Capitolul 4 - Diminuarea riscului de credit - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

CAPITOLUL 4:Diminuarea riscului de credit

SECŢIUNEA 1:Definiţii şi cerinţe generale

Art. 193: Principii privind recunoaşterea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit

(5)În cazul în care o instituţie care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate utilizează mai multe forme de diminuare a riscului de credit pentru a acoperi o singură expunere, aceasta trebuie să procedeze după cum urmează:

(6)În cazul în care o instituţie care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate acoperă o singură expunere cu o protecţie a creditului furnizată de un singur furnizor de protecţie şi având scadenţe diferite, aceasta trebuie să procedeze după cum urmează:

(7)Garanţiile reale care îndeplinesc toate cerinţele de eligibilitate prevăzute în prezentul capitol pot fi recunoscute chiar şi în cazul expunerilor asociate facilităţilor netrase, în cazul în care tragerea în cadrul facilităţii este condiţionată de achiziţionarea sau primirea, în prealabil sau simultan, a unor garanţii reale pe măsura interesului instituţiei asupra garanţiei reale odată ce facilitatea este trasă, astfel încât instituţia nu are niciun drept asupra garanţiei reale în măsura în care facilitatea nu este trasă.

Art. 194: Principii care guvernează eligibilitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit

(1)Tehnica utilizată pentru protecţia creditului, precum şi acţiunile şi măsurile adoptate şi procedurile şi politicile puse în aplicare de instituţia creditoare este de o asemenea manieră încât să genereze mecanisme de protecţie a creditului care să fie eficace din punct de vedere juridic şi să aibă caracter executoriu/ aplicabile în toate jurisdicţiile relevante.

(3)Instituţiile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă activele pe care se bazează protecţia îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

(4)Instituţiile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă instituţia creditoare are dreptul să lichideze sau să reţină, în timp util, activele din care rezultă protecţia în caz de nerambursare, de insolvenţă sau de faliment al debitorului - sau în cazul altui eveniment de credit prevăzut în documentaţia tranzacţiei - şi, dacă este cazul, al depozitarului garanţiei reale. Gradul de corelare între valoarea activelor pe care se bazează protecţia şi calitatea creditului debitorului nu trebuie să fie prea ridicat.

(6)În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, un contract de protecţie se califică drept contract de protecţie eligibil numai dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(9)În pofida aplicării faptului că diminuarea riscului de credit a fost luată în considerare la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, instituţiile trebuie să continue să efectueze o evaluare completă a riscului de credit în ceea ce priveşte expunerea-suport şi trebuie să poată demonstra autorităţilor competente îndeplinirea acestei cerinţe. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare de titluri ori mărfuri cu împrumut, se consideră, numai în scopul prezentului alineat, că expunerea-suport reprezintă cuantumul net al expunerii.

SECŢIUNEA 2:Forme eligibile de diminuare a riscului de credit

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 195: Compensarea bilanţieră

Art. 196: Acorduri-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare sau operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital

Instituţiile care adoptă metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la articolul 223 pot lua în considerare efectele contractelor de compensare bilaterală cu o contraparte, care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital. Fără a aduce atingere articolului 299, garanţiile reale acceptate şi titlurile sau mărfurile luate cu împrumut în cadrul unor astfel de acorduri sau tranzacţii trebuie să respecte cerinţele de eligibilitate pentru garanţii reale prevăzute la articolele 197 şi 198.

Art. 197: Eligibilitatea garanţiilor reale în cadrul tuturor abordărilor şi metodelor

(1)Instituţiile pot utiliza următoarele instrumente financiare drept garanţii reale eligibile în cadrul tuturor abordărilor şi metodelor:

b)titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale care au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI sau de o agenţie de creditare a exportului, dacă:

(2)În sensul alineatului (1) litera (b), «titluri de datorie emise de administraţii centrale sau bănci centrale» includ toate instrumentele financiare următoare:

(3)În sensul alineatului (1) litera (c), «titluri de datorie emise de instituţii» includ toate instrumentele financiare următoare:

(4)O instituţie poate utiliza titluri de datorie emise de alte instituţii sau de firme de investiţii şi care nu au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI drept garanţii reale eligibile, în cazul în care aceste titluri de datorie îndeplinesc toate criteriile următoare:

(5)Instituţiile pot utiliza unităţile sau acţiunile deţinute în OPC drept garanţii reale eligibile, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

c)OPC îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3).

(b)dacă instituţiile aplică abordarea pe bază de mandat menţionată la articolul 132a alineatul (2) sau la articolul 152 alineatul (5) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul alineatelor (1) şi (4) de la prezentul articol, presupunând că OPC-ul respectiv sau oricare dintre OPC-urile sale suport au investit în instrumente neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

(8)AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, care să specifice următoarele:

b)bursele recunoscute, menţionate la alineatul (4) litera (a) de la prezentul articol, la articolul 198 alineatul (1) litera (a), la articolul 224 alineatele (1) şi (4), la articolul 299 alineatul (2) litera (e), la articolul 400 alineatul (2) litera (k), la articolul 416 alineatul (3) litera (d), la articolul 428 alineatul (1) litera (c) şi în anexa III punctul 12, în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 72.

Art. 198: Extinderea eligibilităţii garanţiilor reale în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

(1)În plus faţă de garanţiile reale stabilite la articolul 197, dacă o instituţie aplică metoda extinsă a garanţiilor financiare prevăzută la articolul 223, aceasta poate utiliza următoarele instrumente financiare drept garanţii reale eligibile:

b)unităţi sau acţiuni deţinute în OPC, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(2)În cazul în care OPC-ul sau oricare OPC suport nu se limitează la investiţii în instrumente care sunt eligibile pentru recunoaştere în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi în instrumentele menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, se aplică următoarele dispoziţii:

a)dacă instituţiile aplică abordarea transparentă de tip look-through menţionată la articolul 132a alineatul (1) sau la articolul 152 alineatul (2) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi a instrumentelor menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol;

b)dacă instituţiile aplică abordarea pe bază de mandat menţionată la articolul 132a alineatul (2) sau la articolul 152 alineatul (5) pentru expuneri directe faţă de un OPC, acestea pot utiliza unităţi sau acţiuni pe care le deţin în respectivul OPC drept garanţii reale până la o sumă egală cu valoarea instrumentelor deţinute de respectivul OPC care sunt eligibile în temeiul articolului 197 alineatele (1) şi (4) şi a instrumentelor menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, presupunând că OPC-ul respectiv sau oricare dintre OPC-urile sale suport au investit în instrumente neeligibile în măsura maximă permisă de mandatele lor.

Art. 199: Extinderea eligibilităţii garanţiilor reale în cadrul abordării IRB

(1)În plus faţă de garanţiile reale menţionate la articolele 193 şi 194, instituţiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB pot utiliza, de asemenea, următoarele forme de garanţii reale:

(2)Cu excepţia cazului în care la articolul 124 alineatul (9) se specifică altfel, instituţiile pot utiliza drept garanţii reale eligibile bunurile imobile locative care sunt sau vor fi ocupate sau date cu chirie de către proprietar sau, în cazul societăţilor pentru investiţii personale, de către beneficiarul real, precum şi bunurile imobile comerciale, inclusiv birouri şi alte spaţii comerciale, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

b)riscul asociat debitorului nu depinde în mod semnificativ de randamentul bunului imobil sau al proiectului-suport, ci de capacitatea reală a debitorului de a rambursa datoria din alte surse; în consecinţă, rambursarea facilităţii nu depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de bunul imobil care serveşte drept garanţie reală.

(3)Instituţiile pot deroga de la alineatul (2) litera (b) în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile locative situate pe teritoriul unui stat membru, dacă autoritatea competentă a acestui stat membru a publicat dovezi indicând prezenţa unei pieţe pentru bunuri imobile locative bine dezvoltată şi cu existenţă îndelungată pe teritoriul respectiv, cu rate ale pierderii care nu depăşesc niciuna din următoarele limite:

b)cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (b) împărţit la cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (c) nu depăşeşte 0,5 %.

(4)Instituţiile pot deroga de la alineatul (2) litera (b) în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, dacă autoritatea competentă a acestui stat membru a publicat dovezi indicând prezenţa unei pieţe pentru bunuri imobile comerciale bine dezvoltate şi cu existenţă îndelungată pe teritoriul respectiv, cu rate ale pierderii care nu depăşesc niciuna dintre următoarele limite:

b)cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (e) împărţit la cuantumul agregat raportat de instituţii în temeiul articolului 430a alineatul (1) litera (f) nu depăşeşte 0,5 %.

(4¹)Instituţiile pot aplica derogările menţionate la alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol şi în cazurile în care autoritatea competentă a unei ţări terţe care aplică mecanisme de supraveghere şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune, astfel cum s-a stabilit printr-o decizie a Comisiei adoptată în conformitate cu articolul 107 alineatul (4), publică ratele pierderilor corespunzătoare pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul ţării terţe respective.

(5)Instituţiile pot utiliza drept garanţii reale eligibile creanţele aferente unei tranzacţii comerciale sau tranzacţiilor cu scadenţă iniţială mai mică sau egală cu un an. Creanţele eligibile nu includ creanţele asociate securitizărilor, subparticipaţiilor sau instrumentelor financiare derivate de credit şi nici sumele datorate de părţi afiliate.

În cazul în care o instituţie de credit pentru dezvoltare publică, astfel cum este definită la articolul 429a alineatul (2) din prezentul regulament, acordă un credit promoţional, astfel cum este definit la articolul 429a alineatul (3) din prezentul regulament, unei alte instituţii sau unei instituţii financiare care este autorizată să desfăşoare activităţile menţionate la punctul 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2013/36/UE şi care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 119 alineatul (5) din prezentul regulament şi în cazul în care respectiva instituţie sau instituţie financiară transferă direct sau indirect creditul promoţional respectiv unui debitor final şi cedează instituţiei de credit pentru dezvoltare publică creanţa din creditul promoţional drept garanţie reală, instituţia de credit pentru dezvoltare publică poate utiliza creanţa cedată drept garanţie reală eligibilă, indiferent de scadenţa iniţială a creanţei cedate.

(6)Autorităţile competente permit unei instituţii să utilizeze drept garanţii reale eligibile garanţiile reale corporale de alt tip decât cele indicate la alineatele (2), (3) şi (4), dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)există preţuri de piaţă bine stabilite şi disponibile public pentru garanţia reală. Instituţiile pot considera că preţurile de piaţă sunt bine stabilite, dacă acestea provin din surse credibile de informaţii, precum indici publici, şi reflectă preţul tranzacţiilor efectuate în condiţii normale. Instituţiile pot considera că preţurile de piaţă sunt disponibile public, dacă acestea sunt comunicate, sunt uşor accesibile şi pot fi obţinute cu regularitate şi fără eforturi administrative sau financiare nejustificate;

d)instituţia demonstrează că, în cel puţin 90 % din totalul lichidărilor corespunzătoare unui anumit tip de garanţie reală, sumele obţinute în urma executării garanţiei reale nu sunt mai mici de 70 % din valoarea garanţiei reale; în cazul în care există o volatilitate semnificativă a preţurilor pieţei, instituţia demonstrează autorităţii competente, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, că propria evaluare a garanţiei reale este suficient de prudentă.

