rambursării, cât şi ca garanţie pentru împrumut («expuneri din finanţarea de proiecte»), instituţiile aplică următoarele ponderi de risc:

2.debitorul are suficiente fonduri de rezervă, finanţate în totalitate cu numerar sau prin alte aranjamente financiare, cu o entitate pentru a acoperi nevoile în materie de finanţare de urgenţă şi de capital circulant pe durata de viaţă a proiectului finanţat, cu condiţia ca entitatea să primească un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis cu o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o bancă centrală, o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală, cu condiţia ca acestora să li se atribuie o pondere de risc de 0 %, în conformitate cu articolele 114 şi 115, sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care banca centrală, administraţia centrală, administraţia regională sau autoritatea locală nu dispun de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, acestea primesc un rating de credit intern echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia să fie evaluate intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o entitate din sectorul public, cu condiţia ca aceasta să primească o pondere de risc de cel mult 20 % în conformitate cu articolul 116 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea din sectorul public nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea din sectorul public respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

- o entitate corporativă căreia i s-a atribuit un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 de către o ECAI recunoscută sau, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea corporativă nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea corporativă respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puţin 3 din partea instituţiei, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituţie în conformitate cu dispoziţiile capitolului 3 secţiunea 6;

d)în sensul literei (c) punctul (ii) subpunctul 3, fluxurile de numerar generate nu sunt considerate previzibile decât în cazul în care o parte semnificativă din venituri îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

(i)veniturile sunt «bazate pe disponibilitate», ceea ce înseamnă că, odată terminată construcţia, debitorul are dreptul, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile contractuale, la plăţi din partea contrapărţilor contractuale care să acopere costurile de exploatare şi de întreţinere, costurile cu serviciul datoriei şi rentabilitatea capitalurilor proprii pe măsură ce debitorul desfăşoară proiectul, iar plăţile respective nu fac obiectul unor fluctuaţii ale cererii, cum ar fi nivelurile de trafic, şi sunt ajustate, în general, doar din cauza lipsei de performanţă sau a indisponibilităţii activului pentru public;

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai detaliat condiţiile în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la alineatul (3) litera (c) punctul (ii).

Art. 123: Expuneri de tip retail

(1)Expunerile care respectă toate criteriile următoare sunt considerate expuneri de tip retail:

d)instituţia în cauză tratează expunerea în cadrul său de gestionare a riscurilor şi gestionează expunerea la nivel intern ca expunere de tip retail, în mod consecvent de-a lungul timpului şi într-un mod similar cu tratamentul aplicat de instituţie altor expuneri de tip retail.

(2)Următoarele expuneri nu sunt considerate expuneri de tip retail:

(5)Prin derogare de la alineatul (3), expunerile datorate împrumuturilor acordate de o instituţie pensionarilor sau salariaţilor care au un contract permanent cu condiţia transferului necondiţionat al unei părţi a pensiei sau a salariului debitorului către instituţia respectivă primesc o pondere de risc de 35 %, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

Art. 123^a: Expuneri cu neconcordanţă de monede

(1)În cazul expunerilor faţă de persoane fizice încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 112 litera (h) sau în cazul expunerilor faţă de persoane fizice care sunt considerate expuneri garantate cu ipoteci asupra unui bun imobil locativ încadrate în clara de expuneri menţionată la articolul 112 litera (i), ponderea de risc atribuită în conformitate cu prezentul capitol se înmulţeşte cu un factor de 1,5, ponderea de risc rezultată neputând fi mai mare de 150 %, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

b)debitorul nu are o acoperire împotriva riscului său de plată cauzat de neconcordanţa de monede, fie printr-un instrument financiar, fie printr-un venit în valută care să corespundă monedei expunerii, sau totalul unor astfel de acoperiri disponibile pentru debitor acoperă mai puţin de 90 % din fiecare rată pentru această expunere.

Art. 124: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile

(2)O expunere non-ADC, până la valoarea nominală a dreptului de ipotecă asupra bunului, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, este tratată după cum urmează:

a)în cazul în care expunerea este garantată cu un bun imobil locativ

2.expunerea este faţă de o persoană fizică şi este garantată cu o unitate locativă generatoare de venituri, indiferent dacă bunul imobil în ansamblu constituie o singură unitate locativă sau dacă unitatea locativă constituie o parte separată din cadrul bunului imobil, iar expunerile totale ale instituţiei faţă de persoana fizică respectivă nu sunt garantate cu mai mult de patru bunuri imobile, inclusiv cele care nu sunt bunuri imobile locative sau care nu îndeplinesc niciunul dintre criteriile precizate la prezentul punct, sau unităţi locative separate în cadrul unor bunuri imobile;

(3)Ca să fie eligibilă pentru tratamentul menţionat la alineatul (2), o expunere garantată cu un bun imobil îndeplineşte toate condiţiile următoare:

a)bunul imobil cu care este garantată expunerea îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

2.o administraţie centrală, o administraţie regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public este implicată, expunerile la acestea fiind tratate în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) sau, respectiv, articolul 116 alineatul (4), şi are competenţele legale şi capacitatea de a asigura finalizarea bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil şi are obligaţia sau şi-a asumat un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic să asigure finalizarea în cazul în care, fără intervenţia sa, construcţia nu ar fi finalizată într-un astfel de interval de timp rezonabil; în mod alternativ, există un mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil;

e)sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la articolul 208 şi sunt respectate regulile de evaluare prevăzute la articolul 229 alineatul (1).

(4)Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), în jurisdicţiile în care drepturile de ipotecă de rang inferior conferă deţinătorului o creanţă asupra garanţiilor reale care este executorie din punct de vedere juridic şi constituie un mijloc eficace de diminuare a riscului de credit, pot fi recunoscute şi drepturile de ipotecă de rang inferior deţinute de o instituţie, alta decât cea care deţine dreptul de ipotecă de rang superior, inclusiv în cazul în care instituţia nu deţine dreptul de ipotecă de rang superior sau nu deţine un drept de ipotecă situat între un drept de ipotecă de rang superior şi un drept de ipotecă de rang inferior care sunt ambele deţinute de instituţie.

(5)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru facilităţile neutilizate, drepturile de ipotecă care îndeplinesc toate cerinţele de eligibilitate prevăzute la alineatul (3) şi, după caz, la alineatul (4) pot fi recunoscute în cazul în care tragerea în cadrul facilităţii este condiţionată de constituirea unui drept de ipotecă, în prealabil sau simultan, pe măsura dreptului instituţiei asupra dreptului de ipotecă odată ce facilitatea este utilizată, astfel încât instituţia nu are niciun drept asupra dreptului de ipotecă în măsura în care facilitatea nu este utilizată.

(6)În sensul articolului 125 alineatul (2) şi al articolului 126 alineatul (2), raportul expunere/valoare («ETV») se calculează împărţind cuantumul brut al expunerii la valoarea bunului imobil, sub rezerva următoarelor condiţii:

a)cuantumul brut al expunerii se calculează ca fiind valoarea contabilă a elementului de activ aferent expunerii garantate cu bunul imobil şi orice cuantum netras, dar angajat care, odată tras, ar creşte valoarea expunerii garantate cu bunul imobil; respectivul cuantum brut al expunerii se calculează fără a lua în considerare:

b)cuantumul brut al expunerii se calculează fără a ţine cont de orice tip de protecţie finanţată sau nefinanţată a creditului, cu excepţia conturilor de depozite gajate deschise la instituţia creditoare care îndeplinesc toate cerinţele pentru compensare bilanţieră, fie în cadrul acordurilor-cadru de compensare în conformitate cu articolele 196 şi 206, fie în temeiul altor acorduri de compensare bilanţieră în conformitate cu articolele 195 şi 205 şi care au fost gajate necondiţionat şi irevocabil exclusiv în scopul îndeplinirii obligaţiei din credite aferente expunerii garantate cu bunul imobil;

c)pentru expunerile care trebuie tratate în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) în cazul în care o parte, alta decât instituţia, deţine un drept de ipotecă de rang superior şi un drept de ipotecă de rang inferior deţinut de instituţie este recunoscut în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, cuantumul brut al expunerii se calculează ca suma dintre cuantumul brut al expunerii aferente dreptului de ipotecă deţinut de instituţie şi cuantumurile brute ale expunerii pentru toate celelalte drepturi de ipotecă de rang egal sau superior faţă de dreptul de ipotecă deţinut de instituţie.

În sensul primului paragraf litera (a), în cazul în care o instituţie are mai mult de o expunere garantată cu acelaşi bun imobil, iar expunerile respective sunt garantate cu drepturi de ipotecă aflate în ordine ierarhică secvenţială asupra respectivului bun imobil şi nu există niciun drept de ipotecă de rang intermediar deţinut de o parte terţă, expunerile sunt tratate ca o expunere combinată unică, iar pentru a calcula cuantumul brut al expunerii pentru expunerea combinată unică, se însumează cuantumurile brute ale expunerilor individuale.

În sensul primului paragraf litera (c), în cazul în care nu există informaţii suficiente pentru a se putea stabili ordinea de prioritate a celorlalte drepturi de ipotecă, instituţia tratează respectivele drepturi de ipotecă ca fiind de rang egal cu dreptul de ipotecă de rang inferior deţinut de instituţie. Instituţia determină mai întâi ponderea de risc în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) (denumită în continuare «ponderea de risc de bază»), după caz. Instituţia ajustează apoi această pondere de risc cu un multiplicator de 1,25, în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale drepturilor de ipotecă de rang inferior. În cazul în care ponderea de risc de bază corespunde celei mai mici benzi expunere/valoare, multiplicatorul nu se aplică. Ponderea de risc rezultată din înmulţirea cu 1,25 a ponderii de risc de bază este plafonată la ponderea de risc care s-ar aplica expunerii dacă nu au fost îndeplinite cerinţele de la alineatul (3).

(7)Expunerile faţă de un chiriaş în cazul unei tranzacţii de leasing de bunuri imobile în care instituţia este locator, iar chiriaşul are opţiunea de cumpărare se califică drept expuneri garantate cu bunuri imobile şi sunt tratate în conformitate cu tratamentul prevăzut la articolul 125 sau 126 dacă sunt îndeplinite condiţiile aplicabile prevăzute la prezentul articol, cu condiţia ca expunerea instituţiei să fie garantată de dreptul său de proprietate asupra bunului respectiv.

(8)Statele membre desemnează o autoritate care să fie responsabilă cu aplicarea alineatului (9). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este autoritatea competentă, ea se asigură că organismele şi autorităţile naţionale relevante care au un mandat macroprudenţial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenţia autorităţii competente de a utiliza dispoziţiile prezentului articol şi sunt implicate în mod adecvat în evaluarea preocupărilor legate de stabilitatea financiară din statul său membru, în conformitate cu alineatul (9).

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea şi schimbul de informaţii între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, autorităţile au obligaţia să coopereze îndeaproape şi să partajeze toate informaţiile care ar putea fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligaţiilor impuse autorităţii desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acţiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată, precum şi asigurarea faptului că interacţiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament şi al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

(9)Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a şi a oricăror alţi indicatori relevanţi, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, dacă ponderile de risc prevăzute la articolele 125 şi 126 pentru expunerile garantate cu bunuri imobile situate pe teritoriul statului membru al autorităţii respective sunt adecvate pe baza:

b)perspectivelor de evoluţie a pieţei de bunuri imobile.

În cazul în care, pe baza evaluării menţionate la primul paragraf, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol concluzionează că ponderile de risc prevăzute la articolul 125 sau 126 nu reflectă în mod adecvat riscurile reale, legate de unul sau mai multe segmente imobiliare, aferente expunerilor garantate cu ipoteci pe bunuri imobile locative sau pe bunuri imobile comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective, precum şi în cazul în care consideră că un caracter inadecvat al ponderilor de risc ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate majora ponderile de risc aplicabile expunerilor respective în intervalele prevăzute la al patrulea paragraf de la prezentul alineat sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol.

Autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol notifică ABE şi CERS orice ajustare adusă ponderilor de risc şi criteriilor aplicată în temeiul prezentului alineat. În termen de o lună de la primirea notificării respective, ABE şi CERS prezintă avizul lor statului membru în cauză şi pot indica în avizul respectiv, acolo unde este necesar, dacă consideră că ajustările ponderilor de risc şi criteriilor sunt recomandate şi altor state membre. ABE şi CERS publică ponderile de risc şi criteriile pentru expunerile menţionate la articolele 125 şi 126 şi la articolul 199 alineatul (1) litera (a), astfel cum sunt puse în aplicare de autoritatea relevantă.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol poate majora ponderile de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf, articolul 125 alineatul (2) primul paragraf, articolul 126 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 126 alineatul (2) primul paragraf sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol pentru expunerile la unul sau mai multe segmente imobiliare garantate cu ipoteci pe bunuri imobile situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru în care este situată autoritatea respectivă. Autoritatea respectivă nu majorează respectivele ponderi de risc la mai mult de 150 %.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol poate, de asemenea, să reducă procentele din valoarea bunului imobil menţionate la articolul 125 alineatul (1) sau la articolul 126 alineatul (1) sau procentele expunere/valoare care definesc banda expunere/valoare a ponderilor de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (2) tabelul 1 sau la articolul 126 alineatul (2) tabelul 1. Autoritatea relevantă asigură coerenţa între toate benzile expunere/valoare ale ponderilor de risc, astfel încât ponderea de risc a unei benzi expunere/valoare cu pondere de risc inferioară să fie întotdeauna mai mică sau egală cu ponderea de risc aferentă unei benzi expunere/valoare cu pondere de risc superioară.

(11)ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica tipurile de factori care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea caracterului adecvat al ponderilor de risc menţionate la alineatul (9).

(12)CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 şi în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autorităţile desemnate în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol cu privire la ambele elemente următoare:

(14)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în vederea specificării a ce anume constituie un «mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil», în conformitate cu alineatul (3) litera (a) punctul (iii) subpunctul 2.

Art. 125: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative

(1)Pentru o expunere garantată cu un bun imobil locativ astfel cum se menţionează la articolul 124 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sau (ii), partea din expunere de până la 55 % din valoarea bunului imobil primeşte o pondere de risc de 20 %.

b)cuantumul drepturilor de ipotecă care nu sunt deţinute de instituţie şi care sunt de rang egal cu dreptul de ipotecă deţinut de instituţie împărţit la suma tuturor drepturilor de ipotecă de rang egal.

(2)O expunere de tipul celor menţionate la articolul 124 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) primeşte ponderea de risc stabilită în conformitate cu respectiva bandă expunere/valoare a ponderilor de risc din tabelul 1.

Prin derogare de la prezentul alineat primul paragraf, instituţiile pot aplica tratamentul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol expunerilor garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru respectiv a publicat, în conformitate cu articolul 430a alineatul (3), ratele pierderilor pentru astfel de expuneri care, pe baza datelor agregate raportate de instituţiile din respectivul stat membru pentru piaţa imobiliară naţională respectivă, nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite pentru pierderile agregate pentru astfel de expuneri în anul precedent:

(3)Instituţiile pot aplica derogarea menţionată la alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul ţării terţe respective.

Art. 126: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale

(1)Pentru o expunere garantată cu bunuri imobile comerciale astfel cum se menţionează la articolul 124 alineatul (2) litera (b) punctul (i), partea din expunere de până la 55 % din valoarea bunului imobil primeşte o pondere de risc de 60 %.

(2)O expunere de tipul celor menţionate la articolul 124 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) primeşte ponderea de risc stabilită în conformitate cu respectiva bandă expunere/valoare a ponderilor de risc din tabelul 1.

Prin derogare de la prezentul alineat primul paragraf, instituţiile pot aplica tratamentul menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol expunerilor garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru respectiv a publicat, în conformitate cu articolul 430a alineatul (3), ratele pierderilor pentru astfel de expuneri care, pe baza datelor agregate raportate de instituţiile din respectivul stat membru pentru piaţa imobiliară naţională respectivă, nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite pentru pierderile agregate pentru astfel de expuneri în anul precedent:

(3)Instituţiile pot aplica derogarea menţionată la alineatul (2) al treilea paragraf de la prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul ţării terţe respective.

(4)ABE evaluează oportunitatea ajustării tratamentului expunerilor garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale, inclusiv al expunerilor IPRE şi non-IPRE, ţinând seama de caracterul adecvat al ponderilor de risc şi de diferenţele relative în ceea ce priveşte riscul expunerilor garantate cu bunuri imobile locative, de diferenţele în ceea ce priveşte sensibilitatea la risc a expunerilor IPRE garantate cu bunuri imobile locative menţionate la articolul 125 alineatul (2) tabelul 1 şi a expunerilor IPRE garantate cu bunuri imobile comerciale menţionate în tabelul 1 de la prezentul articol, precum şi de recomandările CERS privind vulnerabilităţile din sectorul imobiliar comercial din Uniune. ABE prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 31 decembrie 2027.

Art. 126^a: Expuneri aferente achiziţiilor de terenuri, dezvoltării şi construcţiilor

(2)Expunerile ADC aferente bunurilor imobile locative pot primi o pondere de risc de 100 %, cu condiţia ca instituţia să aplice standarde riguroase în materie de iniţiere şi monitorizare care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 74 şi 79 din Directiva 2013/36/UE şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a)contractele de prevânzare sau de preînchiriere obligatorii din punct de vedere juridic, pentru care cumpărătorul sau chiriaşul a făcut un depozit în numerar substanţial care urmează să fie reţinut în cazul rezilierii contractului sau pentru care finanţarea este asigurată într-un mod echivalent, ori contractele de vânzare sau de închiriere obligatorii din punct de vedere juridic, inclusiv în cazurile în care plata se efectuează în tranşe pe măsură ce lucrările de construcţie avansează, reprezintă o parte semnificativă din totalul contractelor;

(3)Până la 10 iulie 2025, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, care precizează înţelesul termenilor «depozite în numerar substanţiale», «finanţare asigurată într-un mod echivalent», «parte semnificativă din totalul contractelor» şi «cuantum adecvat al capitalurilor proprii cu care contribuie debitorul», ţinând seama de particularităţile împrumuturilor acordate de instituţii locuinţelor publice sau entităţilor fără scop lucrativ din întreaga Uniune care sunt reglementate prin lege şi care există pentru a servi unor scopuri sociale şi pentru a le oferi chiriaşilor locuinţe pe termen lung.

Art. 127: Expuneri în stare de nerambursare

(1)Partea negarantată a oricărui element în legătură cu care debitorul se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 sau, în cazul expunerilor de tip retail, partea negarantată a oricărei facilităţi de credit care se află în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178 primeşte o pondere de risc de:

b)100 %, în cazul în care suma ajustărilor specifice pentru riscul de credit şi a cuantumurilor deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m) nu reprezintă mai puţin de 20 % din partea negarantată a valorii expunerii, în condiţiile în care aceste ajustări specifice pentru riscul de credit şi aceste deduceri nu ar fi aplicate.

În scopul calculării ajustărilor specifice pentru riscul de credit menţionate la primul paragraf pentru o expunere care este achiziţionată atunci când se află deja în stare de nerambursare, instituţiile includ în calcul orice diferenţă pozitivă dintre cuantumul datorat de debitor pentru acea expunere şi suma dintre reducerea fondurilor proprii suplimentare în cazul în care expunerea respectivă ar fi scoasă integral în afara bilanţului şi orice reduceri deja existente ale fondurilor proprii legate de expunerea respectivă.

Art 128: Expuneri din datorii subordonate

(1)Următoarele expuneri sunt tratate ca expuneri din datorii subordonate:

Art. 129: Expuneri sub formă de obligaţiuni garantate

(1)Pentru a fi eligibile pentru tratamentul preferenţial prevăzut la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol, obligaţiunile garantate în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/2162 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) respectă cerinţele prevăzute la alineatele (3), (3a) şi (3b) din prezentul articol şi sunt garantate cu oricare dintre următoarele active eligibile:

b)expuneri faţă de sau garantate de administraţii centrale ale unor state terţe, bănci centrale ale unor ţări terţe, bănci de dezvoltare multilaterală, organizaţii internaţionale care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, expuneri faţă de sau garantate de entităţi din sectorul public din ţări terţe, de administraţii regionale din ţări terţe sau autorităţi locale din ţări terţe, care sunt ponderate la risc ca expuneri faţă de instituţii sau administraţii centrale şi bănci centrale, în conformitate cu articolul 115 alineatele (1) sau (2) sau, respectiv, cu articolul 116 alineatele (1), (2) sau (4) şi care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, şi expuneri în înţelesul prezentei litere, care se încadrează cel puţin la nivelul 2 de calitate a creditului, după cum se prevede în prezentul capitol, cu condiţia ca respectivele expuneri să nu depăşească 20 % din cuantumul nominal al obligaţiunilor garantate rămase de rambursat ale instituţiilor emitente;

c)expuneri faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, la nivelul 2 de calitate a creditului sau expunerile faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului atunci când respectivele expuneri sunt sub formă de:

e)împrumuturi locative garantate integral de un furnizor de protecţie eligibil menţionat la articolul 201, care se califică pentru nivelul 2 de calitate a creditului sau superior acestuia, conform dispoziţiilor prezentului capitol, în cazul în care partea din fiecare dintre împrumuturi care este utilizată pentru a satisface cerinţa prevăzută la prezentul alineat, de acoperire cu garanţii reale a obligaţiunii garantate, nu reprezintă mai mult de 80 % din valoarea bunului imobil locativ situat în Franţa şi în cazul în care un raport împrumut/venit respectă o proporţie de cel mult 33 % la acordarea împrumutului. La acordarea împrumutului trebuie să nu existe drepturi de ipotecă asupra bunului imobil locativ, iar pentru împrumuturile acordate începând cu data de 1 ianuarie 2014, creditorul se angajează prin contract să nu acorde astfel de drepturi fără aprobarea instituţiei de credit care a acordat împrumutul. Raportul împrumut/venit reprezintă partea din venitul brut al debitorului care acoperă rambursarea împrumutului, incluzând dobânzile. Furnizorul de protecţie este fie o instituţie financiară autorizată şi supravegheată de autorităţile competente, supusă unor cerinţe prudenţiale comparabile celor aplicate instituţiilor în ceea ce priveşte soliditatea acestora, fie o instituţie, fie o întreprindere de asigurare. Aceasta instituie un fond de garantare reciprocă sau o protecţie echivalentă pentru întreprinderile de asigurare în scopul de a absorbi pierderile din riscul de credit, a căror calibrare este revizuită periodic de autorităţile competente. Atât instituţia de credit, cât şi furnizorul de protecţie efectuează o evaluare a bonităţii creditorului.

f)împrumuturi garantate cu bunuri imobile comerciale până la valoarea cea mai mică dintre principalul ipotecilor combinate cu orice ipoteci anterioare şi 60 % din valoarea bunurilor gajate. Împrumuturile garantate cu bunuri imobile comerciale sunt eligibile atunci când raportul împrumut/valoare de 60 % este depăşit şi atinge un nivel maxim de 70 %, în cazul în care valoarea tuturor activelor gajate ca garanţie pentru obligaţiunile garantate depăşeşte cu cel puţin 10 % valoarea nominală a obligaţiunilor garantate exigibile, iar creanţa deţinătorilor obligaţiunilor îndeplineşte cerinţele de securitate juridică prevăzute în capitolul 4. Creanţa deţinătorilor de obligaţiuni are prioritate faţă de alte creanţe asupra garanţiei reale.

g)împrumuturi garantate cu drepturi de retenţie maritimă asupra navelor până la diferenţa dintre 60 % din valoarea navei gajate şi valoarea oricărui drept anterior de retenţie maritimă.

Fără a aduce atingere primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, până la 1 iulie 2027, expunerile indirecte faţă de instituţii de credit care nu beneficiază de un rating extern care garantează creditele ipotecare până la înregistrarea lor sunt tratate, în sensul literei respective, ca expuneri faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, cu condiţia ca acestea să fie expuneri pe termen scurt încadrate în clasa A în temeiul articolului 121 şi ca creditele ipotecare garantate să fie eligibile, odată înregistrate, pentru tratamentul preferenţial prevăzut la primul paragraf literele (d), (e) şi (f) de la prezentul alineat.

(1¹)În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (c), se aplică următoarele dispoziţii:

c)expunerea faţă de instituţii de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului sub formă de depozite pe termen scurt, astfel cum se menţionează la alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (i) din prezentul articol, sau sub formă de contracte derivate, astfel cum se menţionează la alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii) din prezentul articol, expunerea totală nu depăşeşte 8 % din cuantumul nominal al obligaţiunilor garantate rămase de rambursat ale instituţiei de credit emitente; autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2162 pot permite, după consultarea ABE, expuneri faţă de instituţiile de credit care se încadrează la nivelul 3 de calitate a creditului sub formă de contracte derivate, cu condiţia ca în eventualele probleme semnificative de concentrare în statele membre vizate să poată fi justificate din cauza aplicării cerinţelor privind nivelul 1 şi 2 de calitate a creditului menţionate la prezentul alineat;

(3)Pentru bunurile imobile şi navele care se constituie ca garanţii reale pentru obligaţiuni garantate conforme cu prezentul regulament, trebuie să fie îndeplinite cerinţele prevăzute la articolul 208. Monitorizarea valorilor bunurilor imobile în conformitate cu articolul 208 alineatul (3) litera (a) se efectuează în mod frecvent şi cel puţin o dată pe an în cazul tuturor bunurilor imobile şi al navelor.

În scopul evaluării bunurilor imobile, autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/2162 pot permite ca bunurile imobile respective să fie evaluate la valoarea de piaţă sau la o valoare mai mică decât aceasta ori, în statele membre care au stabilit, prin dispoziţii legislative sau de reglementare, criterii riguroase de evaluare a valorii ipotecare, la valoarea ipotecară a bunului imobil respectiv, fără a aplica limitele prevăzute la articolul 229 alineatul (1) litera (e) din prezentul regulament.

(3¹)Pe lângă faptul că sunt garantate prin activele eligibile indicate la alineatul (1) din prezentul articol, obligaţiunile garantate fac obiectul unui nivel minim de supragarantare de 5 %, în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 14 din Directiva (UE) 2019/2162.

(5)Obligaţiunile garantate pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă efectuată de o ECAI desemnată primesc o pondere de risc pe baza ponderii de risc atribuite expunerilor cu rang prioritar negarantate faţă de instituţia emitentă. Se aplică următoarea corespondenţă între ponderile de risc:

Art. 132: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri

(2)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (3) de la prezentul articol, instituţiile pot aplica abordarea de tip look-through, în conformitate cu articolul 132a alineatul (1), sau abordarea pe bază de mandat, în conformitate cu articolul 132a alineatul (2).

(3)Instituţiile pot stabili valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)OPC-ul este unul dintre următoarele:

c)raportarea realizată pentru instituţie de către OPC sau de societatea de administrare a OPC-ului respectă următoarele cerinţe:

Prin derogare de la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat, băncile multilaterale şi bilaterale de dezvoltare şi alte instituţii care investesc într-un OPC împreună cu bănci multilaterale sau bilaterale de dezvoltare pot determina valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respectivului OPC în conformitate cu abordările prevăzute la articolul 132a, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la primul paragraf literele (b) şi (c) din prezentul alineat şi cu condiţia ca mandatul de investiţii al OPC-ului să limiteze tipurile de active în care OPC-ul poate investi la active care promovează dezvoltarea durabilă în ţările în curs de dezvoltare.

Prin derogare de la primul paragraf litera (c) punctul (i), în cazul în care instituţia stabileşte valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordarea pe bază de mandat, raportarea realizată pentru instituţie de către OPC sau de societatea de administrare a OPC-ului poate fi limitată la mandatul de investiţii al OPC-ului şi la eventualele modificări ale acestuia şi poate fi efectuată numai atunci când instituţia înregistrează pentru prima dată expunerea faţă de OPC şi când are loc o modificare în mandatul de investiţii al OPC-ului.

(4)Instituţiile care nu dispun de date sau informaţii adecvate pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu abordările descrise la articolul 132a se pot baza pe calculele efectuate de o parte terţă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)partea terţă este:

c)un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terţă.

(5)În cazul în care o instituţie aplică abordările menţionate la articolul 132a pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC (denumit în continuare «OPC de nivel 1») şi oricare dintre expunerile-suport ale OPC-ului de nivel 1 este o expunere sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un alt OPC (denumit în continuare «OPC de nivel 2»), valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile OPC-ului de nivel 2 poate fi calculată utilizând oricare dintre cele trei abordări descrise la alineatul (2) din prezentul articol. Instituţia poate utiliza abordarea de tip look-through pentru a calcula valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile OPC-urilor de nivel 3 şi de orice nivel ulterior numai în cazul în care a utilizat această abordare şi pentru calculul de la nivelul anterior. În orice alt caz, instituţia utilizează abordarea de rezervă (fall-back).

(7)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, instituţiile care aplică abordarea de tip look-through în conformitate cu articolul 132a alineatul (1) pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC înmulţind valorile expunerilor pentru expunerile respective, calculate în conformitate cu articolul 111, cu ponderea de risc (RW*) calculată în conformitate cu formula prevăzută la articolul 132c, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

Art. 132^a: Abordări pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc ale pentru OPC-uri

(2)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituţiile care nu dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pentru a utiliza abordarea transparentă de tip look-through pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în mandatul OPC-ului şi în dreptul relevant.

Instituţiile efectuează calculele menţionate la primul paragraf presupunând că OPC-ul îşi asumă în primul rând expuneri care atrag cea mai mare cerinţă de fonduri proprii, în limitele maxime permise în temeiul mandatului său sau al dreptului relevant, după care continuă să îşi asume expuneri în ordine descrescătoare, până când este atinsă limita totală maximă de expunere, şi că OPC-ul aplică efectul de levier în limitele maxime permise în temeiul mandatului său sau al dreptului relevant, după caz.

(3)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (4) litera (e), instituţiile care calculează cuantumul expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu capitolul 6 secţiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu, după caz.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica modul în care instituţiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc menţionată la alineatul (2) în cazul în care una sau mai multe dintre datele de intrare utilizate pentru acest calcul sunt indisponibile.

Art. 132^b: Excluderi de la abordările pentru calcularea valorilor expunerilor ponderate la risc pentru OPC-uri

(2)Instituţiile pot să excludă din calculele menţionate la articolul 132 expunerile provenind din titluri de capital care servesc drept suport pentru expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri faţă de entităţi ale căror obligaţii din credite primesc o pondere de risc de 0 % în temeiul prezentului capitol, inclusiv faţă de entităţile finanţate public în cazul cărora se poate aplica o pondere de risc de 0 %, şi expunerile provenind din titluri de capital menţionate la articolul 133 alineatul (5) şi să aplice, în schimb, respectivelor expuneri provenind din titluri de capital tratamentul prevăzut la articolul 133.

Art. 132^c: Tratamentul expunerilor extrabilanţiere faţă de OPC-uri

(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii ponderate la risc a pentru elementele lor extrabilanţiere care au potenţialul de a fi convertite în expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC, înmulţind valorile expunerilor pentru expunerile respective, calculate în conformitate cu articolul 111, cu următoarea pondere de risc:

(2)Instituţiile calculează valoarea expunerii unui angajament de valoare minimă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol ca fiind valoarea actualizată curentă a cuantumului garantat utilizând un factor de actualizare care este derivat dintr-o rată fără risc în temeiul articolului 325l alineatul (2) sau (3), după caz. Instituţiile pot reduce valoarea expunerii a angajamentului de valoare minimă pentru orice pierdere recunoscută în raport cu angajamentul de valoare minimă în conformitate cu standardul contabil aplicabil.

(3)Instituţiile stabilesc valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor extrabilanţiere rezultate din angajamente de valoare minimă în conformitate cu alineatul (2) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

b)OPC-ul este unul dintre următoarele:

d)în cazul în care excedentul valorii de piaţă a expunerilor-suport ale OPC-ului sau OPC-urilor faţă de valoarea curentă a angajamentului de valoare minimă scade, instituţia sau altă întreprindere, în măsura în care este vizată de aceeaşi supraveghere pe bază consolidată al cărei obiect îl constituie instituţia însăşi în conformitate cu prezentul regulament şi cu Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2002/87/CE, poate influenţa componenţa expunerilor-suport ale OPC-ului sau OPC-urilor sau poate limita potenţialul de reducere în continuare a excedentului în alte moduri;

Art. 133: Expuneri provenind din titluri de capital

(1)Toate elementele următoare se clasifică drept expuneri provenind din titluri de capital:

c)instrumentele care implică o obligaţie din partea emitentului şi care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii:

e)expunerile provenind din titluri de capital care sunt înregistrate ca împrumut, dar care rezultă dintr-o conversie a creanţelor în acţiuni efectuată ca parte a realizării sau a restructurării ordonate a datoriei.

(4)Următoarele expuneri provenind din titluri de capital faţă de societăţi necotate primesc o pondere de risc de 400 %, cu excepţia cazului în care expunerile respective trebuie să fie deduse sau ponderate la risc în conformitate cu partea a doua:

b)investiţii în societăţi cu capital de risc sau investiţii similare care sunt achiziţionate în vederea obţinerii unor câştiguri de capital pe termen scurt semnificative.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, investiţiile în titluri de capital pe termen lung, inclusiv investiţiile în acţiuni ale clienţilor corporativi cu care instituţia are sau intenţionează să stabilească o relaţie de afaceri pe termen lung, precum şi conversiile creanţelor în acţiuni în scopul restructurării întreprinderilor primesc o pondere de risc în conformitate cu alineatul (3) sau (5), după caz. În sensul prezentului articol, o investiţie în titluri de capital pe termen lung este o investiţie de capital care este deţinută timp de trei ani sau mai mult sau care este efectuată cu intenţia de a fi deţinută timp de trei ani sau mai mult, astfel cum a fost aprobată de conducerea superioară a instituţiei.

(5)Instituţiile care au primit aprobarea prealabilă din partea autorităţilor competente pot atribui o pondere de risc de 100 % expunerilor provenind din titluri de capital asumate în cadrul unor programe legislative pentru stimularea anumitor sectoare ale economiei, până la partea acestor expuneri care, în total, nu depăşeşte 10 % din fondurile proprii ale instituţiei, care îndeplinesc toate condiţiile următoare:

Art. 134: Alte elemente

(6)În cazul în care o instituţie oferă protecţia creditului pentru o serie de expuneri supuse condiţiei potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanşează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coş, mai puţin un număr de n-1 expuneri, sunt agregate până la un nivel maxim de 1 250 % şi multiplicate cu valoarea nominală a protecţiei furnizate de instrumentul financiar derivat de credit pentru a obţine cuantumul ponderat la risc al expunerii. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare.

(7)Valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe perioada contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) a cărei probabilitate de exercitare este certă într-o măsură rezonabilă. O parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a bunului care face obiectul contractului de leasing şi în condiţiile în care această obligaţie de plată îndeplineşte setul de condiţii prevăzut la articolul 201 cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii, prevăzute la articolele 213-215, obligaţia de plată poate fi considerată drept protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4. Aceste expuneri se clasifică în clasa de expuneri corespunzătoare, în conformitate cu articolul 112. Atunci când expunerea este o valoare reziduală a unor active care fac obiectul unui contract de leasing, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor se calculează după cum urmează: 1/t * 100 % * valoarea reziduală, unde t este numărul cel mai mare dintre 1 şi numărul cel mai apropiat de ani întregi rămaşi din contractul de leasing.

SECŢIUNEA 3:Recunoaşterea şi punerea în corespondenţă a evaluărilor riscului de credit

SUBSECŢIUNEA 1:Recunoaşterea ECAI

Art. 135: Utilizarea evaluărilor de credit furnizate de instituţiile externe de evaluare a creditului

SUBSECŢIUNEA 2:Punerea în corespondenţă a evaluărilor de credit efectuate de o ECAI

Art. 136: Punerea în corespondenţă a evaluărilor de credit efectuate de o ECAI

(1)ABE, EIPA şi AEVMP, prin Comitetul mixt, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica, pentru fiecare ECAI, cărui nivel de calitate a creditului stabilit în secţiunea 2 îi corespund evaluările de credit efectuate de ECAI (în continuare, «punere în corespondenţă»). Deciziile respective trebuie să fie obiective şi consecvente.

(2)La punerea în corespondenţă a evaluărilor de credit, ABE, EIPA şi AEVMP respectă următoarele cerinţe:

a)pentru a diferenţia gradele relative de risc exprimate de fiecare evaluare de credit, ABE, EIPA şi AEVMP iau în considerare factori cantitativi cum ar fi rata de nerambursare pe termen lung aferentă tuturor elementelor care primesc aceeaşi evaluare de credit. Pentru ECAI nou-înfiinţate şi pentru cele care nu dispun decât de un volum limitat de date referitoare la starea de nerambursare, ABE, EIPA şi AEVMP solicită ECAI respective o estimare a ratei de neram- bursare pe termen lung aferentă tuturor elementelor care au primit aceeaşi evaluare de credit;

(3)ABE, EIPA şi AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica factorii cantitativi menţionaţi la alineatul (2) litera (a), factorii calitativi menţionaţi la alineatul (2) litera (b) şi valoarea de referinţă menţionată la alineatul (2) litera (c).

SUBSECŢIUNEA 3:Utilizarea evaluărilor de credit ale agenţiilor de creditare a exportului

Art. 137: Utilizarea evaluărilor de credit ale agenţiilor de creditare a exportului

(1)În sensul articolului 114, instituţiile pot utiliza evaluări de credit ale unei agenţii de creditare a exportului desemnată de instituţie, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

b)agenţia de creditare a exportului îşi publică evaluările de credit şi aderă la metodologia agreată de OCDE, iar evaluarea de credit este asociată uneia dintre cele opt prime minime de asigurare pentru export (MEIP) prevăzute de metodologia agreată de OCDE. O instituţie poate revoca desemnarea unei agenţii de creditare a exportului. Instituţia motivează revocarea dacă există indicii concrete care arată că intenţia care stă la baza revocării este reducerea cerinţelor privind adecvarea capitalului.

SECŢIUNEA 4:Utilizarea evaluărilor de credit elaborate de o ECAI pentru determinarea ponderilor de risc

Art. 138: Cerinţe generale

O instituţie poate desemna una sau mai multe ECAI pe care le va utiliza pentru a determina ponderile de risc aplicabile activelor şi elementelor extrabilanţiere. O instituţie poate revoca desemnarea unei ECAI. Instituţia motivează revocarea dacă există indicii concrete care arată că intenţia care stă la baza revocării este reducerea cerinţelor privind adecvarea capitalului. Evaluările de credit nu pot fi utilizate selectiv. O instituţie utilizează evaluările de credit solicitate. Cu toate acestea, o instituţie poate utiliza evaluări de credit nesolicitate în cazul în care ABE confirmă că evaluările de credit nesolicitate ale unei ECAI nu diferă, în ceea ce priveşte calitatea, de evaluările de credit solicitate ale respectivei ECAI. ABE refuză sau revocă respectiva confirmare în special dacă ECAI a utilizat o evaluare de credit nesolicitată pentru a pune presiuni asupra entităţii evaluate astfel încât aceasta să solicite o evaluare a creditului sau alte servicii. Atunci când utilizează evaluări de credit, instituţiile respectă următoarele cerinţe:

g)în cazul expunerilor faţă de instituţii, o instituţie nu utilizează o evaluare de credit efectuată de o ECAI care include ipoteze privind existenţa unui sprijin public implicit, cu excepţia cazului în care respectiva evaluare de credit efectuată de o ECAI se referă la o instituţie deţinută sau înfiinţată şi finanţată de administraţii centrale, administraţii regionale sau autorităţi locale.

În sensul literei (g) de la primul paragraf, în cazul instituţiilor, altele decât instituţiile deţinute sau înfiinţate şi finanţate de administraţii centrale, administraţii regionale sau autorităţi locale, pentru care sunt disponibile numai evaluări de credit efectuate de o ECAI care includ ipoteze privind existenţa unui sprijin public implicit, expunerile faţă de astfel de instituţii sunt tratate ca expuneri faţă de instituţii care nu beneficiază de rating, în conformitate cu articolul 121.

Art. 139: Evaluări de credit pentru un emitent sau o emisiune

(2)În cazul în care nu există o evaluare de credit aplicabilă în mod direct pentru un anumit element, însă există o evaluare de credit pentru un anumit program sau facilitate de emisiune căreia nu îi aparţine elementul ce reprezintă expunerea sau există o evaluare generală de credit pentru emitent, atunci respectiva evaluare de credit se utilizează în oricare dintre cazurile următoare:

b)evaluarea de credit generează o pondere de risc mai redusă decât ar fi cazul dacă expunerea ar fi tratată ca o expunere care nu beneficiază de rating, iar expunerea în cauză:

Art. 140: Evaluări de credit pe termen lung şi pe termen scurt

(2)O evaluare de credit pe termen scurt se aplică doar elementului la care se referă evaluarea de credit pe termen scurt şi nu se utilizează pentru determinarea ponderilor de risc aplicabile altor elemente, cu excepţia situaţiilor următoare:

Art. 141: Elemente denominate în moneda naţională şi într-o monedă străină

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o expunere rezultă din participarea unei instituţii la un împrumut care a fost acordat sau a fost garantat împotriva riscului de convertibilitate şi de transfer de către o bancă multilaterală de dezvoltare menţionată la articolul 117 alineatul (2), cu statut de creditor preferenţial recunoscut pe piaţă, evaluarea de credit pentru elementul denominat în moneda naţională a debitorului poate fi utilizată cu scopul de a obţine o pondere de risc pentru o expunere faţă de acelaşi debitor care este denominată într-o monedă străină.

În sensul primului paragraf, în cazul în care expunerea denominată într-o monedă străină este garantată împotriva riscului de convertibilitate şi de transfer, evaluarea de credit pentru elementul denominat în moneda naţională a debitorului poate fi utilizată numai în scopul ponderării la risc a părţii garantate a expunerii respective. Partea din expunerea respectivă care nu este garantată este ponderată la risc pe baza unei evaluări de credit a debitorului care se referă la un element denominat în respectiva monedă străină.

CAPITOLUL 3:Abordarea bazată pe modele interne de rating

SECŢIUNEA 1:Aprobarea acordată de autorităţile competente pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating

Art. 142: Definiţii

(1)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:

4.«entitate mare reglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care îndeplineşte toate condiţiile următoare:

10.în cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea IRB utilizând propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu articolul 143, protecţia nefinanţată a creditului «recunoscută» înseamnă o protecţie nefinanţată a creditului al cărei efect asupra calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerii-suport este luat în considerare cu ajutorul uneia dintre următoarele metode, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3):

12.«CCF pe baza IRB» înseamnă propriile estimări ale factorului de conversie a creditului.

În sensul punctului 5a de la primul paragraf, la evaluarea pragului de vânzări, cuantumurile se raportează astfel cum figurează în situaţiile financiare auditate ale societăţilor sau, în cazul societăţilor care fac parte din grupuri consolidate, ale grupurilor consolidate ale acestora, în conformitate cu standardul contabil aplicabil întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang a grupului consolidat. Cifrele se bazează pe cuantumurile medii calculate în ultimii trei ani sau pe cele mai recente cuantumuri actualizate o dată la trei ani de către instituţie.

(2)În sensul alineatului (1) punctul 4 litera (b) de la prezentul articol, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.

Art. 143: Aprobare pentru utilizarea abordării IRB

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile pe baza cărora se evaluează dacă utilizarea unui sistem de rating existent pentru alte expuneri suplimentare care nu sunt deja acoperite de sistemul de rating respectiv şi modificările aduse sistemelor de rating sunt semnificative în cadrul abordării IRB.

Art. 144: Evaluarea de către autorităţile competente a unei cereri de utilizare a abordării IRB

(1)Autoritatea competentă acordă unei instituţii aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, inclusiv de a folosi propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie, în conformitate cu articolul 143, numai dacă autoritatea competentă este convinsă că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în prezentul capitol, în special cele prevăzute în secţiunea 6, şi că sistemele instituţiei de administrare şi de rating pentru expunerile la riscul de credit sunt solide şi aplicate cu integritate şi, în special, că instituţia a demonstrat, spre satisfacţia autorităţilor competente, că sunt îndeplinite următoarele criterii:

h)instituţia a încadrat şi încadrează în continuare fiecare expunere din sfera de aplicare a unui sistem de rating într-o clasă de rating sau grupă de risc din cadrul sistemului de rating respectiv;

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologia de evaluare pe care trebuie să o urmeze autorităţile competente atunci când evaluează conformitatea unei instituţii cu cerinţele prevăzute pentru utilizarea abordării IRB.

Art. 145: Experienţa anterioară în utilizarea abordărilor IRB

(2)O instituţie care solicită aprobarea de utilizare a propriilor estimări ale LGD şi ale factorilor de conversie trebuie să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente, că a estimat şi utilizat propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie într-o manieră care a fost, în linii generale, în conformitate cu cerinţele prevăzute în secţiunea 6 privind utilizarea estimărilor proprii ale parametrilor respectivi timp de cel puţin trei ani înainte de a se califica pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi proprii factori de conversie.

(3)În cazul în care instituţia extinde utilizarea abordării IRB după obţinerea aprobării iniţiale, experienţa instituţiei trebuie să fie suficientă pentru a satisface cerinţele de la alineatele (1) şi (2) pentru expunerile suplimentare acoperite. Dacă utilizarea sistemelor de rating este extinsă la expuneri semnificativ diferite de sfera iniţială de aplicare, astfel încât experienţa dobândită nu poate fi considerată suficientă pentru respectarea acestor dispoziţii în ceea ce priveşte expunerile suplimentare, atunci cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se aplică separat pentru expunerile suplimentare.

Art. 146: Măsuri care trebuie luate în cazul în care cerinţele din prezentul capitol nu mai sunt respectate

Art. 147: Metodologia de încadrare a expunerilor în clase de expuneri

(2)Fiecare expunere este încadrată în una dintre următoarele clase de expuneri:

(3)Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la alineatul (2) litera (a):

(4)Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la alineatul (2) litera (b):

(5)Pentru a fi încadrate în clasa expunerilor de tip retail, prevăzută la alineatul (2) litera (d), expunerile respectă următoarele criterii:

a)sunt expuneri faţă de:

(ii)o întreprindere mică sau mijlocie, cu condiţia ca cuantumul total datorat instituţiei, întreprinderii-mamă şi filialelor sale, incluzând orice expunere aflată în stare de nerambursare, de către clientul debitor sau de către grupul debitor de clienţi aflaţi în legătură, dar excluzând expunerile garantate cu bunuri imobile locative, până la valoarea bunurilor imobile, să nu depăşească, din informaţiile deţinute de instituţie, care ia măsurile necesare pentru verificarea cuantumului expunerii respective, suma de 1 milion EUR;

d)fiecare reprezintă o expunere dintr-un număr semnificativ de expuneri care sunt administrate în mod similar.

Prin derogare de la al treilea paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot exclude din clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (ii) împrumuturile acordate persoanelor fizice care au ipotecat mai mult de patru bunuri imobile sau unităţi locative, inclusiv împrumuturile acordate persoanelor fizice menţionate la articolul 108 alineatul (4), şi pot încadra împrumuturile respective într-una dintre clasele de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(5¹)Expunerile de tip retail aparţinând unui tip de expuneri care îndeplinesc toate condiţiile următoare se încadrează în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (i):

e)tratamentul expunerilor încadrate în acest tip de expuneri ca expuneri eligibile de tip retail reînnoibile este în concordanţă cu caracteristicile de risc aferente respectivului tip de expuneri.

(8)În cadrul clasei de expuneri faţă de societăţi prevăzute la alineatul (2) litera (c), instituţiile identifică în mod distinct ca expuneri provenind din finanţări specializate, expunerile care prezintă următoarele caracteristici:

c)sursa principală de rambursare a creditului este reprezentată de venitul generat de activele finanţate şi nu de capacitatea independentă de rambursare a societăţii comerciale în ansamblul său.

(10)Expunerea rezultată din asigurarea protecţiei prin intermediul unui coş de instrumente financiare derivate de credit de tipul «nth-to-default» pentru un coş de expuneri este încadrată în aceeaşi clasă prevăzută la alineatul (2) în care ar fi încadrate şi expunerile din coş, cu excepţia cazului în care expunerile individuale din coş ar fi încadrate în diverse clase de expuneri, situaţie în care expunerea este încadrată în clasa de expuneri faţă de societăţi prevăzută la alineatul (2) litera (c).

