Art. 213. - Art. 213: Cerinţe comune pentru garanţiile personale şi instrumentele financiare derivate de credit - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 213: Cerinţe comune pentru garanţiile personale şi instrumentele financiare derivate de credit
(1)Sub rezerva articolului 214 alineatul (1), protecţia creditului care decurge dintr-o garanţie sau dintr-un instrument financiar derivat de credit se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)protecţia creditului este directă;
b)nivelul de protecţie a creditului este clar stabilit şi incontestabil;
c)contractul de protecţie a creditului nu cuprinde nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituţiei creditoare şi care:
(i)ar permite furnizorului de protecţie să anuleze sau să modifice unilateral protecţia creditului;
(ii)ar creşte costul efectiv al protecţiei creditului ca rezultat al deteriorării calităţii creditului expunerii protejate;
(iii)ar putea exonera furnizorul de protecţie de obligaţia de a plăti în timp util în cazul în care debitorul iniţial nu efectuează o plată datorată sau în care contractul de leasing a expirat din punctul de vedere al recunoaşterii valorii reziduale garantate în temeiul articolului 134 alineatul (7) şi al articolului 166 alineatul (4);
(iv)ar putea permite reducerea duratei protecţiei creditului de către furnizorul de protecţie;
d)contractul de protecţie a creditului este valid din punct de vedere legal şi are caracter executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit.
În sensul literei (c) de la primul paragraf, o clauză a contractului de protecţie a creditului, care prevede că o îndeplinire deficitară a obligaţiei de diligenţă sau o fraudă comisă de instituţia creditoare anulează sau diminuează nivelul protecţiei creditului oferite de garant, nu împiedică considerarea respectivei protecţii a creditului ca fiind eligibilă.
În sensul literei (c) de la primul paragraf, furnizorul de protecţie poate efectua o singură plată forfetară pentru toate sumele datorate în temeiul creanţei sau îşi poate asuma viitoarele obligaţii de plată ale debitorului acoperite de contractul de protecţie a creditului.
(2)O instituţie trebuie să demonstreze autorităţilor competente că dispune de sisteme de administrare a eventualelor concentrări ale riscului generate de utilizarea garanţiilor personale şi a instrumentelor financiare derivate de credit. O instituţie trebuie să poată demonstra autorităţilor competente, într-un mod pe care acestea îl consideră satisfăcător, interacţiunea dintre strategia sa privind utilizarea instrumentelor financiare derivate de credit şi a garanţiilor personale şi administrarea profilului său general de risc.
(3)O instituţie trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind caracterul executoriu al protecţiei nefinanţate a creditului în temeiul legii aplicabile dreptului său asupra protecţiei creditului şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura acest caracter executoriu.
Instituţiile trebuie să efectueze o analiză juridică, considerată suficientă pentru a confirma caracterul executoriu al protecţiei nefinanţate a creditului în toate jurisdicţiile relevante. Această analiză trebuie reefectuată, dacă este necesar, pentru a asigura caracterul executoriu permanent.