Art. 200: Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului

Art. 201: Eligibilitatea furnizorilor de protecţie în cadrul tuturor abordărilor

(1)Instituţiile pot recurge la următoarele părţi în calitate de furnizori eligibili de protecţie nefinanţată a creditului:

SUBSECŢIUNEA 3:Tipuri de instrumente financiare derivate

Art. 204: Tipuri eligibile de instrumente financiare derivate de credit

(1)Instituţiile pot utiliza ca protecţie a creditului eligibilă următoarele tipuri de instrumente financiare derivate de credit, precum şi instrumente care pot fi compuse din astfel de instrumente financiare derivate de credit sau care sunt efectiv similare din punct de vedere economic:

c)instrumente de tip credit linked note, în măsura finanţării lor în numerar.

(2)Dacă o instituţie efectuează o acoperire internă a riscului utilizând un instrument financiar derivat de credit, pentru ca protecţia creditului să se califice drept protecţie a creditului eligibilă în sensul prezentului capitol, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare trebuie transferat în exterior uneia sau mai multor părţi terţe.

Art. 204^a: Tipuri eligibile de instrumente financiare derivate pe titluri de capital

(1)Instituţiile pot utiliza ca protecţie a creditului eligibilă instrumente financiare derivate pe titluri de capital care sunt instrumente de tipul total return swap sau care sunt efectiv similare din punct de vedere economic, dar numai în scopul efectuării de acoperiri interne.

(2)Dacă o instituţie efectuează o acoperire internă a riscului utilizând un instrument financiar derivat pe titluri de capital, pentru ca acoperirea internă să se califice drept protecţie a creditului eligibilă în sensul prezentului capitol, riscul de credit transferat în portofoliul de tranzacţionare este transferat în exterior uneia sau mai multor părţi terţe.

SECŢIUNEA 3:Cerinţe

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 205: Cerinţe privind acordurile de compensare bilanţieră, altele decât acordurile-cadru de compensare menţionate la articolul 206

Art. 206: Cerinţe privind acordurile-cadru de compensare care acoperă tranzacţii de răscumpărare, operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital

Art. 207: Cerinţe privind garanţiile financiare

(2)Între calitatea creditului debitorului şi valoarea garanţiei reale nu trebuie să existe o corelaţie pozitivă semnificativă. În cazul în care valoarea garanţiei reale este redusă în mod semnificativ, aceasta nu presupune în sine o deteriorare semnificativă a calităţii creditului debitorului. În cazul în care calitatea creditului debitorului devine critică, aceasta nu presupune în sine o reducere semnificativă a valorii garanţiei reale.

(3)Instituţiile trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind caracterul executoriu al contractelor de garanţie reală în temeiul legii aplicabile dreptului lor asupra garanţiei reale şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura acest caracter executoriu.

(4)Instituţiile trebuie să îndeplinească toate cerinţele operaţionale următoare:

g)să dispună de politici de administrare a garanţiilor reale, pentru a controla, monitoriza şi raporta următoarele:

Art. 208: Cerinţe privind garanţiile sub forma bunurilor imobile

(2)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind securitatea juridică:

(3)Se îndeplinesc următoarele cerinţe privind monitorizarea valorii bunurilor imobile şi evaluarea bunurilor imobile:

b)evaluarea bunurilor imobile se revizuieşte atunci când informaţiile de care dispun instituţiile indică faptul că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă; această revizuire este efectuată de către un evaluator care are calificarea, abilităţile şi experienţa necesare pentru a efectua o evaluare şi este independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului; consideraţii legate de ESG, inclusiv cele legate de limitările impuse de obiectivele de reglementare şi actele juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre, precum şi, dacă este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, de obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe, sunt considerate un indiciu al faptului că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă; pentru împrumuturile care depăşesc 3 milioane EUR sau 5 % din valoarea fondurilor proprii ale unei instituţii, evaluarea bunurilor imobile se revizuieşte de către un astfel de evaluator cel puţin o dată la trei ani.

(3¹)Instituţiile pot monitoriza valoarea bunurilor imobile şi pot identifica bunurile imobile care necesită reevaluare, în conformitate cu alineatul (3), cu ajutorul unor metode statistice avansate sau al altor metode matematice («modele»), cu condiţia ca aceste metode să fie elaborate independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului şi să fie îndeplinite toate condiţiile următoare:

(5)Bunurile imobile acceptate ca protecţie a creditului se asigură în mod corespunzător împotriva riscului de deteriorare, iar instituţiile dispun de proceduri de monitorizare a caracterului adecvat al asigurării.

Art. 209: Cerinţe privind creanţele

(2)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind securitatea juridică:

(3)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind gestionarea riscurilor:

a)o instituţie trebuie să dispună de un proces riguros pentru determinarea riscului de credit asociat creanţelor. Un astfel de proces trebuie să includă analiza activităţii împrumutatului şi a sectorului în care acesta îşi desfăşoară activitatea, precum şi a tipurilor de clienţi cu care împrumutatul intră în relaţii de afaceri. Atunci când instituţia recurge la debitori pentru a stabili riscul de credit al clienţilor, instituţia trebuie să reexamineze practicile de credit ale debitorilor pentru a se asigura de confirma fiabilitatea şi credibilitatea acestora;

b)diferenţa dintre cuantumul expunerii şi valoarea creanţelor trebuie să reflecte toţi factorii corespunzători, inclusiv costul colectării, gradul de concentrare din cadrul portofoliului de creanţe aduse în garanţie de acelaşi împrumutat şi riscul potenţial de concentrare la nivelul expunerilor totale ale instituţiei, dincolo de nivelul riscului de concentrare controlat prin metodologia generală a instituţiei. Instituţiile trebuie să dispună de un proces permanent de monitorizare a creanţelor, adecvat acestora. Instituţiile trebuie, de asemenea, să verifice cu regularitate respectarea clauzelor contractelor de credit, a restricţiilor de mediu şi a altor cerinţe legale;

Art. 210: Cerinţe privind alte garanţii reale corporale

f)politicile de creditare ale instituţiei cu privire la structura tranzacţiei stabilesc următoarele:

g)atunci când efectuează o evaluare sau o reevaluare, instituţiile ţin seama pe deplin de orice deteriorare sau uzură morală a garanţiei reale, acordând o atenţie deosebită efectelor trecerii timpului asupra garanţiilor reale sensibile la uzura morală; în cazul garanţiilor reale corporale, uzura morală a garanţiei reale include, de asemenea, consideraţii de evaluare legate de ESG referitoare la interdicţii sau limitări impuse de obiectivele de reglementare şi actele juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre, precum şi, dacă este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, de obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe;

i)garanţia reală acceptată ca protecţie este asigurată în mod adecvat împotriva riscului de daune, iar instituţiile dispun de proceduri de monitorizare a acestui fapt.

În cazul în care contractele de garanţie generală sau alte forme de garanţii constituite asupra unei universalităţi de bunuri oferă instituţiei creditoare o creanţă înregistrată asupra activelor unei societăţi şi în cazul în care creanţa respectivă conţine atât active care nu sunt eligibile drept garanţii reale în cadrul abordării IRB, cât şi active care sunt eligibile drept garanţii reale în cadrul abordării IRB, instituţia le poate recunoaşte pe acestea din urmă drept protecţie finanţată a creditului eligibilă. În acest caz, recunoaşterea este condiţionată de îndeplinirea de către activele respective a cerinţelor de eligibilitate a garanţiilor reale în cadrul abordării IRB, astfel cum se prevede în prezentul capitol.

Art. 211: Cerinţe privind tratarea expunerilor decurgând din operaţiuni de leasing ca expuneri acoperite cu garanţii reale

Art. 212: Cerinţe privind alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

(1)Numerarul sub formă de depozit constituit la o instituţie terţă sau instrumentele asimilate numerarului păstrate de aceasta sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolul 232 alineatul (1), dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile următoare:

(2)Poliţele de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei creditoare se califică drept garanţii reale eligibile, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului şi instrumentele de tip credit linked note

Art. 213: Cerinţe comune pentru garanţiile personale şi instrumentele financiare derivate de credit

(1)Sub rezerva articolului 214 alineatul (1), protecţia creditului care decurge dintr-o garanţie sau dintr-un instrument financiar derivat de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

c)contractul de protecţie a creditului nu cuprinde nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituţiei creditoare şi care:

d)contractul de protecţie a creditului este valid din punct de vedere legal şi are caracter executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.

(2)O instituţie trebuie să demonstreze autorităţilor competente că dispune de sisteme de administrare a eventualelor concentrări ale riscului generate de utilizarea garanţiilor personale şi a instrumentelor financiare derivate de credit. O instituţie trebuie să poată demonstra autorităţilor competente, într-un mod pe care acestea îl consideră satisfăcător, interacţiunea dintre strategia sa privind utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit şi a garanţiilor personale şi administrarea profilului său general de risc.

(3)O instituţie trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind caracterul executoriu al protecţiei nefinanţate a creditului în temeiul legii aplicabile dreptului său asupra protecţiei creditului şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura acest caracter executoriu.

Art. 214: Contragaranţii furnizate de stat şi de alte entităţi din sectorul public

(1)Instituţiile pot trata expunerile menţionate la alineatul (2) ca fiind protejate de o garanţie furnizată de entităţile menţionate la acelaşi alineat, cu condiţia ca toate cerinţele următoare să fie satisfăcute:

(2)Tratamentul prevăzut la alineatul (1) se aplică expunerilor acoperite de o garanţie personală care este contragarantată de oricare din următoarele entităţi:

Art. 215: Cerinţe suplimentare privind garanţiile personale

(1)Garanţiile personale se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă toate condiţiile prevăzute la articolul 213 şi toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:

c)una din următoarele condiţii este îndeplinită:

(2)În cazul garanţiilor furnizate în cadrul schemelor de garantare reciprocă sau al celor furnizate sau contragarantate de către entităţile enumerate la articolul 214 alineatul (2), cerinţele prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (a) şi la articolul 213 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) sunt considerate satisfăcute dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:

a)în caz de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale sau de neplată la scadenţă de către debitorul iniţial, instituţia creditoare are dreptul de a obţine în timp util din partea garantului o plată provizorie care îndeplineşte cumulativ condiţiile următoare:

Art. 216: Cerinţe suplimentare privind instrumentele financiare derivate de credit

(1)Instrumentele financiare derivate de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, dacă toate condiţiile prevăzute la articolul 213 şi toate condiţiile următoare sunt îndeplinite:

a)evenimentele de credit specificate în contractul aferent instrumentului financiar derivat de credit includ:

(2)Se poate permite existenţa unei neconcordanţe între obligaţia-suport şi obligaţia de referinţă aferentă instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia-suport şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă a avut loc un eveniment de credit, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(3)Prin derogare de la alineatul (1), pentru o expunere faţă de societăţi garantată cu un instrument financiar derivat de credit, nu este obligatoriu ca evenimentul de credit menţionat la alineatul respectiv litera (a) punctul (iii) să fie specificat în contractul derivat dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

b)sediul legal unde este reglementată expunerea faţă de societăţi are un cod bine stabilit privind falimentul, care permite unei societăţi să se reorganizeze şi să se restructureze şi prevede decontarea ordonată a creanţelor creditorilor.