(11)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

b)criteriile de determinare a categoriei IPRE, specificând în special care expuneri ADC şi expuneri garantate cu bunuri imobile pot fi sau sunt clasificate drept IPRE.

(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu condiţiile şi criteriile de încadrare a expunerilor în clasele menţionate la alineatul (2) şi, dacă este necesar, pentru a detalia aceste clase de expuneri.

Art. 148: Condiţii de implementare a abordării IRB pentru diferite clase de expuneri şi unităţi operaţionale

(1)O instituţie căreia i se permite să aplice abordarea IRB în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) implementează, împreună cu orice întreprindere-mamă şi filialele sale, abordarea IRB pentru cel puţin una dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) sau litera (g). Odată ce o instituţie a implementat abordarea IRB pentru un anumit tip de expuneri dintr-o clasă de expuneri, instituţia face acest lucru pentru toate expunerile din respectiva clasă de expuneri, cu excepţia cazului în care a primit din partea autorităţii competente aprobarea de a utiliza în permanenţă abordarea standardizată în conformitate cu articolul 150.

(2)Autorităţile competente stabilesc perioada necesară fiecărei instituţii, întreprinderi-mamă şi filiale ale sale pentru a implementa abordarea IRB pentru toate expunerile dintr-o anumită clasă de expuneri pentru diferite tipuri de expuneri din cadrul aceleiaşi unităţi operaţionale şi pentru diferite unităţi operaţionale din cadrul aceluiaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD ori al utilizării CCF pe baza IRB. Această perioadă este cea pe care autorităţile competente o consideră adecvată, în funcţie de natura şi dimensiunea activităţilor instituţiei în cauză sau ale oricărei întreprinderi-mamă şi ale filialelor sale, precum şi în funcţie de numărul şi natura sistemelor de rating care urmează să fie implementate.

(3)Instituţiile implementează abordarea IRB în conformitate cu condiţiile stabilite de autorităţile competente. Autoritatea competentă elaborează aceste condiţii în aşa fel încât să garanteze că flexibilitatea acordată în temeiul alineatului (1) nu este utilizată selectiv cu scopul de a obţine cerinţe de fonduri proprii reduse în ceea ce priveşte acele tipuri de expuneri sau unităţi operaţionale care urmează a fi incluse în abordarea IRB sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD sau al utilizării CCF pe baza IRB.

Art. 149: Condiţii pentru a reveni la utilizarea unor abordări mai puţin sofisticate

(1)O instituţie care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu renunţă la utilizarea acestei abordări pentru a utiliza în schimb abordarea standardizată pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)instituţia a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că utilizarea abordării standardizate nu are ca scop angajarea în arbitraj de reglementare, inclusiv prin reducerea nejustificată a cerinţelor de fonduri proprii, că ea este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea tuturor expunerilor de acest tip ale instituţiei şi că nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii instituţiei sau a capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;

(2)Instituţiile care au obţinut aprobarea prevăzută la articolul 151 alineatul (9) pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi a propriilor factori de conversie, nu revin la utilizarea valorilor LGD şi a factorilor de conversie menţionaţi la articolul 151 alineatul (8), decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a)instituţia a demonstrat în mod satisfăcător autorităţii competente că utilizarea LGD şi a factorilor de conversie prevăzuţi la articolul 151 alineatul (8) pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu este propusă pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii ale instituţiei, ci este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea expunerilor totale de acest tip ale instituţiei şi nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii instituţiei sau asupra capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;

Art. 150: Condiţii de utilizare parţială permanentă

(1)Instituţiile aplică abordarea standardizată în cazul tuturor expunerilor următoare:

b)expunerile încadrate în clase de expuneri sau care aparţin unor tipuri de expuneri dintr-o clasă de expuneri în cazul cărora instituţiile nu au primit aprobarea prealabilă a autorităţilor competente de a utiliza abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate.

O instituţie căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o anumită clasă de expuneri poate, sub rezerva aprobării prealabile a autorităţii competente, să aplice abordarea standardizată pentru anumite tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri, inclusiv expuneri din sucursale străine şi din diferite grupe de expuneri, în cazul în care respectivele tipuri de expuneri nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii şi a profilului de risc.

(1¹)În plus faţă de expunerile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, o instituţie poate, sub rezerva aprobării prealabile a autorităţii competente, să aplice abordarea standardizată pentru următoarele expuneri în cazul în care abordarea IRB se aplică pentru alte tipuri de expuneri din aceeaşi clasă de expuneri:

a)expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre şi faţă de administraţiile regionale, autorităţile locale şi entităţile din sectorul public ale acestora, sub rezerva următoarelor condiţii:

b)expunerile unei instituţii faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă, filiala sa sau o filială a întreprinderii-mamă, cu condiţia ca contrapartea să fie o instituţie sau o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituţie financiară, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate sau o întreprindere legată printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;

c)expunerile între instituţii care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 113 alineatul (7).

SECŢIUNEA 2:Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

SUBSECŢIUNEA 1:Tratament pe tip de clasă de expuneri

Art. 151: Tratament pe clasă de expuneri

(1)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit în cazul expunerilor încadrate într-una dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) sau litera (g) se calculează în conformitate cu subsecţiunea 2, cu excepţia cazului în care respectivele expuneri sunt deduse din fondurile proprii sau sunt supuse tratamentului prevăzut la articolul 72e alineatul (5) primul paragraf.

(2)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate se calculează în conformitate cu articolul 157. În cazul în care o instituţie dispune de drept de recurs deplin împotriva vânzătorului creanţelor achiziţionate, pentru riscul de nerambursare şi riscul de diminuare a valorii creanţei, dispoziţiile prezentului articol, ale articolului 152 şi ale articolului 158 alineatele (1)-(4) în ceea ce priveşte creanţele achiziţionate nu se aplică, iar expunerea este tratată ca o expunere beneficiind de o garanţie reală.

(8)Instituţiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1) şi CCF pe baza SA în conformitate cu articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b) în cazul următoarelor expuneri:

c)expunerile faţă de societăţi mari care nu sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (ii).

În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii) sau litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), cu excepţia expunerilor menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, instituţiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1) şi CCF pe baza SA în conformitate cu articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b), cu excepţia cazului în care li s-a permis să utilizeze propriile estimări ale LGD şi ale CCF pe baza IRB pentru expunerile respective în conformitate cu alineatul (9) de la prezentul articol.

Art. 152: Tratamentul expunerilor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri

(3)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (4) litera (e), instituţiile care calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu capitolul 6 secţiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu, după caz.

(4)Instituţiile care aplică abordarea transparentă de tip look through în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol şi care nu utilizează metodele prevăzute în prezentul capitol sau, după caz, în capitolul 5, pentru toate expunerile-suport ale OPC-ului sau pentru o parte din acestea, calculează valorile expunerilor ponderate la risc şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru toate expunerile-suport respective sau pentru partea respectivă din acestea în conformitate cu următoarele principii:

(5)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituţiile care nu dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în abordarea pe bază de mandat stabilită la articolul 132a alineatul (2). Cu toate acestea, pentru expunerile enumerate la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c) de la prezentul articol, instituţiile aplică abordările stabilite la literele respective.

(8)Instituţiile care nu dispun de date sau informaţii adecvate pentru a calcula valoarea ponderată la risc pentru un OPC în conformitate cu abordările descrise la alineatele (2), (3), (4) şi (5) se pot baza pe calculele efectuate de o terţă parte, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)partea terţă este:

d)un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terţă.

SUBSECŢIUNEA 2:Calculul cuantumurilor expunerilor ponderate la riscul de credit

Art. 153: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi

(1)Sub rezerva aplicării tratamentelor specifice prevăzute la alineatele (2) şi (4), cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi se calculează în conformitate cu următoarele formule:

= funcţia de distribuţie cumulativă a unei variabile aleatorii normale standard, adică N(x) exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero şi varianţa 1, să fie mai mică sau egală cu x;

= inversa funcţiei de distribuţie cumulative pentru o variabilă aleatorie normală standard, adică dacă x = G(z), x exprimă valoarea astfel determinată încât N(x) = z;

= coeficientul de corelaţie, care este definit ca:

= factorul de ajustare în funcţie de scadenţă, care este definit ca:

b = 0,11852 - 0,05478 * lnPD²;

= scadenţa, exprimată în ani şi determinată în conformitate cu articolul 162.

(4)Pentru calcularea ponderilor de risc pentru expunerile faţă de societăţi în cazul cărora cifra de afaceri anuală a grupului consolidat din care face parte respectiva societate este mai mică de 50 de milioane EUR, instituţiile pot folosi formula de corelaţie de la alineatul (1) punctul (iii). În această formulă, S (sales) corespunde cifrei de afaceri anuale exprimate în milioane de euro, unde 5 milioane EUR < = S < = 50 milioane EUR. O cifră de afaceri declarată mai mică de 5 milioane EUR se consideră a fi echivalentă cu 5 milioane EUR. Pentru creanţele achiziţionate, cifra de afaceri anuală totală reprezintă media ponderată a expunerilor individuale din coş.

(5)Pentru expunerile din finanţări specializate pentru care o instituţie nu poate estima PD sau estimările PD ale instituţiei nu îndeplinesc cerinţele prevăzute în secţiunea 6, instituţia atribuie ponderi de risc în conformitate cu tabelul 1, după cum urmează:

(6)În cazul creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, instituţiile respectă cerinţele prevăzute la articolul 184. Pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor care întrunesc şi condiţiile prevăzute la articolul 154 alineatul (5), atunci când aplicarea standardelor de cuantificare a riscurilor prevăzute în secţiunea 6 pentru expunerile faţă de societăţi reprezintă o sarcină excesivă pentru instituţie, se pot aplica standardele prevăzute în secţiunea 6 pentru cuantificarea riscurilor pentru expunerile de tip retail.

(7)În cazul creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, reducerile de preţ de cumpărare rambursabile, garanţiile reale sau garanţiile parţiale care asigură protecţia pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanţei sau al pierderilor provenite din ambele situaţii pot fi considerate drept o protecţie a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanţelor sau de către beneficiarul garanţiei reale sau al garanţiei parţiale, în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preţ de cumpărare rambursabilă şi furnizorul unei garanţii reale sau a unei garanţii parţiale tratează respectiva garanţie drept o expunere faţă de o poziţie care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3.

(8)În cazul în care o instituţie oferă protecţia creditului pentru o serie de expuneri supuse condiţiei potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanşează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coş sunt agregate, mai puţin un număr de n-1 expuneri, unde suma cuantumului pierderilor aşteptate înmulţit cu 12,5 şi al cuantumului ponderat la risc al expunerii nu depăşeşte valoarea nominală a protecţiei furnizate de instrumentul financiar derivat de credit înmulţită cu 12,5. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare. O pondere de risc de 1 250 % se aplică poziţiilor din coş pentru care instituţia nu poate determina ponderea de risc în temeiul Abordării IRB.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituţiile trebuie să ţină cont de factorii menţionaţi la alineatul (5) al doilea paragraf atunci când atribuie ponderi de risc expunerilor din finanţări specializate.

Art. 154: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile de tip retail

(1)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile de tip retail se calculează după următoarele formule:

(3)În cazul expunerilor de tip retail care nu sunt în stare de nerambursare şi care sunt garantate sau parţial garantate cu bunuri imobile locative, un coeficient de corelaţie R de 0,15 înlocuieşte cifra obţinută cu ajutorul formulei coeficientului de corelaţie de la alineatul (1).

(4)În cazul QRRE care nu sunt în stare de nerambursare, un coeficient de corelaţie R de 0,04 înlocuieşte cifra obţinută cu ajutorul formulei coeficientului de corelaţie de la alineatul (1).

(5)Pentru a fi eligibile pentru tratament de tip retail, creanţele achiziţionate respectă cerinţele prevăzute la articolul 180, precum şi următoarele condiţii:

(6)În cazul creanţelor achiziţionate de tip retail, reducerile de preţ de cumpărare rambursabile, garanţiile reale sau garanţiile parţiale care asigură protecţia pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanţei sau al pierderilor provenite din ambele situaţii pot fi considerate drept o protecţie a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanţelor sau de către beneficiarul garanţiei reale sau al garanţiei parţiale, în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preţ de cumpărare rambursabilă şi furnizorul garanţiei reale sau a garanţiei parţiale tratează respectivele garanţii drept o expunere faţă de o poziţie care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3.

Art. 156: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru alte active decât creanţele de tip credit

SUBSECŢIUNEA 3:Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate

Art. 157: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu:

SECŢIUNEA 3:Cuantumurile pierderilor aşteptate

Art. 158: Tratamentul pe tip de expunere

(5)Pierderea aşteptată (EL) şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, precum şi pentru expunerile de tip retail se calculează conform următoarelor formule:

Art. 159: Tratamentul cuantumurilor pierderilor aşteptate, al deficitului conform IRB şi al excedentului conform IRB

(1)Instituţiile deduc cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile menţionate la articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10) din suma tuturor elementelor următoare:

c)alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerilor respective, altele decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

(2)În scopul calculului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile tratează discounturile determinate în conformitate cu articolul 166 alineatul (1) aferente expunerilor bilanţiere achiziţionate atunci când se află în stare de nerambursare în acelaşi fel ca ajustările specifice pentru riscul de credit. Discounturile aferente expunerilor bilanţiere achiziţionate atunci când nu se află în stare de nerambursare nu pot fi incluse în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB. Ajustările specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor aflate în stare de nerambursare nu se utilizează pentru a acoperi cuantumurile pierderilor aşteptate în cazul altor expuneri. Cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile securitizate şi ajustările generale şi specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective nu se includ în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB.

SECŢIUNEA 4:Probabilitatea de nerambursare (PD), pierderile în caz de nerambursare (LGD) şi scadenţa

SUBSECŢIUNEA 1:SUBSECŢIUNEA 1: Expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public

Art. 160: Probabilitatea de nerambursare (PD)

(1)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (b) sau litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolelor 153 şi 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valoarea PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al PD: 0,05 %.

(1¹)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, valoarea PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al PD: 0,03 %.

(2)În cazul expunerilor provenind din creanţe asupra societăţilor, achiziţionate de către instituţie, pentru care aceasta nu poate estima probabilităţile de nerambursare sau pentru care estimările instituţiei cu privire la probabilitatea de nerambursare nu îndeplinesc cerinţele stabilite în secţiunea 6, probabilităţile de nerambursare se determină conform următoarelor metode:

c)o instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile faţă de societăţi şi care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de către aceasta, în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil, poate utiliza estimarea probabilităţii de nerambursare care rezultă din această descompunere.

(6)Pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, PD se stabileşte ca fiind egală cu estimările instituţiei cu privire la pierderile aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. O instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD pentru expunerile faţă de societăţi şi care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor în PD şi LGD într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil poate utiliza estimările PD care rezultă din descompunerea respectivă. În calculul PD, instituţiile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4.

Art. 161: Pierderea în caz de nerambursare (LGD)

(1)Instituţiile trebuie să utilizeze următoarele valori ale pierderilor în caz de nerambursare:

(2)Pentru riscul de diminuare a valorii creanţei şi riscul de nerambursare, în cazul în care o instituţie a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile faţă de societăţi şi poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de instituţie, în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil, se poate utiliza estimarea pierderii în caz de nerambursare pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de instituţie.

(4)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolului 153 alineatul (1) punctul (iii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valorile LGD care sunt utilizate pentru fiecare expunere ca date de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate nu sunt mai mici decât următoarele valori ale pragului minim al LGD, calculate în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol.

(5)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, şi în special în sensul articolului 153 alineatul (1) punctul (iii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valoarea LGD utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate pentru expunerile fără o FCP eligibilă nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al LGD: 5 %.

(6)În sensul alineatului (4) de la prezentul articol, pragurile minime ale LGD din tabelul 1 de la alineatul respectiv pentru expunerile garantate integral cu o protecţie finanţată a creditului eligibilă se aplică atunci când valoarea protecţiei finanţate a creditului, după aplicarea ajustărilor de volatilitate Hc şi Hfx în cauză, în conformitate cu articolul 230, este egală sau mai mare decât valoarea expunerii-suport.

(7)În cazul în care o instituţie care utilizează propriile estimări ale LGD pentru un anumit tip de expuneri negarantate faţă de societăţi şi expuneri negarantate faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public nu este în măsură să ia în considerare, în propriile estimări ale LGD, efectul protecţiei finanţate a creditului care garantează una dintre expunerile de acest tip din cauza lipsei de date privind recuperările pentru respectiva protecţie finanţată a creditului, instituţia este autorizată să aplice formula prevăzută la articolul 230, cu excepţia faptului că LGDU din formula respectivă este propria estimare a LGD a instituţiei pentru expunerile negarantate. În acest caz, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în conformitate cu capitolul 4, iar propria estimare a LGD a instituţiei utilizată ca LGDU se calculează pe baza pierderii subiacente, excluzând orice recuperări provenite din respectiva protecţie finanţată a creditului.

Art. 162: Scadenţa

(2)În cazul expunerilor pentru care o instituţie aplică propriile estimări ale LGD, valoarea scadenţei (M) se calculează utilizând perioade exprimate în ani, astfel cum se prevede la prezentul alineat şi sub rezerva alineatelor (3), (4) şi (5) de la prezentul articol. M nu depăşeşte cinci ani, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 384 alineatul (2), în care se utilizează M specificată la alineatul respectiv. M se calculează, în fiecare dintre următoarele cazuri, după cum urmează:

d²)pentru un acord-cadru de compensare care include mai multe dintre tipurile de tranzacţii corespunzătoare literei (c), (d) sau (da) de la prezentul alineat, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este cel puţin cea mai lungă perioadă de deţinere, exprimată în ani, aplicabilă pentru astfel de tranzacţii, astfel cum se prevede la articolul 224 alineatul (2), şi anume fie 10, fie 20 de zile, după caz; pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;

e)pentru o instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale probabilităţii de nerambursare pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, în cazul sumelor trase, scadenţa este egală cu scadenţa medie ponderată a expunerilor provenind din creanţele achiziţionate şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile. Aceeaşi valoare a scadenţei se aplică şi sumelor neutilizate din cadrul unei facilităţi de cumpărare ferme, cu condiţia ca facilitatea de cumpărare să prevadă angajamente efective, situaţii în care se declanşează rambursarea anticipată sau alte elemente care să protejeze instituţia cumpărătoare împotriva unei deteriorări viitoare semnificative a calităţii creanţelor pe care este obligată să le cumpere până la scadenţa facilităţii. În lipsa unor astfel de protecţii efective, pentru sumele neutilizate, scadenţa se calculează ca suma dintre cea mai îndelungată scadenţă a unei creanţe potenţiale conform contractului de cumpărare şi scadenţa reziduală a facilităţii de cumpărare şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile;

g)în cazul instituţiilor care determină valorile expunerilor utilizând metoda modelelor interne prevăzută în capitolul 6 secţiunea 6, pentru expunerile cărora li se aplică metoda respectivă şi care sunt incluse într-un set de compensare în care scadenţa celui mai îndelungat contract este mai mare de un an, scadenţa se calculează conform următoarei formule:

i)în cazul instituţiilor care utilizează abordările menţionate la articolul 382a alineatul (1) litera (a) sau (b) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA al tranzacţiilor cu o anumită contraparte, M nu este mai mare de 1 în formula prevăzută la articolul 153 alineatul (1) punctul (iii) în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte pentru aceleaşi tranzacţii, astfel cum se menţionează la articolul 92 alineatul (4) litera (a) sau (g), după caz;

(3)În cazul în care documentaţia impune recalcularea zilnică a marjei şi reevaluarea zilnică şi include clauze care permit lichidarea sau compensarea rapidă a garanţiilor reale în caz de nerambursare sau de imposibilitate de refacere a marjei, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este de cel puţin o zi pentru:

În sensul capitolului 3, în special în ceea ce priveşte articolul 160 alineatul (1), articolul 161 alineatul (4), articolul 164 alineatul (4) şi articolul 166 alineatul (8c), în cazul în care o expunere este acoperită de o garanţie eligibilă furnizată de o administraţie centrală sau de o bancă centrală sau de BCE, pragurile minime ale PD, LGD şi CCF nu se aplică părţii expunerii care este acoperită de garanţia respectivă. Cu toate acestea, partea expunerii care nu este acoperită de garanţia respectivă este supusă pragurilor minime ale PD, LGD şi CCF în cauză.

SUBSECŢIUNEA 2:Expunerile de tip retail

Art. 163: Probabilitatea de nerambursare (PD)

(1)Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii şi a cuantumurilor pierderii aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolelor 154 şi 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate este valoarea cea mai mare dintre PD pe un an asociată cu clasa de rating sau grupa de risc internă a debitorului în care se încadrează expunerea de tip retail şi următoarele valori ale pragului minim al PD:

(3)În cazul riscului de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate, probabilitatea de nerambursare este egală cu estimările pierderii aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. Dacă o instituţie poate descompune propriile estimări ale pierderii aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră fiabil, se poate utiliza estimarea probabilităţii de nerambursare.

Art. 164: Pierderea în caz de nerambursare (LGD)

(1)Instituţiile furnizează propriile estimări ale LGD, cu respectarea cerinţelor prevăzute în secţiunea 6 din prezentul capitol şi cu aprobarea autorităţilor competente, acordată în conformitate cu articolul 143. În cazul riscului de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate se foloseşte valoarea LGD de 100 %. Dacă o instituţie poate descompune, în mod fiabil, în PD şi LGD estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate, instituţia poate utiliza propriile sale estimări ale LGD.

(4)Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor de tip retail şi în special în temeiul articolului 158 alineatul (1) punctul (ii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valorile LGD pentru fiecare expunere utilizate ca date de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu sunt mai mici decât valorile pragului minim al LGD prevăzute în tabelul 1, calculate în conformitate cu alineatul (4a) de la prezentul articol:

Pragurile minime ale LGD (LGDfloor) pentru expunerile de tip retail
Expunere fără FCP (LGDU-floor)		Expunere garantată cu o FCP (LGDS-floor)
Expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative	nu se aplică	Expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative	5 %
QRRE	50 %	QRRE	nu se aplică
Altă expunere de tip retail	30 %	Altă expunere de tip retail garantată cu garanţii financiare	0 %
		Altă expunere de tip retail garantată cu creanţe	10 %
		Altă expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative sau comerciale	10 %
		Altă expunere de tip retail garantată cu alte garanţii reale corporale	15 %

(4¹)În scopul alineatului (4), se aplică următoarele:

b)cu excepţia expunerilor de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragurile minime ale LGD din tabelul 1 de la alineatul (4) de la prezentul articol se aplică expunerilor garantate integral cu o protecţie finanţată a creditului în cazul cărora valoarea FCP, după aplicarea ajustărilor de volatilitate relevante în conformitate cu articolul 230, este egală cu valoarea expunerii-suport sau mai mare decât aceasta; în scopul aplicării ajustărilor aferente relevante, Hc şi Hfx, în conformitate cu articolul 230, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului capitol;

(5)Statele membre desemnează o autoritate pentru a fi responsabilă cu aplicarea alineatului (6). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea şi schimbul de informaţii între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, se impune autorităţilor să coopereze îndeaproape şi să partajeze toate informaţiile care pot fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligaţiilor impuse autorităţii desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acţiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată, precum şi asigurarea faptului că interacţiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament şi al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

(6)Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a şi a oricăror altor indicatori relevanţi şi ţinând seama de perspectivele de evoluţie a pieţelor de bunuri imobile, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, dacă valorile pragului minim al LGD prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol sunt adecvate pentru expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile locative sau alte expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective.

În cazul în care, pe baza evaluării menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) concluzionează că valorile pragului minim al LGD menţionate la alineatul (4) nu sunt adecvate, precum şi în cazul în care consideră că caracterul neadecvat al valorilor pragului minim al LGD ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate stabili valori mai mari ale pragului minim al LGD pentru expunerile respective situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective. Aceste valori mai mari ale pragului minim al LGD pot fi aplicate, de asemenea, la nivelul unuia sau mai multor segmente imobiliare ale expunerilor respective.

(8)ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica condiţiile de care ţine seama autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) atunci când evaluează caracterul adecvat al valorilor pierderilor în caz de nerambursare ca parte a evaluării menţionate la alineatul (6).

(9)CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 şi în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autorităţile desemnate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, cu privire la următoarele:

SECŢIUNEA 5:Valoarea expunerii

Art.166: Expuneri faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expuneri de tip retail

(1)Cu excepţia cazului în care se specifică altfel, valoarea expunerii pentru expunerile bilanţiere este valoarea contabilă măsurată fără a ţine seama de ajustările pentru riscul de credit efectuate.

(4)Valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe perioada contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) (a cărei probabilitate de exercitare este certă într-o măsură rezonabilă). Dacă o parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a activului care face obiectul contractului de leasing şi dacă această obligaţie de plată îndeplineşte setul de condiţii prevăzut la articolul 201 cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii, prevăzute la articolul 213, obligaţia de plată poate fi recunoscută ca protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4.

(7)În cazul unei expuneri sub formă de titluri sau mărfuri vândute, gajate sau date cu împrumut în cadrul tranzacţiilor de răscumpărare, sau al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii este valoarea titlurilor sau a mărfurilor, determinată în conformitate cu articolul 24. Dacă se utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare (Financial Collateral Comprehensive Method) prevăzută la articolul 223, valoarea expunerii se majorează cu ajustarea de volatilitate corespunzătoare unor astfel de titluri sau mărfuri, astfel cum prevede articolul respectiv. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii se poate determina fie în conformitate cu capitolul 6, fie în conformitate cu articolul 220 alineatul (2).

(8)Valoarea expunerii elementelor extrabilanţiere care nu sunt contracte, astfel cum sunt enumerate în anexa II, se calculează utilizând fie CCF pe baza IRB, fie CCF pe baza SA, în conformitate cu alineatele (8a) şi (8b) de la prezentul articol şi cu articolul 151 alineatul (8).

(8¹)În cazul unei expuneri pentru care instituţia nu a primit autorizarea de a utiliza CCF pe baza IRB, CCF aplicabil este CCF pe baza SA prevăzut în capitolul 2 pentru aceleaşi tipuri de elemente, astfel cum se prevede la articolul 111. Cuantumul la care trebuie aplicat CCF pe baza SA este valoarea cea mai mică dintre valoarea cuantumului angajat, dar netras, şi valoarea care reflectă orice posibilă constrângere privind disponibilitatea facilităţii, inclusiv existenţa unei limite superioare a cuantumului potenţial al creditului care este legată de fluxul de numerar raportat al debitorului. În cazul în care o facilitate este supusă unor astfel de constrângeri, instituţia dispune de suficiente proceduri de monitorizare şi gestionare a liniei de credit pentru a sprijini existenţa constrângerii respective.

(8²)Sub rezerva aprobării autorităţilor competente, instituţiile care îndeplinesc cerinţele pentru a utiliza CCF pe baza IRB, astfel cum se specifică în secţiunea 6, utilizează CCF pe baza IRB pentru expunerile provenite din angajamente reînnoibile netrase tratate conform abordării IRB, cu condiţia ca expunerile respective să nu facă obiectul unui CCF pe baza SA de 100 % conform abordării standardizate. CCF pe baza SA se utilizează pentru:

b)expunerile în cazul cărora cerinţele minime pentru calcularea CCF pe baza IRB, astfel cum sunt specificate în secţiunea 6, nu sunt îndeplinite de instituţie sau în cazul cărora autoritatea competentă nu a permis utilizarea CCF pe baza IRB.

În sensul prezentului articol, un angajament este considerat «reînnoibil» atunci când acesta îi permite unui debitor să obţină un împrumut în cadrul căruia debitorul dispune de flexibilitatea de a decide cât de des şi la ce intervale să facă trageri din împrumut, permiţând tragerea, rambursarea şi tragerea din nou de către debitor a împrumuturilor care i-au fost acordate. Acordurile contractuale care permit plăţi anticipate şi, ulterior, noi trageri ale plăţilor anticipate respective sunt considerate reînnoibile.

(8³)Atunci când CCF pe baza IRB se utilizează exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor provenite din angajamente reînnoibile altele decât expunerile atribuite clasei de expuneri în conformitate cu articolul 147 alineatul (2) litera (a), în special în temeiul articolului 153 alineatul (1), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valoarea pentru fiecare expunere utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al cuantumului ponderat la risc al expunerii şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât suma dintre:

SECŢIUNEA 6:Cerinţe pentru utilizarea abordării IRB

SUBSECŢIUNEA 1:Sisteme de rating

Art. 169: Principii generale

(3)În cazul în care o instituţie utilizează estimări directe ale parametrilor de risc pentru debitori individuali sau expuneri, acestea pot fi considerate ca fiind estimări alocate claselor de pe o scală continuă de rating.

Art. 170: Structura sistemelor de rating

(1)Structura sistemelor de rating pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public respectă următoarele cerinţe:

d)instituţiile care deţin portofolii concentrate pe un anumit segment de piaţă şi într-un anumit interval al riscului de nerambursare trebuie să dispună de un număr suficient de clase de rating în cadrul intervalului respectiv pentru a evita concentrarea excesivă a debitorilor într-o anumită clasă de rating. Concentrările semnificative dintr-o singură clasă de rating trebuie justificate prin dovezi empirice convingătoare din care să rezulte că respectiva clasă de rating a debitorilor acoperă un interval rezonabil de îngust al PD şi că riscul de nerambursare aferent tuturor debitorilor din această clasă de rating se încadrează în intervalul respectiv;

e)pentru a i se permite de către autoritatea competentă să folosească propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare în vederea determinării cerinţelor de fonduri proprii, un sistem de rating trebuie să includă o scală de rating a tranzacţiilor distinctă, care să reflecte exclusiv caracteristicile asociate pierderii în caz de nerambursare ale tranzacţiilor. Definiţia clasei de rating a tranzacţiilor trebuie să includă atât descrierea modului de încadrare a expunerilor în clasa respectivă, cât şi a criteriilor utilizate pentru a distinge nivelul de risc aferent fiecărei clase de rating;

(2)Instituţiile care utilizează metodele stabilite la articolul 153 alineatul (5) pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate sunt exceptate de la obligaţia de a avea o scală de rating a debitorilor care să reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare asociat debitorilor pentru aceste expuneri. Instituţiile respective trebuie să dispună, pentru aceste expuneri, de cel puţin 4 clase de rating pentru debitorii care nu se află în stare de nerambursare şi de cel puţin o clasă pentru debitorii care se află în stare de nerambursare.

(3)Structura sistemelor de rating pentru expunerile de tip retail respectă următoarele cerinţe:

(4)La încadrarea expunerilor în clase de risc sau grupe de risc, instituţiile trebuie să ia în considerare următorii factori de risc:

Art. 171: Încadrarea în clase de rating sau grupe de risc

(1)O instituţie trebuie să utilizeze definiţii, procese şi criterii specifice pentru a încadra expunerile în clase de rating sau grupe de risc în cadrul unui sistem de rating, care să respecte următoarele cerinţe:

(2)La încadrarea debitorilor şi tranzacţiilor în clase de rating sau grupe de risc, o instituţie trebuie să ia în considerare toate informaţiile relevante. Informaţiile trebuie să fie actuale şi să permită instituţiei să previzioneze performanţa viitoare a expunerii. O instituţie trebuie să fie cu atât mai prudentă la încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc de debitori şi tranzacţii, cu cât dispune de mai puţine informaţii. Dacă utilizează un rating extern ca factor principal în alocarea unui rating intern, instituţia trebuie să se asigure că ia în considerare şi alte informaţii relevante.

(3)Instituţiile utilizează un orizont de timp de peste un an la atribuirea ratingurilor. Un rating al debitorului reprezintă evaluarea de către instituţie a capacităţii şi a disponibilităţii debitorului de a respecta contractul, în pofida unor condiţii economice nefavorabile sau a producerii unor evenimente neprevăzute. Sistemele de rating sunt concepute astfel încât schimbările idiosincratice şi schimbările specifice sectorului, atunci când acestea reprezintă factori de risc semnificativi pentru tipul de expunere, să fie un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating sau grupă de risc în alta. Efectele ciclurilor economice pot fi, de asemenea, un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating sau grupă de risc în alta.

Art. 172: Încadrarea expunerilor

(1)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, încadrarea acestora se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:

e)expunerile distincte faţă de acelaşi debitor trebuie încadrate în aceeaşi clasă de rating al debitorului, indiferent de diferenţele existente în natura fiecărei tranzacţii specifice. Cu toate acestea, expunerile distincte pot conduce la încadrarea aceluiaşi debitor în mai multe clase de rating, în următoarele cazuri:

(3)În ceea ce priveşte încadrarea într-o clasă de rating sau într-o grupă de risc, instituţiile trebuie să formalizeze situaţiile în care raţionamentul profesional poate prima asupra datelor de intrare sau de ieşire din procesul de încadrare, precum şi informaţiile privind personalul responsabil cu aprobarea priorităţii raţionamentului uman. Instituţiile trebuie să formalizeze aceste modificări şi să consemneze în scris personalul responsabil în acest sens. Instituţiile trebuie să analizeze performanţa expunerilor ale căror încadrări au fost modificate. Această analiză include o evaluare a performanţei expunerilor ale căror ratinguri au fost modificate de către o anumită persoană, care preia responsabilitatea întregului personalul responsabil.

Art. 173: Integritatea procesului de încadrare

(1)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, procesul de încadrare îndeplineşte următoarele cerinţe:

(2)În cazul expunerilor de tip retail, o instituţie trebuie să reexamineze cel puţin anual încadrările debitorilor şi ale tranzacţiilor şi să ajusteze încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale, sau să reexamineze caracteristicile pierderilor şi situaţia incidentelor de neplată pentru fiecare grupă de risc identificată, după caz. O instituţie trebuie, de asemenea, să revizuiască cel puţin anual, pe baza unui eşantion reprezentativ, situaţia expunerilor individuale din fiecare grupă de risc, ca mijloc de a se asigura că expunerile sunt în continuare corect încadrate şi să ajusteze încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare de stabilire a metodologiilor care se aplică autorităţilor competente pentru a verifica integritatea procesului de încadrare şi pentru evaluarea regulată şi independentă a riscurilor.

Art. 174: Utilizarea modelelor

e)instituţia trebuie să utilizeze raţionamentul profesional şi supravegherea umană în completarea modelului statistic, pentru a revizui încadrările efectuate pe baza modelului şi a se asigura că modelul este utilizat în mod adecvat. Procedurile de revizuire trebuie să urmărească identificarea şi limitarea erorilor asociate unor deficienţe ale modelului. Raţionamentele profesionale trebuie să ţină seama de toate informaţiile relevante pe care modelul nu le ia în considerare. Instituţia trebuie să formalizeze modul în care trebuie îmbinate raţionamentul profesional şi rezultatele modelului.

Art. 175: Documentaţia sistemelor de rating

(2)Instituţia formalizează motivele şi analiza pe care se bazează alegerea criteriilor de rating. Instituţia formalizează toate modificările majore aduse procesului de rating al riscului, documentaţia respectivă permiţând identificarea modificărilor aduse procesului de rating al riscului în urma ultimei revizuiri efectuate de autorităţile competente. Este formalizat, de asemenea, modul în care se organizează alocarea pe clase de rating şi grupe de risc, inclusiv procesul de acordare a ratingurilor şi structura controlului intern.

(4)În cazul în care utilizează modele statistice în procesul de rating, instituţia formalizează metodologiile aferente acestora. Documentaţia trebuie:

(5)În cazul în care o instituţie a obţinut un sistem de rating, sau un model utilizat în cadrul unui sistem de rating, de la un furnizor terţ, iar furnizorul refuză sau restricţionează accesul instituţiei la informaţiile referitoare la metodologia sistemului de rating sau a modelului respectiv, sau la datele de bază utilizate pentru elaborarea metodologiei sau a modelului respectiv, invocând drepturi de proprietate asupra acestor informaţii, instituţia în cauză trebuie să demonstreze autorităţii competente, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de prezentul articol.

Art. 176: Păstrarea datelor

(2)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, instituţiile colectează şi păstrează:

(3)În cazul expunerilor pentru care prezentul capitol permite utilizarea propriilor estimări ale LGD sau utilizarea CCF pe baza IRB, dar pentru care instituţiile nu utilizează propriile estimări ale LGD sau CCF pe baza IRB, instituţiile colectează şi păstrează date privind comparaţiile dintre valorile efective ale LGD şi valorile stabilite la articolul 161 alineatul (1), precum şi dintre valorile efective ale CCF şi valorile CCF pe baza SA stabilite la articolul 166 alineatul (8a).

(4)Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie colectează şi păstrează:

(5)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile colectează şi păstrează:

Art. 177: Simulările de criză (stress tests) utilizate la evaluarea adecvării capitalului

(2)O instituţie trebuie să efectueze cu regularitate o simulare de criză pentru riscul de credit pentru a evalua efectul anumitor condiţii specifice asupra cerinţelor sale totale de capital pentru riscul de credit. Simularea de criză este aleasă de către instituţie, şi face obiectul procesului de supraveghere. Simularea de criză utilizată trebuie să fie semnificativă şi să ia în considerare efectele unor scenarii de recesiune gravă, dar plauzibilă. Instituţia trebuie să evalueze migraţia ratingurilor sale în scenariile simulării de criză. Portofoliile testate în simularea de criză trebuie să conţină marea majoritate a expunerilor instituţiei.

SUBSECŢIUNEA 2:Cuantificarea riscului

Art. 178: Intrarea în stare de nerambursare a unui debitor sau a unei facilităţi de credit

(1)Se consideră că un debitor se află în stare de nerambursare atunci când are loc cel puţin una dintre următoarele situaţii:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b) se aplică următoarele:

(3)În sensul alineatului (1) litera (a), elementele care trebuie considerate indicii ale improbabilităţii de plată includ următoarele:

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă trebuie să stabilească pragul menţionat la alineatul (2) litera (d).

(7)ABE emite ghiduri cu privire la aplicarea prezentului articol. Respectivele ghiduri se adoptă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 179: Cerinţe generale privind estimarea

(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe:

a)estimările proprii ale unei instituţii cu privire la parametrii de risc: probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie şi pierderea aşteptată trebuie să ia în considerare toate datele, informaţiile şi metodele relevante. Estimările se obţin utilizând experienţa istorică şi dovezile empirice şi nu se bazează numai pe considerente derivate din raţionamentul profesional. Estimările trebuie să fie plauzibile şi intuitive şi să se bazeze pe principalii factori care determină evoluţia parametrilor de risc respectivi. Estimările unei instituţii trebuie să fie cu atât mai prudente, cu cât aceasta dispune de mai puţine date.

b)o instituţie trebuie să fie în măsură să furnizeze un istoric, în funcţie de factorii pe care îi consideră determinanţi pentru evoluţia parametrilor de risc, al experienţei sale în materie de pierderi, exprimat prin frecvenţa stărilor de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie sau pierdere, în cazul în care se utilizează estimări ale pierderii aşteptate. Estimările instituţiei trebuie să fie reprezentative pentru experienţa pe termen lung;

c)orice modificări ale practicilor de creditare sau ale procesului de recuperare a sumelor datorate, intervenite în perioadele de observare menţionate la articolul 180 alineatul (1) litera (h) şi alineatul (2) litera (e), la articolul 181 alineatul (1) litera (j) şi alineatul (2) şi la articolul 182 alineatele (2) şi (3), trebuie să fie luate în considerare. Estimările unei instituţii trebuie să ţină seama de implicaţiile progresului tehnologic şi ale noilor date, sau ale altor informaţii, pe măsură ce acestea devin disponibile. Instituţiile trebuie să-şi revizuiască estimările cel puţin anual şi atunci când apar noi informaţii;

d)populaţia de expuneri reprezentată în datele utilizate pentru estimare, normele de creditare utilizate la momentul generării datelor şi alte caracteristici relevante trebuie să fie comparabile cu cele ale expunerilor şi ale normelor instituţiei. Condiţiile economice sau de piaţă pe care se bazează datele trebuie să fie relevante pentru condiţiile curente şi pentru evoluţia previzibilă a acestora. Numărul de expuneri incluse în eşantion şi perioada la care se referă datele utilizate pentru cuantificare trebuie să fie suficiente pentru a oferi instituţiei asigurarea acurateţei şi a solidităţii estimărilor sale.

f)pentru a evita denaturările rezultatelor, o instituţie include ajustări adecvate în estimările sale, în măsura în care este posibil; după includerea unei ajustări adecvate, instituţia adaugă estimărilor sale o marjă de prudenţă suficientă, asociată intervalului aşteptat al erorilor de estimare; în cazul în care metodele şi datele sunt considerate ca fiind mai puţin satisfăcătoare, intervalul preconizat al erorilor este mai mare, iar marja de prudenţă este, de asemenea, mai mare.

În cazul în care instituţiile utilizează pentru calculul ponderilor de risc estimări diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, această situaţie trebuie să fie formalizată şi să aibă un caracter rezonabil. Dacă instituţiile pot demonstra autorităţilor competente că în ceea ce priveşte datele colectate înainte de 1 ianuarie 2007 au fost efectuate ajustări adecvate pentru a obţine o echivalenţă substanţială cu definiţia stării de nerambursare prevăzută la articolul 178 sau cu pierderea, autorităţile competente pot permite instituţiilor o anumită flexibilitate în aplicarea standardelor cerute pentru date.

(2)În cazul în care o instituţie utilizează date centralizate provenind de la mai multe instituţii, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

Art. 180: Cerinţe specifice privind estimarea probabilităţii de nerambursare

(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimarea PD în cazul expunerilor faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, al expunerilor faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, al expunerilor faţă de instituţii şi al expunerilor faţă de societăţi:

c)dacă o instituţie obţine, pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, estimările medii pe termen lung ale probabilităţilor de nerambursare şi ale pierderilor în caz de nerambursare din estimarea pierderii aşteptate, precum şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie conform cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la articolul 181 alineatul (1) litera (a);

e)în măsura în care o instituţie utilizează, pentru estimarea PD, date din experienţa proprie în materie de nerambursare, estimările ţin seama de normele de subscriere curente şi de orice diferenţe existente între sistemul de rating care a generat datele şi sistemul actual de rating; în cazul în care normele de subscriere sau sistemele de rating s-au modificat, după includerea unei ajustări adecvate, instituţia adaugă o marjă mai mare de prudenţă în estimarea sa privind PD legată de gama preconizată de erori de estimare care nu este deja acoperită de ajustarea adecvată;

f)în măsura în care o instituţie asociază sau pune în corespondenţă clasele interne de rating cu cele ale scalei utilizate de o ECAI sau de organizaţii similare şi apoi atribuie claselor sale de rating rata de nerambursare observată la clasele organizaţiilor externe, punerea în corespondenţă trebuie să se bazeze pe comparaţia dintre criteriile interne de rating şi criteriile utilizate de organizaţiile externe şi dintre ratingurile interne şi cele externe acordate debitorilor comuni. Instituţia trebuie să evite orice distorsiuni sau incoerenţe în procesul de punere în corespondenţă sau în datele-suport. Criteriile organizaţiei externe care stau la baza datelor utilizate pentru cuantificare trebuie să ţină seama exclusiv de riscul de nerambursare şi să nu reflecte caracteristicile tranzacţiei. Analiza efectuată de instituţie trebuie să includă o comparaţie a definiţiilor utilizate pentru starea de nerambursare, cu respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 178. Instituţia trebuie să formalizeze baza utilizată pentru punerea în corespondenţă.

i)indiferent de metoda utilizată pentru estimarea PD, instituţiile estimează o PD pentru fiecare clasă de rating pe baza mediei istorice observate a ratei de nerambursare pe un an, care este o medie aritmetică bazată pe numărul de debitori (ponderată în funcţie de număr); nu sunt permise alte abordări, inclusiv mediile ponderate în funcţie de expuneri.

În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, instituţiile care nu au primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD sau de a utiliza CCF pe baza IRB pot utiliza, atunci când aplică abordarea IRB, date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, se aplică următoarele cerinţe:

c)instituţiile trebuie să considere datele interne utilizate pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc ca fiind principala sursă de informaţii pentru estimarea caracteristicilor pierderilor. Instituţiile pot utiliza date externe (inclusiv date centralizate) sau modele statistice pentru cuantificare, cu condiţia să existe ambele legături puternice de mai jos:

d)dacă o instituţie obţine estimările medii pe termen lung ale probabilităţii de nerambursare şi ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile de tip retail dintr-o estimare a pierderilor totale şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie consecvent cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la articolul 181 alineatul (1) litera (a);

f)instituţiile trebuie să identifice şi să analizeze modificările aşteptate ale parametrilor de risc de-a lungul duratei de viaţă a expunerilor din credite (efectele maturizării expunerii - seasoning effects).

În sensul literei (e) de la primul paragraf, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, atunci când aplică abordarea IRB, instituţiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologiile în conformitate cu care autorităţile competente evaluează metodologia utilizată de o instituţie pentru estimarea PD în temeiul articolului 143.

Art. 181: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare

(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare:

b)instituţiile utilizează estimările pierderii în caz de nerambursare care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale pierderii în caz de nerambursare la un nivel constant per clasă de rating sau grupă de risc în timp, instituţiile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc per clasă de rating sau grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului.

f)în măsura în care estimările LGD ţin seama de existenţa unei protecţii finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, instituţiile stabilesc cerinţe interne cu privire la administrarea, securitatea juridică şi gestionarea riscurilor în legătură cu respectiva protecţie finanţată a creditului, iar cerinţele respective sunt, în general, în concordanţă cu cele prevăzute în capitolul 4 secţiunea 3 subsecţiunea 1;

h)în cazul specific al expunerilor aflate deja în stare de nerambursare, instituţia trebuie să utilizeze suma celor mai bune estimări proprii ale pierderii aşteptate pentru fiecare expunere, având în vedere condiţiile economice curente şi situaţia expunerii, precum şi estimările proprii privind creşterea ratei de pierderi cauzate de posibile pierderi suplimentare neaşteptate în cursul perioadei de recuperare, şi anume între data la care s-a înregistrat neplata şi lichidarea finală a expunerii;

j)pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările LGD se bazează pe date care acoperă cel puţin cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date; dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile pot:

c)să utilizeze date de referinţă externe şi interne pentru a estima pierderile în caz de nerambursare pentru creanţele de tip retail achiziţionate.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

b)condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă poate permite unei instituţii, în temeiul alineatului (2), să utilizeze date relevante care acoperă o perioadă de doi ani, atunci când aplică abordarea IRB.

(5)În scopul calculării pierderii, ABE emite, până la 31 decembrie 2025, ghiduri actualizate, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la următoarele:

Art. 182: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorilor de conversie

b)instituţiile utilizează estimările factorului de conversie care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale factorilor de conversie la un nivel constant pe clasă de rating sau pe grupă de risc în timp, instituţiile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc pe clasă de rating sau pe grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului;

d)în vederea efectuării propriilor estimări ale factorilor de conversie, instituţiile trebuie să ia în considerare propriile politici şi strategii specifice adoptate în ceea ce priveşte monitorizarea conturilor şi procesarea plăţilor. Instituţiile trebuie să ia în considerare, de asemenea, propria capacitate şi disponibilitate de a împiedica noi trageri în circumstanţe apropiate stării de nerambursare, precum încălcarea angajamentelor contractuale sau alte evenimente asociate stărilor tehnice de nerambursare;

h)CCF pe baza IRB ai instituţiilor se bazează pe date de referinţă care reflectă caracteristicile debitorului, ale facilităţii şi ale practicii de administrare bancară aferente expunerilor cărora li se aplică estimările.

(1¹)În sensul literei (h) de la alineatul (1), CCF pe baza IRB aplicaţi anumitor expuneri nu se bazează pe date care reunesc efectele unor caracteristici disparate sau pe date provenite din expuneri care prezintă caracteristici de risc semnificativ diferite. CCF pe baza IRB se bazează pe segmente cu un nivel adecvat de omogeneitate. În acest scop, următoarele practici sunt permise numai pe baza unei examinări şi a unei justificări detaliate de către o instituţie:

(1²)În sensul alineatului (1a) litera (d), instituţiile demonstrează autorităţilor competente că înţeleg în detaliu impactul modificărilor gamei de produse a clienţilor asupra seturilor de date de referinţă privind expunerile şi asupra CCF pe baza IRB asociaţi şi că impactul respectiv este nesemnificativ sau a fost atenuat în mod eficace în cadrul procesului lor de estimare. În acest sens, următoarele practici nu sunt considerate adecvate:

(2)Pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările factorilor de conversie trebuie să se bazeze pe date acoperind o perioadă de minimum cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date. Dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.

(3)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile pot lua în considerare tragerile viitoare din credite fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii ale pierderii în caz de nerambursare.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

b)condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă poate permite unei instituţii să utilizeze date relevante care acoperă o perioadă de doi ani, atunci când aplică pentru prima dată abordarea IRB.

Art. 183: Cerinţe privind evaluarea efectului protecţiei nefinanţate a creditului pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expunerile faţă de societăţi în cazul cărora se utilizează estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare, precum şi pentru expunerile de tip retail

(1)În ceea ce priveşte garanţii eligibili şi garanţiile eligibile se aplică următoarele cerinţe:

d)garanţia este necondiţionată;

În sensul literei (d) de la primul paragraf, «garanţie necondiţionată» înseamnă o garanţie în cazul căreia contractul de protecţie a creditului nu conţine nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituţiei creditoare şi care ar putea exonera garantul de obligaţia de a plăti în timp util în caz de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale de către debitor sau în cazul în care debitorul iniţial nu efectuează o plată la scadenţă. O clauză a contractului de protecţie a creditului care prevede că o îndeplinire deficitară a obligaţiei de diligenţă sau o fraudă comisă de instituţia creditoare anulează sau diminuează gradul de acoperire al garanţiei oferite de garant nu împiedică considerarea garanţiei respective ca fiind necondiţionată.

(1¹)Instituţiile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului utilizând fie abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, în conformitate cu prezentul articol şi cu condiţia îndeplinirii cerinţei prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol, fie abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, în conformitate cu articolul 236a şi cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de eligibilitate din capitolul 4. Instituţiile trebuie să aibă politici clare de evaluare a efectelor protecţiei nefinanţate a creditului asupra parametrilor de risc. Politicile instituţiilor sunt în concordanţă cu practicile lor interne de gestionare a riscurilor şi reflectă cerinţele prezentului articol. Politicile respective precizează în mod clar care dintre metodele specifice descrise la prezentul alineat sunt utilizate pentru fiecare sistem de rating, iar instituţiile aplică aceste politici în mod consecvent de-a lungul timpului.

(2)O instituţie trebuie să aibă criterii specificate în mod clar privind ajustarea claselor de rating, a grupelor de risc sau a estimărilor pierderii în caz de nerambursare şi, în cazul creanţelor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, a procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc, pentru a reflecta impactul garanţiilor asupra calculului cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. Aceste criterii respectă cerinţele prevăzute la articolele 171, 172 şi 173.

(3)Cerinţele prevăzute de prezentul articol pentru garanţiile personale se aplică şi în cazul instrumentelor financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură. În cazul în care există o neconcordanţă între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia de referinţă care face obiectul instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă s-a produs un eveniment de credit, se aplică cerinţele prevăzute la articolul 216 alineatul (2). În cazul expunerilor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, prezentul alineat se aplică procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau în grupe de risc.

(4)În cazul în care instituţiile recunosc protecţia nefinanţată a creditului prin abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, părţii garantate a expunerii-suport nu i se atribuie o pondere de risc care ar fi mai mică decât pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie. În acest scop, pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie se calculează utilizând aceeaşi probabilitate de nerambursare, aceeaşi pierdere în caz de nerambursare şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele aplicabile în cazul expunerii directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 236a.

Art. 184: Cerinţe privind creanţele achiziţionate

(2)Structura tranzacţiei trebuie să asigure faptul că, în toate circumstanţele previzibile, instituţia deţine proprietatea şi controlul efectiv asupra tuturor încasărilor în numerar provenind din creanţe. În cazul în care debitorul efectuează plăţi direct către un vânzător sau o societate de administrare, instituţia trebuie să verifice în mod regulat dacă plăţile sunt efectuate în totalitate şi în conformitate cu termenii contractuali conveniţi. Instituţiile trebuie să dispună de proceduri care să asigure faptul că proprietatea asupra creanţelor şi a încasărilor în numerar este protejată împotriva falimentului sau a procedurilor judiciare contencioase care ar putea întârzia semnificativ exercitarea capacităţii instituţiei creditoare de a lichida sau de a ceda creanţele, ori de a păstra controlul asupra încasărilor în numerar.

(3)Instituţia monitorizează atât calitatea creanţelor achiziţionate, cât şi situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare. În acest sens, se aplică următoarele:

b)instituţia trebuie să dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru determinarea eligibilităţii vânzătorului şi a societăţii de administrare. Instituţia sau mandatarul său trebuie să reexamineze periodic vânzătorii şi societăţile de administrare, cu scopul de a verifica acurateţea rapoartelor acestora, de a detecta fraudele sau deficienţele operaţionale şi de a controla calitatea politicilor de credit ale vânzătorului şi calitatea politicilor şi procedurilor societăţii de administrare cu privire la colectarea plăţilor. Constatările acestor reexaminări trebuie formalizate;

e)instituţia trebuie să se asigure că primeşte la timp din partea societăţii de administrare rapoarte privind maturizarea şi riscul de diminuare a valorii creanţelor, care sunt suficient de detaliate pentru a asigura respectarea criteriilor de eligibilitate ale instituţiei şi a politicilor referitoare la acordarea de avansuri care guvernează creanţele achiziţionate şi pentru a constitui un mijloc eficient de monitorizare şi de confirmare a condiţiilor de vânzare practicate de vânzător şi a diminuării valorii creanţelor.

(4)Instituţia trebuie să dispună de sisteme şi proceduri pentru detectarea în stadiu incipient a deteriorării situaţiei financiare a vânzătorului şi a calităţii creanţelor achiziţionate, precum şi pentru abordarea în mod proactiv a problemelor care apar. În special, instituţia trebuie să dispună de politici, proceduri şi sisteme informaţionale clare şi eficiente pentru monitorizarea încălcărilor prevederilor contractuale, precum şi de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru iniţierea acţiunilor judiciare şi pentru administrarea creanţelor achiziţionate problematice.

(5)Instituţia trebuie să dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente care să reglementeze controlul creanţelor achiziţionate, al creditului şi al numerarului. În special, politicile interne consemnate în documente trebuie să specifice toate elementele semnificative ale programului de achiziţionare a creanţelor, inclusiv ratele avansurilor, garanţiile reale eligibile, documentaţia necesară, limitele de concentrare şi modul în care trebuie tratate încasările în numerar. Aceste elemente trebuie să ia în considerare în mod adecvat toţi factorii relevanţi şi semnificativi, inclusiv situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare, concentrările de risc şi evoluţia calităţii creanţelor achiziţionate şi a portofoliului de clienţi al vânzătorului, iar sistemele interne trebuie să asigure faptul că fondurile sunt avansate numai pe baza garanţiilor reale şi a documentaţiei justificative specificate.

(6)Instituţia trebuie să dispună de un proces intern eficient de evaluare a conformităţii cu totalitatea politicilor şi a procedurilor interne. Acest proces trebuie să includă audituri periodice ale tuturor fazelor critice ale programului de achiziţionare de creanţe al instituţiei, verificarea separării responsabilităţilor între evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare şi evaluarea debitorului şi între evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare şi auditul la sediul vânzătorului şi al societăţii de administrare, precum şi evaluări ale operaţiunilor de înregistrare şi monitorizare a tranzacţiilor (back office operations), cu accent deosebit pe calificări, experienţă, numărul de angajaţi şi infrastructura informatică disponibilă.

SUBSECŢIUNEA 3:Validarea estimărilor interne

Art. 185: Validarea estimărilor interne

b)instituţiile trebuie să compare cu regularitate ratele de nerambursare efective cu estimările probabilităţilor de nerambursare pentru fiecare clasă de rating şi, în cazul în care ratele de nerambursare efective se situează în afara intervalului previzionat pentru clasa respectivă de rating, instituţiile trebuie să analizeze în mod expres motivele acestei abateri. Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie trebuie să efectueze, de asemenea, o analiză similară pentru aceste estimări. Pentru comparaţiile respective trebuie utilizate date istorice care acoperă o perioadă de timp cât mai lungă posibil. Instituţiile trebuie să consemneze metodele şi datele utilizate pentru aceste comparaţii. Analiza şi consemnarea trebuie actualizate cel puţin anual;

e)instituţiile trebuie să dispună de standarde interne riguroase pentru cazurile în care abaterile faţă de estimări ale valorilor efective ale probabilităţilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare, ale factorilor de conversie şi ale pierderilor totale, atunci când se utilizează pierderea aşteptată, devin suficient de semnificative pentru a pune sub semnul întrebării validitatea estimărilor. Aceste standarde trebuie să ţină seama de ciclurile economice şi factori care determină o variaţie sistematică similară ratei de nerambursare. În cazul în care valorile efective continuă să fie mai mari decât valorile aşteptate, instituţiile trebuie să revizuiască în sens ascendent estimările, pentru a reflecta rata de nerambursare şi pierderile observate.

SUBSECŢIUNEA 5:Cadrul de administrare şi supravegherea

Art. 189: Cadrul de administrare

(2)Conducerea superioară trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

(3)Analiza profilului de risc de credit al instituţiei, bazată pe modele interne de rating, trebuie să constituie o parte esenţială a rapoartelor de administrare prezentate acestor părţi. Raportarea trebuie să includă, cel puţin, profilul de risc pe clasă de rating, migraţia debitorilor între clase de rating, estimarea parametrilor de risc relevanţi aferenţi fiecărei clase de rating, precum şi compararea ratelor de nerambursare efective şi, în măsura în care se utilizează estimări proprii, a pierderilor în caz de nerambursare efective şi a factorilor de conversie efectivi cu previziunile şi cu rezultatele simulărilor de criză. Frecvenţa de raportare depinde de importanţa şi tipul informaţiilor, precum şi de nivelul destinatarului.

Art. 190: Controlul riscului de credit

(2)Responsabilităţile unităţii (unităţilor) de control al riscului de credit sunt:

(3)Instituţiile care utilizează date centralizate provenind de la mai multe instituţii în conformitate cu articolul 179 alineatul (2) pot externaliza următoarele activităţi:

CAPITOLUL 4:Diminuarea riscului de credit

SECŢIUNEA 1:Definiţii şi cerinţe generale

Art. 192: Definiţii

Art. 193: Principii privind recunoaşterea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit

(5)În cazul în care o instituţie care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate utilizează mai multe forme de diminuare a riscului de credit pentru a acoperi o singură expunere, aceasta trebuie să procedeze după cum urmează:

(6)În cazul în care o instituţie care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate acoperă o singură expunere cu o protecţie a creditului furnizată de un singur furnizor de protecţie şi având scadenţe diferite, aceasta trebuie să procedeze după cum urmează:

(7)Garanţiile reale care îndeplinesc toate cerinţele de eligibilitate prevăzute în prezentul capitol pot fi recunoscute chiar şi în cazul expunerilor asociate facilităţilor netrase, în cazul în care tragerea în cadrul facilităţii este condiţionată de achiziţionarea sau primirea, în prealabil sau simultan, a unor garanţii reale pe măsura interesului instituţiei asupra garanţiei reale odată ce facilitatea este trasă, astfel încât instituţia nu are niciun drept asupra garanţiei reale în măsura în care facilitatea nu este trasă.

Art. 194: Principii care guvernează eligibilitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit

(1)Tehnica utilizată pentru protecţia creditului, precum şi acţiunile şi măsurile adoptate şi procedurile şi politicile puse în aplicare de instituţia creditoare este de o asemenea manieră încât să genereze mecanisme de protecţie a creditului care să fie eficace din punct de vedere juridic şi să aibă caracter executoriu/ aplicabile în toate jurisdicţiile relevante.

(3)Instituţiile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă activele pe care se bazează protecţia îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

(4)Instituţiile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă instituţia creditoare are dreptul să lichideze sau să reţină, în timp util, activele din care rezultă protecţia în caz de nerambursare, de insolvenţă sau de faliment al debitorului - sau în cazul altui eveniment de credit prevăzut în documentaţia tranzacţiei - şi, dacă este cazul, al depozitarului garanţiei reale. Gradul de corelare între valoarea activelor pe care se bazează protecţia şi calitatea creditului debitorului nu trebuie să fie prea ridicat.

(6)În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, un contract de protecţie se califică drept contract de protecţie eligibil numai dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(9)În pofida aplicării faptului că diminuarea riscului de credit a fost luată în considerare la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, instituţiile trebuie să continue să efectueze o evaluare completă a riscului de credit în ceea ce priveşte expunerea-suport şi trebuie să poată demonstra autorităţilor competente îndeplinirea acestei cerinţe. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare de titluri ori mărfuri cu împrumut, se consideră, numai în scopul prezentului alineat, că expunerea-suport reprezintă cuantumul net al expunerii.

SECŢIUNEA 2:Forme eligibile de diminuare a riscului de credit

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 195: Compensarea bilanţieră

Art. 196: Acorduri-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare sau operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital

Instituţiile care adoptă metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la articolul 223 pot lua în considerare efectele contractelor de compensare bilaterală cu o contraparte, care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital. Fără a aduce atingere articolului 299, garanţiile reale acceptate şi titlurile sau mărfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri sau tranzacţii trebuie să respecte cerinţele de eligibilitate pentru garanţii reale prevăzute la articolele 197 şi 198.

Art. 197: Eligibilitatea garanţiilor reale în cadrul tuturor abordărilor şi metodelor

(1)Instituţiile pot utiliza următoarele instrumente financiare drept garanţii reale eligibile în cadrul tuturor abordărilor şi metodelor:

b)titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale care au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI sau de o agenţie de creditare a exportului, dacă:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b), «titluri de datorie emise de administraţii centrale sau bănci centrale» includ toate instrumentele financiare următoare:

(3)În sensul alineatului (1) litera (c), «titluri de datorie emise de instituţii» includ toate instrumentele financiare următoare:

(4)O instituţie poate utiliza titluri de datorie emise de alte instituţii sau de firme de investiţii şi care nu au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI drept garanţii reale eligibile, în cazul în care aceste titluri de datorie îndeplinesc toate criteriile următoare:

(5)Instituţiile pot utiliza unităţile sau acţiunile deţinute în OPC drept garanţii reale eligibile, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

c)OPC îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3).

(b)dacă instituţiile aplică abordarea pe bază de mandat menţionată la articolul 132a alineatul (2) sau la articolul 152 alineatul (5) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul alineatelor (1) şi (4) de la prezentul articol, presupunând că OPC-ul respectiv sau oricare dintre OPC-urile sale suport au investit în instrumente neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

(8)AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, care să specifice următoarele:

b)bursele recunoscute, menţionate la alineatul (4) litera (a) de la prezentul articol, la articolul 198 alineatul (1) litera (a), la articolul 224 alineatele (1) şi (4), la articolul 299 alineatul (2) litera (e), la articolul 400 alineatul (2) litera (k), la articolul 416 alineatul (3) litera (d), la articolul 428 alineatul (1) litera (c) şi în anexa III punctul 12, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 72.

Art. 198: Extinderea eligibilităţii garanţiilor reale în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

(1)În plus faţă de garanţiile reale stabilite la articolul 197, dacă o instituţie aplică metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la articolul 223, aceasta poate utiliza următoarele instrumente financiare drept garanţii reale eligibile:

b)unităţi sau acţiuni deţinute în OPC, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(2)În cazul în care OPC-ul sau oricare OPC suport nu se limitează la investiţii în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaştere în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi în instrumentele menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, se aplică următoarele dispoziţii:

a)dacă instituţiile aplică abordarea transparentă de tip look-through menţionată la articolul 132a alineatul (1) sau la articolul 152 alineatul (2) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi a instrumentelor menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol;

b)dacă instituţiile aplică abordarea pe bază de mandat menţionată la articolul 132a alineatul (2) sau la articolul 152 alineatul (5) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi a instrumentelor menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, presupunând că OPC-ul respectiv sau oricare dintre OPC-urile sale suport au investit în instrumente neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

Art. 199: Extinderea eligibilităţii garanţiilor reale în cadrul abordării IRB

(1)În plus faţă de garanţiile reale menţionate la articolele 193 şi 194, instituţiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB pot utiliza, de asemenea, următoarele forme de garanţii reale:

(2)Cu excepţia cazului în care la articolul 124 alineatul (9) se specifică altfel, instituţiile pot utiliza drept garanţii reale eligibile bunurile imobile locative care sunt sau vor fi ocupate sau date cu chirie de către proprietar sau, în cazul societăţilor pentru investiţii personale, de către beneficiarul real, precum şi bunurile imobile comerciale, inclusiv birouri şi alte spaţii comerciale, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

b)riscul asociat debitorului nu depinde în mod semnificativ de randamentul bunului imobil sau al proiectului-suport, ci de capacitatea reală a debitorului de a rambursa datoria din alte surse; în consecinţă, rambursarea facilităţii nu depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de bunul imobil care serveşte drept garanţie reală.

(3)Instituţiile pot deroga de la alineatul (2) litera (b) în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul unui stat membru, dacă autoritatea competentă a acestui stat membru a publicat dovezi indicând prezenţa unei pieţe pentru bunuri imobile locative bine dezvoltată şi cu existenţă îndelungată pe teritoriul respectiv, cu rate ale pierderii care nu depăşesc niciuna din următoarele limite:

b)cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (b) împărţit la cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (c) nu depăşeşte 0,5 %.

(4)Instituţiile pot deroga de la alineatul (2) litera (b) în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, dacă autoritatea competentă a acestui stat membru a publicat dovezi indicând prezenţa unei pieţe pentru bunuri imobile comerciale bine dezvoltate şi cu existenţă îndelungată pe teritoriul respectiv, cu rate ale pierderii care nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite:

b)cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (e) împărţit la cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (f) nu depăşeşte 0,5 %.

(4¹)Instituţiile pot aplica derogările menţionate la alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul ţării terţe respective.

(5)Instituţiile pot utiliza drept garanţii reale eligibile creanţele aferente unei tranzacţii comerciale sau tranzacţiilor cu scadenţă iniţială mai mică sau egală cu un an. Creanţele eligibile nu includ creanţele asociate securitizărilor, subparticipaţiilor sau instrumentelor financiare derivate de credit şi nici sumele datorate de părţi afiliate.

În cazul în care o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, astfel cum este definită la articolul 429a alineatul (2) din prezentul regulament, acordă un credit promoţional, astfel cum este definit la articolul 429a alineatul (3) din prezentul regulament, unei alte instituţii sau unei instituţii financiare care este autorizată să desfăşoare activităţile menţionate la punctul 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2013/36/UE şi care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 119 alineatul (5) din prezentul regulament şi în cazul în care respectiva instituţie sau instituţie financiară transferă direct sau indirect creditul promoţional respectiv unui debitor final şi cedează instituţiei de credit pentru dezvoltare publică creanţa din creditul promoţional drept garanţie reală, instituţia de credit pentru dezvoltare publică poate utiliza creanţa cedată drept garanţie reală eligibilă, indiferent de scadenţa iniţială a creanţei cedate.

(6)Autorităţile competente permit unei instituţii să utilizeze drept garanţii reale eligibile garanţiile reale corporale de alt tip decât cele indicate la alineatele (2), (3) şi (4), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)există preţuri de piaţă bine stabilite şi disponibile public pentru garanţia reală. Instituţiile pot considera că preţurile de piaţă sunt bine stabilite, dacă acestea provin din surse credibile de informaţii, precum indici publici, şi reflectă preţul tranzacţiilor efectuate în condiţii normale. Instituţiile pot considera că preţurile de piaţă sunt disponibile public, dacă acestea sunt comunicate, sunt uşor accesibile şi pot fi obţinute cu regularitate şi fără eforturi administrative sau financiare nejustificate;

d)instituţia demonstrează că, în cel puţin 90 % din totalul lichidărilor corespunzătoare unui anumit tip de garanţie reală, sumele obţinute în urma executării garanţiei reale nu sunt mai mici de 70 % din valoarea garanţiei reale; în cazul în care există o volatilitate semnificativă a preţurilor pieţei, instituţia demonstrează autorităţii competente, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, că propria evaluare a garanţiei reale este suficient de prudentă.

Art. 200: Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului

Art. 201: Eligibilitatea furnizorilor de protecţie în cadrul tuturor abordărilor

(1)Instituţiile pot recurge la următoarele părţi în calitate de furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului:

SUBSECŢIUNEA 3:Tipuri de instrumente financiare derivate

Art. 204: Tipuri eligibile de instrumente financiare derivate de credit

(1)Instituţiile pot utiliza ca protecţie a creditului eligibilă următoarele tipuri de instrumente financiare derivate de credit, precum şi instrumente care pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau care sunt efectiv similare din punct de vedere economic:

c)instrumente de tip credit linked note, în măsura finanţării lor în numerar.

(2)Dacă o instituţie efectuează o acoperire internă a riscului utilizând un instrument financiar derivat de credit, pentru ca protecţia creditului să se califice drept protecţie a creditului eligibilă în sensul prezentului capitol, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare trebuie transferat în exterior uneia sau mai multor părţi terţe.

Art. 204^a: Tipuri eligibile de instrumente financiare derivate pe titluri de capital

(1)Instituţiile pot utiliza ca protecţie a creditului eligibilă instrumente financiare derivate pe titluri de capital care sunt instrumente de tipul total return swap sau care sunt efectiv similare din punct de vedere economic, dar numai în scopul efectuării de acoperiri interne.

(2)Dacă o instituţie efectuează o acoperire internă a riscului utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital, pentru ca acoperirea internă să se califice drept protecţie a creditului eligibilă în sensul prezentului capitol, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare este transferat în exterior uneia sau mai multor părţi terţe.

SECŢIUNEA 3:Cerinţe

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 205: Cerinţe privind acordurile de compensare bilanţieră, altele decât acordurile-cadru de compensare menţionate la articolul 206

Art. 206: Cerinţe privind acordurile-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital

Art. 207: Cerinţe privind garanţiile financiare

(2)Între calitatea creditului debitorului şi valoarea garanţiei reale nu trebuie să existe o corelaţie pozitivă semnificativă. În cazul în care valoarea garanţiei reale este redusă în mod semnificativ, aceasta nu presupune în sine o deteriorare semnificativă a calităţii creditului debitorului. În cazul în care calitatea creditului debitorului devine critică, aceasta nu presupune în sine o reducere semnificativă a valorii garanţiei reale.

(3)Instituţiile trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind caracterul executoriu al contractelor de garanţie reală în temeiul legii aplicabile dreptului lor asupra garanţiei reale şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura acest caracter executoriu.

(4)Instituţiile trebuie să îndeplinească toate cerinţele operaţionale următoare:

g)să dispună de politici de administrare a garanţiilor reale, pentru a controla, monitoriza şi raporta următoarele:

Art. 208: Cerinţe privind garanţiile sub forma bunurilor imobile

(2)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind securitatea juridică:

(3)Se îndeplinesc următoarele cerinţe privind monitorizarea valorii bunurilor imobile şi evaluarea bunurilor imobile:

b)evaluarea bunurilor imobile se revizuieşte atunci când informaţiile de care dispun instituţiile indică faptul că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă; această revizuire este efectuată de către un evaluator care are calificarea, abilităţile şi experienţa necesare pentru a efectua o evaluare şi este independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului; consideraţii legate de ESG, inclusiv cele legate de limitările impuse de obiectivele de reglementare şi actele juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre, precum şi, dacă este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, de obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe, sunt considerate un indiciu al faptului că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă; pentru împrumuturile care depăşesc 3 milioane EUR sau 5 % din valoarea fondurilor proprii ale unei instituţii, evaluarea bunurilor imobile se revizuieşte de către un astfel de evaluator cel puţin o dată la trei ani.

(3¹)Instituţiile pot monitoriza valoarea bunurilor imobile şi pot identifica bunurile imobile care necesită reevaluare, în conformitate cu alineatul (3), cu ajutorul unor metode statistice avansate sau al altor metode matematice («modele»), cu condiţia ca aceste metode să fie elaborate independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului şi să fie îndeplinite toate condiţiile următoare:

(5)Bunurile imobile acceptate ca protecţie a creditului se asigură în mod corespunzător împotriva riscului de deteriorare, iar instituţiile dispun de proceduri de monitorizare a caracterului adecvat al asigurării.

Art. 209: Cerinţe privind creanţele

(2)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind securitatea juridică:

(3)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind gestionarea riscurilor:

a)o instituţie trebuie să dispună de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanţelor. Un astfel de proces trebuie să includă analiza activităţii împrumutatului şi a sectorului în care acesta îşi desfăşoară activitatea, precum şi a tipurilor de clienţi cu care împrumutatul intră în relaţii de afaceri. Atunci când instituţia recurge la debitori pentru a stabili riscul de credit al clienţilor, instituţia trebuie să reexamineze practicile de credit ale debitorilor pentru a se asigura de confirma fiabilitatea şi credibilitatea acestora;

b)diferenţa dintre cuantumul expunerii şi valoarea creanţelor trebuie să reflecte toţi factorii corespunzători, inclusiv costul colectării, gradul de concentrare din cadrul portofoliului de creanţe aduse în garanţie de acelaşi împrumutat şi riscul potenţial de concentrare la nivelul expunerilor totale ale instituţiei, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generală a instituţiei. Instituţiile trebuie să dispună de un proces permanent de monitorizare a creanţelor, adecvat acestora. Instituţiile trebuie, de asemenea, să verifice cu regularitate respectarea clauzelor contractelor de credit, a restricţiilor de mediu şi a altor cerinţe legale;

Art. 210: Cerinţe privind alte garanţii reale corporale

f)politicile de creditare ale instituţiei cu privire la structura tranzacţiei stabilesc următoarele:

g)atunci când efectuează o evaluare sau o reevaluare, instituţiile ţin seama pe deplin de orice deteriorare sau uzură morală a garanţiei reale, acordând o atenţie deosebită efectelor trecerii timpului asupra garanţiilor reale sensibile la uzura morală; în cazul garanţiilor reale corporale, uzura morală a garanţiei reale include, de asemenea, consideraţii de evaluare legate de ESG referitoare la interdicţii sau limitări impuse de obiectivele de reglementare şi actele juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre, precum şi, dacă este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, de obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe;

i)garanţia reală acceptată ca protecţie este asigurată în mod adecvat împotriva riscului de daune, iar instituţiile dispun de proceduri de monitorizare a acestui fapt.

În cazul în care contractele de garanţie generală sau alte forme de garanţii constituite asupra unei universalităţi de bunuri oferă instituţiei creditoare o creanţă înregistrată asupra activelor unei societăţi şi în cazul în care creanţa respectivă conţine atât active care nu sunt eligibile drept garanţii reale în cadrul abordării IRB, cât şi active care sunt eligibile drept garanţii reale în cadrul abordării IRB, instituţia le poate recunoaşte pe acestea din urmă drept protecţie finanţată a creditului eligibilă. În acest caz, recunoaşterea este condiţionată de îndeplinirea de către activele respective a cerinţelor de eligibilitate a garanţiilor reale în cadrul abordării IRB, astfel cum se prevede în prezentul capitol.

Art. 211: Cerinţe privind tratarea expunerilor decurgând din operaţiuni de leasing ca expuneri acoperite cu garanţii reale

Art. 212: Cerinţe privind alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

(1)Numerarul sub formă de depozit constituit la o instituţie terţă sau instrumentele asimilate numerarului păstrate de aceasta sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 232 alineatul (1), dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile următoare:

(2)Poliţele de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei creditoare se califică drept garanţii reale eligibile, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului şi instrumentele de tip credit linked note

Art. 213: Cerinţe comune pentru garanţiile personale şi instrumentele financiare derivate de credit

(1)Sub rezerva articolului 214 alineatul (1), protecţia creditului care decurge dintr-o garanţie sau dintr-un instrument financiar derivat de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)contractul de protecţie a creditului nu cuprinde nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituţiei creditoare şi care:

d)contractul de protecţie a creditului este valid din punct de vedere legal şi are caracter executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.

(2)O instituţie trebuie să demonstreze autorităţilor competente că dispune de sisteme de administrare a eventualelor concentrări ale riscului generate de utilizarea garanţiilor personale şi a instrumentelor financiare derivate de credit. O instituţie trebuie să poată demonstra autorităţilor competente, într-un mod pe care acestea îl consideră satisfăcător, interacţiunea dintre strategia sa privind utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit şi a garanţiilor personale şi administrarea profilului său general de risc.

(3)O instituţie trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind caracterul executoriu al protecţiei nefinanţate a creditului în temeiul legii aplicabile dreptului său asupra protecţiei creditului şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura acest caracter executoriu.

Art. 214: Contragaranţii furnizate de stat şi de alte entităţi din sectorul public

(1)Instituţiile pot trata expunerile menţionate la alineatul (2) ca fiind protejate de o garanţie furnizată de entităţile menţionate la acelaşi alineat, cu condiţia ca toate cerinţele următoare să fie satisfăcute:

(2)Tratamentul prevăzut la alineatul (1) se aplică expunerilor acoperite de o garanţie personală care este contragarantată de oricare din următoarele entităţi:

Art. 215: Cerinţe suplimentare privind garanţiile personale

(1)Garanţiile personale se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă toate condiţiile prevăzute la articolul 213 şi toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:

c)una din următoarele condiţii este îndeplinită:

(2)În cazul garanţiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă sau al celor furnizate sau contragarantate de către entităţile enumerate la articolul 214 alineatul (2), cerinţele prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (a) şi la articolul 213 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) sunt considerate satisfăcute dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

a)în caz de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale sau de neplată la scadenţă de către debitorul iniţial, instituţia creditoare are dreptul de a obţine în timp util din partea garantului o plată provizorie care îndeplineşte cumulativ condiţiile următoare:

Art. 216: Cerinţe suplimentare privind instrumentele financiare derivate de credit

(1)Instrumentele financiare derivate de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă toate condiţiile prevăzute la articolul 213 şi toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:

a)evenimentele de credit specificate în contractul aferent instrumentului financiar derivat de credit includ:

(2)Se poate permite existenţa unei neconcordanţe între obligaţia-suport şi obligaţia de referinţă aferentă instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia-suport şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(3)Prin derogare de la alineatul (1), pentru o expunere faţă de societăţi garantată cu un instrument financiar derivat de credit, nu este obligatoriu ca evenimentul de credit menţionat la alineatul respectiv litera (a) punctul (iii) să fie specificat în contractul derivat dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)sediul legal unde este reglementată expunerea faţă de societăţi are un cod bine stabilit privind falimentul, care permite unei societăţi să se reorganizeze şi să se restructureze şi prevede decontarea ordonată a creanţelor creditorilor.

SECŢIUNEA 4:Calculul efectelor diminuării riscului de credit

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 218: Instrumente de tip credit linked note

Investiţiile în instrumente de tip credit linked note emise de instituţia creditoare pot fi tratate drept garanţii reale sub formă de numerar în scopul calculării efectului protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu prezenta subsecţiune, cu condiţia ca instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note să se califice drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă. Pentru a stabili dacă instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, instituţia poate considera condiţia prevăzută la articolul 194 alineatul (6) litera (c) ca fiind îndeplinită.

Art. 220: Utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate în cazul acordurilor-cadru de compensare

(1)Instituţiile care calculează «valoarea ajustată integral a expunerii» (E *) pentru expunerile care fac obiectul unui acord-cadru de compensare eligibil care acoperă operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital calculează ajustările de volatilitate pe care trebuie să le aplice utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la articolele 223-227 pentru metoda extinsă a garanţiilor financiare.

(2)În vederea calculării E*, instituţiile procedează astfel:

b)calculează poziţia netă în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului-cadru de compensare, prin deducerea cuantumului de la punctul (ii) din cuantumul de la punctul (i):

(3)Instituţiile calculează E * conform următoarei formule:

i	= indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt date cu împrumut, vândute cu acordul de a răscumpăra sau furnizate de instituţie contrapărţii;
j	= indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt luate cu împrumut, achiziţionate cu acordul de a revinde sau deţinute de instituţie;
k	= indicele care desemnează toate monedele separate în care sunt denominate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar din cadrul acordului;
Ei	= valoarea expunerii pentru un anumit titlu de valoare, o anumită marfă sau o anumită poziţie în numerar i, care este dat(ă) cu împrumut, vândut(ă) cu un acord de răscumpărare sau furnizat(ă) contrapărţii în cadrul acordului, valoare care s-ar aplica în lipsa unei protecţii a creditului în cazul în care instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 2 sau 3, după caz;
Cj	= valoarea unui anumit titlu de valoare, a unei anumite mărfuri sau a unei anumite poziţii în numerar j, care este luat(ă) cu împrumut, achiziţionat(ă) cu un acord de revânzare sau deţinut(ă) de instituţie în cadrul acordului;
	= poziţia netă (pozitivă sau negativă) într-o monedă dată k, alta decât moneda de decontare a acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b);
	= ajustarea de volatilitate corespunzătoare cursului de schimb aferent monedei k;
Enet	= expunerea netă a acordului, calculată după cum urmează:

l	= indicele care desemnează toate grupurile distincte de aceleaşi titluri de valoare şi toate tipurile distincte de aceleaşi mărfuri din cadrul acordului;
	= poziţia netă (pozitivă sau negativă) pe un anumit grup de titluri de valoare l sau pe un anumit tip de mărfuri l, din cadrul acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);
	= ajustarea de volatilitate corespunzătoare unui anumit grup de titluri de valoare l sau unui anumit tip de mărfuri l, stabilită în conformitate cu alineatul (2) litera (c); semnul se stabileşte după cum urmează: (a) semn pozitiv în cazul în care grupul de titluri de valoare l este dat cu împrumut, vândut cu un acord de răscumpărare sau tranzacţionat într-un mod similar cu darea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord repo; (b) semn negativ în cazul în care grupul de titluri de valoare l este luat cu împrumut, achiziţionat cu un acord de revânzare sau tranzacţionat într-un mod similar cu luarea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord reverse repo;
N	= numărul total de grupuri distincte de aceleaşi titluri de valoare şi de tipuri distincte de aceleaşi mărfuri din cadrul acordului; în scopul acestui calcul, nu se iau în considerare grupurile şi tipurile pentru care este mai mică decât ;
Ebrut	= expunerea brută a acordului, calculată după cum urmează:

(4)În vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru tranzacţiile de răscumpărare, sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, acoperite de acorduri - cadru de compensare, instituţiile utilizează E*, calculată în conformitate cu alineatul (3), ca valoare a expunerii faţă de contraparte, care rezultă din tranzacţiile ce fac obiectul acordului-cadru de compensare, în sensul articolului 113 în cadrul abordării standardizate, sau al capitolului 3 în cadrul abordării IRB.

Art. 221: Utilizarea abordării bazate pe modele interne în cazul acordurilor-cadru de compensare

(1)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, altele decât tranzacţiile cu instrumente financiare derivate acoperite de un acord-cadru de compensare eligibil care îndeplineşte cerinţele prevăzute în capitolul 6 secţiunea 7, o instituţie poate calcula valoarea ajustată integral a expunerii (E *) acordului utilizând abordarea bazată pe modele interne, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).

(4)Autorităţile competente permit unei instituţii să utilizeze o abordare bazată pe modele interne numai dacă au dovezi satisfăcătoare ale faptului că sistemul folosit de instituţie pentru gestionarea riscurilor decurgând din tranzacţiile acoperite de acordul-cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual şi aplicat corect şi dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe calitative:

b)instituţia dispune de o unitate de control al riscurilor care îndeplineşte toate cerinţele următoare:

(6)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne calculează E* conform următoarei formule:

(7)Calculul variaţiei potenţiale a valorii menţionată la alineatul (6) trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:

e)setul de date utilizat pentru calcul să fie actualizat la fiecare trei luni.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

Art. 222: Metoda simplă a garanţiilor financiare

(1)Instituţiile pot utiliza metoda simplă a garanţiilor financiare numai în cazul în care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate. Instituţiile nu trebuie să utilizeze atât metoda simplă a garanţiilor financiare, cât şi metoda extinsă a garanţiilor financiare, decât pentru scopurile articolului 148 alineatul (1) şi ale articolului 150 alineatul (1). Instituţiile nu trebuie să utilizeze această excepţie în mod selectiv, pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii sau pentru a efectua un arbitraj de reglementare.

(3)Instituţiile atribuie acelor părţi din valorile expunerilor care sunt garantate cu valoarea de piaţă a garanţiei financiare eligibile ponderea de risc pe care ar atribui-o în temeiul capitolului 2 dacă instituţia creditoare ar avea o expunere directă faţă de instrumentul care constituie garanţia reală. În acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului, şi nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2).

(5)Instituţiile atribuie o pondere de risc de 0 %, în limita acoperirii cu garanţii reale, valorilor expunerilor determinate în temeiul capitolului 6 pentru instrumentele financiare derivate enumerate în anexa II şi supuse unei marcări zilnice la piaţă, care sunt garantate cu numerar sau cu instrumente asimilate numerarului, dacă nu există nicio neconcordanţă de monede.

(6)În cazul altor tranzacţii decât cele menţionate la alineatele (4) şi (5), instituţiile pot atribui o pondere de risc de 0 % dacă expunerea şi garanţia reală sunt denominate în aceeaşi monedă şi dacă este îndeplinită una din condiţiile următoare:

(7)În sensul alineatelor (5) şi (6), titlurile de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale includ:

Art. 223: Metoda extinsă a garanţiilor financiare

(1)La evaluarea garanţiilor financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanţiilor financiare, pentru a ţine seama de volatilitatea preţurilor, instituţiile trebuie să aplice ajustările de volatilitate valorii de piaţă a garanţiei reale, astfel cum se prevede la articolele 224-227.

În cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extra-bursiere acoperite de acorduri de compensare recunoscute de autorităţile competente în temeiul capitolului 6, dacă există o neconcordanţă între moneda garanţiei reale şi moneda de decontare, instituţiile trebuie să aplice o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea monedei. Chiar dacă în tranzacţiile acoperite de acordul de compensare sunt implicate mai multe monede, instituţiile aplică o singură ajustare de volatilitate.

(2)Instituţiile calculează valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei reale (C_VA), pe care trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii (E_VA), pe care trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

(4)În vederea calculării valorii E menţionată la alineatul (3), se aplică următoarele:

(5)Instituţiile calculează valoarea ajustată integral a expunerii (E*), ţinând seama atât de volatilitate, cât şi de efectele de diminuare a riscului ale garanţiei reale, după cum urmează:

Art. 224: Aplicarea în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare a ajustărilor de volatilitate reglementate

(1)Ajustările de volatilitate care trebuie aplicate de instituţii în cadrul abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate, presupunând că reevaluarea se efectuează zilnic, sunt prevăzute în tabelele 1- 4 din prezentul alineat.

Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorie	Scadenţa reziduală (m), exprimată în ani	Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) litera (b)			Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) literele (c) şi (d)			Ajustările de volatilitate pentru poziţiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 197 alineatul (1) litera (h)
		Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)
1	m < = 1	0,707	0,5	0,354	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414
	1 < m < = 3	2,828	2	1,414	4,243	3	2,121	11,314	8	5,657
	3 < m < = 5	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828	11,314	8	5,657
	5 < m < = 10	5,657	4	2,828	8,485	6	4,243	22,627	16	11,314
	m > 10	5,657	4	2,828	16,971	12	8,485	22,627	16	11,314
2-3	m < = 1	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828
	1 < m < = 3	4,243	3	2,121	5,657	4	2,828	16,971	12	8,485
	3 < m < = 5	4,243	3	2,121	8,485	6	4,243	16,971	12	8,485
	5 < m < = 10	8,485	6	4,243	16,971	12	8,485	33,941	24	16,971
	m > 10	8,485	6	4,243	28,284	20	14,142	33,941	24	16,971
4	toţi	21,213	15	10,607	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică

Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea de credit pentru titlul de datorie pe termen scurt	Scadenţa reziduală (m), exprimată în ani	Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) litera (b) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt			Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) literele (c) şi (d) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt			Ajustările de volatilitate pentru poziţiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 197 alineatul (1) litera (h) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt
		Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)
1		0,707	0,5	0,354	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414
2-3		1,414	1	0,707	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828

(2)Calcularea ajustărilor de volatilitate în conformitate cu alineatul (1) este supusă următoarelor condiţii:

(3)Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată o evaluare a creditului pentru un titlu de datorie, menţionat în tabelele 1 - 4 de la alineatul (1) şi la alineatele (4)-(6), este nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului de către ABE în temeiul capitolului 2.

Art. 226: Majorarea ajustărilor de volatilitate în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

Art. 227: Condiţii de aplicare a unei ajustări de volatilitate de 0 % în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

(1)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menţionată la articolul 224 pot aplica, în cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare, o ajustare de volatilitate de 0 % în locul ajustărilor de volatilitate calculate în conformitate cu articolele 224 şi 226, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(h) de la prezentul articol. Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne prevăzută la articolul 221 nu utilizează tratamentul stabilit în prezentul articol.

(2)Instituţiile pot aplica o ajustare de volatilitate de 0 %, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(3)Participanţii principali pe piaţă menţionaţi la alineatul (2) litera (h) includ următoarele entităţi:

c)alte întreprinderi financiare în sensul articolului 13 punctul 25 literele (b) şi (d) din Directiva 2009/138/CE, dacă expunerilor faţă de acestea li se atribuie o pondere de risc de 20 % conform abordării standardizate, sau întreprinderi care, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB, nu au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI recunoscută şi sunt evaluate intern de către instituţie.

Art. 228: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda extinsă a garanţiilor financiare pentru expunerile tratate conform abordării standardizate

Art. 229: Principii de evaluare pentru garanţiile reale eligibile, altele decât garanţiile financiare

(1)Evaluarea bunurilor imobile trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:

e)în cazul reevaluării bunului imobil, valoarea acestuia nu poate să depăşească valoarea medie determinată pentru bunul respectiv, sau pentru un bun imobil comparabil în ultimii şase ani în cazul bunurilor imobile locative ori opt ani în cazul bunurilor imobile comerciale, sau valoarea în momentul iniţierii, optându-se pentru valoarea mai mare dintre cele două.

În scopul calculării valorii medii, instituţiile pot utiliza rezultatele monitorizării valorilor bunului imobil în conformitate cu articolul 208 alineatul (3). Valoarea bunului imobil poate depăşi valoarea medie respectivă sau valoarea în momentul iniţierii, după caz, în cazul modificărilor aduse bunului care îi sporesc fără echivoc valoarea, cum ar fi îmbunătăţirea performanţei energetice sau îmbunătăţirea rezilienţei, a protecţiei şi a adaptării la riscurile fizice ale clădirii sau ale unităţii locative. Valoarea bunului imobil nu poate fi reevaluată în sens crescător dacă instituţiile nu au suficiente date pentru a calcula valoarea medie, cu excepţia cazului în care creşterea valorii se bazează pe modificări care sporesc fără echivoc valoarea bunului imobil.

Evaluarea bunurilor imobile ţine seama de eventualele creanţe anterioare asupra bunurilor imobile, cu excepţia cazului în care o creanţă anterioară este luată în considerare la calcularea cuantumului brut al expunerii în temeiul articolului 124 alineatul (6) litera (c) sau ca factor ce reduce cuantumul de 55 % din valoarea bunului imobil în temeiul articolului 125 alineatul (1) sau 126 alineatul (1), şi reflectă, după caz, rezultatele monitorizării impuse în temeiul articolului 208 alineatul (3).

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile şi factorii care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea termenului «bun imobil comparabil», astfel cum este menţionat la alineatul (1) litera (e).

Art. 230: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o expunere cu o protecţie finanţată a creditului eligibilă în cadrul abordării IRB

(1)În cadrul abordării IRB, cu excepţia expunerilor care intră sub incidenţa articolului 220, instituţiile utilizează pierderea în caz de nerambursare efectivă (LGD *) ca LGD în sensul capitolului 3 pentru a recunoaşte protecţia finanţată a creditului eligibilă în temeiul prezentului capitol. Instituţiile calculează LGD * după cum urmează:

E	= valoarea expunerii înainte de a se lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului; pentru o expunere garantată cu o garanţie financiară eligibilă în conformitate cu prezentul capitol, cuantumul respectiv se calculează în conformitate cu articolul 223 alineatul (3); în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie, cuantumul respectiv este egal cu numerarul dat cu împrumut sau cu titlurile de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie; în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie, valoarea expunerii se majorează prin aplicarea ajustării de volatilitate (HE) în conformitate cu articolele 223-227;
ES	= valoarea curentă a protecţiei finanţate a creditului primite după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile tipului respectiv de protecţie finanţată a creditului (HC) şi a ajustării de volatilitate pentru neconcordanţele de monede (Hfx) dintre expunere şi protecţia finanţată a creditului, în conformitate cu alineatele (2) şi (3); ES se plafonează la următoarea valoare: E(1+HE);
EU	= E(1+HE) - ES;
LGDU	= LGD aplicabilă pentru o expunere negarantată, astfel cum se prevede la articolul 161 alineatul (1);
LGDS	= LGD aplicabilă expunerilor garantate de tipul de FCP eligibilă utilizată în tranzacţie, astfel cum se specifică la alineatul (2) tabelul 1.

(4)Ca alternativă la tratamentul prevăzut la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol şi sub rezerva articolului 124 alineatul (9), instituţiile pot atribui o pondere de risc de 50 % pentru partea din expunere care este, în limitele stabilite la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf şi, respectiv, la articolul 126 alineatul (1) primul paragraf, garantată integral cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la articolul 199 alineatul (3) sau (4).

Art. 231: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în cazul portofoliilor de protecţii finanţate ale creditului eligibile pentru o expunere tratată conform abordării IRB

Instituţiile care au obţinut mai multe tipuri de protecţie finanţată a creditului pot, pentru expunerile tratate conform abordării IRB, să aplice formula prevăzută la articolul 230 în mod secvenţial pentru fiecare tip de garanţie reală. În acest scop, după fiecare etapă de recunoaştere a unui tip de FCP, instituţiile reduc valoarea expunerii negarantate rămase (EU) cu valoarea ajustată a garanţiei reale (ES) recunoscute în etapa respectivă. În conformitate cu articolul 230 alineatul (1), totalul ES pentru toate tipurile de protecţie finanţată a creditului este plafonat la valoarea E

(1+HE), având ca rezultat următoarea formulă:

Art. 232: Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

(2)Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 212 alineatul (2), instituţiile trebuie să aplice următorul tratament pentru partea din expunere garantată cu valoarea curentă de răscumpărare a poliţelor de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei creditoare:

(3)În sensul alineatului (2) litera (a), instituţiile atribuie următoarele ponderi de risc, pe baza ponderii de risc atribuite unei expuneri cu rang prioritar negarantată faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă:

(4)Instituţiile pot trata instrumentele răscumpărate la cerere, care sunt eligibile în temeiul articolului 200 litera (c), drept garanţie furnizată de instituţia emitentă. Valoarea protecţiei creditului eligibile este următoarea:

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului

Art. 233: Evaluare

(2)În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ ca eveniment de credit restructurarea obligaţiei-suport, care implică scutirea sau amânarea plăţii principalului, a dobânzii sau a comisioanelor şi are ca rezultat un eveniment de pierdere din credit, se aplică următoarele:

(3)Dacă protecţia nefinanţată a creditului şi expunerea sunt denominate în monede diferite, instituţiile trebuie să reducă valoarea protecţiei creditului prin aplicarea unei ajustări de volatilitate după cum urmează:

Art. 234: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în cazul protecţiei parţiale şi al segmentării pe tranşe

Art. 235: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării standardizate

(1)În sensul articolului 113 alineatul (3), instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor cu protecţie nefinanţată a creditului în cazul cărora instituţiile respective aplică abordarea standardizată, indiferent de tratamentul expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, în conformitate cu următoarea formulă:

= valoarea expunerii calculată în conformitate cu articolul 111; în acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului, şi nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2);

= cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustat suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol;

= ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de debitor, specificată în capitolul 2;

= ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie, specificată în capitolul 2.

Art. 235^a: Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării standardizate

(1)În cazul expunerilor cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3 şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate conform abordării standardizate, instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea formulă:

E	= valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secţiunea 5; în acest scop, instituţiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b);
GA	= cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustat suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe, astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol;
r	= ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de debitor, specificată în capitolul 3;
g	= ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie, specificată în capitolul 2.

(5)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

Art. 236: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB fără utilizarea estimărilor proprii ale LGD, iar expunerea directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB

(1)În cazul unei expuneri cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD, şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, instituţia determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) şi valoarea ajustată a protecţiei nefinanţate a creditului (GA).

(1¹)Instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie utilizând propriile estimări ale PD calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii şi cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD a furnizorului de protecţie şi LGD aplicabilă pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b) din prezentul articol. Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile pot ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(1⁴)În pofida alineatului (1c) din prezentul articol, instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor garantate utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii utilizând PD, LGD aplicabilă unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b) din prezentul articol, şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi, dacă este cazul, utilizează scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162. Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile pot ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(2)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

(3)În sensul prezentului articol, (GA) este cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculată în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustată suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol. Valoarea expunerii (E) este valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secţiunea 5. Instituţiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b).

Art. 236^a: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB utilizându-se estimările proprii ale LGD, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB

(1)În cazul unei expuneri cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3 utilizând propriile estimări ale LGD şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, însă fără utilizarea propriilor estimări ale LGD, instituţia determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) şi valoarea ajustată a protecţiei nefinanţate a creditului (GA), calculată în conformitate cu articolul 235a alineatul (1). Instituţia calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii şi cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD, LGD şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi utilizează, dacă este cazul, scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.

(2)Instituţiile care aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, dar fără a utiliza propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie determină LGD în conformitate cu articolul 161 alineatul (1). Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile ar putea ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(3)Instituţiile care aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, utilizând propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi utilizează, dacă este cazul, scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.

SECŢIUNEA 5:Neconcordanţa de scadenţe

Art. 237: Neconcordanţa de scadenţe

Art. 238: Scadenţa protecţiei creditului

(2)Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia vânzătorului protecţiei, instituţiile consideră scadenţa protecţiei ca fiind perioada rămasă până la data cea mai apropiată la care poate fi exercitată opţiunea respectivă. Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia cumpărătorului protecţiei, iar prevederile contractului la momentul iniţierii protecţiei conţin stimulente pentru exercitarea acestei opţiuni de către instituţie înainte de scadenţa contractuală, instituţia consideră scadenţa protecţiei ca fiind perioada rămasă până la data cea mai apropiată la care poate fi exercitată opţiunea respectivă; în caz contrar, instituţia poate considera că o astfel de opţiune nu afectează scadenţa protecţiei.

Art. 239: Evaluarea protecţiei

(2)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei finanţate a creditului în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare, instituţiile trebuie să ţină seama de scadenţa protecţiei creditului şi de scadenţa expunerii la calculul valorii ajustate a garanţiei reale conform următoarei formule:

(3)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei nefinanţate a creditului, instituţiile trebuie să ţină seama de scadenţa protecţiei creditului şi de scadenţa expunerii la calculul valorii ajustate a protecţiei creditului conform următoarei formule:

CAPITOLUL 5:Securitizarea

Secţiunea 1:Definiţii şi criterii pentru securitizările simple, transparente şi standardizate

Art. 242: Definiţii

1.«opţiune de solicitare a stingerii securitizării» înseamnă o opţiune contractuală care permite iniţiatorului, atunci când cuantumul expunerilor-suport rămase de rambursat ajunge la un anumit nivel prestabilit sau scade sub acesta, să răscumpere poziţiile din securitizare înainte de rambursarea tuturor expunerilor securitizate, fie prin răscumpărarea expunerilor-suport rămase în portofoliu în cazul securitizărilor tradiţionale, fie prin rezilierea protecţiei creditului în cazul securitizărilor sintetice;

6.«poziţie din securitizare de rang superior» înseamnă o poziţie susţinută sau garantată cu un drept de prim rang asupra ansamblului expunerilor-suport, fără a se lua în considerare, în acest scop, sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute, comisioanele sau alte plăţi similare şi indiferent de eventualele diferenţe în privinţa scadenţei faţă de una sau mai multe alte tranşe de rang superior cu care poziţia respectivă împarte pierderile în mod proporţional;

19.«entitate de promovare» înseamnă orice întreprindere sau entitate instituită de administraţia centrală, regională sau locală a unui stat membru, care acordă credite promoţionale sau acordă garanţii promoţionale, al cărei scop principal nu este de a face profit sau de a maximiza cota de piaţă, ci de a promova obiectivele de politică publică ale administraţiei respective, cu condiţia ca administraţia respectivă să aibă obligaţia, în temeiul normelor privind ajutorul de stat, de a proteja baza economică a întreprinderii sau a entităţii şi de a menţine viabilitatea acesteia pe durata existenţei sale ori ca cel puţin 90 % din capitalul iniţial sau finanţarea iniţială a acesteia sau din creditul promoţional pe care îl acordă să fie garantat în mod direct sau indirect de respectiva administraţie centrală, regională sau locală a statului membru.

Art. 243: Criterii pentru securitizările STS eligibile pentru un tratament diferenţiat în materie de capital

(1)Poziţiile din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP care pot fi considerate drept poziţii într-o securitizare STS sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 şi 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

b)valoarea expunerii agregate a tuturor expunerilor faţă de un singur debitor la nivel de program ABCP nu depăşeşte 2 % din valoarea agregată a tuturor expunerilor din cadrul programului ABCP la momentul adăugării acestora la programul ABCP. În sensul acestui calcul, împrumuturile sau contractele de leasing acordate unui grup de clienţi aflaţi în legătură, potrivit informaţiilor deţinute de sponsor, sunt considerate expuneri faţă de un singur debitor.

(2)Poziţiile într-o securitizare, alta decât din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP, care pot fi considerate drept poziţii într-o securitizare STS, sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 şi 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

a)la momentul includerii în securitizare, valoarea agregată a tuturor expunerilor faţă de un singur debitor din portofoliu nu depăşeşte 2 % din totalul valorilor agregate ale expunerilor rămase de rambursat din portofoliul de expuneri-suport. În sensul acestui calcul, împrumuturile sau contractele de leasing acordate unui grup de clienţi aflaţi în legătură sunt considerate expuneri faţă de un singur debitor.

b)la momentul includerii acestora în securitizare, expunerile-suport îndeplinesc condiţiile pentru a li se atribui, în temeiul abordării standardizate şi ţinând cont de eventuala diminuare eligibilă a riscului de credit, o pondere de risc egală sau mai mică decât:

Secţiunea 2:Recunoaşterea transferului semnificativ al riscului

Art. 244: Securitizarea tradiţională

(1)Instituţia iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale poate exclude expunerile-suport de la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

(2)Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:

b)instituţia iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:

(3)Prin derogare de la alineatul (2), autorităţile competente pot permite instituţiilor iniţiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituţia iniţiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerinţelor de fonduri proprii pe care iniţiatorul o obţine prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(4)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3), trebuie îndeplinite toate condiţiile următoare:

d)instituţia iniţiatoare nu păstrează controlul asupra expunerilor-suport. Se consideră că se păstrează controlul asupra expunerilor-suport dacă instituţia iniţiatoare are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior pentru a realiza profiturile aferente acestora sau dacă are obligaţia de a-şi asuma în alt fel riscul transferat. Păstrarea de către instituţia iniţiatoare a drepturilor sau a obligaţiilor de administrare a expunerilor-suport nu constituie în sine control asupra expunerilor;

f)dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);

g)în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească, de asemenea, toate condiţiile următoare:

(6)ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoaşterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările tradiţionale, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:

c)cerinţele pentru evaluarea de către autorităţile competente a tranzacţiilor de securitizare pentru care iniţiatorul solicită recunoaşterea transferului semnificativ al riscului de credit către terţi, în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

Art. 245: Securitizarea sintetică

(1)Instituţia iniţiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate aferente expunerilor-suport în conformitate cu articolele 251 şi 252, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

(2)Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:

b)instituţia iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:

(4)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3), trebuie îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)documentaţia referitoare la securitizare nu conţine clauze sau condiţii care:

e)dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile sale contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);

f)în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească toate condiţiile următoare:

(6)ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoaşterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările sintetice, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:

c)cerinţele pentru evaluarea de către autorităţile competente a tranzacţiilor de securitizare pentru care iniţiatorul solicită recunoaşterea transferului unui risc de credit semnificativ către terţi, în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

Art. 246: Cerinţe operaţionale pentru clauzele de amortizare anticipată

Secţiunea 3:Calculul cuantumurilor ponderate la risc al expunerilor

Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 247: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

(1)Dacă o instituţie iniţiatoare a transferat o parte semnificativă a riscului de credit asociat expunerilor-suport din securitizare în conformitate cu secţiunea 2, instituţia respectivă poate:

(2)Dacă instituţia iniţiatoare a decis să aplice alineatul (1), aceasta calculează, pentru poziţiile pe care le-ar putea deţine în securitizare, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor potrivit prezentului capitol.

Dacă nu a transferat o parte semnificativă a riscului de credit sau a decis să nu aplice alineatul (1), instituţia iniţiatoare nu este obligată să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru niciuna dintre poziţiile pe care le-ar putea deţine în securitizare, dar continuă să includă expunerile-suport în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, şi după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate.

(3)Dacă există o expunere faţă de poziţii în diferite tranşe ale unei securitizări, expunerea faţă de fiecare tranşă este considerată o poziţie distinctă din securitizare. Furnizorii de protecţie a creditului pentru poziţiile din securitizare sunt consideraţi a fi deţinători de poziţii din securitizare. Poziţiile din securitizare includ expunerile faţă de o securitizare care rezultă din contractele aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute pe care instituţia le-a încheiat în cadrul tranzacţiei.

Art. 248: Valoarea expunerii

(1)Valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare se calculează după cum urmează:

b)valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare extrabilanţiere este valoarea sa nominală din care se deduce orice ajustare specifică relevantă pentru riscul de credit pentru poziţia din securitizare în conformitate cu articolul 110, înmulţită cu factorul relevant de conversie, astfel cum se prevede la prezenta literă. Factorul de conversie este de 100 %, cu excepţia facilităţilor de furnizare de numerar în avans. Pentru a determina valoarea expunerii părţii care nu a fost trasă aferente facilităţilor de furnizare de numerar în avans, se poate aplica un factor de conversie de 0 % la cuantumul nominal al unei facilităţi de lichiditate care poate fi revocată necondiţionat, dacă rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii are rang superior în raport cu orice alte creanţe asupra fluxurilor de numerar generate de expunerile-suport şi dacă instituţia a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că aplică o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părţii care nu a fost trasă;

d)o instituţie iniţiatoare poate deduce, din valoarea expunerii unei poziţii din securitizare căreia i se atribuie o pondere de risc de 1 250 % în conformitate cu subsecţiunea 3 sau care este dedusă din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k), cuantumul ajustărilor specifice pentru riscul de credit asupra expunerilor-suport în conformitate cu articolul 110 şi orice reducere de preţ de cumpărare nerambursabilă legată de astfel de expuneri-suport în măsura în care astfel de reduceri au provocat reducerea fondurilor proprii.

e)Valoarea expunerii unei marje sintetice în exces include următoarele elemente, după caz:

(2)Dacă o instituţie are două sau mai multe poziţii din securitizare care se suprapun, aceasta include numai una dintre poziţii în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor.

(3)În cazurile în care articolul 270c litera (d) se aplică poziţiilor din ABCP, instituţia poate utiliza ponderea de risc atribuită unei facilităţi de lichiditate pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru ABCP, cu condiţia ca facilitatea de lichiditate să acopere în proporţie de 100 % ABCP emise în cadrul programului ABCP şi ca facilitatea de lichiditate să fie de acelaşi rang cu ABCP, astfel încât să formeze o poziţie care se suprapune. Instituţia notifică autorităţilor competente situaţiile în care a aplicat dispoziţiile prevăzute la prezentul alineat. Pentru a stabili acoperirea de 100 % prevăzută la prezentul alineat, instituţia poate ţine seama de alte facilităţi de lichiditate în cadrul programului ABCP, cu condiţia ca acestea să formeze o poziţie care se suprapune cu ABCP.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze modul în care instituţiile iniţiatoare urmează să calculeze valoarea expunerii menţionate la alineatul (1) litera (e), ţinând seama de pierderile relevante care se aşteaptă a fi acoperite de marja sintetică în exces.

Art. 249: Recunoaşterea diminuării riscului de credit în cazul poziţiilor din securitizare

(2)Protecţia eligibilă finanţată a creditului se limitează la garanţia financiară care este eligibilă pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în temeiul capitolului 2, astfel cum se prevede la capitolul 4, iar recunoaşterea diminuării riscului de credit este condiţionată de respectarea cerinţelor relevante stabilite în capitolul 4.

(3)Prin derogare de la alineatul (2) al prezentului articol, furnizorilor eligibili de protecţie nefinanţată a creditului enumeraţi la articolul 201 alineatul (1) litera (g) li se va fi atribuit o evaluare a creditului efectuată de către o ECAI recunoscută care corespundea nivelului 2 de calitate a creditului sau unui nivel superior acestuia la momentul la care protecţia creditului a fost recunoscută pentru prima dată şi care corespunde în prezent nivelului 3 de calitate a creditului sau unui nivel superior.

(4)Prin derogare de la alineatul (2), SSPE sunt furnizori de protecţie eligibili, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(5)În sensul alineatului (4), cuantumul protecţiei ajustat pentru eventualele neconcordanţe de monede şi de scadenţe (Ga) în conformitate cu dispoziţiile capitolului 4 se limitează la valoarea de piaţă ajustată în funcţie de volatilitatea activelor respective, iar ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de furnizorul de protecţie, specificată în cadrul abordării standardizate (g), se determină ca fiind ponderea de risc medie ponderată care s-ar aplica activelor respective ca garanţie financiară în cadrul abordării standardizate.

(6)În cazul în care o poziţie din securitizare beneficiază de o protecţie integrală a creditului sau de o protecţie parţială a creditului calculată în mod proporţional, se aplică următoarele cerinţe:

(7)În toate cazurile care nu fac obiectul alineatului (6), se aplică următoarele cerinţe:

b)instituţia care cumpără protecţia creditului calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente părţii din poziţie care beneficiază de protecţie menţionate la litera (a) în conformitate cu capitolul 4. Instituţia tratează partea din poziţia din securitizare care nu beneficiază de protecţie a creditului ca pe o poziţie distinctă din securitizare şi calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu subsecţiunea 3, sub rezerva alineatelor (8), (9) şi (10).

(8)Instituţiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating (SEC-IRBA) sau abordarea standardizată a securitizării (SEC-SA) în temeiul subsecţiunii 3 stabilesc punctul de ataşare (A) şi punctul de detaşare (D) separat pentru fiecare dintre poziţiile derivate în conformitate cu alineatul (7), ca şi cum acestea ar fi fost poziţii distincte din securitizare în momentul iniţierii tranzacţiei. Valoarea K_IRb sau, respectiv, a K_SA se calculează ţinând seama de portofoliul iniţial de expuneri-suport din securitizare.

(9)Instituţiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele externe de rating (SEC-ERBA) în temeiul subsecţiunii 3 pentru poziţia din securitizare iniţială calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile derivate în conformitate cu alineatul (7) după cum urmează:

b)în cazul în care poziţia derivată are un rang inferior, i se poate atribui un rating dedus în conformitate cu articolul 261 alineatul (7). În acest caz, valoarea de intrare pentru densitate T este calculată exclusiv pe baza poziţiei derivate. În cazul în care un rating nu poate fi dedus, instituţia aplică cea mai ridicată dintre ponderile de risc care rezultă fie din:

Art. 250: Suportul implicit

(1)O instituţie sponsor sau o instituţie iniţiatoare care, în legătură cu o securitizare, a utilizat articolul 247 alineatele (1) şi (2) pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a vândut instrumente din portofoliul său de tranzacţionare, astfel încât nu mai este obligată să deţină fonduri proprii pentru riscurile aferente acestor instrumente, nu furnizează direct sau indirect suport pentru securitizare dincolo de obligaţiile sale contractuale, în scopul reducerii pierderilor potenţiale sau reale ale investitorilor.

(2)Se consideră că o tranzacţie nu furnizează suport în sensul alineatului (1) dacă la evaluarea transferului unei părţi semnificative a riscului de credit s-a ţinut pe deplin seama de tranzacţia respectivă şi dacă ambele părţi au efectuat tranzacţia acţionând în interes propriu ca părţi libere şi independente (tranzacţie desfăşurată în condiţii de concurenţă deplină). În acest scop, instituţia efectuează o analiză completă a tranzacţiei din punctul de vedere al calităţii creditului şi ia în considerare cel puţin toate elementele următoare:

(5)Dacă o instituţie iniţiatoare sau o instituţie sponsor nu respectă alineatul (1) în ceea ce priveşte o securitizare, instituţia include toate expunerile-suport din securitizarea respectivă în calculele sale referitoare la cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate, şi comunică:

Art. 251: Calcularea de către instituţiile iniţiatoare a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor securitizate în cadrul unei securitizări sintetice

(1)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile-suport, instituţia iniţiatoare a unei securitizări sintetice utilizează metodologiile de calcul stabilite în prezenta secţiune, dacă este cazul, în locul celor prevăzute în capitolul 2. În cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile-suport în temeiul capitolului 3, cuantumul pierderii aşteptate pentru astfel de expuneri este zero.

(2)Cerinţele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se aplică întregului portofoliu de expuneri-suport din securitizare. Sub rezerva articolului 252, instituţia iniţiatoare calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru toate tranşele din securitizare în conformitate cu prezenta secţiune, inclusiv pentru poziţiile în legătură cu care instituţia este în măsură să recunoască diminuarea riscului de credit în conformitate cu articolul 249. Ponderea de risc care trebuie aplicată poziţiilor ce beneficiază de diminuarea riscului de credit poate fi modificată în conformitate cu capitolul 4.

Art. 252: Tratamentul neconcordanţei de scadenţe în securitizările sintetice

(b)o instituţie iniţiatoare nu ţine seama de nicio neconcordanţă de scadenţe atunci când calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc de 1 250 % în conformitate cu prezenta secţiune. Pentru toate celelalte poziţii, tratamentul neconcordanţei de scadenţe prevăzut în capitolul 4 se aplică în conformitate cu următoarea formulă:

Art. 253: Reducerea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

(1)Dacă unei poziţii din securitizare i se atribuie o pondere de risc de 1 250 % în temeiul prezentei secţiuni, instituţiile pot deduce valoarea expunerii unei astfel de poziţii din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k) în loc să includă poziţia respectivă în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. În acest sens, atunci când se calculează valoarea expunerii, poate fi luată în considerare protecţia eligibilă finanţată a creditului, în conformitate cu articolul 249.

Subsecţiunea 2:Ierarhia metodelor şi parametri comuni

Art. 254: Ierarhia metodelor

(1)Instituţiile utilizează una dintre metodele prevăzute în subsecţiunea 3 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea ierarhie:

(2)Pentru poziţiile care beneficiază de rating sau pentru poziţiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus, o instituţie utilizează SEC-ERBA în loc de SEC-SA în fiecare dintre următoarele cazuri:

(3)În cazurile care nu intră sub incidenţa alineatului (2) şi prin derogare de la alineatul (1) litera (b), o instituţie poate decide să aplice SEC-ERBA în locul SEC-SA pentru toate poziţiile ei din securitizare care beneficiază de rating sau pentru poziţiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus.

(4)Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente pot interzice instituţiilor, de la caz la caz, să aplice SEC-SA atunci când cuantumul ponderat la risc al expunerii care rezultă din aplicarea SEC-SA nu este corespunzător cu riscurile asupra instituţiei sau a stabilităţii financiare, care includ, dar fără a se limita la riscul de credit asociat expunerilor-suport din securitizare. În cazul expunerilor care nu se califică drept poziţii într-o securitizare STS, se acordă o atenţie sporită în special securitizărilor cu caracteristici extrem de complexe şi riscante.

(5)Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, o instituţie poate utiliza abordarea bazată pe evaluări interne pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziţie care nu beneficiază de rating în cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP în conformitate cu articolul 266, sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute la articolul 265. În cazul în care o instituţie a primit o aprobare de a utiliza abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 265 alineatul (2) şi o anumită poziţie din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP intră în domeniul de aplicare reglementat de o astfel de aprobare, instituţia aplică acea abordare pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru poziţia respectivă.

Art. 255: Determinarea K_IRB şi K_Sa

(3)Pentru calculul K_IRB, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 3 pentru expunerile-suport includ:

(5)Instituţiile calculează K_irb separat pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor în ceea ce priveşte expunerile-suport dintr-o securitizare în care riscul de diminuare este semnificativ pentru astfel de expuneri.

În cazul în care pierderile rezultate din riscul de diminuare a valorii creanţelor şi din riscul de credit sunt tratate în mod agregat în cadrul securitizării, instituţiile combină respectivul K_IRB pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor şi pentru riscul de credit într-un singur K_IRB în sensul subsecţiunii 3. Prezenţa unui fond de rezervă unic sau supragarantarea disponibilă pentru a acoperi pierderile rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare a valorii creanţelor poate fi privită ca o indicaţie a faptului că aceste riscuri sunt tratate în mod agregat.

(6)În cazul în care o instituţie aplică SEC-SA în temeiul subsecţiunii 3, aceasta calculează K_SA înmulţind cu 8 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 în ceea ce priveşte expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, şi împărţind apoi rezultatul la valoarea expunerilor-suport. K_SA se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero şi unu.

(7)În sensul alineatelor (1)-(6), în cazul în care structura securitizării presupune utilizarea unei SSPE, toate expunerile aferente acesteia, care sunt legate de securitizare, sunt tratate ca expuneri-suport. Fără a aduce atingere celor menţionate anterior, atunci când calculează K_irb sau K_SA, instituţia poate să excludă expunerile SSPE din portofoliul de expuneri-suport dacă riscul rezultat din expunerile SSPE este nesemnificativ sau dacă acesta nu aduce atingere poziţiei din securitizare deţinute de instituţie.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile care permit instituţiilor să calculeze K_Irb pentru portofoliile de expuneri-suport în conformitate cu alineatul (4), în special în ceea ce priveşte:

c)cerinţele privind îndeplinirea obligaţiei de diligenţă pentru a monitoriza acţiunile şi politicile vânzătorilor de creanţe sau ale altor iniţiatori.

Art. 256: Determinarea punctului de ataşare (A) şi a punctului de detaşare (D)

(1)În sensul subsecţiunii 3, instituţiile stabilesc punctul de ataşare (A) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar începe să fie alocate poziţiei din securitizare relevante.

(2)În sensul subsecţiunii 3, instituţiile stabilesc punctul de detaşare (D) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar antrena pierderea totală a principalului pentru tranşa care conţine poziţia din securitizare relevantă.

(4)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile nu ţin seama de conturile de rezervă nefinanţate şi nici de activele care nu furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, cum ar fi cele care oferă doar un sprijin pentru asigurarea necesarului de lichiditate, swapurile valutare sau swapurile pe rata dobânzii, precum şi conturile de garanţii sub formă de numerar legate de aceste poziţii din securitizare. În ceea ce priveşte conturile de rezervă finanţate şi activele care furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, instituţia tratează ca poziţii din securitizare numai acele părţi din aceste conturi sau active care au capacitatea de absorbţie a pierderilor.

(6)În scopul calculării punctelor de ataşare (A) şi a punctelor de detaşare (D) ale unei securitizări sintetice, instituţia iniţiatoare a securitizării tratează ca tranşă valoarea expunerii poziţiei din securitizare corespunzătoare marjei sintetice în exces menţionate la articolul 248 alineatul (1) litera (e) şi ajustează punctele de ataşare (A) şi punctele de detaşare (D) ale celorlalte tranşe pe care le reţine, adăugând valoarea expunerii respective la soldul portofoliului de expuneri-suport din securitizare. Numai instituţia iniţiatoare efectuează această ajustare.

Art. 257: Determinarea scadenţei tranşei (M_T)

(1)În sensul subsecţiunii 3 şi sub rezerva alineatului (2), instituţiile pot măsura scadenţa unei tranşe (Mp) potrivit uneia dintre următoarele metode:

(3)În cazul în care o instituţie poate ajunge să suporte, ca urmare a contractului, pierderi potenţiale derivate din expunerile-suport, instituţia stabileşte scadenţa poziţiei din securitizare ţinând seama de scadenţa contractului plus termenul de scadenţă cel mai îndepărtat al acestor expuneri-suport. În cazul expunerilor reînnoibile, se aplică cea mai îndepărtată scadenţă reziduală posibilă din punct de vedere contractual care ar putea fi adăugată în cursul perioadei de reînnoire.

Subsecţiunea 3:Metodele de calcul al cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

Art. 258: Condiţiile de utilizare a abordării bazate pe modele interne de rating (SEC-IRBA)

(1)Instituţiile utilizează abordarea SEC-IRBA pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziţie din securitizare dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(2)Autorităţile competente pot să interzică, de la caz la caz, utilizarea SEC-IRBA pentru securitizările care prezintă caracteristici foarte complexe sau riscante. În acest sens, pot fi considerate caracteristici extrem de complexe sau riscante următoarele:

Art. 259: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării SEC-IRBA

(1)Conform abordării SEC-IRBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii poziţiei, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiţia respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:

(2)În cazul în care portofoliul-suport IRB cuprinde atât expuneri de tip retail, cât şi expuneri care nu sunt de tip retail, portofoliul se împarte într-un subportofoliu de tip retail şi un subportofoliu care nu este de tip retail şi, pentru fiecare subportofoliu în parte se estimează câte un parametru p distinct, precum şi parametrii de intrare corespunzători N, K_irb şi LGD. Ulterior, se calculează un parametru p mediu ponderat pentru tranzacţie, pe baza parametrilor p aferenţi fiecărui subportofoliu şi a dimensiunii nominale a expunerilor din fiecare subportofoliu.

(5)LGD medii ponderate la expuneri se calculează după cum urmează:

În cazul creanţelor achiziţionate, atunci când riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţelor sunt gestionate în mod agregat în cadrul unei securitizări, valoarea LGD de intrare corespunde mediei ponderate a LGD pentru riscul de credit şi unei LGD de 100 % pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor. Ponderile aplicate sunt cerinţele individuale de capital ale abordării IRB pentru riscul de credit şi, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor. În acest scop, existenţa unui fond de rezervă unic sau a unei supragarantări pentru acoperirea pierderilor rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare poate fi considerată o indicaţie a faptului că aceste riscuri sunt gestionate în mod agregat.

(6)În cazul în care proporţia celei mai mari expuneri-suport din portofoliu (C₁) nu depăşeşte 3 %, instituţiile pot utiliza următoarea metodă simplificată pentru a calcula N, precum şi LGD medii ponderate la expuneri:

(7)În cazul în care poziţia se bazează pe un portofoliu mixt, iar instituţia este în măsură să calculeze K_IRB pentru cel puţin 95 % din cuantumurile expunerilor-suport în conformitate cu articolul 258 alineatul (1) litera (a), instituţia calculează cerinţa de capital pentru portofoliul de expuneri-suport după cum urmează:

(8)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.

Art. 261: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate (SEC-SA)

(1)Potrivit abordării SEC-SA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii aferentă poziţiei, astfel cum este calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiţia respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:

(2)În sensul alineatului (1), K_A se calculează după cum urmează:

b)suma cuantumurilor nominale ale tuturor expunerilor-suport.

(3)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.

Art. 263: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe modele externe de rating (SEC-ERBA)

(3)În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, se aplică ponderile de risc prevăzute în tabelul 2, ajustate, după caz, în funcţie de scadenţa tranşelor (M_t) în conformitate cu articolul 257 şi cu alineatul (4) din prezentul articol şi în funcţie de densitatea tranşelor pentru tranşele care nu sunt de rang superior în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol:

	Tranşă de rang superior		Tranşă care nu este de rang superior (puţin densă)
Nivelul de calitate a creditului	Scadenţa tranşei (M_T)		Scadenţa tranşei (M_T)
	1 an	5 ani	1 an	5 ani
1	15 %	20 %	15 %	70 %
2	15 %	30 %	15 %	90 %
3	25 %	40 %	30 %	120 %
4	30 %	45 %	40 %	140 %
5	40 %	50 %	60 %	160 %
6	50 %	65 %	80 %	180 %
7	60 %	70 %	120 %	210 %
8	75 %	90 %	170 %	260 %
9	90 %	105 %	220 %	310 %
10	120 %	140 %	330 %	420 %
11	140 %	160 %	470 %	580 %
12	160 %	180 %	620 %	760 %
13	200 %	225 %	750 %	860 %
14	250 %	280 %	900 %	950 %
15	310 %	340 %	1 050 %	1 050 %
16	380 %	420 %	1 130 %	1 130 %
17	460 %	505 %	1 250 %	1 250 %
Toate celelalte	1 250 %	1 250 %	1 250 %	1 250 %

(7)În scopul utilizării ratingurilor deduse, instituţiile atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating un rating dedus, echivalent cu evaluarea creditului unei poziţii de referinţă care beneficiază de rating şi îndeplineşte toate condiţiile următoare:

(8)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivei tranzacţii cu instrumente financiare derivate o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.

Art. 264: Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-ERBA

(3)În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu articolul 263 alineatul (7), ponderile de risc aplicate sunt stabilite în conformitate cu tabelul 4, ajustate în funcţie de scadenţa tranşelor (M_T) în conformitate cu articolul 257 şi cu articolul 263 alineatul (4) şi în funcţie de densitatea tranşelor pentru tranşele care nu sunt de rang superior în conformitate cu articolul 263 alineatul (5):

Nivelul de calitate a creditului	Tranşă de rang superior		Tranşă care nu este de rang superior (puţin densă)
Nivelul de calitate a creditului	Scadenţa tranşei (M_T)		Scadenţa tranşei (M_T)
	1 an	5 ani	1 an	5 ani
1	10 %	10 %	15 %	40 %
2	10 %	15 %	15 %	55 %
3	15 %	20 %	15 %	70 %
4	15 %	25 %	25 %	80 %
5	20 %	30 %	35 %	95 %
6	30 %	40 %	60 %	135 %
7	35 %	40 %	95 %	170 %
8	45 %	55 %	150 %	225 %
9	55 %	65 %	180 %	255 %
10	70 %	85 %	270 %	345 %
11	120 %	135 %	405 %	500 %
12	135 %	155 %	535 %	655 %
13	170 %	195 %	645 %	740 %
14	225 %	250 %	810 %	855 %
15	280 %	305 %	945 %	945 %
16	340 %	380 %	1 015 %	1 015 %
17	415 %	455 %	1 250 %	1 250 %
Toate celelalte	1 250 %	1 250 %	1 250 %	1 250 %

Art. 265: Sfera de aplicare şi cerinţele operaţionale aferente abordării bazate pe evaluări interne

(1)Instituţiile pot calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile care nu beneficiază de rating în cadrul programelor ABCP sau tranzacţiilor ABCP potrivit abordării bazate pe evaluări interne, în conformitate cu articolul 266, în cazul în care se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(2)Autorităţile competente acordă instituţiilor aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în cadrul unei sfere de aplicare bine definite, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

e)metodologia de evaluare internă a instituţiei ţine seama de toate metodologiile de rating relevante, aflate la dispoziţia publicului, ale ECAI care acordă un rating titlurilor pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP şi include clase de rating care corespund evaluărilor creditului efectuate de ECAI. Instituţia consemnează în evidenţele sale interne o declaraţie explicativă care descrie modul în care au fost îndeplinite cerinţele stabilite în prezenta literă şi actualizează în mod regulat această declaraţie;

i)programul ABCP include standarde de subscriere şi de gestionare a pasivelor sub formă de orientări pentru administratorul programului referitoare, cel puţin, la următoarele aspecte:

k)efectuarea unei analize a riscului de credit şi a profilului de activitate al vânzătorului activului, care cuprinde, cel puţin, o evaluare a următoarelor aspecte legate de vânzător:

l)programul ABCP prezintă politici şi procese de colectare a debitelor care ţin seama de capacitatea operaţională şi de calitatea creditului administratorului de credite şi cuprinde elemente care diminuează riscurile legate de performanţa vânzătorului şi a administratorului de credite. În sensul prezentei litere, riscurile legate de performanţă pot fi diminuate prin fixarea de praguri de declanşare bazate pe calitatea actuală a creditului vânzătorului sau a administratorului de credite, pentru a evita amalgamarea fondurilor în cazul în care vânzătorul sau administratorul de credite intră în stare de nerambursare;

(4)Instituţiile care au obţinut aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne nu revin la utilizarea altor metode pentru poziţiile care se încadrează în sfera de aplicare a abordării bazate pe evaluări interne, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite ambele condiţii următoare:

Art. 266: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe evaluări interne

Subsecţiunea 4:Plafoane pentru poziţiile din securitizare

Art. 267: Ponderea de risc maximă pentru poziţiile din securitizare de rang superior: abordarea de tip look-through

(2)În cazul portofoliilor de expuneri-suport pentru care instituţia utilizează exclusiv abordarea standardizată sau abordarea IRB, ponderea maximă de risc a poziţiei din securitizare de rang superior este egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care s-ar aplica expunerilor-suport în temeiul capitolului 2 sau, respectiv, capitolului 3, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate.

Art. 268: Cerinţele maxime de capital

(1)O instituţie iniţiatoare, o instituţie sponsor sau orice altă instituţie care utilizează SEC-IRBA ori o instituţie iniţiatoare sau o instituţie sponsor care utilizează SEC-SA sau SEC-ERBA poate să aplice, pentru poziţiile din securitizare pe care le deţine, o cerinţă maximă de capital echivalentă cu cerinţele de capital care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 sau 3 în ceea ce priveşte expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate. În sensul prezentului articol, cerinţa de capital aferentă abordării IRB include cuantumul pierderilor aşteptate asociate respectivelor expuneri, calculată în temeiul capitolului 3, precum şi cuantumul pierderilor neaşteptate.

(3)Cerinţa maximă de capital este rezultatul înmulţirii cuantumului calculat în conformitate cu alineatul (1) sau (2) cu proporţia cea mai mare a interesului pe care instituţia îl deţine în tranşele (V) relevante, exprimat ca procent şi calculat după cum urmează:

Subsecţiunea 5:Dispoziţii diverse

Art. 269: Resecuritizări

Art. 269^a: Tratamentul securitizărilor expunerilor neperformante (NPE)

(5)În sensul articolului 268 alineatul (1), pierderile aşteptate asociate expunerilor-suport ale unei securitizări de NPE tradiţionale calificate se includ după scăderea reducerii de preţ de cumpărare nerambursabile şi, după caz, a oricărei alte ajustări specifice pentru riscul de credit.

CRmax	=	cerinţa maximă de capital în cazul unei securitizări de NPE tradiţionale calificate;
RWEAIRB	=	suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
ELIRB	=	suma valorilor pierderilor aşteptate ale expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
NRPPD	=	reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă;
EVIRB	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
EVPool	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport din portofoliu;
SCRAIRB	=	pentru instituţiile iniţiatoare, ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate de instituţie cu privire la expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB numai dacă şi în măsura în care aceste ajustări depăşesc NRPPD; pentru instituţiile investitoare, valoarea este zero;
RWEASA	=	suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată.

(6)Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, în cazul în care ponderea de risc medie ponderată în funcţie de expuneri calculată în conformitate cu abordarea de tip «look-through» prevăzută la articolul 267 este mai mică de 100 %, instituţiile pot aplica ponderea de risc mai mică, ce face obiectul unui prag minim al ponderii de risc de 50 %.

În sensul primului paragraf, instituţiile iniţiatoare care aplică abordarea SEC-IRBA unei poziţii şi cărora li se permite să utilizeze propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie pentru toate expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB în conformitate cu capitolul 3 deduc reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă şi, după caz, orice ajustări suplimentare specifice pentru riscul de credit din pierderile aşteptate şi din valorile expunerilor aferente expunerilor-suport asociate unei poziţii de rang superior dintr-o securitizare de NPE tradiţională calificată în conformitate cu următoarea formulă:

RWmax	=	ponderea de risc, înainte de aplicarea pragului minim, aplicabilă unei poziţii de rang superior dintr-o securitizare de NPE tradiţională calificată când se utilizează abordarea de tip «look-through»;
RWEAIRB	=	suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
RWEASA	=	suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată;
ELIRB	=	suma valorilor pierderilor aşteptate ale expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
NRPPD	=	reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă;
EVIRB	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB;
EVpool	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport din portofoliu;
EVSA	=	suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată;
SCRAIRB	=	ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate de instituţia iniţiatoare cu privire la expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB numai dacă şi în măsura în care aceste ajustări depăşesc NRPPD.

(7)În sensul prezentului articol, reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă se calculează ca diferenţa dintre valoarea de la litera (a) şi valoarea de la litera (b):

b)suma următoarelor elemente:

Art. 270: Poziţii de rang superior din securitizarea STS înscrisă în bilanţ

(1)O instituţie iniţiatoare poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor dintr-o poziţie de securitizare STS înscrisă în bilanţ, astfel cum se menţionează la articolul 26a alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2402, în conformitate cu articolul 260, 262 sau 264 din prezentul regulament, după caz, dacă respectiva poziţie îndeplineşte cele două condiţii de mai jos:

(2)ABE monitorizează aplicarea alineatului (1), în special în ceea ce priveşte:

(4)Până la 10 octombrie 2023, pe baza raportului menţionat la alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte riscul efectului de levier excesiv generat de utilizarea de securitizări STS înscrise în bilanţ eligibile pentru tratament în conformitate cu alineatul (1) şi posibila înlocuire a emiterii de instrumente de capital de către instituţiile iniţiatoare prin respectiva utilizare. Raportul respectiv este, după caz, însoţit de o propunere legislativă.

Art. 270^a: Pondere de risc suplimentară

(1)În cazul în care o instituţie nu respectă, din neglijenţă sau omisiune, cerinţele legate de orice aspect important prevăzut în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, autorităţile competente impun o pondere de risc suplimentară proporţională de cel puţin 250 % din ponderea de risc, limitată la 1 250 %, care se aplică poziţiilor relevante din securitizare în modul specificat la articolul 247 alineatul (6) sau, respectiv, la articolul 337 alineatul (3) din prezentul regulament. Ponderea de risc suplimentară creşte progresiv, cu fiecare încălcare ulterioară a dispoziţiilor privind obligaţia de diligenţă şi privind gestionarea riscurilor. Autorităţile competente iau în considerare exceptările pentru anumite securitizări prevăzute la articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402 prin reducerea ponderii de risc pe care altfel ar impune-o în temeiul prezentului articol cu privire la o securitizare căreia i se aplică dispoziţiile articolului 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402.

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a facilita convergenţa practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte punerea în aplicare a alineatului (1), inclusiv prin prevederea măsurilor care trebuie luate în caz de încălcare a obligaţiilor de diligenţă şi de gestionare a riscurilor. ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2014.

Secţiunea 4:Evaluările externe ale creditului

Art. 270^c: Cerinţe aplicabile evaluărilor creditului efectuate de ECAI

(b)ECAI publică evaluările creditului şi informaţiile referitoare la analiza pierderilor şi a fluxurilor de numerar, la sensibilitatea ratingurilor faţă de modificările ipotezelor pe care se bazează respectivele ratinguri, inclusiv performanţa expunerilor-suport, precum şi informaţiile referitoare la procedurile, metodologiile, ipotezele şi elementele-cheie care stau la baza evaluărilor creditului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. În sensul prezentei litere, informaţiile sunt considerate a fi la dispoziţia publicului dacă se publică într-un format accesibil. Informaţiile care sunt puse numai la dispoziţia unui număr limitat de entităţi nu se consideră a fi la dispoziţia publicului;

Art. 270^d: Utilizarea evaluărilor de credit

(2)Instituţiile utilizează evaluările creditului aferente poziţiilor lor din securitizare în mod coerent şi neselectiv şi respectă, în acest scop, următoarele cerinţe:

(3)În cazul în care expunerile-suport ale unei securitizări beneficiază de o protecţie a creditului eligibilă, totală sau parţială, în conformitate cu capitolul 4, iar efectul acestei protecţii este reflectat în evaluarea creditului unei poziţii din securitizare efectuată de către o ECAI desemnată, instituţiile utilizează ponderea de risc asociată cu respectiva evaluare a creditului. Dacă protecţia creditului menţionată în prezentul alineat nu este eligibilă în temeiul capitolului 4, nu se ţine seama de evaluarea creditului, iar poziţia din securitizare este tratată ca o poziţie ce nu beneficiază de rating.

Art. 270^e: Punerea în corespondenţă a securitizărilor

(d)urmăreşte asigurarea faptului că poziţiile din securitizare cărora le este aplicată aceeaşi pondere de risc pe baza evaluărilor creditului efectuate de ECAI prezintă grade de risc de credit echivalente.

CAPITOLUL 6:Riscul de credit al contrapărţii

SECŢIUNEA 1:Definiţii

Art. 271: Determinarea valorii expunerii

Art. 272: Definiţii

(2)Tipuri de tranzacţii

2.«tranzacţii cu termen lung de decontare» înseamnă tranzacţii în care o contraparte se angajează să livreze un titlu, o marfă sau o sumă în valută contra numerar, alte instrumente financiare sau mărfuri, sau invers, la o dată de decontare sau de livrare, specificată prin contract, care depăşeşte durata standard pe piaţă pentru acest tip particular de tranzacţie sau cinci zile lucrătoare de la data la care instituţia a intrat în tranzacţie, dacă această a doua durată este mai scurtă;

(3)Seturi de compensare, seturi de acoperire a riscului şi termeni conecşi

4.«set de compensare» înseamnă un grup de tranzacţii între o instituţie şi o singură contraparte, care face obiectul unui acord de compensare bilaterală executoriu din punct de vedere juridic şi recunoscut în conformitate cu secţiunea 7 şi cu capitolul 4.

10.«scadenţă efectivă» conform metodei modelului intern pentru un set de compensare cu scadenţa mai mare de un an înseamnă raportul dintre suma expunerilor aşteptate pe durata de viaţă a tranzacţiilor din setul de compensare, actualizată cu rata randamentului fără risc, şi suma expunerilor aşteptate pe durata unui an în setul de compensare, actualizată cu rata randamentului fără risc.

(4)Distribuţii

(5)Măsurări şi ajustări ale expunerii

21.«expunerea pozitivă aşteptată» (EPE) înseamnă media ponderată în timp a expunerilor aşteptate, în care ponderile sunt proporţiile din întreaga perioadă care corespund fiecărei expuneri aşteptate.

(6)Riscuri asociate CCR

25.«acord de compensare contractuală între produse diferite» înseamnă un acord contractual bilateral între o instituţie şi o contraparte, care creează o obligaţie juridică unică (pe baza compensării tranzacţiilor acoperite) ce acoperă toate acordurile-cadru bilaterale şi toate tranzacţiile privind diferite categorii de produse, incluse în acest acord.

SECŢIUNEA 2:Metode de calcul al valorii expunerii

Art. 273: Metode de calcul al valorii expunerii

(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii pentru contractele enumerate în anexa II şi pentru instrumentele financiare derivate de credit, cu excepţia instrumentelor financiare derivate de credit menţionate la alineatele (3) şi (5) din prezentul articol, pe baza uneia dintre metodele prevăzute în secţiunile 3-6, în conformitate cu prezentul articol.

(3)Dacă o instituţie achiziţionează protecţie prin intermediul unui instrument financiar derivat de credit pentru a acoperi o expunere din afara portofoliului de tranzacţionare sau o expunere la riscul de credit al contrapărţii, aceasta poate calcula cerinţa de fonduri proprii pentru expunerea acoperită în conformitate:

(4)În pofida alineatului (3), o instituţie poate decide să includă, în mod consecvent, în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii toate instrumentele financiare derivate de credit care nu sunt incluse în portofoliul de tranzacţionare şi sunt achiziţionate ca protecţie pentru acoperirea unei expuneri din afara portofoliului de tranzacţionare sau a unei expuneri la CCR, dacă protecţia creditului este recunoscută în temeiul prezentului regulament.

(6)În cadrul metodelor prevăzute în secţiunile 3-6, valoarea expunerii pentru o anumită contraparte este egală cu suma valorilor expunerilor calculate pentru fiecare set de compensare cu contrapartea respectivă.

Pentru o anumită contraparte, valoarea expunerii pentru un anumit set de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere enumerate în anexa II, calculată în conformitate cu prezentul capitol, este valoarea mai mare dintre zero şi diferenţa dintre suma valorilor expunerilor pentru toate seturile de compensare cu contrapartea şi suma ajustărilor evaluării creditului pentru contrapartea respectivă, care este recunoscută de instituţie ca fiind o reducere suportată a valorii contabile. Ajustările evaluării creditului se calculează fără să se ţină cont de nicio ajustare compensatoare a valorii debitului atribuită propriului risc de credit al firmei care a fost deja exclus din fondurile proprii în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) litera (c).

(7)Atunci când calculează valoarea expunerii în conformitate cu metodele prevăzute în secţiunile 3, 4 şi 5, instituţiile pot trata două contracte derivate extrabursiere incluse în acelaşi acord de compensare care se potrivesc perfect ca fiind un singur contract cu o valoare principală noţională egală cu zero.

(8)Instituţiile determină valoarea expunerii pentru expunerile care rezultă din tranzacţii cu termen lung de decontare prin oricare din metodele prevăzute în secţiunile 3-6 din prezentul capitol, indiferent de metoda aleasă pentru a trata instrumentele financiare derivate extrabursiere şi tranzacţiile de răscumpărare, operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi tranzacţiile de creditare în marjă. La calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru tranzacţiile cu termen lung de decontare, o instituţie care utilizează abordarea prevăzută în capitolul 3 poate atribui ponderi de risc în cadrul abordării prevăzute în capitolul 2, în mod permanent şi indiferent de importanţa acestor poziţii.

Art. 273^a: Condiţii pentru utilizarea metodelor simplificate de calculare a valorii expunerii

(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile calculează volumul operaţiunilor lor bilanţiere şi extrabilanţiere cu instrumente financiare derivate pe baza datelor din ultima zi a fiecărei luni, în conformitate cu următoarele cerinţe:

a)poziţiile pe instrumente financiare derivate se evaluează la valorile lor de piaţă de la data respectivă; în cazul în care valoarea de piaţă a unei poziţii nu este disponibilă la o anumită dată, instituţiile utilizează valoarea justă pentru poziţia respectivă de la data vizată; în cazul în care valoarea de piaţă şi valoarea justă a unei poziţii nu sunt disponibile la o anumită dată, instituţiile utilizează cea mai recentă valoare de piaţă sau valoare justă pentru poziţia respectivă;

c)sunt incluse toate poziţiile pe instrumente financiare derivate, cu excepţia instrumentelor financiare derivate de credit care sunt recunoscute ca acoperiri interne împotriva expunerilor la riscul de credit din afara portofoliului de tranzacţionare.

(4)Prin derogare de la alineatul (1) sau (2), după caz, dacă activitatea cu instrumente financiare derivate pe bază consolidată nu depăşeşte pragurile stabilite la alineatul (1) sau (2), după caz, o instituţie care este inclusă în consolidare şi care ar trebui să aplice metoda prevăzută în secţiunea 3 sau 4, deoarece depăşeşte pragurile respective pe bază individuală, are ca alternativă, sub rezerva aprobării din partea autorităţilor competente, opţiunea de a aplica metoda care s-ar aplica pe bază consolidată.

Art. 273^b: Nerespectarea condiţiilor pentru utilizarea metodelor simplificate de calculare a valorii expunerii pentru instrumentele financiare derivate şi a abordării simplificate pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA

(2)Instituţiile încetează să calculeze valorile expunerilor pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate în conformitate cu secţiunea 4 sau 5 şi să calculeze cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385, după caz, în termen de trei luni de la apariţia uneia dintre următoarele situaţii:

(3)Instituţiile care au încetat să calculeze valorile expunerilor pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate în conformitate cu secţiunea 4 sau 5 şi să calculeze cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385, după caz, pot reîncepe să calculeze valoarea expunerii pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate, astfel cum se prevede în secţiunea 4 sau 5, şi cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385 numai dacă demonstrează autorităţii competente că toate condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (1) sau (2) au fost îndeplinite pentru o perioadă neîntreruptă de un an.

