Art. 207. - Art. 207: Cerinţe privind garanţiile financiare - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 207: Cerinţe privind garanţiile financiare
(1)În cadrul tuturor abordărilor şi metodelor, garanţiile financiare şi aurul se califică drept garanţii reale eligibile, dacă sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(4).
(2)Între calitatea creditului debitorului şi valoarea garanţiei reale nu trebuie să existe o corelaţie pozitivă semnificativă. În cazul în care valoarea garanţiei reale este redusă în mod semnificativ, aceasta nu presupune în sine o deteriorare semnificativă a calităţii creditului debitorului. În cazul în care calitatea creditului debitorului devine critică, aceasta nu presupune în sine o reducere semnificativă a valorii garanţiei reale.
- Titlurile emise de debitor sau de orice altă entitate legată din grup nu se califică drept garanţii reale eligibile. Cu toate acestea, obligaţiunile garantate emise de debitor, care respectă condiţiile prevăzute la articolul 129, se califică drept garanţii reale eligibile atunci când sunt constituite cu titlu de garanţii reale pentru o tranzacţie de răscumpărare, cu condiţia să respecte dispoziţiile prevăzute la primul paragraf.
(3)Instituţiile trebuie să îndeplinească toate cerinţele contractuale şi legale privind caracterul executoriu al contractelor de garanţie reală în temeiul legii aplicabile dreptului lor asupra garanţiei reale şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura acest caracter executoriu.
Instituţiile trebuie să efectueze o analiză juridică, considerată suficientă pentru a confirma caracterul executoriu al contractelor de garanţie reală în toate jurisdicţiile relevante. Această analiză trebuie reefectuată, dacă este necesar, pentru a asigura caracterul executoriu permanent.
(4)Instituţiile trebuie să îndeplinească toate cerinţele operaţionale următoare:
a)să formalizeze în mod corespunzător contractele de garanţie reală şi să dispună de proceduri clare şi solide pentru executarea în timp util a garanţiei reale;
b)să aplice proceduri şi procese solide de control al riscurilor decurgând din utilizarea garanţiei reale, inclusiv al riscurilor de nerealizare sau de realizare incompletă a protecţiei creditului, al riscurilor de evaluare, al riscurilor asociate rezilierii protecţiei creditului, al riscului de concentrare decurgând din utilizarea garanţiei reale, precum şi al interacţiunii acestora cu profilul general de risc al instituţiei;
c)să dispună de politici şi practici formalizate privind tipurile de garanţii reale acceptate şi cuantumurile acestora;
d)să calculeze valoarea de piaţă a garanţiei reale şi să o revizuiască în mod corespunzător, cel puţin o dată la şase luni şi ori de câte ori au motive să considere că a avut loc o scădere semnificativă a valorii de piaţă a garanţiei reale; consideraţii legate de ESG determină efectuarea unei evaluări pentru a se stabili dacă a avut loc o scădere semnificativă a valorii de piaţă a garanţiei reale;
e)în cazul în care garanţia reală este păstrată de o parte terţă, instituţiile trebuie să facă demersurile necesare pentru a se asigura că partea terţă separă garanţia reală de activele proprii;
f)să se asigure că alocă suficiente resurse pentru buna funcţionare a contractelor în marjă cu contrapărţile pentru instrumente financiare derivate extrabursiere şi pentru finanţarea pe bază de titluri, măsurată prin punctualitatea şi acurateţea apelurilor în marjă lansate şi prin timpul de răspuns la apelurile în marjă primite;
g)să dispună de politici de administrare a garanţiilor reale, pentru a controla, monitoriza şi raporta următoarele:
(i)riscurile la care se expun prin contractele în marjă;
(ii)riscul de concentrare referitor la anumite tipuri de active afectate garanţiei reale;
(iii)reutilizarea garanţiilor reale, inclusiv lipsa potenţială de lichidităţi rezultând din reutilizarea garanţiilor reale primite de la contrapărţi;
(iv)renunţarea la drepturile asupra garanţiilor reale constituite în favoarea contrapărţilor.
(5)În plus faţă de îndeplinirea tuturor cerinţelor prevăzute la alineatele (2)-(4), pentru ca garanţiile financiare să se califice drept garanţii reale eligibile în cadrul metodei simple a garanţiilor financiare, scadenţa reziduală a protecţiei trebuie să fie cel puţin egală cu scadenţa reziduală a expunerii.