SECŢIUNEA 4:Calculul efectelor diminuării riscului de credit

SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului

Art. 218: Instrumente de tip credit linked note

Investiţiile în instrumente de tip credit linked note emise de instituţia creditoare pot fi tratate drept garanţii reale sub formă de numerar în scopul calculării efectului protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu prezenta subsecţiune, cu condiţia ca instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note să se califice drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă. Pentru a stabili dacă instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, instituţia poate considera condiţia prevăzută la articolul 194 alineatul (6) litera (c) ca fiind îndeplinită.

Art. 220: Utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate în cazul acordurilor-cadru de compensare

(1)Instituţiile care calculează «valoarea ajustată integral a expunerii» (E *) pentru expunerile care fac obiectul unui acord-cadru de compensare eligibil care acoperă operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital calculează ajustările de volatilitate pe care trebuie să le aplice utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la articolele 223-227 pentru metoda extinsă a garanţiilor financiare.

(2)În vederea calculării E*, instituţiile procedează astfel:

b)calculează poziţia netă în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului-cadru de compensare, prin deducerea cuantumului de la punctul (ii) din cuantumul de la punctul (i):

(3)Instituţiile calculează E * conform următoarei formule:

i	= indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt date cu împrumut, vândute cu acordul de a răscumpăra sau furnizate de instituţie contrapărţii;
j	= indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt luate cu împrumut, achiziţionate cu acordul de a revinde sau deţinute de instituţie;
k	= indicele care desemnează toate monedele separate în care sunt denominate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar din cadrul acordului;
Ei	= valoarea expunerii pentru un anumit titlu de valoare, o anumită marfă sau o anumită poziţie în numerar i, care este dat(ă) cu împrumut, vândut(ă) cu un acord de răscumpărare sau furnizat(ă) contrapărţii în cadrul acordului, valoare care s-ar aplica în lipsa unei protecţii a creditului în cazul în care instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 2 sau 3, după caz;
Cj	= valoarea unui anumit titlu de valoare, a unei anumite mărfuri sau a unei anumite poziţii în numerar j, care este luat(ă) cu împrumut, achiziţionat(ă) cu un acord de revânzare sau deţinut(ă) de instituţie în cadrul acordului;
	= poziţia netă (pozitivă sau negativă) într-o monedă dată k, alta decât moneda de decontare a acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b);
	= ajustarea de volatilitate corespunzătoare cursului de schimb aferent monedei k;
Enet	= expunerea netă a acordului, calculată după cum urmează:

l	= indicele care desemnează toate grupurile distincte de aceleaşi titluri de valoare şi toate tipurile distincte de aceleaşi mărfuri din cadrul acordului;
	= poziţia netă (pozitivă sau negativă) pe un anumit grup de titluri de valoare l sau pe un anumit tip de mărfuri l, din cadrul acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);
	= ajustarea de volatilitate corespunzătoare unui anumit grup de titluri de valoare l sau unui anumit tip de mărfuri l, stabilită în conformitate cu alineatul (2) litera (c); semnul se stabileşte după cum urmează: (a) semn pozitiv în cazul în care grupul de titluri de valoare l este dat cu împrumut, vândut cu un acord de răscumpărare sau tranzacţionat într-un mod similar cu darea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord repo; (b) semn negativ în cazul în care grupul de titluri de valoare l este luat cu împrumut, achiziţionat cu un acord de revânzare sau tranzacţionat într-un mod similar cu luarea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord reverse repo;
N	= numărul total de grupuri distincte de aceleaşi titluri de valoare şi de tipuri distincte de aceleaşi mărfuri din cadrul acordului; în scopul acestui calcul, nu se iau în considerare grupurile şi tipurile pentru care este mai mică decât ;
Ebrut	= expunerea brută a acordului, calculată după cum urmează:

(4)În vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru tranzacţiile de răscumpărare, sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, acoperite de acorduri - cadru de compensare, instituţiile utilizează E*, calculată în conformitate cu alineatul (3), ca valoare a expunerii faţă de contraparte, care rezultă din tranzacţiile ce fac obiectul acordului-cadru de compensare, în sensul articolului 113 în cadrul abordării standardizate, sau al capitolului 3 în cadrul abordării IRB.

Art. 221: Utilizarea abordării bazate pe modele interne în cazul acordurilor-cadru de compensare

(1)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, altele decât tranzacţiile cu instrumente financiare derivate acoperite de un acord-cadru de compensare eligibil care îndeplineşte cerinţele prevăzute în capitolul 6 secţiunea 7, o instituţie poate calcula valoarea ajustată integral a expunerii (E *) acordului utilizând abordarea bazată pe modele interne, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).