Secţiunea 3:Abordarea standardizată pentru riscul de credit al contrapărţii

Art. 274: Valoarea expunerii

(1)O instituţie poate calcula o singură valoare a expunerii la nivelul setului de compensare pentru toate tranzacţiile care fac obiectul unui acord de compensare contractuală în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(4)În cazul în care unui set de compensare i se aplică mai multe contracte în marjă sau în cazul în care acelaşi set de compensare include atât tranzacţii care fac obiectul unui contract în marjă, cât şi tranzacţii care nu fac obiectul unui contract în marjă, o instituţie îşi calculează valoarea expunerii după cum urmează:

a)instituţia stabileşte subseturile ipotetice de compensare în cauză, compuse din tranzacţiile incluse în setul de compensare, după cum urmează:

b)instituţia calculează costul de înlocuire al setului de compensare în conformitate cu articolul 275 alineatul (2), luând în considerare toate tranzacţiile din cadrul setului de compensare, indiferent dacă fac sau nu obiectul unui contract în marjă, şi aplică toate cerinţele următoare:

(5)Instituţiile pot stabili ca valoarea expunerii să fie zero pentru un set de compensare care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(6)Într-un set de compensare, instituţiile înlocuiesc o tranzacţie care este o combinaţie liniară finită de opţiuni call sau put cumpărate sau vândute cu toate opţiunile individuale care formează combinaţia liniară respectivă, privite ca o tranzacţie individuală, pentru a calcula valoarea expunerii setului de compensare în conformitate cu prezenta secţiune. Fiecare combinaţie de opţiuni de acest tip este considerată ca o tranzacţie individuală din setul de compensare în care este inclusă combinaţia pentru a calcula valoarea expunerii.

Art. 275: Costul de înlocuire

(2)Instituţiile calculează costul de înlocuire pentru seturile de compensare individuale care fac obiectul unui contract în marjă în conformitate cu următoarea formulă:

(3)Instituţiile calculează costul de înlocuire pentru seturile de compensare multiple care fac obiectul aceluiaşi contract în marjă în conformitate cu următoarea formulă:

Art. 276: Recunoaşterea şi tratamentul aplicat garanţiilor reale

(1)În sensul prezentei secţiuni, instituţiile calculează valoarea garanţiilor reale aferente VM, VM_ma, NICA şi NICA_MA, prin aplicarea tuturor cerinţelor următoare:

(3)În sensul alineatului (1) litera (d), instituţiile stabilesc perioada de lichidare relevantă pentru calcularea valorii ajustate în funcţie de volatilitate a garanţiilor reale primite sau furnizate în conformitate cu unul dintre următoarele orizonturi de timp:

Art. 277: Încadrarea tranzacţiilor în categorii de risc

(3)Prin derogare de la alineatul (2), instituţiile încadrează tranzacţiile cu instrumente financiare derivate care au mai mult de un determinant de risc semnificativ în mai multe categorii de risc. În cazul în care toţi determinanţii de risc semnificativi ai uneia dintre aceste tranzacţii fac parte din aceeaşi categorie de risc, instituţiile nu sunt obligate să încadreze tranzacţia respectivă în categoria de risc respectivă decât o singură dată, pe baza celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc. În cazul în care determinanţii de risc semnificativi ai uneia dintre aceste tranzacţii fac parte din categorii de risc diferite, instituţiile încadrează tranzacţia respectivă o singură dată în fiecare categorie de risc pentru care tranzacţia are cel puţin un determinant de risc semnificativ, pe baza celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc din categoria de risc în cauză.

(4)În pofida alineatelor (1), (2) şi (3), la încadrarea tranzacţiilor în categoriile de risc enumerate la alineatul (1), instituţiile aplică următoarele cerinţe:

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)metoda pentru identificarea tranzacţiilor cu mai mult de un determinant de risc semnificativ şi pentru identificarea celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc respectivi în sensul alineatului (3).

Art. 277^a: Seturi de acoperire a riscului

(1)Instituţiile stabilesc seturile de acoperire a riscului relevante pentru fiecare categorie de risc a unui set de compensare şi atribuie fiecare tranzacţie acestor seturi de acoperire a riscului, după cum urmează:

f)tranzacţiile încadrate în alte categorii de risc se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului numai în cazul în care determinantul lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este identic.

În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii care au ca determinant de risc principal o variabilă legată de inflaţie se atribuie unor seturi de acoperire a riscului distincte, altele decât seturile de acoperire a riscului stabilite pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii care nu au ca determinant de risc principal o variabilă legată de inflaţie. Tranzacţiile respective se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului numai în cazul în care determinantul lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este denominat în aceeaşi monedă.

(2)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile stabilesc seturi de acoperire a riscului distincte în fiecare categorie de risc pentru următoarele tranzacţii:

b)tranzacţiile pentru care determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este reprezentat de diferenţa dintre doi determinanţi de risc încadraţi în aceeaşi categorie de risc sau tranzacţiile care constau în două segmente de plată denominate în aceeaşi monedă şi pentru care un determinant de risc din aceeaşi categorie de risc ca şi principalul determinant de risc este inclus în celălalt segment de plată decât cel care conţine determinantul de risc principal.

(3)Instituţiile pun la dispoziţie, la cererea autorităţilor competente, numărul de seturi de acoperire a riscului stabilite în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol pentru fiecare categorie de risc, împreună cu determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) sau perechea de determinanţi de risc aferentă fiecăruia dintre seturile de acoperire a riscului respective şi cu numărul de tranzacţii din cadrul fiecărui set de acoperire a riscului.

Art. 278: Expunerea viitoare potenţială

(1)Instituţiile calculează expunerea viitoare potenţială a unui set de compensare după cum urmează:

Art. 279: Calculul poziţiei de risc

Art. 279^a: Delta reglementat

(1)Instituţiile calculează delta reglementat după cum urmează:

a)în cazul opţiunilor call şi put care îi dau cumpărătorului opţiunii dreptul să cumpere sau să vândă un instrument-suport la un preţ pozitiv la o dată unică sau la multiple date din viitor, cu excepţia cazului în care aceste opţiuni sunt încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii sau categoria de risc de marfă, instituţiile utilizează următoarea formulă:

b)pentru tranşele unei securitizări sintetice şi pentru un instrument financiar derivat de credit de tip "n^th-to- default" (al n-lea caz de nerambursare), instituţiile utilizează următoarea formulă:

(2)În sensul prezentei secţiuni, o poziţie lungă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) înseamnă că valoarea de piaţă a tranzacţiei creşte atunci când valoarea determinantului de risc respectiv creşte, iar o poziţie scurtă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) înseamnă că valoarea de piaţă a tranzacţiei scade atunci când valoarea determinantului de risc respectiv creşte.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)o metodă pentru a stabili dacă o tranzacţie este o poziţie lungă sau scurtă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3).

Art. 279^b: Valoarea noţională ajustată

(1)Instituţiile calculează valoarea noţională ajustată după cum urmează:

a)pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii sau în categoria de risc de credit, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată ca fiind produsul dintre valoarea noţională a contractului derivat şi factorul duratei impus de autorităţile de supraveghere, care se calculează după cum urmează:

b)în cazul tranzacţiilor încadrate în categoria de risc valutar, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată după cum urmează:

c)pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc privind titlurile de capital sau de risc de marfă, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată ca fiind produsul dintre preţul de piaţă al unei unităţi a instrumentului-suport al tranzacţiei şi numărul de unităţi ale instrumentului-suport la care se raportează tranzacţia;

(2)În scopul calculării valorii noţionale ajustate a unei tranzacţii menţionate la alineatul (1), instituţiile determină valoarea noţională sau numărul de unităţi ale instrumentului-suport după cum urmează:

a)în cazul în care valoarea noţională sau numărul de unităţi ale instrumentului-suport al unei tranzacţii nu este stabilit până la scadenţa contractuală:

Art. 279^c: Factorul de ajustare în funcţie de scadenţă

(1)Instituţiile calculează factorul de ajustare în funcţie de scadenţă după cum urmează:

a)pentru tranzacţiile incluse în seturile de compensare menţionate la articolul 275 alineatul (1), instituţiile utilizează următoarea formulă:

b)în cazul tranzacţiilor incluse în seturile de compensare menţionate la articolul 275 alineatele (2) şi (3), factorul de ajustare în funcţie de scadenţă este definit ca:

Art. 280: Coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului

Art. 280^a: Majorarea pentru categoria de risc de rată a dobânzii

(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de rată a dobânzii pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează majorarea pentru setul de acoperire a riscului j aferentă categoriei de risc de rată a dobânzii astfel:

(3)Pentru a calcula valoarea noţională efectivă a setului de acoperire a riscului j, instituţiile încadrează mai întâi fiecare tranzacţie din setul de acoperire a riscului în banda corespunzătoare din tabelul 2. Instituţiile fac acest lucru pe baza datei de încetare a fiecărei tranzacţii, determinată în conformitate cu articolul 279b alineatul (1) litera (a):

Art. 280^b: Majorarea aferentă categoriei de risc valutar

(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc valutar (foreign exchange - FX) pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc valutar pentru setul de acoperire a riscului j astfel:

Art. 280^c: Majorarea aferentă categoriei de risc de credit

(1)În sensul alineatului (2), instituţiile stabilesc entităţile de referinţă relevante privind creditul pentru setul de compensare în conformitate cu următoarele:

a)pentru fiecare emitent al unui instrument de datorie de referinţă care este suport al unei tranzacţii având la bază o singură semnătură atribuite categoriei de risc de credit există o singură entitate de referinţă privind creditul; tranzacţiile având la bază o singură semnătură sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind creditul numai în cazul în care instrumentul de datorie de referinţă care este suport al tranzacţiilor respective este emis de acelaşi emitent;

b)pentru fiecare grup de instrumente de datorie de referinţă sau de instrumente financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură care sunt suport al unei tranzacţii având la bază mai multe semnături atribuite categoriei de risc de credit există o singură entitate de referinţă privind creditul; tranzacţiile având la bază mai multe semnături sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind creditul numai în cazul în care grupul de instrumente de datorie de referinţă sau de instrumente financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură care sunt suport al tranzacţiilor respective au aceleaşi componente.

(2)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de credit pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de credit pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:

(4)Instituţiile calculează majorarea pentru entitatea de referinţă privind creditul k după cum urmează:

(5)Instituţiile calculează factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil entităţii de referinţă privind creditul k după cum urmează:

a)pentru entitatea de referinţă privind creditul k stabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (a), SF_k,j^Credit este pus în corespondenţă cu unul dintre cei şase factori impuşi de autorităţile de supraveghere prevăzuţi în tabelul 3 de la prezentul alineat pe baza unei evaluări externe a creditului efectuată de o ECAI desemnată a emitentului individual corespunzător; în cazul unui emitent individual pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată:

b)pentru entităţile de referinţă privind creditul k stabilite în conformitate cu alineatul (1) litera (b):

Art. 280^d: Majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital

(1)În sensul alineatului (2), instituţiile stabilesc entităţile de referinţă relevante privind titlurile de capital pentru setul de compensare în conformitate cu următoarele:

a)pentru fiecare emitent al unui instrument de capital de referinţă care este suport al unei tranzacţii având la bază o singură semnătură atribuite categoriei de risc privind titlurile de capital există o singură entitate de referinţă privind titlurile de capital; tranzacţiile având la bază o singură semnătură sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind titlurile de capital numai în cazul în care instrumentul de capital de referinţă care este suport al tranzacţiilor respective este emis de acelaşi emitent;

b)pentru fiecare grup de instrumente de capital de referinţă sau de instrumente financiare derivate pe titluri de capital având la bază o singură semnătură care sunt suport al unei tranzacţii având la bază mai multe semnături atribuite categoriei de risc privind titlurile de capital există o singură entitate de referinţă privind titlurile de capital; tranzacţiile având la bază mai multe semnături sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind titlurile de capital numai în cazul în care grupul de instrumente de capital de referinţă sau de instrumente financiare derivate pe titluri de capital având la bază o singură semnătură care sunt suport al tranzacţiilor respective, după caz, are aceleaşi componente.

(2)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:

(4)Instituţiile calculează majorarea pentru entitatea de referinţă privind titlurile de capital k după cum urmează:

Art. 280^e: Majorarea aferentă categoriei de risc de marfă

(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de marfă pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(2)Pentru a calcula majorarea aferentă unui set de acoperire a riscului de marfă pentru un anumit set de compensare în conformitate cu alineatul (4), instituţiile stabilesc tipurile de marfă de referinţă relevante pentru fiecare set de acoperire a riscului. Tranzacţiile cu instrumente financiare derivate pe mărfuri sunt atribuite aceluiaşi tip de marfă de referinţă numai în cazul în care instrumentul pe mărfuri care este suport al tranzacţiilor respective este de aceeaşi natură, indiferent de locul de livrare şi de calitatea instrumentului pe mărfuri.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), autorităţile competente pot impune unei instituţii care este expusă într-o măsură semnificativă riscului de bază al unor diferite poziţii care au aceeaşi natură ca cele menţionate la alineatul (2) să stabilească tipurile de marfă de referinţă pentru poziţiile respective utilizând mai multe caracteristici pe lângă simpla natură a instrumentului pe mărfuri care este suport al tranzacţiilor. Într-o astfel de situaţie, tranzacţiile cu instrumente financiare derivate pe mărfuri sunt atribuite aceluiaşi tip de marfă de referinţă numai în cazul în care împărtăşesc caracteristicile respective.

(4)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de marfă pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:

(5)Instituţiile calculează majorarea pentru tipul de marfă de referinţă k după cum urmează:

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil tipului de marfă de referinţă k; în cazul în care tipul de marfă de referinţă k corespunde unor tranzacţii atribuite setului de acoperire a riscului menţionat la articolul 277a alineatul (1) litera (e), cu excepţia tranzacţiilor privind energia electrică,

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

; pentru tranzacţiile privind energia electrică,

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

; şi

Art. 280^f: Majorarea aferentă categoriei alte riscuri

(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei alte riscuri pentru un anumit set de compensare după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei alte riscuri pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:

Secţiunea 4:Abordarea standardizată simplificată pentru riscul de credit al contrapărţii

Art. 281: Calculul valorii expunerii

(2)Valoarea expunerii unui set de compensare se calculează în conformitate cu următoarele cerinţe:

c)prin derogare de la articolul 275 alineatul (2) din prezentul regulament, în cazul seturilor de compensare formate din tranzacţii care sunt tranzacţionate pe o bursă recunoscută sau care sunt compensate la nivel central de către o contraparte centrală autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ori recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv sau pentru care au loc schimburi bilaterale de garanţii reale cu contrapartea în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, instituţiile calculează costul de înlocuire în conformitate cu următoarea formulă:

l)formula menţionată la articolul 280d alineatul (3) care este utilizată pentru a calcula majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru setul de acoperire a riscului «j» se citeşte după cum urmează:

Secţiunea 5:Metoda expunerii iniţiale

Art. 282: Calculul valorii expunerii

(3)Costul de înlocuire curent menţionat la alineatul (2) se calculează după cum urmează:

a)în cazul seturilor de compensare formate din tranzacţii care sunt tranzacţionate pe o bursă recunoscută sau care sunt compensate la nivel central de către o contraparte centrală autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ori recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv sau pentru care au loc schimburi bilaterale de garanţii reale cu contrapartea în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, instituţiile utilizează următoarea formulă:

(4)Instituţiile calculează expunerea viitoare potenţială menţionată la alineatul (2) după cum urmează:

b)expunerea viitoare potenţială a unei singure tranzacţii este valoarea noţională a acesteia înmulţită cu:

SECŢIUNEA 6:Metoda modelului intern

Art. 283: Permisiunea de utilizare a metodei modelului intern

(1)Dacă autorităţile competente consideră că cerinţa prevăzută la alineatul (2) a fost îndeplinită de o instituţie, acestea permit instituţiei respective să utilizeze metoda modelului intern (MMI) pentru a calcula valoarea expunerii pentru oricare din următoarele tranzacţii:

c)tranzacţiile menţionate la articolul 273 alineatul (2) literele (a) - (d).

Art. 284: Valoarea expunerii

(1)Dacă o instituţie a primit, în conformitate cu articolul 283 alineatul (1), aprobarea de a utiliza MMI pentru a calcula valoarea expunerii pentru toate sau numai pentru unele din tranzacţiile menţionate la alineatul respectiv, aceasta trebuie să măsoare valoarea expunerii tranzacţiilor respective la nivelul setului de compensare.

(2)Pentru ca modelul să reflecte efectele constituirii marjei, modelul valorii garanţiei reale trebuie să îndeplinească cerinţele cantitative, calitative şi privind datele referitoare la MMI, în conformitate cu prezenta secţiune, iar instituţia poate să includă în distribuţiile previzionate ale modificărilor valorii de piaţă a setului de compensare numai garanţiile financiare eligibile definite la articolul 197, la articolul 198 şi la articolul 299 alineatul (2) literele (c) şi (d).

(3)Cerinţa de fonduri proprii pentru CCR pentru expunerile la riscul de credit al contrapărţii în cazul cărora o instituţie aplică MMI trebuie să fie cea mai mare dintre următoarele cerinţe:

(4)Cu excepţia contrapărţilor identificate ca având un risc de corelare defavorabilă (Wrong-Way Risk) specific, care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 291 alineatele (4) şi (5), instituţiile trebuie să calculeze valoarea expunerii ca produs dintre alfa ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) şi expunerea pozitivă aşteptată efectivă, după cum urmează:

(6)Expunerea pozitivă aşteptată efectivă este expunerea aşteptată efectivă medie pe durata primului an al expunerii viitoare. Dacă toate contractele din setul de compensare ajung la scadenţă în mai puţin de un an, expunerea pozitivă aşteptată este expunerea aşteptată medie până la data la care toate contractele din setul de compensare ajung la scadenţă. Expunerea pozitivă aşteptată efectivă se calculează ca medie ponderată a expunerilor aşteptate efective:

(9)În pofida alineatului (4), autorităţile competente pot permite instituţiilor să utilizeze propriile estimări ale alfa, dacă:

(10)În scopul estimării alfa în conformitate cu alineatul (9), o instituţie trebuie să se asigure că numărătorul şi numitorul sunt calculaţi în mod coerent cu metodologia de modelare, specificaţiile parametrilor şi compoziţia portofoliului. Abordarea utilizată pentru a estima a trebuie să se bazeze pe abordarea instituţiei în ceea ce priveşte capitalul intern, să fie bine formalizată şi să fie supusă unei validări independente. În plus, o instituţie trebuie să-şi revizuiască estimările cu privire la alfa cel puţin trimestrial şi chiar mai frecvent în cazul în care compoziţia portofoliului variază în timp. Instituţia trebuie, de asemenea, să evalueze riscul aferent modelului.

Art. 285: Valoarea expunerii pentru seturile de compensare care fac obiectul unui contract în marjă

(1)Dacă setul de compensare face obiectul unui contract în marjă şi al evaluării zilnice la preţul pieţei, instituţia calculează expunerea pozitivă aşteptată efectivă în conformitate cu prezentul alineat. Dacă, la estimarea expunerii aşteptate, modelul reflectă efectele constituirii marjei, instituţia poate, cu aprobarea autorităţii competente, să utilizeze măsurarea prin intermediul modelului a expunerii aşteptate direct în ecuaţia de la articolul 284 alineatul (5). Autorităţile competente acordă o astfel de aprobare numai dacă verifică faptul că, la estimarea expunerii aşteptate, modelul reflectă în mod corect efectele constituirii marjei. O instituţie care nu a primit o astfel de aprobare utilizează una din următoarele măsurări ale expunerii pozitive aşteptate efective:

b)expunerea pozitivă aşteptată efectivă, calculată ca creşterea potenţială a expunerii pe parcursul perioadei de risc de marjă, plus valoarea mai mare dintre:

În sensul literei (b), instituţiile calculează procentul ca modificare pozitivă aşteptată a valorii de marcare la piaţă a tranzacţiilor pe parcursul perioadei de risc de marjă. Modificările valorii garanţiei reale trebuie luate în considerare prin utilizarea ajustărilor de volatilitate reglementate în conformitate cu secţiunea 4 din capitolul 4, sau a estimărilor proprii pentru ajustările de volatilitate ale metodei extinse a garanţiilor financiare, dar fără să se presupună plata vreunei garanţii reale în perioada de risc de marjă. Perioada de risc de marjă nu poate fi mai mică decât perioadele minime prevăzute la alineatele (2)-(5).

(2)În cazul tranzacţiilor supuse ajustării zilnice a marjei şi evaluării zilnice la preţul pieţei, perioada de risc de marjă utilizată pentru modelarea valorii expunerii cu contracte în marjă nu trebuie să fie mai mică de:

(3)Alineatul (2) literele (a) şi (b) fac obiectul următoarelor excepţii:

b)pentru seturile de compensare care conţin una sau mai multe tranzacţii implicând fie garanţii reale nelichide, fie un instrument financiar derivat extrabursier care nu poate fi uşor înlocuit, perioada de risc de marjă nu trebuie să fie mai mică de 20 de zile lucrătoare.

O instituţie stabileşte faptul că garanţia reală este nelichidă sau că instrumentele financiare derivate extrabursiere nu pot fi uşor înlocuite, în contextul unor condiţii de criză a pieţei, caracterizate prin lipsa pieţelor active în mod continuu, în care o contra-parte ar obţine, într-un termen de două zile sau mai scurt, mai multe cotaţii de preţ care nu ar provoca mişcări pe piaţă sau nu ar reprezenta un preţ reflectând un discount pe piaţă (în cazul garanţiei reale) sau o primă pe piaţă (în cazul unui instrument financiar derivat extrabursier).

Art. 286: Gestionarea riscului de credit al contrapărţii - politici, procese şi sisteme

(1)O instituţie stabileşte şi menţine un cadru de gestionare a riscului de credit al contrapărţii, care constă în:

(2)Cadrul de gestionare a riscului de credit al contrapărţii solicitat la alineatul (1) ţine seama de riscurile de piaţă, de lichiditate, juridic şi operaţional care sunt asociate riscului de credit al contrapărţii. În special, cadrul asigură faptul că instituţia respectă următoarele principii:

(3)O instituţie care utilizează MMI se asigură că propriul cadru de gestionare a riscului de credit al contrapărţii ţine seama, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, de riscurile de lichiditate ale tuturor elementelor următoare:

(4)Organul de conducere şi conducerea superioară a unei instituţii trebuie să fie implicate activ în gestionarea riscului de credit al contrapărţii, pentru care trebuie să se asigure că sunt alocate resurse adecvate. Conducerea superioară trebuie să cunoască, prin intermediul unui proces formal, limitele modelului utilizat şi ipotezele pe care se bazează acesta, precum şi impactul acestor limitări şi ipoteze asupra credibilităţii rezultatelor. Conducerea superioară trebuie să aibă, de asemenea, cunoştinţă de incertitudinile pieţei şi ale aspectelor operaţionale, precum şi de modul în care acestea sunt luate în considerare de model.

(5)Rapoartele zilnice cu privire la expunerile instituţiei la riscul de credit al contrapărţii, elaborate în conformitate cu articolul 287 alineatul (2) litera (b), trebuie să fie analizate de un nivel al conducerii cu o poziţie ierarhică şi o autoritate suficiente pentru a impune atât reduceri ale poziţiilor luate în mod individual de administratorii de credite sau de personalul care tranzacţionează, cât şi reduceri ale expunerii globale a instituţiei la riscul de credit al contrapărţii.

(6)Cadrul de gestionare a riscului de credit al contrapărţii stabilit de instituţie în conformitate cu alineatul (1) trebuie să fie utilizat în strânsă legătură cu limitele interne de creditare şi de tranzacţionare. Limitele de creditare şi de tranzacţionare trebuie să fie corelate cu modelul de măsurare a riscului al instituţiei într-un mod care este consecvent în timp şi corect înţeles de administratorii de credite, de personalul care tranzacţionează şi de conducerea superioară. O instituţie trebuie să dispună de un proces formal de raportare a încălcărilor limitelor de risc către nivelul de conducere corespunzător.

(7)Măsurarea de către instituţie a riscului de credit al contra-părţii trebuie să includă măsurarea zilnică şi în cadrul unei zile a utilizării liniilor de credit. Instituţia trebuie să măsoare expunerea curentă brută şi netă de garanţii reale. La nivel de portofoliu şi de contraparte, instituţia trebuie să calculeze şi să monitorizeze expunerea maximă sau expunerea viitoare potenţială la un interval de încredere pe care îl alege. Instituţia trebuie să ţină seama de poziţiile importante sau concentrate, inclusiv pe grupuri de contrapărţi aflate în legătură, pe sector industrial şi pe piaţă.

(8)O instituţie trebuie să stabilească şi să menţină un program de simulare de criză sistematic şi riguros. Rezultatele acestor simulări de criză trebuie analizate cu regularitate, cel puţin trimestrial, de către conducerea superioară şi trebuie să se regăsească în politicile şi în limitele privind riscul de credit al contrapărţii, stabilite de organul de conducere sau de conducerea superioară. Dacă simulările de criză evidenţiază o anumită vulnerabilitate faţă de un ansamblu de circumstanţe dat, instituţia trebuie să ia măsuri prompte de administrare a acestor riscuri.

Art. 287: Structuri organizatorice de gestionare a riscului de credit al contrapărţii

(2)Unitatea de control al riscului este responsabilă pentru conceperea şi implementarea sistemului său de gestionare a riscului de credit al contrapărţii, inclusiv pentru validarea iniţială şi apoi permanentă a modelului, şi îndeplineşte următoarele funcţii şi cerinţe:

(3)Unitatea de administrare a garanţiilor reale îndeplineşte următoarele sarcini şi funcţii:

(4)Conducerea superioară trebuie să aloce suficiente resurse unităţii de gestionare a garanţiilor reale, prevăzută la alineatul (1) litera (b), pentru a se asigura că sistemele acesteia ating un nivel adecvat de performanţă operaţională, măsurat prin promptitudinea şi acurateţea apelurilor în marjă ale instituţiei şi prin promptitudinea răspunsului instituţiei la apelurile în marjă ale contrapărţilor sale. Conducerea superioară trebuie să se asigure că unitatea dispune de personal adecvat pentru a procesa rapid apelurile şi litigiile, chiar în condiţii de criză gravă a pieţei, şi pentru a permite instituţiei să îşi limiteze numărul de litigii importante, cauzate de volumul de tranzacţii.

Art. 288: Reexaminarea sistemului de gestionare a riscului de credit al contrapărţii

Art. 289: Testul de utilizare

(4)Pe lângă expunerea pozitivă aşteptată, o instituţie trebuie să măsoare şi să administreze expunerile curente. După caz, instituţia trebuie să măsoare expunerea curentă brută şi netă de garanţii reale. Se consideră că testul de utilizare a fost efectuat dacă o instituţie utilizează alte măsurări ale riscului de credit al contrapărţii, precum expunerea maximă, bazate pe distribuţia expunerilor generată de modelul cu care se calculează expunerea pozitivă aşteptată.

(5)O instituţie trebuie să dispună de sisteme care pot estima zilnic expunerea aşteptată, dacă este necesar, cu excepţia cazului în care demonstrează în mod satisfăcător autorităţilor competente că expunerile sale la riscul de credit al contrapărţii justifică o frecvenţă a calculului mai mică. Instituţia trebuie să estimeze expunerea aşteptată pentru un profil temporal de orizonturi de previzionare, care reflectă în mod adecvat structura temporală a fluxurilor de numerar viitoare şi scadenţa contractelor, în mod corespunzător importanţei şi compoziţiei expunerilor.

Art. 290: Simularea de criză

(5)Programul trebuie să prevadă pentru expuneri simulări de criză cel puţin lunare, referitoare la factorii de risc de piaţă principali, cum ar fi ratele dobânzii, cursurile de schimb, titlurile de capital, marjele de credit şi preţurile mărfurilor, pentru toate contrapărţile instituţiei, pentru a identifica concentrările prea mari de riscuri direcţionale specifice şi a permite reducerea acestora de către instituţie, dacă este necesar. Simularea de criză pentru expuneri, incluzând riscurile unifactoriale, multifactoriale şi riscurile nedirecţionale semnificative, precum şi simularea de criză concomitentă pentru expuneri şi bonitate trebuie efectuată, în ceea ce priveşte riscul de credit al contrapărţii, la nivelul unei contrapărţi, al unui grup de contrapărţi şi, în mod agregat, la nivelul instituţiei.

(6)Programul trebuie să aplice cel puţin trimestrial scenarii de simulare de criză multifactorială şi să evalueze riscurile nedirecţionale semnificative, inclusiv expunerea la curba de randament şi riscul de bază. Simulările de criză multifactoriale trebuie să abordeze cel puţin următoarele scenarii în care:

(7)Severitatea şocurilor asupra factorilor de risc-suport trebuie să corespundă scopului simulării de criză. La evaluarea solvabilităţii în condiţii de criză, şocurile asupra factorilor de risc-suport trebuie să fie suficient de severe pentru a surprinde contexte de piaţă extreme, înregistrate în trecut, şi condiţii de piaţă extreme, dar plauzibile. Simulările de criză trebuie să evalueze impactul acestor şocuri asupra fondurilor proprii, asupra cerinţelor de fonduri proprii şi asupra câştigurilor. În scopul monitorizării zilnice a portofoliului, al acoperirii zilnice a riscurilor şi al administrării zilnice a concentrărilor, programul de simulare de criză trebuie să cuprindă şi scenarii mai puţin severe, dar cu probabilitate mai mare.

(10)Conducerea superioară trebuie să-şi asume rolul principal în integrarea simulărilor de criză în cadrul de gestionare a riscurilor şi în cultura riscului a instituţiei şi să se asigure că rezultatele sunt semnificative şi sunt utilizate pentru a administra riscul de credit al contrapărţii. Rezultatele simulărilor de criză pentru expunerile semnificative trebuie evaluate în raport cu orientările care indică apetitul pentru risc al instituţiei şi trebuie prezentate conducerii superioare pentru dezbatere şi luare de măsuri atunci când sunt identificate riscuri excesive sau concentrate.

Art. 291: Riscul de corelare defavorabilă (Wrong-Way Risk)

(1)În sensul prezentului articol:

b)«riscul specific de corelare defavorabilă» apare atunci când expunerea viitoare faţă de o anumită contraparte este corelată pozitiv cu PD a contrapărţii, ca urmare a tipului de tranzacţii efectuate cu contrapartea. Se consideră că o instituţie este expusă unui risc specific de corelare defavorabilă în cazul în care este de aşteptat ca expunerea viitoare faţă de o anumită contraparte să fie semnificativă atunci când probabilitatea de nerambursare de către contraparte este, de asemenea, ridicată.

(3)Pentru a identifica riscul general de corelare defavorabilă, o instituţie trebuie să conceapă simulări de criză şi să analizeze scenarii pentru factorii de risc care sunt corelaţi în mod defavorabil cu bonitatea contrapărţii. Aceste simulări vizează posibilitatea producerii unor şocuri severe atunci când legăturile dintre factorii de risc se schimbă. O instituţie trebuie să monitorizeze riscul general de corelare defavorabilă pe produs, pe regiune, pe sector industrial sau pe alte categorii relevante pentru activitatea sa.

(5)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii legate de tranzacţiile în cazul cărora a fost identificat un risc specific de corelare defavorabilă şi atunci când există o legătură juridică între contraparte şi emitentul instrumentului suport al instrumentului financiar derivat extrabursier sau al tranzacţiilor menţionate la articolul 273 alineatul (2) literele (b)-(d), în conformitate cu următoarele principii:

e)pentru toate celelalte tranzacţii având la bază o singură semnătură din orice astfel de set de compensare separat, calculul valorii expunerii este efectuat ţinând seama de ipoteza unei intrări subite în stare de nerambursare (jump-to-default) a obligaţiilor-suport respective în cazul în care există o legătură de natură juridică între emitent şi contraparte. Pentru tranzacţiile care au la bază un grup de semnături sau un indice, se aplică intrarea subită în stare de nerambursare (jump-to-default) a obligaţiilor-suport respective, dacă sunt semnificative, în cazul în care există o legătură de natură juridică între emitent şi contraparte;

Art. 292: Integritatea procesului de modelare

(1)O instituţie asigură integritatea procesului de modelare prevăzut la articolul 284, adoptând cel puţin următoarele măsuri:

(2)Pentru a determina expunerile curente se utilizează date de piaţă curente. O instituţie poate calibra modelul său de calcul al expunerii pozitive aşteptate, utilizând fie date de piaţă istorice, fie date de piaţă implicite pentru a stabili parametrii proceselor stocastice-suport, cum ar fi deriva (drift), volatilitatea şi corelarea. Dacă o instituţie utilizează date istorice, acestea trebuie să acopere cel puţin trei ani. Datele trebuie actualizate cel puţin trimestrial sau mai frecvent dacă acest lucru este necesar pentru a reflecta condiţiile pieţei.

(3)O instituţie trebuie să demonstreze cel puţin o dată pe trimestru, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, că perioada de criză utilizată pentru calculul prevăzut de prezentul alineat coincide, pentru un eşantion reprezentativ al contrapărţilor sale ale căror marje de credit sunt tranzacţionate, cu o perioadă de creştere a marjelor pentru instrumentele de tip credit default swap sau pentru alte credite (precum împrumuturi sau obligaţiuni corporative). În situaţiile în care nu dispune de date adecvate privind marjele de credit ale unei contrapărţi, instituţia asociază contrapărţii respective date specifice privind marjele de credit, bazate pe regiune, pe rating intern şi pe tipuri de activitate.

(5)Pentru a evalua eficacitatea calibrării expunerii pozitive aşteptate efective la condiţii de criză, o instituţie trebuie să creeze mai multe portofolii de referinţă, vulnerabile la principalii factori de risc la care este expusă. Expunerea faţă de aceste portofolii de referinţă se calculează utilizând: (a) o metodologie corespunzătoare crizei, bazată pe valorile de piaţă curente şi pe parametrii modelului calibraţi la condiţii de criză a pieţei, şi (b) expunerea generată în cursul perioadei de criză, dar aplicând metoda prevăzută în prezenta secţiune (valoarea de piaţă de la sfârşitul perioadei de criză, volatilităţi şi corelări pe o perioadă de criză de 3 ani).

(7)O instituţie trebuie să monitorizeze riscurile relevante şi să dispună de procese de ajustare a propriilor estimări ale expunerii pozitive aşteptate efective, atunci când aceste riscuri devin semnificative. Pentru a se conforma prezentului alineat, instituţia trebuie:

Art. 293: Cerinţe privind sistemul de gestionare a riscului

(1)O instituţie respectă următoarele cerinţe:

d)organul de conducere şi conducerea superioară trebuie să fie implicate în procesul de control al riscului şi să se asigure că sunt alocate resurse adecvate pentru controlul riscului de credit şi al riscului de credit al contrapărţii. În acest sens, rapoartele zilnice elaborate de unitatea independentă de control al riscului, înfiinţată în conformitate cu articolul 287 alineatul (1) litera (a), trebuie să fie analizate de un nivel al conducerii cu o poziţie ierarhică şi o autoritate suficiente pentru a impune atât reduceri ale poziţiilor luate în mod individual de personalul care tranzacţionează, cât şi reduceri ale expunerii globale la risc a instituţiei;

h)în cadrul procesului de audit intern al instituţiei trebuie efectuată cu regularitate o reexaminare independentă a sistemului de măsurare a riscului. Această reexaminare include atât activitatea unităţilor care derulează tranzacţii, cât şi pe cea a unităţii independente de control al riscului. La intervale regulate (cel puţin o dată pe an), trebuie să aibă loc o reexaminare a procesului global de gestionare a riscurilor, care să vizeze, în mod specific, cel puţin toate elementele menţionate la articolul 288;

(3)O instituţie trebuie să formalizeze procesul de validare iniţială şi apoi permanentă a modelului său de calcul a expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi calculul măsurărilor riscului generate de modele la un nivel de detaliere care permite unei părţi terţe să recreeze analiza şi, respectiv, măsurările riscului. Documentaţia respectivă stabileşte frecvenţa cu care se efectuează analiza testării ex-post şi orice validări permanente, modul în care se efectuează validarea în ceea ce priveşte fluxurile de date şi portofoliile, precum şi analizele care sunt utilizate.

Art. 294: Cerinţe de validare

(1)Ca parte a validării iniţiale şi apoi permanente a modelului său de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi a măsurărilor riscului efectuate de acesta, o instituţie se asigură că sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

g)modelul de calcul al expunerii la riscul de credit al contra-părţii cuprinde informaţii specifice cu privire la tranzacţii, pentru a reflecta efectele contractelor în marjă. Modelul ţine seama atât de cuantumul curent al marjei, cât şi de marja care ar putea fi transferată în viitor între contrapărţi. Un astfel de model ţine seama de natura contractelor în marjă, care pot fi unilaterale sau bilaterale, de frecvenţa apelurilor în marjă, de perioada de risc de marjă, de pragul minim al expunerii din afara marjei pe care instituţia este dispusă să îl accepte şi de suma minimă de transfer. Modelul respectiv fie estimează variaţia marcată la piaţă a valorii garanţiilor reale furnizate, fie aplică normele prevăzute în capitolul 4;

(2)Cu aprobarea prealabilă a autorităţilor competente, o măsură mai prudentă decât indicatorul cantitativ folosit pentru a calcula valoarea expunerii reglementate pentru fiecare contra-parte poate fi utilizată în locul produsului dintre alfa şi expunerea pozitivă aşteptată efectivă. Gradul de prudenţă relativă va fi evaluat la acordarea aprobării iniţiale de către autorităţile competente şi cu ocazia evaluării periodice efectuate de autoritatea competentă a modelelor de calcul al expunerii pozitive aşteptate. Instituţia validează cu regularitate gradul de prudenţă. Evaluarea permanentă a performanţei modelului trebuie să acopere toate contrapărţile pentru care acesta este utilizat.

SECŢIUNEA 7:Compensarea contractuală

Art. 295: Recunoaşterea compensării contractuale ca diminuatoare de risc

c)acordurile de compensare contractuală între produse diferite, în cazul instituţiilor care au primit aprobarea să utilizeze metoda prevăzută în secţiunea 6 pentru tranzacţiile care intră în domeniul de aplicare a metodei respective. Autorităţile competente transmit ABE o listă a acordurilor de compensare contractuală între produse diferite aprobate.

Art. 296: Recunoaşterea acordurilor de compensare contractuală

(2)Toate acordurile de compensare contractuală utilizate de o instituţie pentru a determina valoarea expunerii în cadrul acestei părţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

b)instituţia a pus la dispoziţia autorităţilor competente opinii juridice scrise, fundamentate, în care se precizează că, în cazul contestării în instanţă a acordului de compensare, creanţele şi datoriile instituţiei nu ar depăşi cele menţionate la litera (a). Opinia juridică trebuie să se refere la legislaţia aplicabilă:

d)contractul nu conţine nicio clauză care, în cazul intrării unei contrapărţi în stare de nerambursare, permite unei contra-părţi care nu se află în stare de nerambursare să efectueze numai plăţi limitate sau să nu efectueze nicio plată în favoarea contrapărţii aflate în stare de nerambursare, chiar dacă aceasta din urmă este un creditor net [de exemplu, o clauză de retragere (clauză de tip «walk-away»)].

(3)Opiniile juridice menţionate la litera (b) pot fi redactate cu referire la tipurile de compensare contractuală. Acordurile de compensare contractuală între produse diferite trebuie să îndeplinească următoarele condiţii suplimentare:

Art. 297: Obligaţiile instituţiilor

(4)În cazul acordurilor de compensare contractuală între produse diferite, menţionate la articolul 295, instituţia menţine proceduri, în conformitate cu articolul 296 alineatul (2) litera (c) pentru a verifica dacă pentru orice tranzacţie care urmează să fie inclusă într-un set de compensare a fost emisă opinia juridică prevăzută la articolul 296 alineatul (2) litera (b).

SECŢIUNEA 8:Elemente ale portofoliului de tranzacţionare

Art. 299: Elemente ale portofoliului de tranzacţionare

(2)La calculul cuantumurilor ponderate la riscul de contra-parte ale expunerilor elementelor din portofoliul de tranzacţionare, instituţiile respectă următoarele principii:

e)în vederea calculării ajustărilor de volatilitate în cazul în care aceste instrumente financiare sau mărfuri, care nu sunt eligibile în conformitate cu capitolul 4, sunt date cu împrumut, vândute sau furnizate, ori luate cu împrumut, achiziţionate sau primite drept garanţii reale sau în alt mod în cadrul unei astfel de tranzacţii, iar instituţia utilizează, în conformitate cu capitolul 4 secţiunea 3, abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate, aceasta tratează astfel de instrumente şi mărfuri în acelaşi fel ca titlurile de capital neincluse într-un indice principal şi cotate la o bursă recunoscută;

f)dacă o instituţie utilizează abordarea bazată pe estimări proprii ale ajustărilor de volatilitate în conformitate cu capitolul 4 secţiunea 3 pentru instrumentele financiare sau mărfurile care nu sunt eligibile în conformitate cu capitolul 4, aceasta calculează ajustările de volatilitate pentru fiecare element individual. Dacă a obţinut aprobarea să utilizeze abordarea bazată pe modele interne definită în capitolul 4, instituţia poate aplica această abordare şi pentru portofoliul de tranzacţionare;

g)în ceea ce priveşte recunoaşterea acordurilor-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, instituţiile recunosc compensarea între poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara acestuia, numai dacă tranzacţiile compensate îndeplinesc următoarele condiţii:

h)dacă un instrument financiar derivat de credit inclus în portofoliul de tranzacţionare face parte dintr-o acoperire internă a riscului, iar protecţia creditului este recunoscută în temeiul prezentului regulament în conformitate cu articolul 204, instituţiile aplică una din următoarele abordări:

SECŢIUNEA 9:Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile faţă de o CPC

Art. 300: Definiţii

(1)«indisponibil în caz de faliment», cu privire la activele clienţilor, înseamnă existenţa unor dispoziţii eficace conform cărora activele respective fie nu vor fi disponibile creditorilor unei CPC sau unui membru compensator, în cazul insolvenţei CPC în cauză sau, respectiv, a membrului compensator în cauză, fie nu vor fi disponibile membrului compensator pentru a acoperi pierderile înregistrate ca urmare a nerambursării de către un client sau mai mulţi clienţi, alţii decât cei care au pus la dispoziţie activele respective;

Art. 301: Domeniul de aplicare material

(1)Prezenta secţiune se aplică următoarelor contracte şi tranzacţii, atât timp cât sunt în curs de desfăşurare cu o CPC:

c)tranzacţiilor cu termen lung de decontare.

Prezenta secţiune nu se aplică expunerilor care rezultă din decontarea tranzacţiilor în numerar. Instituţiile aplică tratamentul prevăzut la titlul V expunerilor din tranzacţii ce rezultă din respectivele tranzacţii şi o pondere de risc de 0 % contribuţiilor la fondul de garantare care acoperă doar acele tranzacţii. Instituţiile aplică tratamentul prevăzut la articolul 307 contribuţiilor la fondul de garantare care acoperă oricare dintre tipurile de contracte menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, în plus faţă de tranzacţiile în numerar.

(2)În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele cerinţe:

Art. 302: Monitorizarea expunerilor la CPC

(2)Instituţiile evaluează, prin intermediul unor analize de scenarii şi al unor simulări de criză adecvate, dacă nivelul fondurilor proprii deţinute pentru expunerile la o CPC, inclusiv la expunerile din credite viitoare potenţiale sau contingente, expunerile la contribuţiile la fondul de garantare şi, în cazul în care instituţia acţionează în calitate de membru compensator, expunerile rezultate din acorduri contractuale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 304, este corelat în mod corespunzător cu riscurile inerente ale expunerilor respective.

Art. 303: Tratamentul expunerilor la CPC-uri ale membrilor compensatori

Art. 304: Tratamentul expunerilor membrilor compensatori la clienţi

(2)Dacă o instituţie care acţionează ca membru compensator încheie un acord contractual cu un client al unui alt membru compensator care facilitează clientului respectiv, în conformitate cu articolul 48 alineatele (5) şi (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, transferul poziţiilor şi al garanţiilor reale menţionate la articolul 305 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament şi dacă respectivul acord contractual antrenează o obligaţie contingentă pentru respectiva instituţie, instituţia poate atribui o valoare a expunerii egală cu zero obligaţiei contingente respective.

(3)În cazul în care o instituţie care acţionează ca membru compensator utilizează metodele prevăzute în secţiunea 3 sau 6 din prezentul capitol pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile sale, se aplică următoarele dispoziţii:

Art. 305: Tratamentul expunerilor clienţilor

(2)Fără a aduce atingere abordării prevăzute la alineatul (1), în cazul în care o instituţie este client, aceasta poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sale din tranzacţii în cazul tranzacţiilor cu membrul compensator legate de CPC în conformitate cu articolul 306, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)poziţiile şi activele instituţiei legate de tranzacţiile în cauză sunt distinse şi separate, atât la nivelul membrului compensator, cât şi al CPC, de poziţiile şi activele membrului compensator şi ale celorlalţi clienţi ai membrului compensator şi, ca urmare a acestei distincţii şi separări, poziţiile şi activele respective ale instituţiei sunt indisponibile în cazul în care membrul compensator ori unul sau mai mulţi dintre clienţii săi intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă;

b)legislaţia, reglementările şi normele, precum şi acordurile contractuale aplicabile instituţiei sau CPC ori obligatorii pentru acestea facilitează transferul poziţiilor clientului legate de contractele şi de tranzacţiile în cauză şi al garanţiilor reale aferente către un alt membru compensator în perioada de risc de marjă aplicabilă, în cazul în care membrul compensator iniţial intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă. În această situaţie, poziţiile clientului şi garanţiile reale se transferă la valoarea de piaţă, cu excepţia cazului în care clientul solicită închiderea poziţiei la valoarea de piaţă;

(3)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, în cazul în care o instituţie care este client nu îndeplineşte condiţia prevăzută la litera (a) de la alineatul menţionat deoarece nu este protejată de pierderi în situaţia în care membrul compensator şi un alt client al membrului compensator intră împreună în stare de nerambursare, sub rezerva îndeplinirii tuturor celelalte condiţii prevăzute la literele (a)-(d) de la alineatul menţionat sunt îndeplinite, instituţia poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sale din tranzacţii în cazul tranzacţiilor cu membrul său compensator legate de o CPC în conformitate cu articolul 306, sub rezerva înlocuirii ponderii de risc de 2 % prevăzute la articolul 306 alineatul (1) litera (a) cu o pondere de risc de 4 %.

Art. 306: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile din tranzacţii

(1)O instituţie aplică următorul tratament expunerilor sale din tranzacţii cu CPC:

c)în cazul în care o instituţie acţionează ca intermediar financiar între un client şi o CPC, iar condiţiile tranzacţiei legate de CPC prevăd că instituţia nu este obligată să ramburseze clientului eventualele pierderi suferite ca urmare a modificărilor valorii tranzacţiei respective în cazul în care respectiva CPC intră în stare de nerambursare, instituţia respectivă poate stabili ca valoarea expunerii pentru expunerea din tranzacţia cu CPC care corespunde tranzacţiei legate de CPC respective să fie egală cu zero;

d)în cazul în care o instituţie acţionează ca intermediar financiar între un client şi o CPC, iar condiţiile tranzacţiei legate de CPC prevăd că instituţia este obligată să ramburseze clientului eventualele pierderi suferite ca urmare a modificărilor valorii tranzacţiei respective în cazul în care respectiva CPC intră în stare de nerambursare, instituţia respectivă aplică tratamentul de la litera (a) sau (b), după caz, expunerii din tranzacţia cu CPC care corespunde tranzacţiei legate de CPC respective.

