Art. 221. - Art. 221: Utilizarea abordării bazate pe modele interne în cazul acordurilor-cadru de compensare - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 221: Utilizarea abordării bazate pe modele interne în cazul acordurilor-cadru de compensare
(1)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, altele decât tranzacţiile cu instrumente financiare derivate acoperite de un acord-cadru de compensare eligibil care îndeplineşte cerinţele prevăzute în capitolul 6 secţiunea 7, o instituţie poate calcula valoarea ajustată integral a expunerii (E *) acordului utilizând abordarea bazată pe modele interne, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).
(2)O instituţie poate utiliza abordarea bazată pe modele interne dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)instituţia utilizează această abordare numai pentru expunerile pentru care cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor sunt calculate conform abordării IRB prevăzute în capitolul 3;
b)instituţia primeşte aprobarea de a utiliza această abordare din partea autorităţii sale competente.
(3)O instituţie care utilizează o abordare bazată pe modele interne utilizează această abordare pentru toate contrapărţile şi titlurile de valoare, cu excepţia portofoliilor nesemnificative, pentru care poate utiliza abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la articolul 220.
(4)Autorităţile competente permit unei instituţii să utilizeze o abordare bazată pe modele interne numai dacă au dovezi satisfăcătoare ale faptului că sistemul folosit de instituţie pentru gestionarea riscurilor decurgând din tranzacţiile acoperite de acordul-cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual şi aplicat corect şi dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe calitative:
a)modelul intern de măsurare a riscurilor utilizat pentru calcularea volatilităţii potenţiale a preţurilor tranzacţiilor este strâns integrat în procesul zilnic de gestionare a riscurilor şi serveşte drept bază pentru raportarea expunerilor la risc către conducerea superioară a instituţiei;
b)instituţia dispune de o unitate de control al riscurilor care îndeplineşte toate cerinţele următoare:
(i)este independentă de unităţile care derulează tranzacţii şi raportează direct conducerii superioare;
(ii)răspunde de conceperea şi implementarea sistemului de gestionare a riscurilor al instituţiei;
(iii)elaborează şi analizează rapoarte zilnice cu privire la rezultatele modelului de măsurare a riscurilor şi la măsurile adecvate care trebuie luate în privinţa limitelor poziţiilor;
c)rapoartele zilnice elaborate de unitatea de control al riscurilor sunt analizate de către un nivel al conducerii care are suficientă autoritate pentru a impune reduceri ale poziţiilor luate şi ale expunerii globale la risc;
d)instituţia dispune, în cadrul unităţii de control al riscurilor, de suficient personal competent pentru utilizarea modelelor sofisticate;
e)instituţia a stabilit proceduri pentru monitorizarea şi asigurarea respectării unui set formalizat de politici şi controale interne privind funcţionarea generală a sistemului de măsurare a riscurilor;
f)modelele instituţiei au un istoric care arată o acurateţe rezonabilă în măsurarea riscurilor, demonstrată prin testarea ulterioară a rezultatelor acestora, pentru care se utilizează date aferente cel puţin unui an;
g)instituţia desfăşoară în mod frecvent un program riguros de simulare de criză, iar rezultatele acestor teste sunt examinate de către conducerea superioară şi se reflectă în politicile şi în limitele pe care aceasta le stabileşte;
h)instituţia efectuează, în cadrul procesului său periodic de audit intern, o reexaminare independentă a sistemului de măsurare a riscurilor. Această reexaminare include atât activitatea unităţilor care derulează tranzacţii, cât şi pe cea a unităţii independente de control al riscurilor;
i)instituţia efectuează o reexaminare a sistemului său de gestionare a riscurilor, cel puţin o dată pe an;
j)modelul intern îndeplineşte cerinţele stabilite la articolul 292 alineatele (8) şi (9) şi la articolul 294.
(5)Modelul intern de măsurare a riscurilor al unei instituţii trebuie să cuprindă un număr suficient de factori de risc pentru a reflecta toate riscurile de preţ semnificative.
O instituţie poate utiliza corelaţii empirice în cadrul categoriilor de risc şi între categoriile de risc, dacă sistemul său de măsurare a corelaţiilor este solid şi este aplicat corect.
(6)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne calculează E* conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Ei = valoarea expunerii pentru fiecare expunere separată i din cadrul acordului, care s-ar aplica în lipsa protecţiei creditului, în cazul în care instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate sau în cazul în care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB;
Ci = valoarea titlurilor luate cu împrumut, achiziţionate sau primite sau numerarul luat cu împrumut sau primit pentru fiecare astfel de expunere i.
La calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pe baza modelelor interne, instituţiile trebuie să utilizeze rezultatul modelului pentru ziua lucrătoare precedentă.
(7)Calculul variaţiei potenţiale a valorii menţionată la alineatul (6) trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:
a)să fie efectuat cel puţin zilnic;
b)să se bazeze pe un interval de încredere unilateral de 99 de centile;
c)să se bazeze pe o perioadă de deţinere echivalentă cu 5 zile, cu excepţia cazului altor tranzacţii decât tranzacţiile de răscumpărare de titluri, sau operaţiunile de dare sau luare de titluri cu împrumut, pentru care trebuie utilizată o perioadă de deţinere echivalentă cu 10 zile;
d)să se bazeze pe o perioadă de observare istorică efectivă de cel puţin un an, cu excepţia cazului în care o creştere semnificativă a volatilităţii preţurilor justifică o perioadă de observare mai scurtă;
e)setul de date utilizat pentru calcul să fie actualizat la fiecare trei luni.
Dacă o instituţie are o tranzacţie de răscumpărare, o operaţiune de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau o tranzacţie de creditare în marjă, ori altă tranzacţie ori set de compensare similare, care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 285 alineatele (2), (3) şi (4), perioada minimă de deţinere trebuie să fie aliniată cu perioada de risc de marjă care s-ar aplica în conformitate cu aceste alineate, în coroborare cu articolul 285 alineatul (5).
(8)[textul din Art. 221, alin. (8) din partea III, titlul II, capitolul 4, sectiunea 4, subsectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 127., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:
a)ce anume reprezintă un portofoliu nesemnificativ în sensul alineatului (3);
b)criteriile după care se determină dacă un model intern este solid şi este aplicat corect în sensul alineatelor (4) şi (5) şi al acordurilor-cadru de compensare.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.