Secţiunea 5 - Neconcordanţa de scadenţe - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 5:Neconcordanţa de scadenţe
Art. 237: Neconcordanţa de scadenţe
(1)În ceea ce priveşte calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, neconcordanţa de scadenţe are loc atunci când scadenţa reziduală a protecţiei creditului este mai mică decât scadenţa expunerii protejate. Dacă protecţia are o scadenţă reziduală mai mică de trei luni, iar scadenţa protecţiei este mai mică decât scadenţa expunerii-suport, protecţia respectivă nu se califică drept protecţie a creditului eligibilă.
(2)În cazul în care există o neconcordanţă de scadenţe, protecţia creditului nu se consideră eligibilă, dacă una din condiţiile următoare este îndeplinită:
a)scadenţa iniţială a protecţiei este mai mică de 1 an;
b)expunerea este o expunere pe termen scurt, a cărei valoare a scadenţei (M) prevăzută la articolul 162 alineatul (3) este supusă, după cum specifică autorităţile competente, unui plafon de o zi şi nu de un an.
Art. 238: Scadenţa protecţiei creditului
(1)În limita a maximum 5 ani, scadenţa efectivă a expunerii-suport este perioada cea mai lungă posibil, rămasă până la momentul la care este stabilită îndeplinirea obligaţiilor de către debitor. Sub rezerva alineatului (2), scadenţa protecţiei creditului este perioada rămasă până la cea mai apropiată dată la care protecţia poate expira sau poate fi reziliată.
(2)Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia vânzătorului protecţiei, instituţiile consideră scadenţa protecţiei ca fiind perioada rămasă până la data cea mai apropiată la care poate fi exercitată opţiunea respectivă. Dacă există o opţiune de a înceta protecţia, aflată la discreţia cumpărătorului protecţiei, iar prevederile contractului la momentul iniţierii protecţiei conţin stimulente pentru exercitarea acestei opţiuni de către instituţie înainte de scadenţa contractuală, instituţia consideră scadenţa protecţiei ca fiind perioada rămasă până la data cea mai apropiată la care poate fi exercitată opţiunea respectivă; în caz contrar, instituţia poate considera că o astfel de opţiune nu afectează scadenţa protecţiei.
(3)Dacă nu este împiedicată rezilierea unui instrument financiar derivat de credit înainte de încheierea oricărei perioade de graţie necesare ca starea de nerambursare a obligaţiei-suport să se producă în urma unei neplăţi, instituţiile trebuie să reducă scadenţa protecţiei cu durata perioadei de graţie.
Art. 239: Evaluarea protecţiei
(1)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei finanţate a creditului în cadrul metodei simple a garanţiilor financiare, dacă există o neconcordanţă între scadenţa expunerii şi cea a protecţiei, garanţia reală nu este considerată protecţie finanţată a creditului eligibilă.
(2)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei finanţate a creditului în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare, instituţiile trebuie să ţină seama de scadenţa protecţiei creditului şi de scadenţa expunerii la calculul valorii ajustate a garanţiei reale conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
CVA = valoarea cea mai mică dintre valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei reale, specificată la articolul 223 alineatul (2), şi cuantumul expunerii;
t = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei protecţiei creditului, calculată în conformitate cu articolul 238, şi valoarea T;
T = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei expunerii, calculată în conformitate cu articolul 238, şi cinci ani;
t* = 0,25.
În formula de calcul a valorii ajustate integral a expunerii (E*), prevăzută la articolul 223 alineatul (5), instituţiile trebuie să utilizeze CVAM ca CVA ajustată suplimentar pentru neconcordanţa de scadenţe.
(3)În cazul tranzacţiilor supuse protecţiei nefinanţate a creditului, instituţiile trebuie să ţină seama de scadenţa protecţiei creditului şi de scadenţa expunerii la calculul valorii ajustate a protecţiei creditului conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
GA = valoarea G* ajustată pentru orice neconcordanţă de scadenţe;
G* = cuantumul protecţiei ajustat pentru orice neconcordanţă de monede;
t = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei protecţiei creditului, calculată în conformitate cu articolul 238, şi valoarea T;
T = valoarea cea mai mică dintre numărul de ani rămaşi până la data scadenţei expunerii, calculată în conformitate cu articolul 238, şi cinci ani;
t* = 0,25.
Instituţiile trebuie să utilizeze GA ca valoare a protecţiei pentru scopurile articolelor 233-236.