Art. 307: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile la fondul de garantare al unei CPC

Art. 308: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile prefinanţate la fondul de garantare al unei CPCC

(2)O instituţie calculează cerinţa de fonduri proprii pentru a acoperi expunerea provenind din contribuţia sa prefinanţată după cum urmează:

Art. 309: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile prefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate şi pentru contribuţiile nefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate

Art. 311: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile faţă de CPC-urile care încetează să îndeplinească anumite condiţii

(2)În cazul în care condiţia prevăzută la alineatul (1) este îndeplinită, instituţiile, în termen de trei luni din momentul în care iau cunoştinţă despre situaţia menţionată la alineatul respectiv, sau mai devreme dacă autorităţile competente ale instituţiilor respective impun acest lucru, procedează după cum urmează în ceea ce priveşte expunerile lor la respectiva CPC:

TITLUL III:CERINŢA DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL OPERAŢIONAL

CAPITOLUL 1:CALCULAREA CERINŢEI DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL OPERAŢIONAL

Art. 311^a: Definiţii

Art. 314: Indicatorul de activitate

(1)Instituţiile îşi calculează indicatorul de activitate conform următoarei formule:

(2)În sensul alineatului (1), componenta dobânzilor, contractelor de leasing şi dividendelor se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

ILDC	= componenta dobânzilor, contractelor de leasing şi dividendelor;
IC	= componenta dobânzilor, care reprezintă veniturile din dobânzi ale instituţiei din toate activele financiare şi alte venituri din dobânzi, inclusiv veniturile financiare din contractele de leasing financiar, veniturile din contractele de leasing operaţional şi profiturile din activele care fac obiectul unui contract de leasing, minus cheltuielile instituţiei cu dobânzile aferente tuturor datoriilor financiare şi alte cheltuieli cu dobânzile, inclusiv cheltuielile cu dobânzile provenite din contracte de leasing financiar şi operaţional, din amortizarea şi deprecierea activelor care fac obiectul unui contract de leasing operaţional şi din pierderile rezultate din astfel de active, calculată ca medie anuală a valorilor absolute ale diferenţelor pe ultimele trei exerciţii financiare;
AC	= componenta activelor, care reprezintă suma cuantumurilor brute totale ale creditelor în curs de derulare, avansurilor, titlurilor de valoare purtătoare de dobândă, inclusiv obligaţiuni de stat, şi activelor care fac obiectul unui contract de leasing ale instituţiei, calculată ca medie anuală pe ultimele trei exerciţii financiare pe baza cuantumurilor de la sfârşitul fiecăruia dintre exerciţiile financiare respective;
DC	= componenta dividendelor, care reprezintă veniturile din dividende ale instituţiei din investiţii în acţiuni şi fonduri care nu au fost consolidate în situaţiile financiare ale instituţiei, inclusiv veniturile din dividende provenite de la filiale, entităţi asociate şi asocieri în participaţie neconsolidate, calculată ca medie anuală pe ultimele trei exerciţii financiare.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie-mamă din UE poate solicita, până la 31 decembrie 2027, aprobarea supraveghetorului consolidant pentru a calcula o componentă a dobânzilor, contractelor de leasing şi dividendelor separată pentru oricare dintre instituţiile sale filiale specifice şi adăuga rezultatul calculului respectiv la componenta dobânzilor, contractelor de leasing şi dividendelor calculată, pe bază consolidată, pentru celelalte entităţi ale grupului, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)utilizarea derogării furnizează o bază adecvată pentru calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul operaţional ale instituţiei-mamă din UE.

Până la 31 decembrie 2031, ABE prezintă Comisiei un raport privind utilizarea şi caracterul adecvat al derogării menţionate la primul paragraf, având în vedere, în special, modelele de afaceri specifice în cauză şi caracterul adecvat al cerinţei de fonduri proprii aferente pentru riscul operaţional. Pe baza acestui raport şi ţinând seama în mod corespunzător de standardele conexe convenite la nivel internaţional elaborate de BCBS, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă până la 31 decembrie 2032.

(4)Până la 31 decembrie 2027 sau până când supraveghetorul consolidant acordă aprobarea în conformitate cu alineatul (3), oricare dintre aceste date survine mai întâi, o instituţie-mamă din UE căreia i s-a acordat aprobarea de a aplica abordarea standardizată alternativă liniilor sale de activitate bancară de retail şi comercială pentru a-şi calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul operaţional poate continua, după ce şi-a informat supraveghetorul consolidant, să utilizeze abordarea standardizată alternativă, astfel cum era aceasta prevăzută în versiunea prezentului regulament aplicabilă la 8 iulie 2024, în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul operaţional aferente acestor două linii de activitate şi în conformitate cu domeniul de aplicare al aprobării existente.

(5)În sensul alineatului (1), componenta serviciilor se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

SC	= componenta serviciilor;
OI	= alte venituri din exploatare, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciţii financiare a veniturilor instituţiei din operaţiunile bancare obişnuite care nu sunt incluse în alte elemente ale indicatorului de activitate, dar sunt de natură similară;
OE	= alte cheltuieli de exploatare, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciţii financiare a cheltuielilor şi pierderilor instituţiei din operaţiunile bancare obişnuite care nu sunt incluse în alte elemente ale indicatorului de activitate, dar sunt de natură similară, precum şi din evenimentele de risc operaţional;
FI	= componenta veniturilor din taxe şi comisioane, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciţii financiare a veniturilor instituţiei obţinute din furnizarea de consultanţă şi de servicii, inclusiv veniturile obţinute de instituţie prin externalizarea serviciilor financiare;
FE	= componenta cheltuielilor cu taxe şi comisioane, care reprezintă media anuală pe ultimele trei exerciţii financiare a cheltuielilor plătite de instituţie pentru a beneficia de consultanţă şi servicii, inclusiv taxele de externalizare plătite de instituţie pentru furnizarea de servicii financiare, dar excluzând taxele de externalizare plătite pentru furnizarea de servicii nefinanciare.

Sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea competentă şi în măsura în care sistemul instituţional de protecţie dispune de sisteme adecvate şi uniformizate pentru monitorizarea şi clasificarea riscurilor operaţionale, instituţiile care sunt membre ale unui sistem instituţional de protecţie ce îndeplineşte cerinţele de la articolul 113 alineatul (7) pot calcula componenta serviciilor excluzând eventualele venituri primite de la instituţii sau cheltuieli plătite unor instituţii care sunt membre ale aceluiaşi sistem instituţional de protecţie. Orice pierderi care rezultă din riscurile operaţionale aferente fac obiectul mutualizării între membrii sistemului instituţional de protecţie.

(6)În sensul alineatului (1), componenta financiară se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

FC	= componenta financiară;
TC	= componenta portofoliului de tranzacţionare, care reprezintă media anuală a valorilor absolute pe ultimele trei exerciţii financiare ale profitului net sau pierderii nete, după caz, rezultat(ă) din portofoliul de tranzacţionare al instituţiei, stabilit, după caz, fie în conformitate cu standardele de contabilitate, fie în conformitate cu partea a treia titlul I capitolul 3, inclusiv din activele şi datoriile destinate tranzacţionării, din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor şi din diferenţele de curs valutar;
BC	= componenta portofoliului bancar, care reprezintă media anuală a valorilor absolute pe ultimele trei exerciţii financiare ale profitului net sau pierderii nete, după caz, rezultat(ă) din afara portofoliului de tranzacţionare al instituţiei, inclusiv din activele şi datoriile financiare evaluate la valoarea justă prin profit şi pierdere, din contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, din diferenţele de curs valutar şi din câştigurile şi pierderile realizate din activele şi datoriile financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit şi pierdere.

(7)La calcularea indicatorului de activitate, instituţiile nu utilizează niciunul dintre următoarele elemente:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza elementele indicatorului de activitate prin punerea în corespondenţă a elementelor respective cu celulele de raportare corespunzătoare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei (^*14), după caz.

Art. 315: Ajustările indicatorului de activitate

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

CAPITOLUL 2:COLECTAREA DATELOR ŞI GUVERNANŢA

Art. 316: Calcularea pierderii anuale din riscul operaţional

(1)Instituţiile cu un indicator de activitate mai mare sau egal cu 750 de milioane EUR îşi calculează pierderea anuală din riscul operaţional ca sumă a tuturor pierderilor nete dintr-un exerciţiu financiar dat, calculate în conformitate cu articolul 318 alineatul (1), care sunt egale sau mai mari decât pragurile datelor privind pierderile prevăzute la articolul 319 alineatul (1) sau (2).

Art. 317: Setul de date privind pierderile

(1)Instituţiile care calculează o pierdere anuală din riscul operaţional în conformitate cu articolul 316 alineatul (1) dispun de un cadru de administrare, procese şi mecanisme care să permită colectarea şi actualizarea în permanenţă a unui set de date privind pierderile care să cuprindă, pentru fiecare eveniment de risc operaţional înregistrat, cuantumurile pierderii brute, recuperările din alte activităţi decât cele de asigurare, recuperările din asigurări, datele de referinţă şi pierderile grupate, inclusiv cele rezultate în urma unor evenimente legate de o conduită necorespunzătoare.

(3)În scopul alineatului (1), instituţiile:

(4)De asemenea, instituţiile colectează:

a)informaţii privind datele de referinţă ale evenimentelor de risc operaţional, inclusiv:

(8)În sensul prezentului articol, instituţiile asigură stabilitatea, soliditatea şi performanţa sistemelor şi infrastructurii informatice necesare pentru a menţine şi a actualiza setul de date privind pierderile, în special asigurând toate elementele următoare:

c)în cazul în care o instituţie externalizează părţi ale întreţinerii sistemelor şi infrastructurii sale informatice, stabilitatea, soliditatea şi performanţa sistemelor şi a infrastructurii informatice sunt asigurate prin confirmarea cel puţin a următoarelor elemente:

(ii)procesul de planificare, creare, testare şi implementare a sistemelor şi infrastructurii informatice este solid şi adecvat în ceea ce priveşte managementul de proiect, administrarea riscurilor, guvernanţa, ingineria, asigurarea calităţii şi planificarea testării, modelarea şi dezvoltarea sistemelor, asigurarea calităţii în legătură cu toate activităţile, inclusiv revizuirea codurilor şi, după caz, verificarea codurilor, şi testarea, inclusiv acceptarea de către utilizatori;

(9)În sensul alineatului (7), ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să stabilească o taxonomie a riscului operaţional care respectă standardele internaţionale, precum şi o metodologie de clasificare a evenimentelor de pierdere incluse în setul de date privind pierderile, pe baza respectivei taxonomii a riscului operaţional.

Art. 318: Calcularea pierderii nete şi a pierderii brute

(1)În sensul articolului 316 alineatul (1), instituţiile calculează pierderea netă pentru fiecare eveniment de risc operaţional, după cum urmează:

Instituţiile menţin în permanenţă un calcul actualizat al pierderii nete pentru fiecare eveniment specific de risc operaţional. În acest scop, instituţiile actualizează calculul pierderii nete pe baza variaţiilor observate sau estimate ale pierderii brute şi ale recuperării pentru fiecare din ultimele 10 exerciţii financiare. În cazul în care se observă pierderi legate de acelaşi eveniment de risc operaţional în cursul mai multor exerciţii financiare din intervalul de timp de 10 ani menţionat, instituţia calculează şi actualizează:

(2)În sensul alineatului (1), în calculul pierderii brute se includ următoarele elemente:

a)cheltuielile directe, cum ar fi deprecierile, decontările, sumele plătite pentru repararea prejudiciilor, penalităţile şi dobânzile de întârziere şi cheltuielile juridice, din conturile de profit şi pierdere ale instituţiei şi reducerile valorii contabile datorate evenimentului de risc operaţional, inclusiv:

e)impacturile economice negative înregistrate într-un exerciţiu financiar care se datorează evenimentelor de risc operaţional cu impact asupra fluxurilor de numerar sau a situaţiilor financiare aferente exerciţiilor financiare anterioare («pierderi temporare»).

În sensul primului paragraf litera (e), instituţia include pierderile temporare semnificative în setul de date privind pierderile în cazul în care aceste pierderi se datorează unor evenimente de risc operaţional care acoperă o perioadă mai lungă decât un exerciţiu financiar. Instituţiile includ în cuantumul pierderii înregistrate pentru elementul de risc operaţional într-un exerciţiu financiar pierderile datorate corectării erorilor de contabilizare survenite în orice exerciţiu financiar anterior, chiar şi în cazul în care pierderile respective nu afectează în mod direct părţi terţe. În cazul în care există pierderi temporare semnificative şi evenimentul de risc operaţional afectează direct părţi terţe, inclusiv clienţi, furnizori şi angajaţi ai instituţiei, instituţia include, de asemenea, retratarea oficială a rapoartelor financiare emise anterior.

Art. 319: Pragurile datelor privind pierderile

Art. 320: Excluderea pierderilor

(1)O instituţie poate solicita autorităţii competente aprobarea de a exclude din calculul pierderii sale anuale din riscul operaţional evenimentele excepţionale de risc operaţional care nu mai sunt relevante pentru profilul de risc al instituţiei, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)pierderea netă agregată din evenimentul de risc operaţional corespunzător este:

c)pierderea din riscul operaţional a fost inclusă în baza de date privind pierderile pentru o perioadă minimă de un an, cu excepţia cazului în care pierderea din riscul operaţional este legată de activităţi cesionate care nu mai sunt incluse în indicatorul de activitate în conformitate cu articolul 315 alineatul (2).

(2)O instituţie care solicită aprobarea menţionată la alineatul (1) îi transmite autorităţii competente justificări documentate pentru excluderea unui eveniment excepţional de risc operaţional, inclusiv:

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile pe care autoritatea competentă trebuie să le evalueze în temeiul alineatului (1), inclusiv modul în care urmează să fie calculată pierderea medie anuală din riscul operaţional şi specificaţiile privind informaţiile care trebuie colectate în temeiul alineatului (2) sau orice alte informaţii suplimentare considerate necesare pentru efectuarea evaluării.

Art. 321: Includerea pierderilor de la entităţi sau activităţi fuzionate sau achiziţionate

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituţiile trebuie să determine ajustările setului lor de date privind pierderile în urma includerii pierderilor de la entităţi sau activităţi fuzionate sau achiziţionate, astfel cum se menţionează la alineatul (1).

Art. 322: Exhaustivitatea, exactitatea şi calitatea datelor privind pierderile

Art. 323: Cadrul de gestionare a riscului operaţional

(1)Instituţiile dispun de:

a)un sistem bine documentat de evaluare şi gestionare a riscului operaţional, care este strâns integrat în procesele de gestionare zilnică a riscurilor, face parte integrantă din procesul de monitorizare şi control al profilului de risc operaţional al instituţiei şi pentru care au fost atribuite responsabilităţi clare; sistemul de evaluare şi de gestionare a riscului operaţional identifică expunerile instituţiei la riscul operaţional şi urmăreşte datele relevante privind riscul operaţional, inclusiv datele privind pierderile semnificative;

(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza obligaţiile prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(h), ţinând seama de dimensiunea şi complexitatea instituţiei.

TITLUL IV:CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE PIAŢĂ

CAPITOLUL 1:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 325: Abordări pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru toate poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu următoarele abordări:

c)abordarea standardizată simplificată menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 325a alineatul (1).

Prin derogare de la primul paragraf, o instituţie nu calculează cerinţe de fonduri proprii pentru riscul valutar aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar în cazul în care poziţiile respective sunt deduse din fondurile proprii ale instituţiei. Instituţia documentează utilizarea derogării prevăzute la prezentul paragraf, inclusiv impactul acesteia şi caracterul ei semnificativ, şi pune informaţiile la dispoziţia autorităţii sale competente, la cererea acesteia.

(2)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate în conformitate cu abordarea standardizată simplificată sunt egale cu suma următoarelor cerinţe de fonduri proprii, după caz:

(3)O instituţie care utilizează abordarea bazată pe modele interne alternativă menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă raportează autorităţii sale competente calculul lunar al cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, utilizând abordarea standardizată alternativă menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol pentru fiecare birou de tranzacţionare căruia i-au fost atribuite poziţiile respective în conformitate cu articolul 104b.

(4)O instituţie poate utiliza o combinaţie între abordarea standardizată alternativă menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi abordarea bazată pe modele interne alternativă menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol în mod permanent, cu condiţia ca cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă calculate utilizând abordarea bazată pe modele interne alternativă să reprezinte cel puţin 10 % din cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă. Pe bază individuală, o instituţie nu utilizează niciuna dintre aceste abordări în combinaţie cu abordarea standardizată simplificată menţionată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol. La nivel consolidat, o instituţie poate utiliza o combinaţie a acestor trei abordări pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu articolul 325b alineatul (4) litera (b), atât timp cât abordarea standardizată simplificată nu este utilizată în combinaţie cu celelalte două abordări în cadrul unei singure entităţi juridice.

(6)Poziţiile din securitizare şi instrumentele financiare derivate de credit de tipul «n^th-to-default» care îndeplinesc toate criteriile următoare se includ în ACTP:

b)toate instrumentele lor suport sunt:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituţiile trebuie să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu abordările prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la prezentul articol, ţinând seama de cerinţele prevăzute la articolul 104b alineatele (5) şi (6), după caz.

Art. 325^a: Condiţii pentru utilizarea abordării standardizate simplificate

(1)O instituţie poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea standardizată simplificată menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (c), cu condiţia ca dimensiunea operaţiunilor bilanţiere şi extrabilanţiere ale instituţiei care prezintă un risc de piaţă să fie mai mică sau egală cu fiecare dintre următoarele praguri, pe baza unei evaluări realizate lunar, utilizând datele din ultima zi a lunii:

(2)Instituţiile calculează volumul operaţiunilor lor bilanţiere şi extrabilanţiere care prezintă un risc de piaţă utilizând date din ultima zi a lunii, în conformitate cu următoarele cerinţe:

c)toate poziţiile sunt evaluate la valorile lor de piaţă de la data respectivă, cu excepţia poziţiilor menţionate la litera (b); în cazul în care valoarea de piaţă a unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare nu este disponibilă la o anumită dată, instituţiile utilizează valoarea justă pentru poziţia din portofoliul de tranzacţionare de la data vizată; în cazul în care valoarea justă şi valoarea de piaţă a unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare nu sunt disponibile la o anumită dată, instituţiile utilizează cea mai recentă valoare de piaţă sau valoare justă pentru poziţia respectivă;

(5)Instituţiile încetează să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (c) în termen de trei luni de la apariţia oricăreia dintre următoarele situaţii:

Art. 325^b: Permisiuni pentru cerinţe consolidate

(3)În cazul în care există întreprinderi situate în ţări terţe, pe lângă condiţiile prevăzute la alineatul (2), sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(4)În cazul în care o autoritate competentă nu a acordat unei instituţii aprobarea menţionată la alineatul (2) pentru cel puţin o instituţie sau o întreprindere din grup, la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pe bază consolidată în conformitate cu prezentul titlu se aplică următoarele cerinţe:

c)instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii totale în conformitate cu prezentul titlu pe bază consolidată prin adunarea cuantumurilor calculate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat.

CAPITOLUL 1^a:Abordarea standardizată alternativă

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 325^c: Domeniul de aplicare, structura şi cerinţele calitative ale abordării standardizate alternative

(2)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea standardizată alternativă pentru un portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă ca fiind suma următoarelor trei componente:

(3)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea standardizată alternativă pentru deţinerile instituţiei reprezentate de propriile sale instrumente de datorie drept suma celor două componente menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (c). Atunci când calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru instrumentele proprii de datorie în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi menţionată la alineatul (2) litera (a), instituţia exclude din acest calcul riscurile provenite din marja de credit proprie a instituţiei.

(4)Instituţiile dispun de o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii superioare. Unitatea de control al riscului este responsabilă de conceperea şi punerea în aplicare a abordării standardizate alternative. Aceasta elaborează şi analizează rapoarte lunare cu privire la rezultatele abordării standardizate alternative, precum şi cu privire la adecvarea limitelor de tranzacţionare ale instituţiei.

(5)Instituţiile examinează în mod independent abordarea standardizată alternativă pe care o utilizează în sensul prezentului capitol, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, fie ca parte a procesului lor obişnuit de audit intern, fie prin mandatarea unei întreprinderi terţe să efectueze examinarea respectivă. Rezultatul acestei examinări se raportează organelor de conducere corespunzătoare.

(6)În examinarea abordării standardizate alternative menţionate la alineatul (5) sunt vizate activităţile atât ale unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzacţionare, cât şi ale unităţii independente de control al riscului şi sunt evaluate cel puţin elementele următoare:

d)procesul de verificare pe care instituţia îl utilizează la evaluarea consecvenţei, a oportunităţii şi a fiabilităţii surselor de date utilizate la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea standardizată alternativă, inclusiv independenţa acestor surse de date.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează metodologia de evaluare în temeiul căreia autorităţile competente realizează verificarea menţionată la alineatul (7).

Secţiunea 2:Metoda bazată pe sensibilităţi pentru calcularea cerinţei de fonduri proprii

Art. 325^d: Definiţii

1.«clasă de risc» înseamnă una dintre următoarele şapte categorii:

Art. 325^e: Componentele metodei bazate pe sensibilităţi

(1)Instituţiile calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi prin agregarea următoarelor trei cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu articolul 325h:

(2)În scopul calculului menţionat la alineatul (1):

b)toate poziţiile aferente instrumentelor fără opţionalitate fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) litera (a) pentru alte riscuri decât cele care decurg din elementele-suport exotice ale instrumentelor menţionate la articolul 325u alineatul (2) litera (a).

În sensul prezentului capitol, instrumentele cu opţionalitate includ, printre altele, opţiuni «call», opţiuni «put», praguri maxime («caps»), praguri minime («floors»), instrumente de tipul «swap option», opţiuni «barieră» şi opţiuni «exotice». Opţiunile încorporate, precum opţiunile de plată în avans sau opţiunile comportamentale, sunt considerate poziţii de sine stătătoare pe opţiuni în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă.

(3)Prin derogare de la alineatul (2) litera (b), o instituţie poate alege să aplice cerinţele de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (c) tuturor poziţiilor aferente instrumentelor fără opţionalitate.

Art. 325^f: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile delta şi vega

(7)Sensibilităţile ponderate la diferiţii factori de risc din cadrul fiecărei benzi sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, unde cantitatea din funcţia de rădăcină pătrată are un prag de zero, obţinându-se sensibilitatea specifică benzii. Se utilizează corelaţiile corespunzătoare pentru sensibilităţile ponderate din cadrul aceleiaşi benzi (P_kl) prevăzute în secţiunea 6.

(8)Sensibilitatea specifică benzii se calculează pentru fiecare bandă din cadrul unei clase de risc în conformitate cu alineatele (5), (6) şi (7). După ce sensibilitatea specifică benzii a fost calculată în cazul tuturor benzilor, sensibilităţile ponderate la toţi factorii de risc din toate benzile sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, utilizând corelaţiile corespunzătoare y_bc pentru sensibilităţile ponderate din diferitele benzi prevăzute în secţiunea 6, obţinându-se cerinţa de fonduri proprii specifică unei clase de risc pentru riscul delta sau vega:

Art. 325^g: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de curbură

(2)Pentru un anumit factor de risc k inclus într-unul sau mai multe instrumente menţionate la alineatul (1), instituţiile calculează poziţia netă de risc de curbură ascendent a factorului de risc respectiv ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) şi poziţia netă de risc de curbură descendent a factorului de risc respectiv ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) după cum urmează:

i	=	indicele care desemnează toate poziţiile aferente instrumentelor menţionate la alineatul (1) care includ factorul de risc k;
xk	=	valoarea curentă a factorului de risc k;
Vi (xk)	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza valorii curente a factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza unei variaţii ascendente a valorii factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza unei variaţii descendente a valorii factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	ponderea de risc aplicabilă factorului de risc k, determinată în conformitate cu secţiunea 6;
sik	=	sensibilitatea delta a instrumentului i la factorul de risc k, calculată în conformitate cu articolul 325r.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), pentru curbele factorilor de risc aparţinând claselor de risc general de rată a dobânzii (GIRR), de risc de marjă de credit (CSR) şi de risc de marfă, instituţiile realizează calculele prevăzute la alineatul (6) la nivelul întregii curbe, şi nu la nivelul fiecărui factor de risc care aparţine curbei.

(4)Pentru a determina cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de curbură la nivel de bandă, instituţiile agregă, aplicând formula de mai jos, poziţiile nete de risc de curbură ascendent şi descendent, calculate în conformitate cu alineatul (2), ale tuturor factorilor de risc atribuiţi benzii respective în conformitate cu subsecţiunea 1 din secţiunea 3:

(6)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii aferente clasei de risc pentru riscul de curbură (RCCR) prin agregarea tuturor cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de curbură la nivel de bandă dintr-o anumită clasă de risc după cum urmează:

Art. 325^h: Agregarea cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură

(2)Procesul de calculare a cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură descris la articolele 325f şi 325g se efectuează de trei ori pentru fiecare clasă de risc, utilizându-se de fiecare dată un alt set de parametri de corelaţie p_kl (corelaţia dintre factorii de risc dintr-o bandă) şi y_bc (corelaţia dintre benzile dintr-o clasă de risc). Fiecare dintre aceste trei seturi corespunde unui alt scenariu, după cum urmează:

Art. 325ⁱ: Tratamentul instrumentelor-indice şi al altor instrumente cu mai multe elemente-suport

(1)Pentru instrumentele-indice şi alte instrumente cu mai multe elemente-suport, instituţiile utilizează o abordare transparentă de tip "look-through" după cum urmează:

c)în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul vega, instituţiile pot fie să considere că deţin poziţii individuale direct pe componentele-suport ale indicelui sau ale altor instrumente cu mai multe elemente-suport, fie să calculeze o sensibilitate unică la elementul-suport al instrumentului respectiv. În ultimul caz, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 6 după cum urmează:

(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), instituţiile pot calcula o sensibilitate unică la o poziţie pe un indice pe acţiuni cotat sau pe un indice de credit cotat în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile delta şi de curbură, cu condiţia ca indicele pe acţiuni cotat sau indicele de credit cotat să respecte condiţiile prevăzute la alineatul (3). În acest caz, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 6 după cum urmează:

(3)Instituţiile pot utiliza abordarea prevăzută la alineatul (2) pentru instrumentele care se raportează la un indice pe acţiuni cotat sau la un indice de credit cotat în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 325^j: Tratamentul organismelor de plasament colectiv

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unei poziţii pe un OPC utilizând una dintre următoarele abordări:

b)o instituţie care îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 104 alineatul (8) litera (b) calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiei respective utilizând una dintre următoarele abordări:

(1¹)În sensul abordărilor menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, instituţia:

a)aplică cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare prevăzute în secţiunea 5 şi majorarea pentru riscul rezidual prevăzută în secţiunea 4 unei poziţii pe un OPC, în cazul în care mandatul OPC-ului îi permite să investească în expuneri care fac obiectul respectivelor cerinţe de fonduri proprii; când utilizează metoda menţionată la alineatul (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, instituţia consideră că poziţia pe OPC-ul respectiv este o poziţie fără rating pe un singur titlu de capital atribuită benzii «Nu beneficiază de rating» din tabelul 2 de la articolul 325y alineatul (1); şi

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o instituţie are o poziţie pe un OPC care se raportează la un indice de referinţă, iar diferenţa dintre rentabilitatea anualizată a OPC-ului şi a indicelui de referinţă la care se raportează acesta din ultimele 12 luni este mai mică de 1 % în termeni absoluţi, făcând abstracţie de taxe şi comisioane, instituţia poate trata poziţia respectivă ca pe o poziţie pe indicele de referinţă la care se raportează OPC-ul. Instituţia verifică respectarea acestei condiţii atunci când îşi asumă poziţia respectivă şi, ulterior, cel puţin o dată pe an.

(4)În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol, o instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă prin determinarea portofoliului ipotetic al OPC-ului care ar atrage cele mai ridicate cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu articolul 325c alineatul (2) litera (a), pe baza mandatului OPC-ului sau a legislaţiei relevante, luând în considerare efectul de levier în limitele maxime permise, dacă este cazul.

(6)Pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unei poziţii pe un OPC în conformitate cu abordarea prevăzută la alineatul (1) litera (a), instituţiile se pot baza pe calculele efectuate de o parte terţă, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

a)partea terţă este una dintre entităţile următoare:

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în continuare elementele tehnice ale metodologiei de determinare a portofoliilor ipotetice în sensul abordării prevăzute la alineatul (4), inclusiv modul în care instituţiile trebuie să ia în considerare, în cadrul metodologiei, efectul de levier în limitele maxime permise, dacă este cazul.

Art. 325^k: Poziţiile aferente angajamentelor de preluare fermă

(2)Instituţiile aplică unul dintre factorii de multiplicare adecvaţi enumeraţi în tabelul 1 sensibilităţilor nete ale tuturor poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă pe fiecare emitent individual, mai puţin poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi pe baza unei înţelegeri formale, şi calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea prevăzută în prezentul capitol pe baza sensibilităţilor nete ajustate.

Secţiunea 3:Definiţiile factorilor de risc şi ale sensibilităţilor

Subsecţiunea 1:Definiţiile factorilor de risc

Art. 325^l: Factori de risc general de rată a dobânzii

(1)Pentru toţi factorii de risc general de rată a dobânzii, inclusiv riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară, există o singură bandă pentru fiecare monedă, fiecare bandă cuprinzând diferite tipuri de factori de risc.

Factorii de risc delta general de rată a dobânzii aplicabili instrumentelor sensibile la rata dobânzii sunt ratele fără risc relevante pentru fiecare monedă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Pentru a raporta conducerii superioare riscul de piaţă sau profiturile şi pierderile, instituţiile atribuie punctelor specificate factori de risc fie prin interpolare liniară, fie printr-o metodă care permite este cea mai consecventă cu funcţiile de stabilire a preţului utilizate de funcţia independentă de control al riscului a instituţiei.

(3)În cazul în care instituţiile nu pot aplica abordarea menţionată la alineatul (2), ratele fără risc se bazează pe una sau mai multe curbe swap implicite de piaţă utilizate de instituţie pentru a marca poziţiile la piaţă, precum curbele swap pe rata dobânzii interbancare oferită.

În cazul în care instituţiile utilizează, pentru instrumentele de datorie suverană, factorii de risc general de rată a dobânzii determinaţi în conformitate cu procedura descrisă la al doilea paragraf de la prezentul alineat, instrumentul de datorie suverană nu este exceptat de la cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de marjă de credit. În aceste cazuri, atunci când rata fără risc nu poate fi separată de componenta de marjă de credit, sensibilitatea la factorul de risc este atribuită atât riscului general de rată a dobânzii, cât şi claselor de risc de marjă de credit.

(4)În cazul factorilor de risc general de rată a dobânzii, fiecare monedă reprezintă o bandă distinctă. Instituţiile atribuie ponderi de risc diferite factorilor de risc care se încadrează în aceeaşi bandă, dar au scadenţe diferite, în conformitate cu secţiunea 6.

Instituţiile aplică factori de risc suplimentari pentru riscul de inflaţie titlurilor de datorie ale căror fluxuri de numerar sunt dependente din punct de vedere funcţional de ratele inflaţiei. Aceşti factori de risc suplimentari constau într-un vector al ratelor inflaţiei implicite de piaţă cu diferite scadenţe pentru fiecare monedă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de rate ale inflaţiei utilizate ca variabile în modelul de stabilire a preţului al instituţiei pentru respectivul instrument.

(5)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc suplimentar pentru riscul de inflaţie menţionat la alineatul (4) ca fiind variaţia valorii instrumentului, conform modelului lor de stabilire a preţului, ca urmare a unei modificări de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi, instituţiile tratează inflaţia ca fiind un singur factor de risc, indiferent de numărul de componente ale fiecărui vector. Instituţiile compensează toate sensibilităţile la inflaţie dintr-o bandă, calculate conform descrierii din prezentul alineat, pentru a obţine o singură sensibilitate netă per bandă.

(6)Titlurile de datorie care implică plăţi în monede diferite fac, de asemenea, obiectul riscului de bază intervalutare dintre monedele respective. În sensul metodei bazate pe sensibilităţi, factorul de risc care trebuie aplicat de instituţii este riscul de bază intervalutară al fiecărei monede în raport cu USD sau cu EUR. Instituţiile calculează bazele intervalutare care nu sunt exprimate prin raportarea bazei la USD sau la EUR fie ca «bază raportată la USD», fie ca «bază raportată la EUR».

Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc de bază intervalutară ca fiind variaţia valorii instrumentului antrenată, conform modelului lor de evaluare, de un decalaj de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi există doi factori de risc posibili distincţi: baza raportată la EUR şi baza raportată la USD, indiferent de numărul de componente incluse în fiecare vector al bazei intervalutare. Numărul maxim de sensibilităţi nete pentru fiecare bandă este de două.

(7)Factorii de risc general de rată a dobânzii vega aplicabili opţiunilor cu instrumente-suport care sunt sensibile la riscul general de rată a dobânzii sunt volatilităţile implicite ale ratelor fără risc relevante, astfel cum sunt descrise la alineatele (2) şi (3), acestea fiind încadrate în benzi în funcţie de monedă şi puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în cadrul fiecărei benzi: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Există o singură bandă pentru fiecare valută.

(8)Factorii de risc general de rată a dobânzii de curbură care trebuie aplicaţi de către instituţii constau într-un vector al ratelor fără risc, care reprezintă o anumită curbă a randamentelor fără risc pentru fiecare monedă. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor fără risc utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.

(9)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori care corespund unor curbe de randament diferite, cu un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceleiaşi monede. Instituţiile compensează între ele sensibilităţile la acelaşi factor de risc. Există o singură sensibilitate netă pentru fiecare bandă.

Art. 325^m: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Factorii de risc de marjă de credit delta care trebuie aplicaţi de către instituţii instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt ratele de marjă de credit ale emitentului instrumentelor respective, obţinute pe baza titlurilor de datorie şi a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante şi puse în corespondenţă cu fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile aplică un singur factor de risc per emitent şi scadenţă, indiferent dacă ratele de marjă de credit ale emitentului respective sunt obţinute pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap». Benzile sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6, iar fiecare bandă cuprinde toţi factorii de risc atribuiţi sectorului relevant.

(2)Factorii de risc de marjă de credit vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor cu instrumente-suport care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt volatilităţile implicite ale ratelor de marjă de credit ale emitentului instrumentului-suport, obţinute astfel cum se precizează la alineatul (1), care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.

(3)Factorii de risc de marjă de credit de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare constau într-un vector al ratelor de marjă de credit, care reprezintă o curbă a marjelor de credit ale unui anumit emitent. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.

(4)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.

Art. 325ⁿ: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

(3)Factorii de risc de marjă de credit pe care instituţiile trebuie să îi aplice poziţiilor din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt următorii:

b)factorii de risc vega aplicabili opţiunilor care au ca instrumente-suport poziţii din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt volatilităţile implicite ale marjelor de credit ale emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii corespunzătoare care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani.

c)factorii de risc de curbură sunt curbele de randament ale marjei de credit relevante aferente emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, exprimate ca vector al ratelor de marjă de credit pentru diferite scadenţe, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat; pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.

(4)Instituţiile calculează sensibilitatea poziţiei din securitizare la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură astfel cum se precizează la articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza fie a titlurilor de datorie, fie a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.

(5)Factorii de risc de marjă de credit care trebuie aplicaţi de către instituţii poziţiilor din securitizare care nu sunt incluse în ACTP se raportează la marja tranşei, şi nu la marja instrumentelor-suport, şi sunt următorii:

Art. 325^o: Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital

(2)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital delta care trebuie aplicaţi de către instituţii sunt toate preţurile spot ale titlurilor de capital şi toate ratele repo ale titlurilor de capital.

(3)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la titluri de capital sunt volatilităţile implicite ale preţurilor spot ale titlurilor de capital, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Pentru ratele repo ale titlurilor de capital nu există cerinţe de fonduri proprii pentru riscul vega.

Art. 325^p: Factorii de risc de marfa

(2)Factorii de risc de marfă delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la mărfuri sunt toate preţurile spot ale mărfurilor pentru fiecare tip de marfă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Instituţiile consideră că două preţuri ale mărfurilor pentru acelaşi tip de marfă şi cu aceeaşi scadenţă reprezintă acelaşi factor de risc numai în cazul în care toate clauzele juridice privind locul de livrare sunt identice.

(3)Factorii de risc de marfă vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt volatilităţile implicite ale preţurilor mărfurilor pentru fiecare tip de marfă, care sunt puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile consideră că sensibilităţile la acelaşi tip de marfă, puse în corespondenţă cu aceeaşi scadenţă reprezintă un singur factor de risc, pe care îl compensează.

(4)Factorii de risc de marfă de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt reprezentaţi de un set de preţuri ale mărfurilor cu scadenţe diferite pentru fiecare tip de marfă, exprimat sub formă de vector. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de preţuri ale mărfii respective care sunt utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Instituţiile nu fac distincţie între preţurile mărfurilor în funcţie de locul de livrare.

Art. 325^q: Factorii de risc valutar

(1)Factorii de risc valutar delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la schimbul valutar sunt toate ratele de schimb spot dintre moneda în care este denominat un instrument şi moneda de raportare a instituţiei sau moneda de bază a instituţiei, în cazul în care instituţia utilizează o monedă de bază în conformitate cu alineatul (7). Pentru fiecare pereche de monede există o singură bandă, care cuprinde un singur factor de risc şi o singură sensibilitate netă.

(5)În cazul în care cursul de schimb care este elementul-suport al unui instrument i care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile de curbură nu se raportează la moneda de raportare a instituţiei şi nici la moneda de bază a instituţiei, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele corespunzătoare

şi

prevăzute la articolul 325g alineatul (2) pentru care xk este factorul de risc de schimb valutar între una dintre cele două monede ale elementului-suport şi moneda de raportare sau moneda de bază a instituţiei, după caz.

(6)Cu permisiunea autorităţii sale competente, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele

şi

prevăzute la articolul 325g alineatul (2) în mod consecvent pentru toţi factorii de risc valutar ai instrumentelor care se raportează la cursul de schimb şi care fac obiectul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de curbură, cu condiţia ca factorii de risc valutar bazaţi, după caz, pe moneda de raportare a instituţiei sau pe moneda de bază a instituţiei care sunt incluşi în calculul componentelor respective să facă obiectul unei variaţii simultane.

(7)Prin derogare de la alineatele (1) şi (3), cu permisiunea autorităţii sale competente, o instituţie poate înlocui moneda sa de raportare cu o altă monedă ("moneda de bază") în toate cursurile de schimb spot pentru a exprima factorii de risc valutar delta şi de curbură în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Subsecţiunea 2:Definiţiile sensibilităţilor

Art. 325^r: Sensibilităţile la riscul delta

(1)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul general de rată a dobânzii (GIRR) delta după cum urmează:

b)sensibilităţile la factori de risc care constau în riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară se calculează după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de marjă de credit delta pentru toate poziţiile din securitizare şi care nu provin din securitizare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de devalorizare a titlurilor de capital delta după cum urmează:

a)sensibilităţile la factorii de risc care constau în preţuri spot ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:

b)sensibilităţile la factori de risc care constau în rate repo ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:

Art. 325^s: Sensibilităţile la riscul vega

Art. 325^t: Cerinţe privind calcularea sensibilităţilor

(1)Instituţiile determină sensibilităţile pornind de la modelele de evaluare utilizate de instituţie ca bază pentru raportarea profiturilor şi a pierderilor către conducerea superioară, utilizând formulele stabilite în prezenta subsecţiune.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot solicita unei instituţii căreia i s-a acordat aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în capitolul 1b să utilizeze funcţiile de evaluare ale sistemului de măsurare a riscului din cadrul abordării lor bazate pe modele interne la calcularea sensibilităţilor în temeiul prezentului capitol în scopul calculului şi al cerinţelor de raportare prevăzute la articolul 325 alineatul (3).

(3)Atunci când se calculează sensibilităţile la riscul vega ale instrumentelor cu opţionalitate menţionate la articolul 325e alineatul (2) litera (b), se aplică următoarele cerinţe:

(5)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să utilizeze definiţii alternative ale sensibilităţilor la riscul delta la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(6)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să calculeze sensibilităţile vega pe baza unei transformări liniare a definiţiilor alternative ale sensibilităţilor la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:

Secţiunea 4:Majorarea pentru riscul rezidual

Art. 325^u: Cerinţe de fonduri proprii pentru riscurile reziduale

(2)Instrumentele sunt considerate a fi expuse la riscuri reziduale în cazul în care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

b)instrumentul este un instrument care prezintă alte riscuri reziduale, care, în sensul prezentului capitol, înseamnă oricare dintre următoarele instrumente:

(i)instrumente care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul vega şi riscul de curbură conform metodei bazate pe sensibilităţi prevăzute în secţiunea 2 şi care generează rezultate care nu pot fi reproduse sub forma unei combinaţii liniare finite de opţiuni «plain vanilla» cu un singur suport reprezentând un preţ al titlurilor de capital, un preţ al mărfurilor, un curs de schimb, un preţ al obligaţiunilor, un preţ al instrumentului de tip credit default swap sau al swapului pe rata dobânzii;

(4)Prin derogare de la alineatul (1), instituţia nu aplică cerinţa de fonduri proprii pentru riscuri reziduale unui instrument care îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

(4¹)Prin derogare de la alineatul (1), până la 31 decembrie 2032, o instituţie nu aplică cerinţa de fonduri proprii pentru riscurile reziduale instrumentelor care vizează exclusiv acoperirea riscului de piaţă al poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare care generează o cerinţă de fonduri proprii pentru riscurile reziduale şi care sunt expuse aceluiaşi tip de riscuri reziduale ca poziţiile pe care le acoperă.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza ce reprezintă un instrument-suport exotic şi care instrumente sunt instrumente care prezintă riscuri reziduale în sensul alineatului (2).

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile pe care instituţiile trebuie să le utilizeze pentru a identifica poziţiile care se califică pentru derogarea menţionată la alineatul (4a). Criteriile respective includ, cel puţin, natura instrumentelor menţionate la alineatul respectiv, profitul şi pierderea nete ale poziţiilor combinate, sensibilităţile poziţiilor combinate şi riscurile rămase neacoperite în poziţiile combinate, ţinând seama în special de posibilitatea ca poziţia iniţială să fie eventual acoperită cu o sumă parţială.

Secţiunea 5:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare

Subsecţiunea 0:

Art. 325^v: Definiţii şi dispoziţii generale

(1)În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele definiţii:

(2)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare se aplică titlurilor de datorie şi de capital, instrumentelor financiare derivate pentru care instrumentele respective sunt instrumente-suport, precum şi instrumentelor derivate ale căror rezultate sau valori juste sunt afectate de intrarea în stare de nerambursare a unui debitor, altul decât contrapartea la instrumentul derivat în cauză. Instituţiile calculează cerinţele pentru riscul de nerambursare separat pentru fiecare dintre următoarele tipuri de instrumente: instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, securitizări care nu sunt incluse în ACTP şi securitizări care sunt incluse în ACTP. Cerinţele finale de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare care trebuie aplicate de instituţii reprezintă suma acestor trei componente.

Subsecţiunea 1:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

Art. 325^w: Cuantumurile brute ale trecerii bruşte în starea de nerambursare

(1)Instituţiile calculează cuantumurile brute ale JTD pentru fiecare expunere lungă la titluri de datorie după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează cuantumurile brute ale JTD pentru fiecare expunere scurtă la titluri de datorie după cum urmează:

(5)În cazul expunerilor la titluri de capital, instituţiile nu calculează cuantumurile brute ale JTD după cum urmează:

JTD_lung

cuantumurile brute ale JTD pentru expunere lungă;

V_noţională

valoarea noţională a instrumentului din care rezultă expunerea; valoarea noţională este valoarea justă a titlului de capital pentru instrumente de capital în numerar; pentru formula JTD_scurt, valoarea noţională a instrumentului este introdusă în formulă cu semn negativ;

P&L_lung

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea lungă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ;

Ajustare_lung

cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce pierderea suferită de instituţie din cauza structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului suport; majorările sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar reducerile sunt introduse în formulă cu semn negativ;

JTD_scurt

cuantumurile brute ale JTD pentru expunere scurtă;

P&L_scurt

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea scurtă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ; şi

Ajustare_scurt

cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce câştigul obţinut de instituţie datorită structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului-suport; reducerile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar majorările sunt introduse în formulă cu semn negativ.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Art. 325^x: Cuantumurile nete ale trecerii bruşte în starea de nerambursare

(2)Compensarea este integrală sau parţială, în funcţie de scadenţele expunerilor supuse compensării:

(5)În cazul în care clauzele contractuale sau juridice ale unei poziţii pe instrumente financiare derivate care are drept suport un instrument financiar de datorie în numerar sau de capital în numerar şi este acoperită cu respectivul instrument financiar de datorie în numerar sau de capital în numerar permit unei instituţii să închidă ambele segmente ale poziţiei respective la momentul expirării segmentului care ajunge primul la scadenţă dintre cele două fără nicio expunere la riscul de nerambursare al suportului, cuantumul net al trecerii bruşte în starea de nerambursare al poziţiei combinate se stabileşte la zero.

Art. 325^y: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare

(1)Cuantumurile nete ale JTD, indiferent de tipul contrapărţii, se înmulţesc cu ponderile de risc de nerambursare care corespund calităţii creditului lor, astfel cum se precizează în tabelul 2:

(4)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi, în conformitate cu următoarea formulă:

Subsecţiunea 2:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări neincluse în ACTP

Art. 325^z: Cuantumurile trecerii bruşte în starea de nerambursare

(2)Cuantumurile nete ale trecerii bruşte în starea de nerambursare se determină prin compensarea cuantumurilor brute lungi ale trecerii bruşte în starea de nerambursare cu cuantumurile brute scurte ale trecerii bruşte în starea de nerambursare. Compensarea este posibilă numai între expuneri din securitizare care au acelaşi portofoliu de active-suport şi sunt incluse în aceeaşi tranşă. Compensarea nu este permisă între expuneri din securitizare care au portofolii de active-suport diferite, chiar dacă plafoanele de afectare şi de neafectare sunt aceleaşi.

(4)În cazul în care, prin descompunerea sau combinarea expunerilor existente faţă de semnăturile suport, poate fi reprodusă perfect întreaga structură pe tranşe a unei expuneri din securitizare existente, în scopul compensării pot fi utilizate expunerile care rezultă din descompunerea sau combinarea respectivă în locul expunerilor din securitizare existente. Atunci când numele activelor-suport sunt utilizate în acest mod, acestea sunt excluse de la tratamentul riscului de nerambursare pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare.

Art. 325^{a^a}: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări

(4)Cuantumurile nete ponderate la risc ale JTD se încadrează în următoarele benzi:

b)44 de benzi diferite, corespunzând unei benzi per regiune, pentru fiecare dintre cele 11 clase de active definite la al doilea paragraf.

În sensul primului paragraf, cele 11 clase de active sunt ABCP, împrumuturile/contractele de leasing auto, titlurile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare locative (RMBS), cardurile de credit, titlurile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare comerciale (CMBS), titluri garantate cu împrumuturi colateralizate, titluri garantate cu active «la pătrat» (CDO-squared), întreprinderi mici şi mijlocii («IMM-uri»), împrumuturi pentru studenţi, alte active de tipul retail, alte active de tipul wholesale. Cele patru regiuni sunt Asia, Europa, America de Nord şi restul lumii.

(5)La încadrarea într-o bandă a unei expuneri din securitizare, instituţiile se bazează pe o clasificare utilizată în mod curent pe piaţă. Instituţiile încadrează fiecare expunere din securitizare într-o singură bandă dintre benzile menţionate la alineatul (4). Orice expunere din securitizare pe care o instituţie nu o poate atribui unei benzi pentru o clasă de active sau o regiune este atribuită clasei de «alte active de tipul retail» ori de «alte active de tipul wholesale» sau, respectiv, regiunii reprezentate de restul lumii.

Subsecţiunea 3:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări incluse în ACTP

Art. 325^{a^b}: Domeniu de aplicare

(1)În cazul ACTP, cerinţele de fonduri proprii includ riscul de nerambursare pentru expunerile din securitizare şi pentru acoperirile riscului pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare. Acoperirile riscului în cauză sunt excluse de la calcularea cerinţei pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare. Nu există niciun beneficiu de pe urma diversificării între cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare, cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări neincluse în ACTP şi cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări incluse în ACTP.