(4)Autorităţile competente permit unei instituţii să utilizeze o abordare bazată pe modele interne numai dacă au dovezi satisfăcătoare ale faptului că sistemul folosit de instituţie pentru gestionarea riscurilor decurgând din tranzacţiile acoperite de acordul-cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual şi aplicat corect şi dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe calitative:

b)instituţia dispune de o unitate de control al riscurilor care îndeplineşte toate cerinţele următoare:

(6)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne calculează E* conform următoarei formule:

(7)Calculul variaţiei potenţiale a valorii menţionată la alineatul (6) trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:

e)setul de date utilizat pentru calcul să fie actualizat la fiecare trei luni.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

Art. 222: Metoda simplă a garanţiilor financiare

(1)Instituţiile pot utiliza metoda simplă a garanţiilor financiare numai în cazul în care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate. Instituţiile nu trebuie să utilizeze atât metoda simplă a garanţiilor financiare, cât şi metoda extinsă a garanţiilor financiare, decât pentru scopurile articolului 148 alineatul (1) şi ale articolului 150 alineatul (1). Instituţiile nu trebuie să utilizeze această excepţie în mod selectiv, pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii sau pentru a efectua un arbitraj de reglementare.

(3)Instituţiile atribuie acelor părţi din valorile expunerilor care sunt garantate cu valoarea de piaţă a garanţiei financiare eligibile ponderea de risc pe care ar atribui-o în temeiul capitolului 2 dacă instituţia creditoare ar avea o expunere directă faţă de instrumentul care constituie garanţia reală. În acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului, şi nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2).

(5)Instituţiile atribuie o pondere de risc de 0 %, în limita acoperirii cu garanţii reale, valorilor expunerilor determinate în temeiul capitolului 6 pentru instrumentele financiare derivate enumerate în anexa II şi supuse unei marcări zilnice la piaţă, care sunt garantate cu numerar sau cu instrumente asimilate numerarului, dacă nu există nicio neconcordanţă de monede.

(6)În cazul altor tranzacţii decât cele menţionate la alineatele (4) şi (5), instituţiile pot atribui o pondere de risc de 0 % dacă expunerea şi garanţia reală sunt denominate în aceeaşi monedă şi dacă este îndeplinită una din condiţiile următoare:

(7)În sensul alineatelor (5) şi (6), titlurile de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale includ:

Art. 223: Metoda extinsă a garanţiilor financiare

(1)La evaluarea garanţiilor financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanţiilor financiare, pentru a ţine seama de volatilitatea preţurilor, instituţiile trebuie să aplice ajustările de volatilitate valorii de piaţă a garanţiei reale, astfel cum se prevede la articolele 224-227.

În cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extra-bursiere acoperite de acorduri de compensare recunoscute de autorităţile competente în temeiul capitolului 6, dacă există o neconcordanţă între moneda garanţiei reale şi moneda de decontare, instituţiile trebuie să aplice o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea monedei. Chiar dacă în tranzacţiile acoperite de acordul de compensare sunt implicate mai multe monede, instituţiile aplică o singură ajustare de volatilitate.

(2)Instituţiile calculează valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei reale (C_VA), pe care trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii (E_VA), pe care trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:

(4)În vederea calculării valorii E menţionată la alineatul (3), se aplică următoarele:

(5)Instituţiile calculează valoarea ajustată integral a expunerii (E*), ţinând seama atât de volatilitate, cât şi de efectele de diminuare a riscului ale garanţiei reale, după cum urmează:

Art. 224: Aplicarea în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare a ajustărilor de volatilitate reglementate

(1)Ajustările de volatilitate care trebuie aplicate de instituţii în cadrul abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate, presupunând că reevaluarea se efectuează zilnic, sunt prevăzute în tabelele 1- 4 din prezentul alineat.

Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorie	Scadenţa reziduală (m), exprimată în ani	Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) litera (b)			Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) literele (c) şi (d)			Ajustările de volatilitate pentru poziţiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 197 alineatul (1) litera (h)
		Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)
1	m < = 1	0,707	0,5	0,354	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414
	1 < m < = 3	2,828	2	1,414	4,243	3	2,121	11,314	8	5,657
	3 < m < = 5	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828	11,314	8	5,657
	5 < m < = 10	5,657	4	2,828	8,485	6	4,243	22,627	16	11,314
	m > 10	5,657	4	2,828	16,971	12	8,485	22,627	16	11,314
2-3	m < = 1	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828
	1 < m < = 3	4,243	3	2,121	5,657	4	2,828	16,971	12	8,485
	3 < m < = 5	4,243	3	2,121	8,485	6	4,243	16,971	12	8,485
	5 < m < = 10	8,485	6	4,243	16,971	12	8,485	33,941	24	16,971
	m > 10	8,485	6	4,243	28,284	20	14,142	33,941	24	16,971
4	toţi	21,213	15	10,607	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică	nu se aplică

Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea de credit pentru titlul de datorie pe termen scurt	Scadenţa reziduală (m), exprimată în ani	Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) litera (b) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt			Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) literele (c) şi (d) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt			Ajustările de volatilitate pentru poziţiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 197 alineatul (1) litera (h) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt
		Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)	Perioadă de deţinere de 20 de zile (%)	Perioadă de deţinere de 10 zile (%)	Perioadă de deţinere de 5 zile (%)
1		0,707	0,5	0,354	1,414	1	0,707	2,828	2	1,414
2-3		1,414	1	0,707	2,828	2	1,414	5,657	4	2,828

(2)Calcularea ajustărilor de volatilitate în conformitate cu alineatul (1) este supusă următoarelor condiţii:

(3)Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată o evaluare a creditului pentru un titlu de datorie, menţionat în tabelele 1 - 4 de la alineatul (1) şi la alineatele (4)-(6), este nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului de către ABE în temeiul capitolului 2.

Art. 226: Majorarea ajustărilor de volatilitate în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

Art. 227: Condiţii de aplicare a unei ajustări de volatilitate de 0 % în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare

(1)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menţionată la articolul 224 pot aplica, în cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare, o ajustare de volatilitate de 0 % în locul ajustărilor de volatilitate calculate în conformitate cu articolele 224 şi 226, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(h) de la prezentul articol. Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne prevăzută la articolul 221 nu utilizează tratamentul stabilit în prezentul articol.

