Secţiunea 1 - Definiţii şi cerinţe generale - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 1:Definiţii şi cerinţe generale
Art. 192: Definiţii
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
(1)«instituţie creditoare» înseamnă instituţia care deţine expunerea în cauză;
(2)«tranzacţie de creditare garantată» înseamnă orice tranzacţie care dă naştere unei expuneri garantate cu garanţie reală şi care nu include nicio prevedere ce conferă instituţiei dreptul de a primi marjă cel puţin zilnic;
(3)«operaţiune ajustată la condiţiile pieţei de capital» înseamnă orice operaţiune care dă naştere unei expuneri garantate cu garanţie reală şi care include o prevedere ce conferă instituţiei dreptul de a primi marjă cel puţin zilnic;
(4)«OPC suport» înseamnă un OPC în ale cărui acţiuni sau unităţi a investit un alt OPC.
(5)«abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB» înseamnă înlocuirea, în conformitate cu articolul 236a, a parametrilor de risc PD şi LGD aferenţi expunerii-suport cu PD şi LGD corespunzătoare care ar fi atribuite în cadrul abordării IRB, utilizând propriile estimări ale LGD, unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie.

Art. 193: Principii privind recunoaşterea efectului tehnicilor de diminuare a riscului de credit
(1)Nicio expunere pentru care o instituţie obţine diminuarea riscului de credit nu poate produce un cuantum ponderat la risc al expunerii mai mare sau un cuantum al pierderii aşteptate mai mare decât o expunere identică pentru care o instituţie nu are o diminuare a riscului de credit.
(2)În cazul în care cuantumul ponderat la risc al expunerii ia deja în considerare protecţia creditului în temeiul capitolului 2 sau al capitolului 3, după caz, instituţiile nu ţin seama de această protecţie a creditului în calculele efectuate în temeiul prezentului capitol.
(3)În cazul în care sunt respectate dispoziţiile din secţiunile 2 şi 3, instituţiile pot modifica calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor potrivit abordării standardizate şi calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate potrivit abordării IRB, în conformitate cu dispoziţiile din secţiunile 4, 5 şi 6.
(4)Numerarul, titlurile sau mărfurile achiziţionate, luate cu împrumut sau primite în cadrul unei tranzacţii de răscumpărare sau al unei operaţiuni de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut se tratează de către instituţii ca garanţii reale.
(5)În cazul în care o instituţie care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate utilizează mai multe forme de diminuare a riscului de credit pentru a acoperi o singură expunere, aceasta trebuie să procedeze după cum urmează:
a)să împartă expunerea în părţi acoperite de fiecare tip de instrument de diminuare a riscului de credit;
b)să calculeze separat valoarea ponderată la risc a expunerii pentru fiecare parte obţinută conform literei (a), în conformitate cu dispoziţiile din capitolul 2 şi din prezentul capitol.
(6)În cazul în care o instituţie care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate acoperă o singură expunere cu o protecţie a creditului furnizată de un singur furnizor de protecţie şi având scadenţe diferite, aceasta trebuie să procedeze după cum urmează:
a)să împartă expunerea în părţi acoperite de fiecare instrument de diminuare a riscului de credit;
b)să calculeze separat cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru fiecare parte obţinută conform literei (a), în conformitate cu dispoziţiile din capitolul 2 şi din prezentul capitol.
(7)Garanţiile reale care îndeplinesc toate cerinţele de eligibilitate prevăzute în prezentul capitol pot fi recunoscute chiar şi în cazul expunerilor asociate facilităţilor netrase, în cazul în care tragerea în cadrul facilităţii este condiţionată de achiziţionarea sau primirea, în prealabil sau simultan, a unor garanţii reale pe măsura interesului instituţiei asupra garanţiei reale odată ce facilitatea este trasă, astfel încât instituţia nu are niciun drept asupra garanţiei reale în măsura în care facilitatea nu este trasă.

Art. 194: Principii care guvernează eligibilitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit
(1)Tehnica utilizată pentru protecţia creditului, precum şi acţiunile şi măsurile adoptate şi procedurile şi politicile puse în aplicare de instituţia creditoare este de o asemenea manieră încât să genereze mecanisme de protecţie a creditului care să fie eficace din punct de vedere juridic şi să aibă caracter executoriu/ aplicabile în toate jurisdicţiile relevante.
La cererea autorităţii competente, instituţia creditoare pune la dispoziţie versiunea cea mai recentă a avizului/avizelor juridic(e) independent(e), scris(e) şi fundamentat(e), utilizată/utilizate de aceasta pentru a stabili dacă mecanismul sau mecanismele de protecţie a creditului îndeplineşte/îndeplinesc condiţiile prevăzute în primul paragraf.
(2)Instituţia creditoare trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a asigura eficacitatea contractului de protecţie a creditului şi a administra riscurile asociate acestuia.
(3)Instituţiile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă activele pe care se bazează protecţia îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt incluse în lista activelor eligibile prevăzute la articolele 197 - 200, după caz;
b)sunt suficient de lichide, iar valoarea lor este suficient de stabilă în timp pentru a asigura un nivel adecvat de certitudine în ceea ce priveşte protecţia creditului realizată, având în vedere abordarea utilizată pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi gradul de recunoaştere permis.
(4)Instituţiile pot recunoaşte protecţia finanţată a creditului la calcularea efectului diminuării riscului de credit numai dacă instituţia creditoare are dreptul să lichideze sau să reţină, în timp util, activele din care rezultă protecţia în caz de nerambursare, de insolvenţă sau de faliment al debitorului - sau în cazul altui eveniment de credit prevăzut în documentaţia tranzacţiei - şi, dacă este cazul, al depozitarului garanţiei reale. Gradul de corelare între valoarea activelor pe care se bazează protecţia şi calitatea creditului debitorului nu trebuie să fie prea ridicat.
(5)În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, un furnizor de protecţie se califică drept furnizor de protecţie eligibil numai dacă acesta este inclus în lista furnizorilor de protecţie eligibili prevăzuţi la articolul 201 sau 202, după caz.
(6)În cazul protecţiei nefinanţate a creditului, un contract de protecţie se califică drept contract de protecţie eligibil numai dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)este inclus în lista contractelor de protecţie eligibile prevăzute la articolul 203 şi la articolul 204 alineatul (1);
b)este eficace şi are caracter executoriu din punct de vedere juridic în jurisdicţiile relevante, astfel încât să asigure un nivel adecvat de certitudine în ceea ce priveşte protecţia creditului realizată, având în vedere abordarea utilizată pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi gradul de recunoaştere permis.
c)furnizorul de protecţie îndeplineşte criteriile prevăzute la alineatul (5).
(7)Protecţia creditului respectă cerinţele prevăzute în secţiunea 3, după caz.
(8)O instituţie trebuie să poată demonstra autorităţilor competente că dispune de procese adecvate de gestionare a riscurilor pentru a controla riscurile la care poate fi expusă în urma aplicării practicilor de diminuare a riscului de credit.
(9)În pofida aplicării faptului că diminuarea riscului de credit a fost luată în considerare la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, instituţiile trebuie să continue să efectueze o evaluare completă a riscului de credit în ceea ce priveşte expunerea-suport şi trebuie să poată demonstra autorităţilor competente îndeplinirea acestei cerinţe. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare de titluri ori mărfuri cu împrumut, se consideră, numai în scopul prezentului alineat, că expunerea-suport reprezintă cuantumul net al expunerii.
(10)
[textul din Art. 194, alin. (10) din partea III, titlul II, capitolul 4, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 111. din Regulamentul 1623/31-mai-2024]