Art. 325^{a^c}: Cuantumurile trecerii bruşte în starea de nerambursare pentru ACTP

(1)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:

(4)Cuantumurile nete ale JTD se determină prin compensarea cuantumurilor brute lungi ale JTD cu cuantumurile brute scurte ale JTD. Compensarea nu este posibilă decât între expuneri care sunt identice în toate privinţele, mai puţin a scadenţei. Compensarea nu este posibilă decât după cum urmează:

a)pentru indici, tranşe de indici şi tranşe individualizate, compensarea este posibilă indiferent de scadenţă în cadrul aceleiaşi familii, serii şi tranşe de indici, sub rezerva dispoziţiilor pentru expunerile de mai puţin de un an prevăzute la articolul 325x; cuantumurile brute lungi şi cele scurte ale JTD care se reproduc reciproc perfect pot fi compensate prin descompunerea în expuneri având la bază o singură semnătură echivalente, cu ajutorul unui model de evaluare; în astfel de cazuri, suma cuantumurilor brute ale JTD a expunerilor având la bază o singură semnătură echivalente obţinute prin descompunere este egală cu cuantumul brut al JTD al expunerii nedivizate;

Art. 325^{a^d}: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru ACTP

(3)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi în conformitate cu următoarea formulă:

(4)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferent ACTP utilizând următoarea formulă:

Secţiunea 6:Ponderi de risc şi corelaţii

Subsecţiunea 1:Ponderi de risc şi corelaţii delta

Art. 325^{a^e}: Ponderi de risc pentru riscul general de rată a dobânzii

(3)Ponderile de risc ale factorilor de risc în funcţie de monedele incluse în subcategoria «Cele mai lichide monede», astfel cum se menţionează la articolul 325bd alineatul (7) litera (b), şi de moneda naţională a instituţiei sunt următoarele:

Art. 325^{a^f}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul general de rată a dobânzii

Art. 325^{a^h}: Ponderile de risc pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 4:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	0,5 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	0,5 %
3		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	1,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	1,0 %
10	Nivelul 1 de calitate a creditului	Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	1,5 %
10	Nivelurile 2-3 de calitate a creditului		2,5 %
11	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	2 %
12		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	4,0 %
13		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	12,0 %
14		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	7,0 %
15		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	8,5 %
16		Tehnologie, telecomunicaţii	5,5 %
17		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	5,0 %
18	Alt sector		12,0 %
19	Indici de credit cotaţi cu majoritatea componentelor individuale din categoria investment grade		1,5 %
20	Indici de credit cotaţi cu majoritatea componentelor individuale din categoria non-investment grade sau fără rating		5 %

Art. 325^{a^i}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Parametrul de corelaţie p_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS, din cadrul aceleiaşi benzi, se stabileşte după cum urmează:

Art. 325^{a^j}: Corelaţiile între benzi pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

Art. 325^{a^k}: Ponderile de risc pentru securitizările riscului de marjă de credit incluse în ACTP

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	4,0 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	4,0 %
3		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	4,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	8,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	5,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	4,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	3,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	2,0 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	3,0 %
10		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	6,0 %
11	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	13,0 %
12		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	13,0 %
13		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	16,0 %
14		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	10,0 %
15		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	12,0 %
16		Tehnologie, telecomunicaţii	12,0 %
17		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	12,0 %
18	Alt sector		13,0 %

Art. 325^{a^m}: Ponderile de risc pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc aferenţi securitizărilor riscului de marjă de credit neincluse în ACTP sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 7 şi se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 7 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Superioară şi nivelul 1-3 de calitate a creditului	RMBS – cu profil de risc prime	0,9 %
2		RMBS – cu profil de risc mid-prime	1,5 %
3		RMBS – cu profil de risc sub-prime	2,0 %
4		CMBS	2,0 %
5		Titluri de valoare garantate cu active (ABS) – împrumuturi pentru studenţi	0,8 %
6		ABS – cărţi de credit	1,2 %
7		ABS – auto	1,2 %
8		Obligaţiuni garantate cu împrumuturi colateralizate (CLO) neincluse în ACTP	1,4 %
9	Inferioară şi nivelul 1-3 de calitate a creditului	RMBS – cu profil de risc prime	1,125 %
10		RMBS – cu profil de risc mid-prime	1,875 %
11		RMBS – cu profil de risc sub-prime	2,5 %
12		CMBS	2,5 %
13		ABS – împrumuturi pentru studenţi	1 %
14		ABS – cărţi de credit	1,5 %
15		ABS – auto	1,5 %
16		CLO neincluse în ACTP	1,75 %
17	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	RMBS – cu profil de risc prime	1,575 %
18		RMBS – cu profil de risc mid-prime	2,625 %
19		RMBS – cu profil de risc sub-prime	3,5 %
20		CMBS	3,5 %
21		ABS – împrumuturi pentru studenţi	1,4 %
22		ABS – cărţi de credit	2,1 %
23		ABS – auto	2,1 %
24		CLO neincluse în ACTP	2,45 %
25	Alt sector		3,5 %

Art. 325^{a^n}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP

(1)Între două sensibilităţi WS_k şi WS_l din cadrul aceleiaşi benzi, parametrul de corelaţie p_kl se stabileşte după cum urmează:

Art. 325^{a^P}: Ponderile de risc pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc de devalorizare a titlurilor de capital şi de risc de rată repo a titlurilor de capital se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 8 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:

Numărul benzii	Capitalizarea de piaţă	Economia	Sectorul	Ponderea de risc pentru preţul spot al titlurilor de capital	Ponderea de risc pentru rata repo a titlurilor de capital
1	Ridicată	Economie de piaţă emergentă	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	55 %	0,55 %
2			Telecomunicaţii, produse industriale	60 %	0,60 %
3			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	45 %	0,45 %
4			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	55 %	0,55 %
5		Economie avansată	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	30 %	0,30 %
6			Telecomunicaţii, produse industriale	35 %	0,35 %
7			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	40 %	0,40 %
8			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	50 %	0,50 %
9	Scăzută	Economie de piaţă emergentă	Toate sectoarele descrise la benzile 1, 2, 3 şi 4	70 %	0,70 %
10	Scăzută	Economie avansată	Toate sectoarele descrise la benzile 5, 6, 7 şi 8	50 %	0,50 %
11	Alt sector			70 %	0,70 %
12	Indici pentru capitalizare de piaţă ridicată, într-o economie avansată			15 %	0,15 %
13	Alţi indici			25 %	0,25 %

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze ce reprezintă o piaţă emergentă şi ce reprezintă o economie avansată în sensul prezentului articol.

(4)Atunci când atribuie o expunere la risc unui sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sector. Instituţiile încadrează fiecare emitent întruna din benzile sectoriale din tabelul 8 şi încadrează toţi emitenţii dintr-un anumit subsector în acelaşi sector. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate atribui unui anumit sector în acest mod sunt încadrate în banda 11 din tabelul 8. Emitenţii de titluri de capital multinaţionali sau multisectoriali sunt încadraţi într-o anumită bandă pe baza celei mai semnificative regiuni sau a celui mai semnificativ sector în care îşi desfăşoară activitatea emitentul de titluri de capital.

Art. 325^{a^q}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

(2)În alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (1), parametrul de corelaţie P_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS_l la preţul spot al titlurilor de capital din aceeaşi bandă se stabileşte după cum urmează:

(5)Parametrii de corelaţie specificaţi la alineatele (1)-(4) nu se aplică benzii 11. Cerinţa de capital pentru formula de agregare a riscului delta din cadrul benzii 11 este egală cu suma valorilor absolute ale sensibilităţilor nete ponderate atribuite benzii respective:

Art. 325^{a^r}: Corelaţiile între benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

Art. 325^{a^s}: Ponderile de risc pentru riscul de marfă

Art. 325^{a^t}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marfă

(2)Parametrul de corelaţie p_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS_l din cadrul aceleiaşi benzi se stabileşte după cum urmează:

(3)Corelaţiile din cadrul benzii p_kl^(marfă) sunt:

(4)În pofida alineatului (1), se aplică următoarele dispoziţii:

Art. 325^{a^v}: Ponderile de risc pentru riscul valutar

(2)Ponderea de risc aferentă factorilor de risc valutar în ceea ce priveşte perechile de monede formate din euro şi moneda unui stat membru care participă la cea de a doua etapă a uniunii economice şi monetare (MCS II) este una dintre următoarele:

(5)În cazul în care datele privind ratele de schimb zilnice pe ultimii trei ani arată că o pereche de monede formată din euro şi moneda, alta decât euro, a unui stat membru este constantă şi că instituţia poate face faţă oricând unui spread zero între cotaţiile «bid» şi «ask» pe tranzacţiile respective legate de perechea de monede respectivă, instituţia poate aplica ponderea de risc menţionată la alineatul (1) împărţită la 2, cu condiţia deţinerii aprobării explicite a autorităţii sale competente de a face lucru.

Subsecţiunea 2:Ponderile de risc şi corelaţiile pentru riscul vega şi riscul de curbură

Art. 325^{a^x}: Ponderile de risc pentru riscul vega şi riscul de curbură

(2)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factorii de risc vega se atribuie conform clasei de risc a factorilor de risc, după cum urmează:

Art. 325^{a^y}: Corelaţiile pentru riscul vega şi riscul de curbură

(1)Între sensibilităţile la riscul vega din cadrul aceleiaşi benzi a clasei de risc general de rată a dobânzii (GIRR), parametrul de corelaţie Ro_kl se stabileşte după cum urmează:

CAPITOLUL 1^b:Abordarea bazată pe modele interne alternativă

Secţiunea 1:Aprobare şi cerinţe de fonduri proprii

Art. 325^{a^z}: Abordarea bazată pe modele interne alternativă şi aprobarea de a utiliza modele interne alternative

(2)După ce verifică dacă instituţiile respectă cerinţele prevăzute la articolele 325bh, 325bi şi 325bj, autorităţile competente acordă instituţiilor respective aprobarea de a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare utilizând modelele lor interne alternative în conformitate cu articolul 325ba, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţele:

f)nu au fost atribuite poziţii provenite din securitizare sau din resecuritizare birourilor de tranzacţionare.

În sensul literei (b) de la primul paragraf din prezentul alineat, neincluderea unui birou de tranzacţionare în domeniul de aplicare al abordării bazate pe modele interne alternative nu poate fi motivată de faptul că cerinţa de fonduri proprii calculată în conformitate cu abordarea standardizată alternativă prevăzută la articolul 325 alineatul (3) litera (a) ar fi mai redusă decât cerinţa de fonduri proprii calculată în conformitate cu abordarea bazată pe modele interne alternative.

(4)O instituţie căreia i s-a acordat aprobarea menţionată la alineatul (2) notifică imediat autorităţilor sale competente faptul că unul dintre birourile sale de tranzacţionare nu mai îndeplineşte cel puţin una dintre cerinţele prevăzute la alineatul respectiv. Instituţiei în cauză nu i se mai permite să aplice prevederile prezentului capitol niciuneia dintre poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare respectiv şi aceasta calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea prevăzută în capitolul 1a pentru toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare de la prima dată de raportare care urmează şi până când instituţia demonstrează autorităţilor competente că biroul de tranzacţionare îndeplineşte din nou toate cerinţele prevăzute la alineatul (2).

(5)Prin derogare de la alineatul (4), în circumstanţe excepţionale autorităţile competente pot permite unei instituţii să continue să utilizeze modelele sale interne alternative în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unui birou de tranzacţionare care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol şi la articolul 325bg alineatul (1). În cazul în care autorităţile competente exercită puterea de apreciere menţionată mai sus, acestea notifică ABE şi îşi motivează decizia.

(7)Pentru modificările semnificative ale utilizării modelelor interne alternative pentru care o instituţie a primit aprobare, pentru extinderea sferei de utilizare a modelelor interne alternative pentru care instituţia a primit aprobare, precum şi pentru modificările semnificative ale subsetului de factori de risc modelabili ales de instituţie menţionat la articolul 325bc alineatul (2) este necesară o aprobare separată din partea autorităţilor competente ale instituţiei.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)metodologia de evaluare pe baza căreia autorităţile competente verifică conformitatea unei instituţii cu cerinţele prevăzute în prezentul capitol.

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi indicatorii pe care ABE trebuie să îi utilizeze pentru a stabili dacă au apărut circumstanţe extraordinare.

Art. 325^{b^a}: Cerinţe de fonduri proprii în cazul utilizării unor modele interne alternative

(1)O instituţie care utilizează un model intern alternativ calculează cerinţele de fonduri proprii pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care instituţia a primit aprobare astfel cum se prevede la articolul 325az alineatul (2) ca cea mai mare valoare dintre următoarele elemente:

b)suma următoarelor valori:

(2)Instituţiile care deţin poziţii pe titluri de datorie şi de capital tranzacţionate care sunt incluse în domeniul de aplicare al modelului intern pentru riscul de nerambursare şi sunt atribuite birourilor de tranzacţionare menţionate la alineatul (1) îndeplinesc o cerinţă suplimentară de fonduri proprii, exprimată ca fiind cea mai mare dintre următoarele valori:

(3)O instituţie care utilizează un model intern alternativ calculează cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru toate poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu următoarea formulă:

AIMA

= suma cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatele (1) şi (2);

PLAaddon

= cerinţa de fonduri proprii suplimentare menţionată la articolul 325bg alineatul (2);

ASAnon-aima

= cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în cazul cărora instituţia utilizează abordarea standardizată alternativă pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă;

ASAtotportofoliul

ASAaima

= cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în cazul cărora instituţia utilizează abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă;

Secţiunea 2:Cerinţe generale

Art. 325^{b^b}: Măsura valorii la risc condiţionate

(1)Instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionate menţionată la articolul 325ba alineatul (1) litera (a) pentru orice dată «t» şi orice portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă după cum urmează:

(4)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), o instituţie poate reduce frecvenţa calculării măsurii valorii la risc condiţionată nerestricţionată UESt şi a măsurii valorii la risc condiţionată parţială PESR^S,i, PESR^C,i şi PES_t^FC,i pentru toate categoriile generale de factori de risc i de la zilnic la săptămânal, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:

Art. 325^{b^c}: Calcularea valorilor la risc condiţionate parţiale

(1)Instituţiile calculează toate măsurile valorii la risc condiţionată parţială menţionate la articolul 325bb alineatul (1) după cum urmează:

c)pentru un anumit portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă, instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionată parţială la momentul «t» în conformitate cu următoarea formulă:

PES_t(T, j) = măsura valorii la risc condiţionată parţială determinată prin aplicarea scenariilor unor şocuri viitoare cu un orizont de timp de 10 zile numai setului specific de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu prevăzut la alineatele (2), (3) şi (4) pentru fiecare măsură a valorii la risc condiţionată parţială menţionată la articolul 325bb alineatul (1) şi pentru care orizontul de lichiditate efectiv, determinat în conformitate cu articolul 325bd alineatul (2) este mai mare sau egal cu LH_j.

(2)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^Rs şi PES_t^RS,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

a)la calcularea PES_t^Rs, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare numai unui subset de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu care a fost ales de instituţii, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, astfel încât următoarea condiţie să fie îndeplinită, suma fiind preluată din cele 60 de zile lucrătoare anterioare:

O instituţie care nu mai îndeplineşte cerinţa prevăzută la primul paragraf de la prezenta literă notifică imediat acest fapt autorităţilor competente şi actualizează subsetul de factori de risc modelabili în termen de două săptămâni astfel încât să îndeplinească cerinţa respectivă; în cazul în care, după două săptămâni, instituţia nu a îndeplinit această cerinţă, instituţia revine la abordarea prevăzută în capitolul 1a pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru anumite birouri de tranzacţionare, până în momentul în care respectiva instituţie este în măsură să demonstreze autorităţii competente că îndeplineşte cerinţa prevăzută la primul paragraf de la prezenta literă;

c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice dintr-o perioadă continuă de 12 luni de criză financiară care este identificată de instituţie pentru a maximiza valoarea PES_t^RS; în scopul identificării perioadei de criză respective, instituţiile utilizează o perioadă de observaţie care începe cel târziu la 1 ianuarie 2007, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător; şi

(3)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^RC şi PES_t^RC,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

(4)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^FC şi PES_t^FC,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice din perioada de 12 luni anterioară; atunci când se produce o creştere semnificativă a volatilităţii preţurilor unui număr semnificativ de factori de risc modelabili aferenţi portofoliului unei instituţii care nu sunt incluşi în subsetul de factori de risc menţionat la alineatul (2) litera (a), autorităţile competente pot impune unei instituţii să utilizeze datele istorice pentru o perioadă mai scurtă decât cele 12 luni anterioare, dar această perioadă nu poate fi mai scurtă decât cele şase luni anterioare; autorităţile competente notifică ABE orice decizie prin care impun unei instituţii să utilizeze datele istorice dintr-o perioadă mai scurtă de 12 luni şi îşi motivează decizia respectivă.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de utilizare a datelor de intrare în modelul de măsurare a riscurilor menţionat la prezentul articol, inclusiv criteriile privind acurateţea datelor şi criteriile privind calibrarea datelor de intrare în cazul în care datele de piaţă sunt insuficiente.

Art. 325^{b^d}: Orizonturi de lichiditate

(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie poate decide ca, pentru un anumit birou de tranzacţionare, să înlocuiască orizontul de lichiditate al unei subcategorii generale de factori de risc enumerate în tabelul 2 de la prezentul articol cu unul dintre orizonturile de lichiditate mai lungi enumerate în tabelul 1 de la articolul 325bc. În cazul în care o instituţie ia o astfel de decizie, orizontul de lichiditate mai lung se aplică tuturor factorilor de risc modelabili aferenţi poziţiilor atribuite biroului de tranzacţionare respectiv care au fost încadraţi în respectiva subcategorie generală de factori de risc în scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale în conformitate cu articolul 325bc alineatul (1) litera (c).

(4)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale în conformitate cu articolul 325bc alineatul (1) litera (c), orizontul de lichiditate efectiv al unui anumit factor de risc modelabil aferent unei anumite poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă se calculează după cum urmează:

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

d)definiţiile capitalizării de piaţă scăzute şi a capitalizării de piaţă ridicate în scopul subcategoriei «Preţul titlurilor de capital» şi «Volatilitate» a categoriei de factori de risc de devalorizare pentru «Titluri de capital» din tabelul 2.

Categorii generale de factori de risc	Subcategorii generale de factori de risc	Orizonturi de lichiditate	Lungimea orizontului de lichiditate (în zile)
Rata dobânzii	Cele mai lichide monede şi moneda naţională	1	10
	Alte monede (excluzând monedele cele mai lichide)	2	20
	Volatilitate	4	60
	Alte tipuri	4	60
Marjă de credit	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	2	20
	Obligaţiuni garantate emise de instituţiile de credit din statele membre (categoria «investment grade»)	2	20
	Entităţi suverane (categoria «investment grade»)	2	20
	Entităţi suverane (categoria «high yield»)	3	40
	Societăţi (categoria «investment grade»)	3	40
	Societăţi (categoria «high yield»)	4	60
	Volatilitate	5	120
	Alte tipuri	5	120
Titluri de capital	Preţul titlurilor de capital (capitalizare de piaţă ridicată)	1	10
	Preţul titlurilor de capital (capitalizare de piaţă scăzută)	2	20
	Volatilitate (capitalizare de piaţă ridicată)	2	20
	Volatilitate (capitalizare de piaţă scăzută)	4	60
	Alte tipuri	4	60
Schimb valutar	Cele mai lichide perechi de monede	1	10
	Alte perechi de monede (excluzând cele mai lichide perechi de monede)	2	20
	Volatilitate	3	40
	Alte tipuri	3	40
Marfă	Preţul energiei şi preţul emisiilor de dioxid de carbon	2	20
	Preţul metalelor preţioase şi preţul metalelor neferoase	2	20
	Preţurile altor mărfuri (excluzând preţul energiei, preţul emisiilor de dioxid de carbon, preţul metalelor preţioase şi preţul metalelor neferoase)	4	60
	Volatilitatea energiei şi volatilitatea emisiilor de dioxid de carbon	4	60
	Volatilitatea metalelor preţioase şi volatilitatea metalelor neferoase	4	60
	Volatilitatea altor mărfuri (excluzând volatilitatea energiei, volatilitatea emisiilor de dioxid de carbon, volatilitatea metalelor preţioase şi volatilitatea metalelor neferoase)	5	120
	Alte tipuri	5	120

Art. 325^{b^e}: Evaluarea gradului în care factorii de risc pot fi modelaţi

(2¹)În circumstanţe extraordinare, care apar în perioade de reducere semnificativă a anumitor activităţi de tranzacţionare de pe pieţele financiare, autorităţile competente pot permite instituţiilor care utilizează abordarea prevăzută în prezentul capitol să considere modelabili factori de risc care au fost evaluaţi ca nemodelabili de către instituţiile respective în conformitate cu alineatul (1), cu condiţia să fie îndeplinite următoarele condiţii:

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de evaluare a caracterului modelabil al factorilor de risc în conformitate cu alineatul (1), inclusiv în cazul în care se utilizează date de piaţă puse la dispoziţie de furnizori terţi, precum şi frecvenţa evaluării respective.

Art. 325^{b^f}: Cerinţe de reglementare privind testarea ex post şi factori de multiplicare

(1)În sensul prezentului articol, «depăşire» înseamnă o variaţie de o zi în valoarea unui portofoliu alcătuit din toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente, calculat pe baza modelului intern alternativ al instituţiei în conformitate cu următoarele cerinţe:

(3)Se consideră că biroul de tranzacţionare al unei instituţii îndeplineşte cerinţele testării ex post atunci când numărul de depăşiri pentru biroul de tranzacţionare respectiv care au avut loc în ultimele 250 de zile lucrătoare nu depăşeşte niciuna dintre următoarele:

(4)Instituţiile contabilizează depăşirile zilnice în conformitate cu următoarele:

(6)Factorul de multiplicare (mc) este egal cu cel puţin suma dintre 1,5 şi o majorare determinată în conformitate cu tabelul 3. În cazul portofoliului menţionat la alineatul (5), respectiva majorare se calculează pe baza numărului de depăşiri înregistrate în cea mai recentă perioadă de 250 de zile lucrătoare, astfel cum demonstrează testarea ex post efectuată de către instituţie a nivelului valorii la risc calculat în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf. Calculul majorării este supus criteriilor următoare:

a)o depăşire înseamnă o variaţie de o zi în valoarea portofoliului respectiv care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente, calculată utilizând modelul intern al instituţiei, în conformitate cu cerinţele următoare:

b)numărul de depăşiri este egal cu cel mai mare dintre numărul de depăşiri calculat pe baza modificărilor ipotetice şi numărul de depăşiri calculate pe baza modificărilor efective ale valorii portofoliului;

(7)Autorităţile competente monitorizează caracterul adecvat al factorului de multiplicare menţionat la alineatul (5) şi respectarea de către un birou de tranzacţionare a cerinţelor privind testarea ex post menţionate la alineatul (3). Instituţiile informează prompt autorităţile competente cu privire la depăşirile care rezultă din programul lor de testare ex post şi prezintă o explicaţie pentru depăşirile în cauză şi, în orice caz, informează autorităţile competente cu privire la acest lucru în cel mult cinci zile lucrătoare de la înregistrarea unei depăşiri.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica elementele tehnice care trebuie incluse în modificările efective şi ipotetice ale valorii portofoliului unei instituţii în sensul prezentului articol.

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi criteriile conform cărora o instituţie poate fi autorizată să nu ia în calcul o depăşire în cazul în care modificarea de o zi în valoarea portofoliului său care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente calculat utilizând modelul intern al instituţiei poate fi atribuită unui factor de risc nemodelabil.

Art. 325^{b^g}: Cerinţa privind atribuirea profitului şi a pierderii

(2)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, în cazul în care modificările teoretice ale valorii portofoliului unui birou de tranzacţionare, calculate pe baza modelului de măsurare a riscurilor al instituţiei, sunt suficient de apropiate de modificările ipotetice ale valorii portofoliului biroului de tranzacţionare respectiv calculate pe baza modelului de evaluare al instituţiei, instituţia calculează, pentru toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare respectiv, o cerinţă de fonduri proprii suplimentară faţă de cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatele (1) şi (2).

(3)Pe baza rezultatelor cerinţei privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie stabileşte şi documentează o listă exactă cuprinzând factorii de risc incluşi în modelul de măsurare a riscurilor al instituţiei consideraţi adecvaţi pentru verificarea respectării de către instituţie a cerinţei privind testarea ex post prevăzută la articolul 325bf. Instituţia urmăreşte orice modificare a listei factorilor de risc respectivi.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Art. 325^{b^h}: Cerinţe privind măsurarea riscurilor

(1)Instituţiile care utilizează un model intern de măsurare a riscurilor folosit la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, astfel cum sunt menţionate la articolul 325ba, se asigură că respectivul model respectă cumulativ următoarele cerinţe:

a)modelul intern de măsurare a riscurilor reflectă un număr suficient de factori de risc, care cuprind cel puţin factorii de risc menţionaţi în secţiunea 3 subsecţiunea 1 din capitolul 1a, cu excepţia cazului în care instituţia demonstrează autorităţilor competente că omiterea acestor factori de risc nu are un impact semnificativ asupra rezultatelor cerinţei privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la articolul 325bg; o instituţie este în măsură să explice autorităţilor competente motivele pentru care a încorporat un anumit factor de risc în modelul său de evaluare, dar nu şi în modelul intern de măsurare a riscurilor;

c)modelul intern de măsurare a riscurilor încorporează un set de factori de risc corespunzători ratelor dobânzii pentru fiecare monedă în care instituţia înregistrează poziţii bilanţiere sau extrabilanţiere sensibile la rata dobânzii; instituţia modelează curbele de randament folosind una dintre abordările general acceptate; curba de randament este divizată în diferite benzi de scadenţă pentru a surprinde variaţiile volatilităţii ratelor de-a lungul curbei de randament; pentru expunerile semnificative la riscul de rată a dobânzii în monede şi pe pieţe importante, curba de randament trebuie modelată cu ajutorul a minimum şase benzi de scadenţă, iar numărul de factori de risc utilizaţi pentru a modela curba de randament trebuie să fie proporţional cu natura şi complexitatea strategiilor de tranzacţionare ale instituţiei; modelul trebuie, de asemenea, să surprindă diversificarea riscului legat de variaţiile imperfect corelate ale diferitelor curbe de randament sau ale diferitelor instrumente financiare asupra aceluiaşi emitent-suport;

e)gradul de sofisticare al tehnicii de modelare este proporţional cu importanţa activităţilor instituţiilor pe pieţele de titluri de capital respective; modelul intern de măsurare a riscurilor utilizează un factor de risc distinct cel puţin pentru fiecare dintre pieţele de titluri de capital pe care instituţia deţine poziţii semnificative şi cel puţin un factor de risc care reflectă variaţiile sistemice ale preţurilor titlurilor de capital şi dependenţa factorului de risc respectiv de factorii de risc individuali pentru fiecare piaţă de titluri de capital;

f)modelul intern de măsurare a riscurilor utilizează un factor de risc distinct cel puţin pentru fiecare marfă pe care instituţia deţine poziţii semnificative, cu excepţia cazului în care instituţia deţine o poziţie agregată pe mărfuri de dimensiuni modeste în raport cu toate activităţile sale de tranzacţionare; în acest caz, acesta poate utiliza un factor de risc distinct pentru fiecare tip general de mărfuri; în cazul expunerilor semnificative la pieţele de mărfuri, modelul reflectă riscul variaţiilor imperfect corelate între mărfuri care sunt similare, dar nu identice, expunerea la modificări ale preţurilor la termen rezultate din neconcordanţe de scadenţe şi randamentul de comoditate între poziţiile pe instrumente financiare derivate şi pe numerar;

i)pentru poziţiile pe OPC-uri, instituţiile aplică abordarea de tip look-through poziţiilor-suport ale OPC-urilor cel puţin o dată pe săptămână pentru a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii în conformitate cu prezentul capitol; în cazul în care abordarea de tip look-through este efectuată săptămânal, instituţiile sunt în măsură să monitorizeze riscurile care rezultă din modificările semnificative ale compoziţiei OPC-ului; instituţiile care nu dispun de date de intrare sau de informaţii adecvate pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferentă unei poziţii pe un OPC în conformitate cu abordarea de tip look-through se pot baza pe o terţă parte pentru a obţine datele de intrare sau informaţiile respective, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(2)Instituţiile pot utiliza corelaţii empirice în cadrul categoriilor generale de factori de risc şi, în scopul calculării măsurii valorii la risc condiţionate nerestricţionate UESt menţionate la articolul 325bb alineatul (1), în raport cu toate categoriile generale de factori de risc numai dacă abordarea instituţiei cu privire la măsurarea corelaţiilor respective este judicioasă, consecventă fie cu orizonturile de lichiditate aplicabile, fie, în măsură satisfăcătoare pentru autoritatea competentă, cu orizontul de timp de bază de 10 zile prevăzut la articolul 325bc alineatul (1), şi implementată cu integritate.

Art. 325^{b^i}: Cerinţe calitative

(1)Orice model intern de măsurare a riscurilor utilizat în sensul prezentului capitol este solid din punct de vedere conceptual, este calculat şi implementat cu integritate şi îndeplineşte cumulativ cerinţele calitative următoare:

b)o instituţie are o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii superioare; unitatea în cauză:

g)instituţia derulează în mod frecvent programe riguroase de simulări de criză, inclusiv simulări de criză în sens invers («reverse stress tests»), care cuprind orice model intern de măsurare a riscurilor; rezultatele respectivelor simulări de criză sunt analizate de conducerea superioară cel puţin o dată pe lună şi sunt conforme cu politicile şi limitele aprobate de către organul de conducere; instituţia ia măsuri corespunzătoare în cazul în care rezultatele simulărilor de criză arată pierderi excesive generate de activităţile de tranzacţionare ale instituţiei în anumite circumstanţe;

h)instituţia desfăşoară, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, o analiză independentă a modelelor sale interne de măsurare a riscurilor, fie în cadrul procesului său periodic de audit intern, fie prin mandatarea unei întreprinderi terţe să efectueze analiza în cauză.

(2)Analiza menţionată la alineatul (1) litera (h) include atât activităţile unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzacţionare, cât şi activităţile unităţii independente de control al riscului. Instituţia îşi reexaminează procesul general de administrare a riscurilor cel puţin o dată pe an. Reexaminarea evaluează următoarele aspecte:

Art. 325^{b^j}: Validarea internă

(3)Validarea modelelor interne de măsurare a riscurilor ale unei instituţii nu se limitează la cerinţele privind testarea ex post şi atribuirea profitului şi a pierderii, ci include cel puţin următoarele:

Art. 325^{b^k}: Calcularea măsurii riscurilor pentru scenarii de criză

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)un scenariu extrem al şocurilor viitoare stabilit prin reglementări pentru fiecare subcategorie generală de factori de risc enumerată în tabelul 2 de la articolul 325bd, pe care instituţiile să îl poată utiliza atunci când nu pot elabora un scenariu extrem al şocurilor viitoare în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf sau pe care autorităţile competente să le poată impune instituţiilor să îl aplice dacă nu consideră că scenariul extrem al şocurilor viitoare elaborat de instituţie este satisfăcător;

d)modul în care instituţiile trebuie să prezinte în formă agregată măsurile riscurilor pentru scenarii de criză în cazul tuturor factorilor de risc nemodelabili incluşi în poziţiile din portofoliul lor de tranzacţionare şi în poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă.

Secţiunea 3:Modelul intern pentru riscul de nerambursare

Art. 325^{b^l}: Sfera de aplicare a modelului intern pentru riscul de nerambursare

(1)Toate poziţiile unei instituţii care au fost atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care instituţia a primit aprobarea prevăzută la articolul 325az alineatul (2) sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare în cazul în care poziţiile respective conţin cel puţin un factor de risc pus în corespondenţă cu categoriile generale de factori de risc «capital propriu» sau «marjă de credit» în conformitate cu articolul 325bd alineatul (1). Această cerinţă de fonduri proprii, care se adaugă la riscurile reflectate de cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatul (1), se calculează pe baza modelului intern pentru riscul de nerambursare al instituţiei. Modelul respectiv respectă cerinţele prevăzute în prezenta secţiune.

Art. 325^{b^m}: Aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul de nerambursare

(1)Autorităţile competente acordă unei instituţii aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul de nerambursare pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatul (2) pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 325bl care sunt atribuite unui birou de tranzacţionare pentru care modelul intern pentru riscul de nerambursare să fie conform cu cerinţele stabilite la articolele 325bi, 325bj, 325bn, 325bo şi 325bp.

Art. 325^{b^n}: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare cu utilizarea unui model intern pentru riscul de nerambursare

(1)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare utilizând un model intern pentru riscul de nerambursare în cazul portofoliului tuturor poziţiilor menţionate la articolul 325bl, după cum urmează:

b)pierderea potenţială menţionată la litera (a) reprezintă o pierdere directă sau indirectă la nivelul valorii de piaţă a unei poziţii care a fost cauzată de starea de nerambursare a emitenţilor şi care se adaugă pierderilor eventuale care au fost deja luate în considerare în cadrul evaluării curente a poziţiei; starea de nerambursare a emitenţilor poziţiilor pe titluri de capital este reprezentată de scăderea la zero a cuantumului preţurilor titlurilor de capital ale emitenţilor;

c)instituţiile stabilesc corelaţiile între nerambursările diferiţilor emitenţi pe baza unei metodologii solide din punct de vedere conceptual, utilizând date istorice obiective privind marjele de credit de pe piaţă sau preţurile titlurilor de capital pentru o perioadă de cel puţin 10 ani, care include şi perioada de criză identificată de instituţie în conformitate cu articolul 325bc alineatul (2); calculul corelaţiilor între nerambursările diferiţilor emitenţi este calibrat în funcţie de un orizont de timp de un an;

(3)Prin derogare de la alineatul (1) literele (a) şi (c), o instituţie poate înlocui orizontul de timp de un an cu un orizont de timp de şaizeci de zile pentru calcularea riscului de nerambursare aferent unora dintre poziţiile pe titluri de capital sau tuturor acestor poziţii, după caz. În acest caz, calculul corelaţiilor între nerambursările aferente preţurilor titlurilor de capital şi probabilităţile de nerambursare trebuie să fie consecvent cu un orizont de timp de şaizeci de zile, iar calculul corelaţiilor între nerambursările aferente preţurilor titlurilor de capital şi cele aferente preţurilor obligaţiunilor trebuie să fie consecvent cu un orizont de timp de un an.

Art. 325^{b^o}: Recunoaşterea acoperirilor în cadrul unui model intern pentru riscul de nerambursare

(2)Instituţiile pot recunoaşte, în modelul lor intern pentru riscul de nerambursare, doar efectele acoperirii sau ale diversificării asociate cu poziţii lungi şi poziţii scurte care implică instrumente sau titluri de valoare diferite ale aceluiaşi debitor, precum şi cu poziţii lungi şi poziţii scurte pe emitenţi diferiţi, prin modelarea explicită a poziţiilor lungi şi a poziţiilor scurte brute pe diferitele instrumente, inclusiv prin modelarea riscurilor aferente bazei între emitenţi diferiţi.

(3)În modelele lor interne pentru riscul de nerambursare, instituţiile reflectă riscurile de bază semnificative pe care le au strategiile de acoperire şi care decurg din diferenţele în ceea ce priveşte tipul de produs, rangul în structura capitalului, ratingurile interne sau externe, data emiterii («vintage») şi alte diferenţe.

Art. 325^{b^p}: Cerinţe specifice privind modelul intern pentru riscul de nerambursare

(1)Modelul intern pentru riscul de nerambursare menţionat la articolul 325bm alineatul (1) este în măsură să modeleze intrarea în stare de nerambursare a unor emitenţi individuali, precum şi intrarea simultană în stare de nerambursare a mai multor emitenţi şi reflectă impactul acestor stări de nerambursare la nivelul valorilor de piaţă ale poziţiilor care sunt incluse în sfera de aplicare a modelului respectiv. În acest scop, intrarea în stare de nerambursare a fiecărui emitent în parte este modelată utilizând două tipuri de factori de risc sistematic.

(5)Pentru a simula starea de nerambursare a emitenţilor în modelul intern pentru riscul de nerambursare, estimările instituţiei privind probabilităţile de nerambursare îndeplinesc următoarele cerinţe:

e)o instituţie care nu a primit aprobarea de a estima probabilităţile de nerambursare menţionate la litera (d) elaborează o metodologie internă sau utilizează surse externe pentru a estima aceste probabilităţi de nerambursare în conformitate cu cerinţele aplicabile estimărilor probabilităţii de nerambursare în temeiul prezentului articol.

În sensul primului paragraf litera (d), datele necesare pentru estimarea probabilităţilor de nerambursare ale unui anumit emitent al unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare sunt disponibile dacă, la data calculului, instituţia deţine o poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare pe acelaşi debitor pentru care estimează probabilităţile de nerambursare în conformitate cu titlul II capitolul 3 secţiunea 1 în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în capitolul respectiv.

(6)Pentru a simula starea de nerambursare a emitenţilor în modelul intern pentru riscul de nerambursare, estimările instituţiei privind pierderea în caz de nerambursare îndeplinesc următoarele cerinţe:

d)o instituţie care nu a primit aprobarea de a estima LGD menţionată la litera (c) elaborează o metodologie internă sau utilizează surse externe pentru a estima LGD în conformitate cu cerinţele aplicabile estimărilor LGD în temeiul prezentului articol.

(7)Ca parte a analizei independente şi a validării modelelor interne utilizate în sensul prezentului capitol, inclusiv pentru sistemul de măsurare a riscurilor, instituţiile:

(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească metodologia internă sau sursele externe ale unei instituţii pentru estimarea probabilităţilor de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu alineatul (5) litera (e) şi cu alineatul (6) litera (d).

CAPITOLUL 2:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale şi instrumente specifice

Art. 327: Compensare

(1)Valoarea absolută a excedentului poziţiilor lungi (scurte) ale unei instituţii faţă de poziţiile sale scurte (lungi) pe titluri de capital, instrumente de datorie şi titluri convertibile, identice, precum şi pe contracte financiare futures, opţiuni, warranturi şi warranturi acoperite, identice, reprezintă poziţia sa netă pe fiecare dintre aceste instrumente diferite. La calcularea poziţiei nete, poziţiile pe instrumente financiare derivate se tratează conform dispoziţiilor articolelor 328-330. În cazul în care instituţia deţine instrumente de datorie proprii, acestea nu se iau în considerare la calcularea cerinţelor de capital pentru riscul specific prevăzute la articolul 336.

(2)Nu este permisă compensarea între un titlu convertibil şi o poziţie de semn opus pe instrumentul-suport al acestuia, cu excepţia cazului în care autorităţile competente adoptă o abordare conform căreia se ia în considerare probabilitatea ca un anumit titlu convertibil să fie convertit sau impun o cerinţă de fonduri proprii pentru acoperirea oricărei pierderi pe care conversia ar putea să o determine. Aceste abordări sau cerinţe de fonduri proprii se notifică la ABE. ABE monitorizează practicile din acest domeniu şi, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri.

Art. 328: Contracte futures şi forward pe rata dobânzii

(1)Contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii (FRA) şi angajamentele forward de cumpărare sau vânzare a instrumentelor de datorie se tratează drept combinaţii de poziţii lungi şi scurte. Astfel, o poziţie lungă pe un contract futures pe rata dobânzii se tratează ca o combinaţie între un împrumut luat, cu scadenţă la data livrării contractului futures şi o deţinere a unui activ cu o scadenţă egală cu cea a instrumentului sau a poziţiei noţionale, reprezentând suport la contractul futures în cauză. În mod similar, un contract FRA vândut se tratează ca o poziţie lungă, cu o scadenţă egală cu data decontării plus perioada contractului, şi o poziţie scurtă, cu o scadenţă egală cu data decontării. Atât împrumutul, cât şi activul deţinut se includ în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul specific aferent contractelor futures pe rata dobânzii şi contractelor FRA. Un angajament forward de cumpărare a unui instrument de datorie se tratează ca o combinaţie între un împrumut cu scadenţă la data livrării şi o poziţie lungă (spot) pe însuşi instrumentul de datorie. Împrumutul se include în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, pentru scopurile riscului specific, iar instrumentul de datorie se include în coloana corespunzătoare din cadrul aceluiaşi tabel.

Art. 329: Opţiuni şi warranturi

(1)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe rata dobânzii, pe instrumente de datorie, pe titluri de capital, pe indici bursieri, pe contracte financiare futures, pe swapuri şi pe valute se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe instrumente identice cu instrumentul-suport, sau pe instrumente financiare derivate identice cu instrumentul financiar derivat-suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, menţionate la alineatul (2), într-o manieră proporţională cu amploarea r şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile şi warranturile.

Art. 330: Swapuri

Swapurile se tratează pentru scopurile riscului de rată a dobânzii pe aceeaşi bază ca şi instrumentele din bilanţ. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o instituţie primeşte o rată a dobânzii variabilă şi plăteşte o rată a dobânzii fixă, se tratează ca fiind echivalent cu o poziţie lungă pe un instrument pe rată a dobânzii variabilă cu scadenţă egală cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurtă pe un instrument pe rată a dobânzii fixă cu aceeaşi scadenţă ca şi swapul însuşi.

Art. 331: Riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate

(1)Instituţiile care marchează la piaţă şi administrează riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate reglementate de articolele 328-330 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot, cu aprobarea autorităţilor competente, să utilizeze modelele de sensibilitate pentru a calcula poziţiile menţionate la aceste articole şi le pot utiliza pentru orice obligaţiune care este amortizată pe perioada reziduală, nu şi pentru cele al căror principal este rambursat la final într-o singură rată. Aprobarea se acordă dacă aceste modele generează poziţii care au aceeaşi sensibilitate la modificările ratei dobânzii ca şi fluxurile de numerar-suport. Această sensibilitate se evaluează în raport cu variaţiile independente ale unor rate eşantionate de-a lungul curbei de randament, care să comporte cel puţin un punct de sensibilitate în fiecare dintre benzile de scadenţă prevăzute în tabelul 2 de la articolul 339. Poziţiile se includ în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul general al instrumentelor de datorie.

(2)Instituţiile care nu utilizează modelele prevăzute la alineatul (1) pot să compenseze integral toate poziţiile pe instrumente financiare derivate reglementate de articolele 328-330 care îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:

Art. 332: Instrumente financiare derivate de credit

(1)La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul general şi riscul specific al părţii care îşi asumă riscul de credit («vânzătorul protecţiei») trebuie utilizat, dacă nu se specifică altfel, cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ. În scopul calculării cerinţei de risc specific, alta decât pentru instrumentele de tipul total return swap, se aplică scadenţa instrumentului financiar derivat de credit prevăzută în contract, şi nu scadenţa obligaţiei. Poziţiile se determină după cum urmează:

b)un instrument de tipul «credit default swap» nu creează o poziţie pe riscul general. Pentru scopurile riscului specific, instituţia înregistrează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă, cu excepţia cazului în care instrumentul financiar derivat beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, caz în care se înregistrează o poziţie lungă pe instrumentul financiar derivat. Dacă în cadrul produsului sunt datorate plăţi sub formă de prime sau dobânzi, aceste fluxuri de numerar se reprezintă ca poziţii noţionale pe titluri de stat;

c)un instrument de tipul single name credit linked note creează o poziţie lungă pe riscul general al instrumentului însuşi, ca şi un instrument pe rata dobânzii. Pentru scopul riscului specific se creează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă. Pentru emitentul titlului se creează o poziţie lungă suplimentară. În cazul în care un instrument de tipul credit linked note beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, este necesar să se înregistreze doar o singură poziţie lungă pe riscul specific al instrumentului respectiv;

d)Pe lângă o poziţie lungă pe riscul specific al emitentului instrumentului, un instrument de tipul multiple name credit linked note, care oferă protecţie proporţională, creează o poziţie pe fiecare entitate de referinţă, suma noţională totală a contractului fiind repartizată între poziţii, proporţional cu ponderea pe care o are fiecare expunere faţă de o entitate de referinţă. Atunci când se pot selecta mai multe obligaţii aferente unei entităţi de referinţă, obligaţia cu cea mai mare pondere de risc determină riscul specific.

e)un instrument financiar derivat de credit de tipul «first-asset- to-default» (primul activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentei litere, cuantumul maxim al plăţii poate fi considerat drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

Un instrument financiar derivat de credit de tipul «n-th-asset-to- default» (al n-lea activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă, cu excepţia a n-1 entităţi de referinţă care au cea mai mică cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentului punct, această sumă poate fi considerată drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

(2)Pentru partea care transferă riscul de credit («cumpărătorul protecţiei»), poziţiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzătorul protecţiei, cu excepţia instrumentelor de tipul credit linked note (care nu generează poziţii scurte pe emitent). La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru «cumpărătorul protecţiei», se utilizează cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ.

Art. 333: Titluri vândute în cadrul unui acord repo sau împrumutate

SECŢIUNEA 2:Instrumente de datorie

SUBSECŢIUNEA 1:Risc specific

Art. 336: Cerinţă de fonduri proprii pentru instrumentele de datorie care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Instituţia atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzacţionare pe instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, calculate conform articolului 327, categoriilor corespunzătoare din tabelul 1 în funcţie de emitent/debitor, evaluarea externă sau internă a creditului, precum şi în funcţie de scadenţa reziduală, şi, în continuare, le înmulţeşte cu ponderile prevăzute în tabelul menţionat. Instituţia însumează poziţiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului articol, indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte, în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii pentru acoperirea riscului specific.

Categorii	Cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 0 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	0%
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 20 % sau 50 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit şi alte elemente eligibile aşa cum sunt definite la alineatul (4).	0,25 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mică sau egală cu 6 luni) 1,00 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 6 luni şi mai mică sau egală cu 24 de luni) 1,60 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 24 de luni)
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 100 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	8,00 %
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 150 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	12,00 %

(4)Alte elemente eligibile:

a)poziţii lungi şi scurte pe active pentru care nu este disponibilă o evaluare din partea unei ECAI desemnate, şi care îndeplinesc următoarele condiţii:

c)titluri emise de instituţii care sunt considerate a avea un nivel de calitate a creditului echivalent sau mai ridicat decât cele asociate nivelului 2 de calitate a creditului, conform abordării standardizate pentru riscul de credit al expunerilor faţă de instituţii, şi care sunt supuse unor mecanisme de supraveghere şi reglementare comparabile cu cele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE.

Art. 337: Cerinţă de fonduri proprii pentru instrumentele care sunt poziţii din securitizare

(5)În cazul în care instituţia iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru transferul unei părţi semnificative a riscului prevăzute la articolul 244, instituţia iniţiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerinţa de fonduri proprii, ca şi cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate.

Art. 338: Cerinţă de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie

(2)O instituţie determină cel mai mare dintre următoarele cuantumuri ca cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific în ceea ce priveşte portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie:

SUBSECŢIUNEA 2:Risc general

Art. 339: Calcularea riscului general pe baza scadenţei

(1)În vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului general, toate poziţiile se ponderează corespunzător scadenţei, astfel cum se explică la alineatul (2), în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii necesare pentru acoperirea acestora. Această cerinţă se reduce în cazul în care o poziţie ponderată este deţinută în paralel cu o poziţie ponderată de semn opus, în cadrul aceleiaşi benzi de scadenţă. Reducerea cerinţei se efectuează de asemenea în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus se încadrează în benzi de scadenţă diferite, nivelul reducerii depinzând atât de faptul că cele două poziţii aparţin sau nu aceleiaşi zone, cât şi de zonele specifice în care se încadrează.

(2)Instituţia încadrează poziţiile nete în benzile de scadenţă corespunzătoare din coloana 2 sau, după caz, coloana 3 a tabelului 2 de la alineatul (4). Instituţia realizează acest lucru pe baza scadenţei reziduale, în cazul instrumentelor cu rată fixă şi pe baza perioadei rămase până la următoarea fixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este variabilă înainte de scadenţa finală. Instituţia face, de asemenea, distincţie între instrumentele de datorie cu un cupon de 3 % sau mai mult şi cele cu un cupon sub 3 % şi, în consecinţă, le încadrează în coloana 2 sau coloana 3 a tabelului 2. Apoi, instituţia le înmulţeşte pe fiecare dintre acestea cu ponderea aferentă benzii de scadenţă în cauză din coloana 4 a tabelului 2.

(3)Ulterior, instituţia calculează suma poziţiilor lungi ponderate şi suma poziţiilor scurte ponderate din fiecare dintre benzile de scadenţă. Suma rezultată din punerea în corespondenţă a celor două sume amintite, într-o bandă de scadenţă dată, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă în acea bandă, în timp ce poziţia lungă reziduală sau poziţia scurtă reziduală reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă în aceeaşi bandă. Apoi, se calculează totalul poziţiilor ponderate puse în corespondenţă din toate benzile.

(4)Pentru benzile incluse în fiecare dintre zonele din tabelul 2, instituţia calculează totalurile poziţiilor lungi ponderate nepuse în corespondenţă, în vederea determinării poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru fiecare zonă. În mod similar, totalurile aferente poziţiilor scurte ponderate nepuse în corespondenţă, de la fiecare bandă dintr-o anumită zonă, se însumează în vederea determinării poziţiei scurte ponderate nepuse în corespondenţă pentru acea zonă. Partea aferentă poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru o zonă dată, care este pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă ponderată, nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi zonă, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă pentru zona respectivă. Partea poziţiei lungi ponderate, nepuse în corespondenţă, sau a poziţiei scurte ponderate, nepuse în corespondenţă pentru o zonă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă pentru zona respectivă.