(2)Instituţiile pot aplica o ajustare de volatilitate de 0 %, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(3)Participanţii principali pe piaţă menţionaţi la alineatul (2) litera (h) includ următoarele entităţi:

c)alte întreprinderi financiare în sensul articolului 13 punctul 25 literele (b) şi (d) din Directiva 2009/138/CE, dacă expunerilor faţă de acestea li se atribuie o pondere de risc de 20 % conform abordării standardizate, sau întreprinderi care, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB, nu au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI recunoscută şi sunt evaluate intern de către instituţie.

Art. 228: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda extinsă a garanţiilor financiare pentru expunerile tratate conform abordării standardizate

Art. 229: Principii de evaluare pentru garanţiile reale eligibile, altele decât garanţiile financiare

(1)Evaluarea bunurilor imobile trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:

e)în cazul reevaluării bunului imobil, valoarea acestuia nu poate să depăşească valoarea medie determinată pentru bunul respectiv, sau pentru un bun imobil comparabil în ultimii şase ani în cazul bunurilor imobile locative ori opt ani în cazul bunurilor imobile comerciale, sau valoarea în momentul iniţierii, optându-se pentru valoarea mai mare dintre cele două.

În scopul calculării valorii medii, instituţiile pot utiliza rezultatele monitorizării valorilor bunului imobil în conformitate cu articolul 208 alineatul (3). Valoarea bunului imobil poate depăşi valoarea medie respectivă sau valoarea în momentul iniţierii, după caz, în cazul modificărilor aduse bunului care îi sporesc fără echivoc valoarea, cum ar fi îmbunătăţirea performanţei energetice sau îmbunătăţirea rezilienţei, a protecţiei şi a adaptării la riscurile fizice ale clădirii sau ale unităţii locative. Valoarea bunului imobil nu poate fi reevaluată în sens crescător dacă instituţiile nu au suficiente date pentru a calcula valoarea medie, cu excepţia cazului în care creşterea valorii se bazează pe modificări care sporesc fără echivoc valoarea bunului imobil.

Evaluarea bunurilor imobile ţine seama de eventualele creanţe anterioare asupra bunurilor imobile, cu excepţia cazului în care o creanţă anterioară este luată în considerare la calcularea cuantumului brut al expunerii în temeiul articolului 124 alineatul (6) litera (c) sau ca factor ce reduce cuantumul de 55 % din valoarea bunului imobil în temeiul articolului 125 alineatul (1) sau 126 alineatul (1), şi reflectă, după caz, rezultatele monitorizării impuse în temeiul articolului 208 alineatul (3).

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile şi factorii care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea termenului «bun imobil comparabil», astfel cum este menţionat la alineatul (1) litera (e).

Art. 230: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o expunere cu o protecţie finanţată a creditului eligibilă în cadrul abordării IRB

(1)În cadrul abordării IRB, cu excepţia expunerilor care intră sub incidenţa articolului 220, instituţiile utilizează pierderea în caz de nerambursare efectivă (LGD *) ca LGD în sensul capitolului 3 pentru a recunoaşte protecţia finanţată a creditului eligibilă în temeiul prezentului capitol. Instituţiile calculează LGD * după cum urmează:

E	= valoarea expunerii înainte de a se lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului; pentru o expunere garantată cu o garanţie financiară eligibilă în conformitate cu prezentul capitol, cuantumul respectiv se calculează în conformitate cu articolul 223 alineatul (3); în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie, cuantumul respectiv este egal cu numerarul dat cu împrumut sau cu titlurile de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie; în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie, valoarea expunerii se majorează prin aplicarea ajustării de volatilitate (HE) în conformitate cu articolele 223-227;
ES	= valoarea curentă a protecţiei finanţate a creditului primite după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile tipului respectiv de protecţie finanţată a creditului (HC) şi a ajustării de volatilitate pentru neconcordanţele de monede (Hfx) dintre expunere şi protecţia finanţată a creditului, în conformitate cu alineatele (2) şi (3); ES se plafonează la următoarea valoare: E(1+HE);
EU	= E(1+HE) - ES;
LGDU	= LGD aplicabilă pentru o expunere negarantată, astfel cum se prevede la articolul 161 alineatul (1);
LGDS	= LGD aplicabilă expunerilor garantate de tipul de FCP eligibilă utilizată în tranzacţie, astfel cum se specifică la alineatul (2) tabelul 1.

(4)Ca alternativă la tratamentul prevăzut la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol şi sub rezerva articolului 124 alineatul (9), instituţiile pot atribui o pondere de risc de 50 % pentru partea din expunere care este, în limitele stabilite la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf şi, respectiv, la articolul 126 alineatul (1) primul paragraf, garantată integral cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la articolul 199 alineatul (3) sau (4).

