Art. 214. - Art. 214: Contragaranţii furnizate de stat şi de alte entităţi din sectorul public - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 214: Contragaranţii furnizate de stat şi de alte entităţi din sectorul public
(1)Instituţiile pot trata expunerile menţionate la alineatul (2) ca fiind protejate de o garanţie furnizată de entităţile menţionate la acelaşi alineat, cu condiţia ca toate cerinţele următoare să fie satisfăcute:
a)contragaranţia să acopere toate elementele de risc de credit ale creanţei;
b)atât garanţia personală iniţială, cât şi contragaranţia să îndeplinească cerinţele privind garanţiile personale prevăzute la articolul 213 şi la articolul 215 alineatul (1), sub rezerva faptului că o contragaranţie nu este necesar să fie directă;
c)acoperirea să fie solidă şi să nu existe date istorice care să indice faptul că acoperirea aferentă contragaranţiei este, în mod efectiv, mai puţin decât echivalentă în raport cu cea a garanţiei personale directe furnizate de entitatea în cauză.
(2)Tratamentul prevăzut la alineatul (1) se aplică expunerilor acoperite de o garanţie personală care este contragarantată de oricare din următoarele entităţi:
a)o administraţie centrală sau o bancă centrală;
b)o administraţie regională sau o autoritate locală;
c)o entitate din sectorul public, în cazul în care creanţele faţă de aceasta sunt tratate precum creanţele faţă de administraţia centrală în conformitate cu articolul 116 alineatul (4);
d)o bancă de dezvoltare multilaterală sau o organizaţie internaţională, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 117 alineatul (2) şi, respectiv, al articolului 118;
e)o entitate din sectorul public, în cazul în care creanţele faţă de aceasta sunt tratate în conformitate cu articolul 116 alineatele (1) şi (2).
(3)Instituţiile trebuie să aplice tratamentul prevăzut la alineatul (1) şi în cazul unei expuneri care nu este contragarantată de oricare din entităţile menţionate la alineatul (2), atunci când contragaranţia acestei expuneri este la rândul său direct garantată de una din entităţile respective, iar condiţiile menţionate la alineatul (1) sunt îndeplinite.