Zonă	Bandă de scadenţă		Pondere (%)	Variaţia presupusă a ratei dobânzii (%)
Zonă	Cupon de 3 % sau mai mult	Cupon sub 3 %	Pondere (%)	Variaţia presupusă a ratei dobânzii (%)
Unu	0 < = 1 lună	0 < = 1 lună	0,00	-
	>1 < = 3 luni	>1 < = 3 luni	0,20	1,00
	>3 < = 6 luni	>3 < = 6 luni	0,40	1,00
	>6 < = 12 luni	>6 < = 12 luni	0,70	1,00
Doi	>1 < = 2 ani	> 1,0 < = 1,9 ani	1,25	0,90
	>2 < = 3 ani	> 1,9 < = 2,8 ani	1,75	0,80
	>3 < = 4 ani	> 2,8 < = 3,6 ani	2,25	0,75
Trei	>4 < = 5 ani	> 3,6 < = 4,3 ani	2,75	0,75
	>5 < = 7 ani	> 4,3 < = 5,7 ani	3,25	0,70
	>7 < = 10 ani	> 5,7 < = 7,3 ani	3,75	0,65
	>10 < = 15 ani	> 7,3 < = 9,3 ani	4,50	0,60
	>15 < = 20 ani	> 9,3 < = 10,6 ani	5,25	0,60
	> 20 ani	>10,6 < = 12,0 ani	6,00	0,60
		> 12,0 < = 20,0 ani	8,00	0,60
		> 20 ani	12,50	0,60

(5)Cuantumul aferent poziţiei lungi sau scurte ponderate, nepuse în corespondenţă în zona unu, care este pus în corespondenţă cu poziţia scurtă sau lungă ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi. Acelaşi calcul se realizează ulterior pentru partea rămasă din poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi şi poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona trei, în vederea calculării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele doi şi trei.

(9)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei se calculează prin însumarea următoarelor elemente:

Art. 340: Calcularea riscului general pe baza duratei

(2)Conform abordării bazate pe durată menţionate la alineatul (1), instituţia ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument de datorie cu rată fixă şi calculează randamentul la scadenţă al acestuia, care este rata de actualizare implicită pentru titlul respectiv. În cazul instrumentelor cu rată variabilă, instituţia ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument şi calculează randamentul pornind de la ipoteza că principalul este scadent la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii.

(3)Apoi, instituţia calculează durata modificată pentru fiecare instrument de datorie pe baza următoarei formule:

(6)Instituţia calculează poziţiile lungi ponderate pe baza duratei, precum şi poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, în cadrul fiecărei zone. Suma rezultată din punerea în corespondenţă, în fiecare zonă, a poziţiilor lungi ponderate pe baza duratei cu poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, reprezintă poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru zona respectivă.

(7)Ulterior, cerinţa de fonduri proprii a instituţiei se calculează ca sumă a următoarelor elemente:

SECŢIUNEA 3:Titluri de capital

Art. 341: Poziţii nete pe titluri de capital

Art. 344: Indici bursieri

(1)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care se precizează indicii bursieri pentru care sunt disponibile tratamentele prevăzute la alineatul (4) a doua teză.

(3)Contractele futures pe indici bursieri, echivalentele delta ale opţiunilor pe contractele futures pe indici bursieri şi ale opţiunilor pe indici bursieri, care sunt denumite în continuare, în mod colectiv, «contracte futures pe indici bursieri», se pot descompune în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente. Aceste poziţii pot fi tratate ca poziţii pe titlurile de capital-suport respective şi pot fi compensate cu poziţii de semn opus pe înseşi titlurile de capital-suport. Instituţiile notifică autoritatea competentă cu privire la modul în care utilizează acest tratament.

SECŢIUNEA 4:Angajamente de preluare fermă (underwriting)

Art. 345: Reducerea poziţiilor nete

(1)În cazul angajamentelor de preluare fermă de titluri de datorie şi de capital, o instituţie poate utiliza procedura ce urmează la calcularea cerinţelor de fonduri proprii. În primul rând, instituţia calculează poziţiile nete prin deducerea poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi, pe baza unor înţelegeri formale. Instituţia reduce apoi poziţiile nete cu factorii de reducere prevăzuţi în tabelul 4 şi calculează cerinţele de fonduri proprii utilizând poziţiile reduse aferente angajamentelor de preluare fermă.

SECŢIUNEA 5:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul specific aferent poziţiilor acoperite prin instrumente financiare derivate de credit

Art. 346: Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit

(3)Se realizează o recunoaştere integrală atunci când valoarea celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi aproximativ în aceeaşi măsură. Acest lucru se întâmplă în următoarele situaţii:

(4)Se aplică o compensare de 80 % atunci când valorile celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi când există o corespondenţă perfectă în ceea ce priveşte obligaţia de referinţă, în ceea ce priveşte scadenţa obligaţiei de referinţă şi cea a instrumentului financiar derivat de credit, precum şi în ceea ce priveşte moneda expunerii-suport. În plus, caracteristicile principale ale instrumentului financiar derivat de credit, prevăzute în contract, nu fac ca modificarea de preţ a instrumentului financiar derivat de credit să devieze semnificativ de la modificările de preţ ale poziţiei cash. În măsura în care prin intermediul tranzacţiei se transferă risc, se aplică o compensare de 80 % a riscului specific pentru segmentul din tranzacţie cu cerinţa de fonduri proprii mai mare, în timp ce cerinţele pentru riscul specific aferente celuilalt segment sunt zero.

(5)În alte situaţii în afară de cele menţionate la alineatele (3) şi (4), se realizează o recunoaştere parţială în următoarele situaţii:

a)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (3) litera (b), dar există neconcordanţă între active, respectiv între obligaţia de referinţă şi expunerea-suport. În această situaţie, poziţiile trebuie să îndeplinească şi următoarele cerinţe:

c)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (4) dar, în ceea ce priveşte activele, există neconcordanţă între poziţia cash şi instrumentul financiar derivat de credit. Totuşi, activul-suport este inclus în obligaţiile (de livrare), în cadrul documentaţiei instrumentului financiar derivat de credit.

Art. 347: Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit de tipul «first to default» şi «n-th-to default»

a)atunci când o instituţie obţine o protecţie a creditului pentru o serie de entităţi de referinţă-suport pentru un instrument financiar derivat de credit cu condiţia ca prima nerambursare din cadrul activelor să declanşeze plata şi ca acest eveniment de credit să determine încetarea contractului, instituţia poate compensa riscul specific pentru entitatea de referinţă căreia i se aplică cea mai scăzută cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific dintre entităţile de referinţă-suport, conform tabelului 1 de la articolul 336;

b)atunci când al n-lea caz de nerambursare din cadrul expunerilor declanşează plata în baza protecţiei creditului, cumpărătorul protecţiei poate compensa riscul specific numai dacă protecţia a fost obţinută şi pentru cazurile de nerambursare de la 1 la n-1 sau dacă s-au produs deja n-1 cazuri de nerambursare. În astfel de cazuri se urmează metodologia descrisă la litera (a) pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul «first-to-default», adaptată corespunzător pentru produsele de tipul «nth-to-default».

SECŢIUNEA 6:Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri

Art. 348: Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri

Art. 349: Criterii generale pentru OPC-uri

a)prospectul de emisiune al OPC-ului sau documentul echivalent include toate elementele următoare:

Art. 350: Metode specifice pentru OPC-uri

(1)În cazul în care instituţia are cunoştinţă de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, instituţia poate ţine cont de acestea pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific). În baza acestei abordări, poziţiile pentru OPC sunt tratate ca poziţii pe investiţiile-suport ale OPC. Este permisă compensarea între poziţiile pe investiţiile-suport ale OPC-ului şi alte poziţii deţinute de instituţie, atât timp cât instituţia deţine un număr suficient de acţiuni sau unităţi pentru a permite răscumpărarea/crearea, pe seama acestor acţiuni/unităţi, a investiţiilor-suport.

(2)Instituţiile pot calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific) aferent poziţiilor pe OPC-uri, luând în considerare poziţii care reprezintă poziţiile necesare pentru a reproduce componenţa şi performanţa indicelui sau coşului fix de titluri de capital sau titluri de datorie, generate extern, menţionate la litera (a), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

(3)În cazul în care instituţia nu are cunoştinţă de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, instituţia poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

(4)Instituţiile se pot baza pe următoarele părţi terţe în ceea ce priveşte calcularea şi raportarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de poziţie aferent poziţiilor pe OPC-uri care corespund cazurilor descrise la alineatele (1)-(4), în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul capitol:

CAPITOLUL 3:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul valutar

Art. 351: De minimis şi ponderarea pentru riscul valutar

Art. 352: Calculul poziţiei totale nete pe valute

(1)Poziţia deschisă netă a instituţiei pe fiecare valută (inclusiv moneda de raportare) şi pe aur se calculează ca sumă a următoarelor elemente (pozitive sau negative):

e)valoarea de piaţă a altor opţiuni.

Valoarea delta utilizată în scopurile literei (d) este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificările minore ale preţului de piaţă al suportului.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, într-o manieră proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile.

Art. 353: Riscul valutar al OPC-urilor

(2)Instituţiile se pot baza pe raportările următoarelor părţi terţe privind poziţiile pe valută ale OPC-ului:

(3)Dacă o instituţie nu are cunoştinţă de poziţiile pe valută ale unui OPC, se presupune că acesta a investit până la limita maximă permisă potrivit mandatului OPC-ului privind investiţiile în valută, iar instituţia trebuie să ia în considerare, atunci când calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul valutar în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare, expunerea indirectă maximă pe care ar putea să o înregistreze prin asumarea de poziţii cu efect de levier (leveraged positions) prin intermediul OPC-ului. Aceasta se realizează prin creşterea proporţională a poziţiei pe OPC până la nivelul maxim al expunerii faţă de investiţiile-suport care rezultă din mandatul privind activitatea de investire. Poziţia ipotetică pe valută a OPC-ului se tratează ca o valută distinctă potrivit tratamentului aplicabil investiţiilor în aur, cu adăugarea poziţiei lungi totale la poziţia valutară deschisă lungă totală şi a poziţiei scurte totale la poziţia valutară deschisă scurtă totală, în situaţia în care direcţia investiţiei OPC-ului este disponibilă. Nu este permisă compensarea între aceste poziţii înainte de efectuarea calculului.

Art. 354: Valute strâns corelate

(1)Instituţiile pot să menţină cerinţe de fonduri proprii mai mici pentru poziţiile pe valute strâns corelate relevante. Se consideră că două valute sunt strâns corelate numai dacă, în următoarele 10 zile lucrătoare, apariţia unei pierderi, din poziţii egale şi opuse pe astfel de valute, de 4 % sau mai puţin din valoarea respectivei poziţii puse în corespondenţă (exprimată în moneda de raportare), are o probabilitate - calculată pe baza ratelor de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani - de cel puţin 99 %, când se foloseşte o perioadă de observare de trei ani, şi de cel puţin 95 %, când se foloseşte o perioadă de observare de cinci ani. Cerinţa de fonduri proprii pentru poziţia pusă în corespondenţă, pe două valute strâns corelate, este de 4 % înmulţit cu valoarea poziţiei puse în corespondenţă.

(2)La calcularea cerinţelor prevăzute în acest capitol, instituţiile pot să nu ia în considerare poziţiile pe valute care fac obiectul unui acord interguvernamental obligatoriu din punct de vedere legal de limitare a variaţiei acestora faţă de alte valute prevăzute în acordul respectiv. Instituţiile îşi calculează poziţiile puse în corespondenţă pe aceste valute şi le supun unei cerinţe de fonduri proprii care să nu fie mai mică de jumătate din variaţia maximă permisă valutelor în cauză, prevăzută în respectivul acord interguvernamental.

(6)În cazul în care datele privind ratele de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani - referitoare la poziţii egale şi opuse pe două valute pe perioada următoarelor 10 zile lucrătoare - arată că cele două valute sunt perfect corelate pozitiv şi că instituţia se poate confrunta oricând cu un spread zero între cotaţiile bid şi ask pe tranzacţiile respective, instituţia poate, cu aprobarea explicită a autorităţii sale competente, să aplice o cerinţă de fonduri proprii de 0 % până la sfârşitul lui 2017.

CAPITOLUL 4:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de marfă

Art. 356: Activităţi cu mărfuri auxiliare

(1)Instituţiile care desfăşoară activităţi cu mărfuri agricole auxiliare pot stabili cerinţele de fonduri proprii pentru stocul fizic de mărfuri la sfârşitul fiecărui an pentru anul următor, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 357: Poziţii pe mărfuri

Art. 358: Instrumente speciale

(2)Swapurile pe mărfuri, în care un segment al tranzacţiei este un preţ fixat, iar celălalt este preţul de piaţă curent, sunt tratate ca o serie de poziţii egale cu cuantumul noţional al contractului, o poziţie corespunzând, unde este cazul, fiecărei plăţi aferente swapului, şi sunt încadrate în benzile de scadenţă prevăzute la articolul 359 alineatul (1). Poziţiile sunt poziţii lungi dacă instituţia plăteşte un preţ fix şi primeşte un preţ variabil şi sunt poziţii scurte dacă instituţia primeşte un preţ fix şi plăteşte un preţ variabil. Swapurile pe mărfuri, în care segmentele tranzacţiei sunt pe mărfuri diferite, se raportează în benzile de scadenţă relevante pentru abordarea pe benzi de scadenţă.

(3)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe mărfuri sau pe instrumentele financiare derivate pe mărfuri se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe mărfuri fungibile identice cu marfa fungibilă suport, sau pe instrumente financiare derivate pe mărfuri fungibile identice cu instrumentul financiar derivat - suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, într-o manieră proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile.

Art. 359: Abordarea pe benzi de scadenţă

(4)Acea parte a poziţiei lungi, nepusă în corespondenţă în cadrul unei anumite benzi de scadenţă, care este, mai departe, pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă, nepusă în corespondenţă în cadrul unei benzi de scadenţă, sau invers, reprezintă poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă. Acea parte a poziţiei lungi sau scurte, nepusă în corespondenţă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă.

(5)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei pentru fiecare marfă se calculează, pe baza benzilor de scadenţă relevante, ca sumă a următoarelor:

Art. 360: Abordare simplificată

Art. 361: Abordare extinsă pe benzi de scadenţă

TITLUL V:CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE DECONTARE

Art. 378: Riscul de decontare/livrare

Art. 379: Tranzacţii incomplete

(1)O instituţie trebuie să deţină fonduri proprii, după cum este prevăzut în tabelul 2, dacă:

b)în cazul tranzacţiilor transfrontaliere, a trecut o zi sau mai mult de când aceasta a efectuat plata ori livrarea.

Coloana 1	Coloana 2	Coloana 3	Coloana 4
Tipul tranzacţiei	Până la prima plată contractuală sau primul segment al livrării	De la prima plată contractuală sau primul segment al livrării şi până la patru zile după a doua plată contractuală sau al doilea segment al livrării	De la 5 zile lucrătoare după a doua plată contractuală sau al doilea segment al livrării şi până la stingerea tranzacţiei
Tranzacţie incompletă	Nicio cerinţă de capital	Se tratează ca o expunere	Se tratează ca o expunere ponderată la risc cu 1 250 %

(2)La aplicarea unei ponderi de risc expunerilor din tranzacţiile incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din tabelul 2, o instituţie care utilizează abordarea IRB prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 3, poate atribui probabilităţi de nerambursare contrapărţilor pentru care nu are alte expuneri în afara portofoliului de tranzacţionare, pe baza ratingului extern al contrapărţii. Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare (LGD - loss given default) pot aplica valoarea pierderilor în caz de nerambursare prevăzută la articolul 161 alineatul (1) expunerilor din tranzacţii incomplete tratate în conformitate cu coloana 3 din tabelul 2, cu condiţia să aplice respectiva valoare a pierderii în caz de nerambursare tuturor expunerilor de acest tip. Alternativ, o instituţie care utilizează abordarea IRB prevăzută în partea a treia titlul II capitolul 3 poate aplica ponderile de risc ale abordării standardizate, aşa cum este prevăzut în partea a treia titlul II capitolul 2, cu condiţia să le aplice tuturor expunerilor de acest tip, sau poate aplica o pondere de risc de 100 % tuturor expunerilor de acest tip.

TITLUL VI:CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE AJUSTARE A EVALUĂRII CREDITULUI

Art. 381: Înţelesul ajustării evaluării creditului

În sensul prezentului titlu şi al capitolului 6 din titlul II, «Ajustarea evaluării creditului» sau «CVA» (Credit Valuation Adjustment) înseamnă o ajustare la cursul mediu al pieţei a portofoliului de tranzacţii încheiate cu o contraparte. Această ajustare reflectă valoarea de piaţă curentă a riscului de credit pe care îl reprezintă contrapartea pentru instituţie, dar nu reflectă valoarea de piaţă curentă a riscului de credit pe care îl reprezintă instituţia pentru contraparte.

Art. 382: Domeniu de aplicare

(4)Următoarele tranzacţii sunt excluse de la aplicarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA:

a¹)tranzacţiile intragrup încheiate cu contrapărţi nefinanciare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care fac parte din acelaşi grup, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)tranzacţiile din interiorul grupului încheiate cu contrapărţi financiare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, instituţii financiare sau societăţi prestatoare de servicii auxiliare care sunt stabilite în Uniune sau care sunt stabilite într-o ţară terţă care aplică respectivelor contrapărţi financiare, instituţii financiare sau societăţi prestatoare de servicii auxiliare cerinţe prudenţiale şi cerinţe de supraveghere care sunt cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, cu excepţia situaţiei în care statele membre adoptă dispoziţii de drept intern care prevăd separarea structurală a activităţilor din cadrul unui grup bancar, caz în care autorităţile competente pot cere includerea în cerinţele de fonduri proprii a tranzacţiilor din interiorul grupului efectuate între instituţii separate din punct de vedere structural;

d)tranzacţiile cu contrapărţile menţionate la articolul 1 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi tranzacţiile cu contrapărţile pentru care articolul 114 alineatul (4) şi articolul 115 alineatul (2) din prezentul regulament specifică o pondere de risc de 0 % pentru expunerile la respectivele contrapărţi.

(4¹)Prin derogare de la alineatul (4) de la prezentul articol, o instituţie poate alege să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA, utilizând oricare dintre abordările menţionate la articolul 382a alineatul (1), pentru tranzacţiile care sunt excluse în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, în cazul în care instituţia utilizează acoperiri eligibile determinate în conformitate cu articolul 386 pentru a diminua riscul CVA al tranzacţiilor respective. Instituţiile stabilesc politici pentru a preciza aplicarea şi calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru astfel de tranzacţii.

(4²)Instituţiile raportează autorităţilor lor competente rezultatele calculelor cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru toate tranzacţiile menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol. În sensul respectivei cerinţe de raportare, instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordările relevante prevăzute la articolul 382a alineatul (1) pe care le-ar fi utilizat pentru a îndeplini o cerinţă de fonduri proprii pentru riscul CVA dacă tranzacţiile respective nu ar fi fost excluse din domeniul de aplicare în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.

(5)ABE reanalizează până la 1 ianuarie 2015 şi ulterior la fiecare doi ani, ţinând cont de evoluţiile în materie de reglementare pe plan internaţional şi incluzând metodologii potenţiale referitoare la calibrarea şi pragurile pentru aplicarea costurilor cerinţelor de capital corespunzătoare riscului CVA contrapărţilor nefinanciare din ţări terţe.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi criteriile pe care instituţiile trebuie să le utilizeze pentru a evalua dacă expunerile la riscul CVA care decurg din operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare evaluate la valoarea justă sunt semnificative, precum şi frecvenţa evaluării respective.

Art. 382^a: Abordări pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru toate tranzacţiile menţionate la articolul 382 în conformitate cu următoarele abordări:

(5)În sensul alineatului (3) litera (c), condiţiile menţionate la alineatul şi litera respective includ următoarele:

b)aprobarea acordată de autorităţile competente de a utiliza abordarea menţionată la alineatul (1) litera (a) se limitează la setul de compensare ipotetic corespunzător şi nu vizează toate tranzacţiile din setul de compensare eligibil.

Art. 383: Abordarea standardizată

(1)Autoritatea competentă acordă unei instituţii aprobarea de a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA pentru un portofoliu de tranzacţii cu una sau mai multe contrapărţi utilizând abordarea standardizată în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, după ce a evaluat dacă instituţia respectă următoarele cerinţe:

e)instituţia a creat o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi de unitatea menţionată la litera (a) şi care raportează direct organismului de conducere; unitatea de control al riscului este responsabilă de conceperea şi punerea în aplicare a abordării standardizate şi elaborează şi analizează rapoarte lunare cu privire la rezultatele abordării respective şi, în plus, unitatea de control al riscului evaluează caracterul adecvat al limitelor de tranzacţionare ale instituţiei şi include rezultatele evaluării respective în rapoartele sale lunare; unitatea de control al riscului dispune de personal suficient cu un nivel de competenţe adecvat pentru îndeplinirea scopului său.

(2)În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA, se aplică următoarele definiţii:

(3)Instituţiile determină cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA conform abordării standardizate ca suma următoarelor cerinţe de fonduri proprii calculate în conformitate cu articolul 383b:

Art. 383^a: Modelul de CVA reglementară

(1)Un model de CVA reglementară utilizat pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 383 este solid din punct de vedere conceptual, se pune în aplicare cu integritate şi respectă toate cerinţele următoare:

d)la fiecare moment ulterior, expunerea viitoare actualizată simulată a portofoliului de tranzacţii cu o contraparte se calculează cu ajutorul unui model de calcul al expunerii prin reevaluarea tuturor tranzacţiilor din portofoliul respectiv, pe baza modificărilor comune simulate ale factorilor de risc de piaţă care sunt semnificativi pentru acele tranzacţii, utilizând un număr adecvat de scenarii şi actualizând preţurile până la data efectuării calculului pe baza ratelor dobânzii fără risc;

f)în cazul în care tranzacţiile din portofoliu sunt incluse într-un set de compensare care face obiectul unui contract în marjă şi al evaluării zilnice la preţul pieţei, garanţiile reale furnizate şi primite ca parte a contractului respectiv sunt recunoscute ca fiind un factor de diminuare a riscului în expunerea viitoare actualizată simulată, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

În sensul primului paragraf litera (f) punctul (iii) de la prezentul alineat, în cazul în care a înfiinţat deja o unitate de administrare a garanţiilor reale pentru a utiliza metoda modelului intern menţionată la articolul 283, instituţia nu este obligată să înfiinţeze o unitate suplimentară de administrare a garanţiilor reale dacă instituţia respectivă demonstrează autorităţii sale competente că unitatea respectivă respectă cerinţele prevăzute la articolul 287 pentru garanţiile reale recunoscute în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea standardizată.

(2)În sensul alineatului (1) litera (b), în cazul în care marjele instrumentelor de tipul credit default swap ale contrapărţii sunt observabile pe piaţă, o instituţie utilizează aceste marje. În cazul în care nu sunt disponibile astfel de marje ale instrumentelor de tipul credit default swap, instituţiile utilizează una dintre următoarele:

(3)O instituţie care utilizează un model de CVA reglementară respectă toate cerinţele calitative următoare:

c)instituţia dispune de o unitate de validare independentă care este responsabilă cu validarea efectivă iniţială şi continuă a modelului de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol; această unitate este independentă de unităţile care se ocupă de creditele comerciale şi de unităţile de tranzacţionare, inclusiv de unitatea menţionată la articolul 383 alineatul (1) litera (a), şi raportează direct conducerii superioare; unitatea dispune de personal suficient cu un nivel de competenţe adecvat pentru îndeplinirea scopului respectiv;

e)instituţia documentează procesul de validare iniţială şi continuă a modelului de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1), la un nivel de detaliere care ar permite unei părţi terţe să înţeleagă modul în care funcţionează modelele, limitările şi ipotezele lor principale şi să recreeze analiza; documentaţia respectivă stabileşte frecvenţa minimă cu care se efectuează validarea continuă, precum şi alte circumstanţe, cum ar fi o schimbare bruscă a comportamentului pe piaţă, în care se efectuează o validare suplimentară; documentaţia descrie modul în care se efectuează validarea în ceea ce priveşte fluxurile de date şi portofoliile, ce analize sunt utilizate şi modul în care sunt constituite portofoliile reprezentative ale contrapărţilor;

h)modelul de CVA reglementară utilizat de instituţie pentru calcularea expunerii viitoare actualizate simulate menţionate la alineatul (1) reflectă condiţiile şi specificaţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă într-un mod prompt, complet şi prudent; condiţiile şi specificaţiile se păstrează într-o bază de date securizată, care face obiectul unui audit formal şi periodic; transmiterea datelor privind condiţiile şi specificaţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă în vederea integrării în modelul de calcul al expunerii face, de asemenea, obiectul auditului intern, iar între modelul intern şi sistemele de date-sursă există procese de reconciliere formală pentru a verifica în permanenţă dacă specificaţiile şi condiţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă sunt reflectate corect sau, cel puţin, prudent în sistemul de calcul al expunerii;

i)intrările de date de piaţă curente şi istorice utilizate în model de instituţie pentru calcularea expunerii viitoare actualizate simulate menţionate la alineatul (1) se obţin independent de liniile de activitate şi se introduc în modelul respectiv în mod prompt şi complet şi se păstrează într-o bază de date securizată care face obiectul unui audit formal şi periodic; o instituţie dispune de un proces bine dezvoltat de verificare a integrităţii datelor pentru a gestiona observaţiile privind date neadecvate; în cazul în care modelul se bazează pe date de substituire a datelor de piaţă, instituţia elaborează politici interne pentru a identifica substituenţi adecvaţi şi demonstrează în mod empiric şi în permanenţă că substituenţii oferă o reprezentare prudentă a riscului-suport;

j)modelul de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) cuprinde informaţiile specifice cu privire la tranzacţii şi informaţiile contractuale care sunt necesare pentru a putea agrega expunerile la nivelul setului de compensare; instituţia verifică dacă în cadrul modelului tranzacţiile sunt atribuite setului de compensare adecvat.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

c)care alte instrumente menţionate la alineatul (2) litera (a) sunt adecvate pentru a estima probabilităţile de nerambursare ale contrapărţii şi modul în care instituţiile trebuie să efectueze această estimare.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)metodologia de evaluare pe baza căreia autorităţile competente trebuie să verifice respectarea de către o instituţie a cerinţelor prevăzute la articolele 383 şi 383a.

Art. 383^b: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile delta şi vega

(2)Pentru fiecare clasă de risc menţionată la articolul 383 alineatul (2), sensibilitatea CVA-urilor agregate şi sensibilitatea tuturor poziţiilor pe acoperiri eligibile care intră sub incidenţa cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul delta sau vega la fiecare dintre factorii de risc delta sau vega aplicabili incluşi în clasa de risc respectivă se calculează utilizând formulele corespunzătoare prevăzute la articolele 383i şi 383j. În cazul în care valoarea unui instrument depinde de mai mulţi factori de risc, sensibilitatea se determină separat pentru fiecare factor de risc.

(4)O instituţie poate introduce factori de risc suplimentari care să corespundă instrumentelor bazate pe indici calificaţi pentru următoarele clase de risc:

c)riscul de devalorizare a titlurilor de capital.

O instituţie calculează sensibilităţile la riscurile delta şi vega la un factor de risc al unui indice calificat ca sensibilitate unică la indicele calificat suport. În cazul în care 75 % din componentele unui indice calificat sunt puse în corespondenţă cu acelaşi sector, astfel cum se prevede la articolele 383p, 383s şi 383v, instituţia pune în corespondenţă indicele calificat cu sectorul respectiv. În celelalte cazuri, instituţia pune în corespondenţă sensibilitatea cu banda relevantă a indicelui calificat.

(5)Sensibilităţile ponderate ale CVA agregată şi ale valorii de piaţă a tuturor acoperirilor eligibile pentru fiecare factor de risc se calculează înmulţind sensibilităţile nete respective cu ponderea de risc corespunzătoare, în conformitate cu următoarele formule:

(7)Sensibilităţile nete ponderate din cadrul aceleiaşi benzi sunt agregate în conformitate cu următoarea formulă, utilizând corelaţiile corespunzătoare

kl pentru sensibilităţile ponderate din cadrul aceleiaşi benzi prevăzute la articolele 383l, 383t şi 383q, obţinându-se sensibilitatea specifică benzii Kb:

(8)Sensibilitatea specifică benzii se calculează în conformitate cu alineatele (5), (6) şi (7) de la prezentul articol pentru fiecare bandă din cadrul unei clase de risc. După ce sensibilitatea specifică benzii a fost calculată în cazul tuturor benzilor, sensibilităţile ponderate la toţi factorii de risc din toate benzile sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, utilizând corelaţiile corespunzătoare

bc pentru sensibilităţile ponderate din diferitele benzi prevăzute la articolele 383l, 383o, 383r, 383u, 383w şi 383z obţinându-se cerinţele de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscul delta sau vega:

Art. 383^c: Factorii de risc de rată a dobânzii

(1)Pentru factorii de risc de rată a dobânzii delta, inclusiv riscul de rată a inflaţiei, există o bandă pentru fiecare monedă, iar fiecare bandă cuprinde diferite tipuri de factori de risc.

(5)În cazul în care instituţiile nu pot aplica abordarea menţionată la alineatul (4), ratele fără risc se bazează pe una sau mai multe curbe swap implicite de piaţă utilizate de instituţii pentru a marca poziţiile la piaţă, precum curbele swap pe rata dobânzii interbancare oferită.

(6)Factorii de risc de rată a dobânzii vega aplicabili instrumentelor din portofoliul CVA care sunt sensibile la volatilitatea ratei dobânzii sunt toate volatilităţile ratei dobânzii aferente tuturor momentelor specifice pentru o anumită monedă. Factorii de risc de rată a inflaţiei vega aplicabili instrumentelor din portofoliul CVA care sunt sensibile la volatilitatea ratei inflaţiei sunt toate volatilităţile ratei inflaţiei aferente tuturor momentelor specifice pentru o anumită monedă. Există o singură sensibilitate netă la rata dobânzii şi o singură sensibilitate netă la rata inflaţiei calculate pentru fiecare monedă.

Art. 383^d: Factorii de risc valutar

(1)Factorii de risc valutar delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor din portofoliul CVA sensibile la cursurile de schimb valutar la vedere sunt toate cursurile de schimb valutar la vedere dintre moneda în care este denominat un instrument şi moneda de raportare a instituţiei sau moneda de bază a instituţiei, în cazul în care instituţia utilizează o monedă de bază în conformitate cu articolul 325q alineatul (7). Pentru fiecare pereche de monede există o singură bandă, care cuprinde un singur factor de risc şi o singură sensibilitate netă.

Art. 383^e: Factorii de risc de marjă de credit al contrapărţii

Art. 383^f: Factorii de risc de marjă de credit de referinţă

Art. 383^g: Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital

Art. 383^h: Factorii de risc de marfă

Art. 383ⁱ: Sensibilităţile la riscul delta

(1)Instituţiile calculează sensibilităţile delta care constau în factorii de risc de rată a dobânzii după cum urmează:

a)sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în rate fără risc, precum şi ale unei acoperiri eligibile la aceşti factori de risc se calculează după cum urmează:

b)sensibilităţile delta la factorii de risc care constau în rate ale inflaţiei, precum şi ale unei acoperiri eligibile la aceşti factori de risc se calculează după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în cursurile de schimb valutar la vedere, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în ratele de marjă de credit ale contrapărţii, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

	= sensibilităţile CVA agregate la un factor de risc de rată de marjă de credit a contrapărţii;
ccskt	= valoarea factorului de risc de rată de marjă de credit a contrapărţii k la scadenţa t;
VCVA	= CVA agregată calculată pe baza modelului de CVA reglementară;
x,y	= alţi factori de risc decât ccskt în VCVA;
	= sensibilităţile acoperirii eligibile i la un factor de risc de rată de marjă de credit a contrapărţii;
Vi	= funcţia de evaluare a acoperirii eligibile i;
w,z	= alţi factori de risc decât ccskt din funcţia de evaluare Vi.

(4)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în ratele de marjă de credit de referinţă, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

	= sensibilităţile CVA agregate la un factor de risc de rată de marjă de credit de referinţă;
rcskt	= valoarea factorului de risc de rată de marjă de credit de referinţă k la scadenţa t;
VCVA	= CVA agregată calculată pe baza modelului de CVA reglementară;
x,y	= alţi factori de risc decât ccskt în VCVA;
	= sensibilităţile acoperirii eligibile i la un factor de risc de rată de marjă de credit de referinţă;
Vi	= funcţia de evaluare a acoperirii eligibile i;
w,z	= alţi factori de risc decât ccskt din funcţia de evaluare Vi.

(5)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în preţurile spot ale titlurilor de capital, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

(6)Instituţiile calculează sensibilităţile delta ale CVA agregate la factorii de risc care constau în preţurile spot ale mărfurilor, precum şi ale unui instrument de acoperire eligibil la aceşti factori de risc după cum urmează:

Art. 383^j: Sensibilităţile la riscul vega

	= sensibilităţile CVA agregate la un factor de risc de volatilitate implicită;
volk	= valoarea factorului de risc de volatilitate implicită;
VCVA	= CVA agregată calculată pe baza modelului de CVA reglementară;
x,y	= alţi factori de risc decât volk din funcţia de evaluare VCVA;
	= sensibilităţile instrumentului de acoperire eligibil i la un factor de risc de volatilitate implicită;
Vi	= funcţia de evaluare a acoperirii eligibile i;
w,z	= alţi factori de risc decât volk din funcţia de evaluare Vi.

Art. 383^k: Ponderile de risc pentru riscul de rată a dobânzii

Art. 383^l: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de rată a dobânzii

Art. 383ⁿ: Ponderile de risc pentru riscul valutar

Art. 383^p: Ponderile de risc pentru riscul de marjă de credit al contrapărţii

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile delta la factori de risc de marjă de credit al contrapărţii sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 1 şi au următoarele valori:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sector	Pondere de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	0,5 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, a ţărilor terţe, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi la articolul 118	0,5 %
3		Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	1,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	1,0 %
10	Nivelul 1 de calitate a creditului	Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	1,5 %
10	Nivelul 2-3 de calitate a creditului		2,5 %
11	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Alt sector	5,0 %
12	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Indici calificaţi	1,5 %
13	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, a ţărilor terţe, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi la articolul 118	2,0 %
14		Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	4,0 %
15		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	12,0 %
16		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	7,0 %
17		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	8,5 %
18		Tehnologie, telecomunicaţii	5,5 %
19		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	5,0 %
20		Alt sector	12,0 %
21		Indici calificaţi	5,0 %

(2)Atunci când încadrează o expunere la risc într-un sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sector. Instituţiile încadrează fiecare emitent într-o singură bandă sectorială prevăzută în tabelul 1. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate încadra într-un anumit sector în acest mod sunt încadrate fie în banda 11, fie în banda 20 din tabelul 1, în funcţie de calitatea creditului emitentului.

Art. 383^q: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marjă de credit al contrapărţii

(1)Între două sensibilităţi WSk şi WSl, care rezultă din expuneri la risc atribuite benzilor sectoriale 1-11 şi 13-20, astfel cum se prevede la articolul 383p alineatul (1) tabelul 1, parametrul de corelaţie

kl se stabileşte după cum urmează:

(2)Între două sensibilităţi WSk şi WSl, care rezultă din expuneri la risc atribuite benzilor sectoriale 12 şi 21, parametrul de corelaţie

kl se stabileşte după cum urmează:

	este egal cu 1 atunci când cele două puncte ale sensibilităţilor k şi l sunt identice, iar în caz contrar este egal cu 90 %;
	este egal cu 1 atunci când cele două nume ale sensibilităţilor k şi l sunt identice şi cei doi indici fac parte din aceeaşi serie, 90 % dacă cei doi indici sunt aceiaşi, dar din serii diferite, iar în caz contrar este egal cu 80 %;
	este egal cu 1 atunci când cele două nume sunt ambele în banda 12 sau ambele în banda 21, iar în caz contrar este egal cu 80 %.

Art. 383^r: Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de marjă de credit al contrapărţii

Art. 383^s: Ponderile de risc pentru riscul de marjă de credit de referinţă

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile delta la factori de risc de marjă de credit de referinţă sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) şi pentru toate expunerile la marja de credit de referinţă din fiecare bandă din tabelul 1 şi au următoarele valori:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sector	Pondere de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	0,5 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, a ţărilor terţe, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi la articolul 118	0,5 %
3		Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	1,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	1,0 %
10	Nivelul 1 de calitate a creditului	Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	1,5 %
10	Nivelul 2-3 de calitate a creditului		2,5 %
11	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Indici calificaţi	1,5 %
12	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, a ţărilor terţe, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) şi la articolul 118	2,0 %
13		Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	4,0 %
14		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	12,0 %
15		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	7,0 %
16		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	8,5 %
17		Tehnologie, telecomunicaţii	5,5 %
18		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	5,0 %
19		Indici calificaţi	5,0 %
20	Alt sector		12,0 %

Art. 383^t: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marjă de credit de referinţă

(1)Între două sensibilităţi WSk şi WSl, care rezultă din expuneri la risc atribuite benzilor sectoriale 1-10, 12-18 şi 20 de la articolul 383s alineatul (1) tabelul 1, parametrul de corelaţie

kl se stabileşte după cum urmează:

(2)Între două sensibilităţi WSk şi WSl, care rezultă din expuneri la risc atribuite benzilor sectoriale 11 şi 19, parametrul de corelaţie

kl se stabileşte după cum urmează:

	este egal cu 1 atunci când cele două puncte ale sensibilităţilor k şi l sunt identice, iar în caz contrar este egal cu 90 %;
	este egal cu 1 atunci când cele două nume ale sensibilităţilor k şi l sunt identice şi cei doi indici fac parte din aceeaşi serie, 90 % dacă cei doi indici sunt aceiaşi, dar din serii diferite, iar în caz contrar este egal cu 80 %;
	este egal cu 1 atunci când cele două nume sunt ambele în banda 11 sau ambele în banda 19, iar în caz contrar este egal cu 80 %.

Art. 383^u: Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de marjă de credit de referinţă

(1)Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de marjă de credit de referinţă delta şi riscul de marjă de credit de referinţă vega sunt următoarele:

Art. 383^v: Benzile de ponderi de risc pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile delta la factori de risc de preţ spot al titlurilor de capital sunt aceleaşi pentru toate expunerile la riscul de devalorizare a titlurilor de capital din fiecare bandă din tabelul 1 şi au următoarele valori:

Numărul benzii	Capitalizarea de piaţă	Economia	Sector	Ponderea de risc pentru preţul spot al titlurilor de capital
1	Ridicată	Economie de piaţă emergentă	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	55 %
2			Telecomunicaţii, produse industriale	60 %
3			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	45 %
4			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	55 %
5		Economie avansată	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	30 %
6			Telecomunicaţii, produse industriale	35 %
7			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	40 %
8			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	50 %
9	Scăzută	Economie de piaţă emergentă	Toate sectoarele descrise la benzile 1, 2, 3 şi 4	70 %
10	Scăzută	Economie avansată	Toate sectoarele descrise la benzile 5, 6, 7 şi 8	50 %
11	Alt sector			70 %
12	Ridicată	Economie avansată	Indici calificaţi	15 %
13	Altele		Indici calificaţi	25 %

(4)Atunci când încadrează o expunere la risc într-un sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sectorul de activitate. Instituţiile încadrează fiecare emitent într-una din benzile sectoriale de la alineatul (1) tabelul 1 şi încadrează toţi emitenţii dintr-un anumit subsector în acelaşi sector. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate încadra într-un anumit sector în acest mod sunt încadrate în banda 11. Emitenţii de titluri de capital multinaţionali sau multisectoriali sunt încadraţi într-o anumită bandă pe baza celei mai semnificative regiuni sau a celui mai semnificativ sector în care îşi desfăşoară activitatea emitentul de titluri de capital.

Art. 383^w: Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

Art. 383^x: Benzile de ponderi de risc pentru riscul de marfă

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile delta la factori de risc de preţ spot al mărfurilor sunt aceleaşi pentru toate expunerile la riscul de marfă din fiecare bandă din tabelul 1 şi au următoarele valori:

Numărul benzii	Denumirea benzii	Ponderea de risc pentru preţul spot al mărfurilor
1	Energie - combustibili solizi	30 %
2	Energie - combustibili lichizi	35 %
3	Energie - energie electrică	60 %
4	Energie - comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon în cadrul EU ETS	40 %
5	Energie - comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon în afara EU ETS	60 %
6	Transport	80 %
7	Metale - nepreţioase	40 %
8	Combustibili gazoşi	45 %
9	Metale preţioase, inclusiv aurul	20 %
10	Cereale şi oleaginoase	35 %
11	Şeptel şi produse lactate	25 %
12	Produse agricole perisabile şi alte produse agricole	35 %
13	Alte mărfuri	50 %

Art. 325^z: Corelaţiile dintre benzi pentru riscul de marfă

Art. 384: Abordarea de bază

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol, după caz, pentru un portofoliu de tranzacţii cu una sau mai multe contrapărţi, utilizând una dintre următoarele formule, după caz:

(2)O instituţie care îndeplineşte condiţia menţionată la alineatul (1) litera (a) calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA după cum urmează:

a	= 1,4;
	= 0,5;
C	= indicele care desemnează toate contrapărţile pentru care instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea prevăzută la prezentul articol;
NS	= indicele care desemnează toate seturile de compensare cu o anumită contraparte pentru care instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea prevăzută la prezentul articol;
H	= indicele care desemnează toate instrumentele având la bază o singură semnătură recunoscute ca acoperiri eligibile în conformitate cu articolul 386 pentru o anumită contraparte pentru care instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea prevăzută la prezentul articol;
I	= indicele care desemnează toate instrumentele-indice recunoscute ca acoperiri eligibile în conformitate cu articolul 386 pentru toate contrapărţile pentru care instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea prevăzută la prezentul articol;
RWc	= ponderea de risc aplicabilă contrapărţii c; contrapartea c este pusă în corespondenţă cu una dintre ponderile de risc pe baza unei combinaţii între sector şi calitatea creditului şi se determină în conformitate cu tabelul 1.

= valoarea expunerii la riscul de credit al contrapărţii a setului de compensare NS cu contrapartea c, inclusiv efectul garanţiilor reale în conformitate cu metodele prevăzute în titlul II capitolul 6 secţiunile 3-6, astfel cum sunt aplicabile pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii menţionată la articolul 92 alineatul (4) literele (a) şi (g);

= factorul de actualizare impus de autorităţile de supraveghere pentru setul de compensare NS cu contrapartea c.

rhc	= factorul de corelare impus de autorităţile de supraveghere, determinat în conformitate cu tabelul 2, între riscul de marjă de credit al contrapărţii c şi riscul de marjă de credit al unui instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă h pentru contrapartea c;
	= scadenţa reziduală a unui instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă;
	= valoarea noţională a unui instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă;
	= factorul de actualizare impus de autorităţile de supraveghere pentru un instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă, calculat după cum urmează:
	= ponderea de risc impusă de autorităţile de supraveghere a unui instrument având la bază o singură semnătură recunoscut ca acoperire eligibilă; ponderile de risc respective se bazează pe o combinaţie între sector şi calitatea creditului aferentă marjei de credit de referinţă a instrumentului de acoperire şi se determină în conformitate cu tabelul 1;
	= scadenţa reziduală a uneia sau mai multor poziţii pe acelaşi instrument-indice recunoscut ca acoperire eligibilă; în cazul în care există mai mult de o poziţie pe acelaşi instrument-indice, este scadenţa ponderată în funcţie de valorile noţionale a tuturor poziţiilor respective;
	= valoarea noţională integrală a uneia sau mai multor poziţii pe acelaşi instrument-indice recunoscut ca acoperire eligibilă;
	= factorul de actualizare impus de autorităţile de supraveghere pentru una sau mai multe poziţii pe acelaşi instrument-indice recunoscut ca acoperire eligibilă, calculat după cum urmează:
	= ponderea de risc impusă de autorităţile de supraveghere a unui instrument-indice recunoscut ca acoperire eligibilă; se bazează pe o combinaţie între sector şi calitatea creditului aferentă tuturor componentelor indicelui, calculată după cum urmează: (a) dacă toate componentele indicelui aparţin aceluiaşi sector şi au aceeaşi calitate a creditului, determinată în conformitate cu tabelul 1, se calculează ca fiind ponderea de risc relevantă din tabelul 1 pentru sectorul respectiv şi calitatea creditului respectivă înmulţită cu 0,7; (b) dacă nu toate componentele indicelui aparţin aceluiaşi sector sau au aceeaşi calitate a creditului, se calculează ca media ponderată a ponderilor de risc ale tuturor componentelor indicelui, determinate în conformitate cu tabelul 1, înmulţită cu 0,7;

Sectorul contrapărţii	Calitatea creditului
Sectorul contrapărţii	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating
Administraţia centrală, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	0,5 %	2,0 %
Administraţie regională sau autoritate locală şi entităţi din sectorul public	1,0 %	4,0 %
Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %	12,0 %
Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %	7,0 %
Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %	8,5 %
Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %	5,5 %
Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %	5,0 %
Alt sector	5,0 %	12,0 %

Art. 385: Abordare simplificată

(1)O instituţie care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (2) sau căreia autoritatea sa competentă i-a permis să aplice, în conformitate cu articolul 273a alineatul (4), abordarea prevăzută la articolul 282, poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA ca fiind cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte pentru poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare şi, respectiv, poziţiile din portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 92 alineatul (4) literele (a) şi (g), împărţite la 12,5.

Art. 386: Acoperiri eligibile

(1)Poziţiile pe instrumente de acoperire sunt recunoscute ca «acoperiri eligibile» pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolele 383 şi 384 dacă poziţiile respective îndeplinesc toate cerinţele următoare:

c)numai poziţiile pe instrumentele de acoperire menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol pot fi recunoscute ca acoperiri eligibile pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolele 383 şi, respectiv, 384.

(2)Pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 383, numai poziţiile pe următoarele instrumente de acoperire sunt recunoscute ca acoperiri eligibile:

(3)În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 384, numai poziţiile pe următoarele instrumente de acoperire sunt recunoscute ca acoperiri eligibile:

a)instrumente de tip credit default swap având la bază o singură semnătură şi instrumente de tip credit default swap contingente având la bază o singură semnătură care se raportează la:

TREA	= cuantumul total al expunerii la risc a entităţii;
U-TREA	= cuantumul total al expunerii la risc a entităţii fără aplicarea pragului minim, calculat în conformitate cu alineatul (4);
S-TREA	= cuantumul total al expunerii la risc a entităţii conform abordărilor standardizate, calculat în conformitate cu alineatul (5);
x	= 72,5 %.

	ETV < = 60 %	60 % < ETV < = 80 %	ETV > 80 %
Pondere de risc	70 %	90 %	110 %

Scadenţă reziduală	Categoria 1	Categoria 2	Categoria 3	Categoria 4	Categoria 5
Mai puţin de 2,5 ani	50 %	70 %	115 %	250 %	0 %
Egală sau mai mare de 2,5 ani	70 %	90 %	115 %	250 %	0%

Scadenţă reziduală	Categoria 1	Categoria 2	Categoria 3	Categoria 4	Categoria 5
Mai puţin de 2,5 ani	0 %	0,4 %	2,8 %	8 %	50 %
2,5 ani sau mai mult	0,4 %	0,8 %	2,8 %	8 %	50 %

		A	B	C	D	E
De alt tip decât retail	De rang superior, granular (N > = 25)	0	3,56	-1,85	0,55	0,07
	De rang superior, negranular (N < 25)	0,11	2,61	-2,91	0,68	0,07
	Altele decât cele de rang superior, granular (N > = 25)	0,16	2,87	-1,03	0,21	0,07
	Altele decât cele de rang superior, negranular (N < 25)	0,22	2,35	-2,46	0,48	0,07
De tip retail	De rang superior	0	0	-7,48	0,71	0,24
De tip retail	Altele decât cele de rang superior	0	0	-5,78	0,55	0,27