Art. 231: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în cazul portofoliilor de protecţii finanţate ale creditului eligibile pentru o expunere tratată conform abordării IRB

Instituţiile care au obţinut mai multe tipuri de protecţie finanţată a creditului pot, pentru expunerile tratate conform abordării IRB, să aplice formula prevăzută la articolul 230 în mod secvenţial pentru fiecare tip de garanţie reală. În acest scop, după fiecare etapă de recunoaştere a unui tip de FCP, instituţiile reduc valoarea expunerii negarantate rămase (EU) cu valoarea ajustată a garanţiei reale (ES) recunoscute în etapa respectivă. În conformitate cu articolul 230 alineatul (1), totalul ES pentru toate tipurile de protecţie finanţată a creditului este plafonat la valoarea E

(1+HE), având ca rezultat următoarea formulă:

Art. 232: Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului

(2)Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 212 alineatul (2), instituţiile trebuie să aplice următorul tratament pentru partea din expunere garantată cu valoarea curentă de răscumpărare a poliţelor de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei creditoare:

(3)În sensul alineatului (2) litera (a), instituţiile atribuie următoarele ponderi de risc, pe baza ponderii de risc atribuite unei expuneri cu rang prioritar negarantată faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă:

(4)Instituţiile pot trata instrumentele răscumpărate la cerere, care sunt eligibile în temeiul articolului 200 litera (c), drept garanţie furnizată de instituţia emitentă. Valoarea protecţiei creditului eligibile este următoarea:

SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului

Art. 233: Evaluare

(2)În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ ca eveniment de credit restructurarea obligaţiei-suport, care implică scutirea sau amânarea plăţii principalului, a dobânzii sau a comisioanelor şi are ca rezultat un eveniment de pierdere din credit, se aplică următoarele:

(3)Dacă protecţia nefinanţată a creditului şi expunerea sunt denominate în monede diferite, instituţiile trebuie să reducă valoarea protecţiei creditului prin aplicarea unei ajustări de volatilitate după cum urmează:

Art. 234: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în cazul protecţiei parţiale şi al segmentării pe tranşe

Art. 235: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării standardizate

(1)În sensul articolului 113 alineatul (3), instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor cu protecţie nefinanţată a creditului în cazul cărora instituţiile respective aplică abordarea standardizată, indiferent de tratamentul expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, în conformitate cu următoarea formulă:

= valoarea expunerii calculată în conformitate cu articolul 111; în acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului, şi nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2);

= cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustat suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol;

= ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de debitor, specificată în capitolul 2;

= ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie, specificată în capitolul 2.

Art. 235^a: Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării standardizate

(1)În cazul expunerilor cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3 şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate conform abordării standardizate, instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea formulă:

E	= valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secţiunea 5; în acest scop, instituţiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b);
GA	= cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustat suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe, astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol;
r	= ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de debitor, specificată în capitolul 3;
g	= ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie, specificată în capitolul 2.

(5)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

Art. 236: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB fără utilizarea estimărilor proprii ale LGD, iar expunerea directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB

(1)În cazul unei expuneri cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD, şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, instituţia determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) şi valoarea ajustată a protecţiei nefinanţate a creditului (GA).

(1¹)Instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie utilizând propriile estimări ale PD calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii şi cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD a furnizorului de protecţie şi LGD aplicabilă pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b) din prezentul articol. Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile pot ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(1⁴)În pofida alineatului (1c) din prezentul articol, instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor garantate utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii utilizând PD, LGD aplicabilă unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b) din prezentul articol, şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi, dacă este cazul, utilizează scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162. Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile pot ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(2)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).

(3)În sensul prezentului articol, (GA) este cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculată în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustată suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol. Valoarea expunerii (E) este valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secţiunea 5. Instituţiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b).

Art. 236^a: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB utilizându-se estimările proprii ale LGD, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB

(1)În cazul unei expuneri cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3 utilizând propriile estimări ale LGD şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, însă fără utilizarea propriilor estimări ale LGD, instituţia determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) şi valoarea ajustată a protecţiei nefinanţate a creditului (GA), calculată în conformitate cu articolul 235a alineatul (1). Instituţia calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii şi cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD, LGD şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi utilizează, dacă este cazul, scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.

(2)Instituţiile care aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, dar fără a utiliza propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie determină LGD în conformitate cu articolul 161 alineatul (1). Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile ar putea ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.

(3)Instituţiile care aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, utilizând propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi utilizează, dacă este cazul, scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.

SECŢIUNEA 5:Neconcordanţa de scadenţe

Art. 237: Neconcordanţa de scadenţe

Art. 238: Scadenţa protecţiei creditului

(2)Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia vânzătorului protecţiei, instituţiile consideră scadenţa protecţiei ca fiind perioada rămasă până la data cea mai apropiată la care poate fi exercitată opţiunea respectivă. Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia cumpărătorului protecţiei, iar prevederile contractului la momentul iniţierii protecţiei conţin stimulente pentru exercitarea acestei opţiuni de către instituţie înainte de scadenţa contractuală, instituţia consideră scadenţa protecţiei ca fiind perioada rămasă până la data cea mai apropiată la care poate fi exercitată opţiunea respectivă; în caz contrar, instituţia poate considera că o astfel de opţiune nu afectează scadenţa protecţiei.

Art. 239: Evaluarea protecţiei

(2)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei finanţate a creditului în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare, instituţiile trebuie să ţină seama de scadenţa protecţiei creditului şi de scadenţa expunerii la calculul valorii ajustate a garanţiei reale conform următoarei formule:

(3)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei nefinanţate a creditului, instituţiile trebuie să ţină seama de scadenţa protecţiei creditului şi de scadenţa expunerii la calculul valorii ajustate a protecţiei creditului conform următoarei formule:

Tipul de FCP	LGDS	Ajustarea de volatilitate (Hc)
Garanţii financiare	0 %	Ajustarea de volatilitate Hc stabilită la articolele 224-227
Creanţe	20 %	40 %
Bunuri imobile locative şi comerciale	20 %	40 %
Alte garanţii reale corporale	25 %	40 %
Protecţie finanţată a creditului neeligibilă	nu se aplică	100 %