Art. 208. - Art. 208: Cerinţe privind garanţiile sub forma bunurilor imobile - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 208: Cerinţe privind garanţiile sub forma bunurilor imobile
(1)Bunurile imobile se califică drept garanţii reale eligibile numai dacă sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(5).
(2)Trebuie îndeplinite următoarele cerinţe privind securitatea juridică:
a)o ipotecă sau un privilegiu trebuie să fie executorii în toate jurisdicţiile relevante la momentul încheierii contractului de credit iar cerinţele de publicitate referitoare la aceste garanţii trebuie îndeplinite în mod corespunzător şi în timp util;
b)toate cerinţele juridice privind stabilirea gajului trebuie să fi fost îndeplinite;
c)contractul de protecţie şi procesul juridic care stă la baza acestuia trebuie să permită instituţiei să valorifice protecţia într-un interval de timp rezonabil.
(3)Se îndeplinesc următoarele cerinţe privind monitorizarea valorii bunurilor imobile şi evaluarea bunurilor imobile:
a)instituţiile monitorizează valoarea bunurilor imobile în mod frecvent, şi anume cel puţin anual în cazul bunurilor imobile comerciale şi cel puţin o dată la trei ani în cazul bunurilor imobile locative. Instituţiile efectuează monitorizări mai frecvente în cazul în care condiţiile de piaţă suferă modificări semnificative;
b)evaluarea bunurilor imobile se revizuieşte atunci când informaţiile de care dispun instituţiile indică faptul că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă; această revizuire este efectuată de către un evaluator care are calificarea, abilităţile şi experienţa necesare pentru a efectua o evaluare şi este independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului; consideraţii legate de ESG, inclusiv cele legate de limitările impuse de obiectivele de reglementare şi actele juridice relevante ale Uniunii şi ale statelor membre, precum şi, dacă este relevant pentru instituţiile active la nivel internaţional, de obiectivele juridice şi de reglementare ale ţărilor terţe, sunt considerate un indiciu al faptului că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparaţie cu nivelul general al preţurilor de pe piaţă; pentru împrumuturile care depăşesc 3 milioane EUR sau 5 % din valoarea fondurilor proprii ale unei instituţii, evaluarea bunurilor imobile se revizuieşte de către un astfel de evaluator cel puţin o dată la trei ani.

(31)Instituţiile pot monitoriza valoarea bunurilor imobile şi pot identifica bunurile imobile care necesită reevaluare, în conformitate cu alineatul (3), cu ajutorul unor metode statistice avansate sau al altor metode matematice («modele»), cu condiţia ca aceste metode să fie elaborate independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului şi să fie îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)instituţiile stabilesc, în politicile şi procedurile lor, criteriile de utilizare a modelelor de monitorizare a valorilor garanţiilor reale şi de identificare a bunurilor imobile care ar trebui reevaluate; politicile şi procedurile respective ţin cont de rezultatele dovedite ale acestor modele, de variabilele specifice bunurilor imobile în cauză, de utilizarea de informaţii minim disponibile şi exacte, precum şi de incertitudinea modelelor;
b)instituţiile se asigură că modelele utilizate sunt:
(i)specifice pentru bunul imobil şi pentru locaţia acestuia şi au un nivel suficient de granularitate;
(ii)valide şi exacte şi sunt supuse unor teste ex post solide şi periodice în raport cu preţurile reale observate ale tranzacţiilor;
(iii)bazate pe un eşantion suficient de mare şi de reprezentativ, pe baza preţurilor observate ale tranzacţiilor;
(iv)bazate pe date actualizate de înaltă calitate;
c)instituţiile sunt responsabile în ultimă instanţă pentru caracterul adecvat al modelelor şi pentru performanţa acestora;
d)instituţiile se asigură că documentaţia modelelor este actualizată;
e)instituţiile dispun de procese, sisteme şi capacităţi informatice adecvate şi de date suficiente şi exacte pentru orice monitorizare bazată pe modele a valorii garanţiilor reale reprezentate de bunuri imobile şi pentru orice identificare a bunurilor imobile care necesită o reevaluare;
f)estimările modelelor sunt validate independent, iar procesul de validare este, în general, conform cu principiile prevăzute la articolul 185, după caz.

(4)Instituţiile trebuie să formalizeze în mod clar tipurile de bunuri imobile locative şi bunuri imobile comerciale pe care le acceptă în garanţie, precum şi politicile lor de creditare în acest domeniu.
(5)Bunurile imobile acceptate ca protecţie a creditului se asigură în mod corespunzător împotriva riscului de deteriorare, iar instituţiile dispun de proceduri de monitorizare a caracterului adecvat al asigurării.
Prin derogare de la articolul 92 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) şi fără a aduce atingere derogării prevăzute la articolul 92 alineatul (3) al doilea paragraf, în cazul expunerilor garantate cu bunuri imobile acordate înainte de 1 ianuarie 2025, instituţiile care aplică abordarea IRB menţionată în capitolul 3 din prezentul titlu prin utilizarea propriilor estimări ale LGD nu sunt obligate să aplice dispoziţiile prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat.