Secţiunea 4 - Calculul efectelor diminuării riscului de credit - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 4:Calculul efectelor diminuării riscului de credit
SUBSECŢIUNEA 1:Protecţia finanţată a creditului
Art. 218: Instrumente de tip credit linked note
Investiţiile în instrumente de tip credit linked note emise de instituţia creditoare pot fi tratate drept garanţii reale sub formă de numerar în scopul calculării efectului protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu prezenta subsecţiune, cu condiţia ca instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note să se califice drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă. Pentru a stabili dacă instrumentul de tip credit default swap inclus în instrumentul de tip credit linked note se califică drept protecţie nefinanţată a creditului eligibilă, instituţia poate considera condiţia prevăzută la articolul 194 alineatul (6) litera (c) ca fiind îndeplinită.
Art. 219: Compensarea bilanţieră
Împrumuturile contractate şi depozitele constituite la instituţia creditoare care fac obiectul compensării bilanţiere sunt tratate de către instituţia respectivă drept garanţii reale sub formă de numerar în scopul calculării efectului protecţiei finanţate a creditului pentru împrumuturile şi depozitele instituţiei creditoare care fac obiectul compensării bilanţiere.
Art. 220: Utilizarea abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate în cazul acordurilor-cadru de compensare
(1)Instituţiile care calculează «valoarea ajustată integral a expunerii» (E *) pentru expunerile care fac obiectul unui acord-cadru de compensare eligibil care acoperă operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital calculează ajustările de volatilitate pe care trebuie să le aplice utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la articolele 223-227 pentru metoda extinsă a garanţiilor financiare.
(2)În vederea calculării E*, instituţiile procedează astfel:
a)calculează poziţia netă în fiecare grup de titluri sau în fiecare tip de marfă prin deducerea cuantumului de la punctul (ii) din cuantumul de la punctul (i):
(i)valoarea totală a unui grup de titluri sau de mărfuri de acelaşi tip, date cu împrumut, vândute sau furnizate în cadrul acordului-cadru de compensare;
(ii)valoarea totală a unui grup de titluri sau de mărfuri de acelaşi tip, luate cu împrumut, achiziţionate sau primite în cadrul acordului-cadru de compensare;
b)calculează poziţia netă în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului-cadru de compensare, prin deducerea cuantumului de la punctul (ii) din cuantumul de la punctul (i):
(i)suma dintre valoarea totală a titlurilor denominate în această monedă date cu împrumut, vândute sau furnizate în cadrul acordului-cadru de compensare şi cuantumul numerarului în moneda respectivă dat cu împrumut sau transferat în cadrul acordului respectiv;
(ii)suma dintre valoarea totală a titlurilor denominate în această monedă luate cu împrumut, achiziţionate sau primite în cadrul acordului-cadru de compensare şi cuantumul numerarului în moneda respectivă luat cu împrumut sau primit în cadrul acordului respectiv;
c)aplică valoarea ajustării de volatilitate sau, dacă este cazul, valoarea absolută a ajustării de volatilitate adecvate pentru un anumit grup de titluri de valoare sau pentru un anumit tip de mărfuri, valorii absolute a poziţiei nete pozitive sau negative pe titlurile din grupul respectiv de titluri de valoare sau pe mărfurile din acel tip de mărfuri;
d)aplică ajustarea de volatilitate corespunzătoare riscului cursului de schimb (fx) poziţiei nete pozitive sau negative în fiecare monedă, alta decât moneda de decontare a acordului - cadru de compensare.
(3)Instituţiile calculează E * conform următoarei formule:
.
unde:
i | = indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt date cu împrumut, vândute cu acordul de a răscumpăra sau furnizate de instituţie contrapărţii; |
j | = indicele care desemnează toate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar separate din cadrul acordului care sunt luate cu împrumut, achiziţionate cu acordul de a revinde sau deţinute de instituţie; |
k | = indicele care desemnează toate monedele separate în care sunt denominate titlurile de valoare, mărfurile sau poziţiile în numerar din cadrul acordului; |
Ei | = valoarea expunerii pentru un anumit titlu de valoare, o anumită marfă sau o anumită poziţie în numerar i, care este dat(ă) cu împrumut, vândut(ă) cu un acord de răscumpărare sau furnizat(ă) contrapărţii în cadrul acordului, valoare care s-ar aplica în lipsa unei protecţii a creditului în cazul în care instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 2 sau 3, după caz; |
Cj | = valoarea unui anumit titlu de valoare, a unei anumite mărfuri sau a unei anumite poziţii în numerar j, care este luat(ă) cu împrumut, achiziţionat(ă) cu un acord de revânzare sau deţinut(ă) de instituţie în cadrul acordului; |
| = poziţia netă (pozitivă sau negativă) într-o monedă dată k, alta decât moneda de decontare a acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b); |
| = ajustarea de volatilitate corespunzătoare cursului de schimb aferent monedei k; |
Enet | = expunerea netă a acordului, calculată după cum urmează: |
unde:
l | = indicele care desemnează toate grupurile distincte de aceleaşi titluri de valoare şi toate tipurile distincte de aceleaşi mărfuri din cadrul acordului; |
| = poziţia netă (pozitivă sau negativă) pe un anumit grup de titluri de valoare l sau pe un anumit tip de mărfuri l, din cadrul acordului, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a); |
| = ajustarea de volatilitate corespunzătoare unui anumit grup de titluri de valoare l sau unui anumit tip de mărfuri l, stabilită în conformitate cu alineatul (2) litera (c); semnul
(a) semn pozitiv în cazul în care grupul de titluri de valoare l este dat cu împrumut, vândut cu un acord de răscumpărare sau tranzacţionat într-un mod similar cu darea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord repo; (b) semn negativ în cazul în care grupul de titluri de valoare l este luat cu împrumut, achiziţionat cu un acord de revânzare sau tranzacţionat într-un mod similar cu luarea cu împrumut de titluri de valoare sau cu un acord reverse repo; |
N | = numărul total de grupuri distincte de aceleaşi titluri de valoare şi de tipuri distincte de aceleaşi mărfuri din cadrul acordului; în scopul acestui calcul, nu se iau în considerare grupurile şi tipurile
pentru care
este mai mică decât
; |
Ebrut | = expunerea brută a acordului, calculată după cum urmează: |
se stabileşte după cum urmează:
.(4)În vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru tranzacţiile de răscumpărare, sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, acoperite de acorduri - cadru de compensare, instituţiile utilizează E*, calculată în conformitate cu alineatul (3), ca valoare a expunerii faţă de contraparte, care rezultă din tranzacţiile ce fac obiectul acordului-cadru de compensare, în sensul articolului 113 în cadrul abordării standardizate, sau al capitolului 3 în cadrul abordării IRB.
(5)În sensul alineatelor (2) şi (3), «grup de titluri» înseamnă titlurile care sunt emise de aceeaşi entitate, au aceeaşi dată de emitere şi aceeaşi scadenţă şi sunt supuse aceloraşi termeni şi condiţii şi aceloraşi perioade de deţinere indicate la articolul 224 sau la articolul 225, după caz.
Art. 221: Utilizarea abordării bazate pe modele interne în cazul acordurilor-cadru de compensare
(1)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare sau pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, altele decât tranzacţiile cu instrumente financiare derivate acoperite de un acord-cadru de compensare eligibil care îndeplineşte cerinţele prevăzute în capitolul 6 secţiunea 7, o instituţie poate calcula valoarea ajustată integral a expunerii (E *) acordului utilizând abordarea bazată pe modele interne, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la alineatul (2).
(2)O instituţie poate utiliza abordarea bazată pe modele interne dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)instituţia utilizează această abordare numai pentru expunerile pentru care cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor sunt calculate conform abordării IRB prevăzute în capitolul 3;
b)instituţia primeşte aprobarea de a utiliza această abordare din partea autorităţii sale competente.
(3)O instituţie care utilizează o abordare bazată pe modele interne utilizează această abordare pentru toate contrapărţile şi titlurile de valoare, cu excepţia portofoliilor nesemnificative, pentru care poate utiliza abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate prevăzută la articolul 220.
(4)Autorităţile competente permit unei instituţii să utilizeze o abordare bazată pe modele interne numai dacă au dovezi satisfăcătoare ale faptului că sistemul folosit de instituţie pentru gestionarea riscurilor decurgând din tranzacţiile acoperite de acordul-cadru de compensare este solid din punct de vedere conceptual şi aplicat corect şi dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe calitative:
a)modelul intern de măsurare a riscurilor utilizat pentru calcularea volatilităţii potenţiale a preţurilor tranzacţiilor este strâns integrat în procesul zilnic de gestionare a riscurilor şi serveşte drept bază pentru raportarea expunerilor la risc către conducerea superioară a instituţiei;
b)instituţia dispune de o unitate de control al riscurilor care îndeplineşte toate cerinţele următoare:
(i)este independentă de unităţile care derulează tranzacţii şi raportează direct conducerii superioare;
(ii)răspunde de conceperea şi implementarea sistemului de gestionare a riscurilor al instituţiei;
(iii)elaborează şi analizează rapoarte zilnice cu privire la rezultatele modelului de măsurare a riscurilor şi la măsurile adecvate care trebuie luate în privinţa limitelor poziţiilor;
c)rapoartele zilnice elaborate de unitatea de control al riscurilor sunt analizate de către un nivel al conducerii care are suficientă autoritate pentru a impune reduceri ale poziţiilor luate şi ale expunerii globale la risc;
d)instituţia dispune, în cadrul unităţii de control al riscurilor, de suficient personal competent pentru utilizarea modelelor sofisticate;
e)instituţia a stabilit proceduri pentru monitorizarea şi asigurarea respectării unui set formalizat de politici şi controale interne privind funcţionarea generală a sistemului de măsurare a riscurilor;
f)modelele instituţiei au un istoric care arată o acurateţe rezonabilă în măsurarea riscurilor, demonstrată prin testarea ulterioară a rezultatelor acestora, pentru care se utilizează date aferente cel puţin unui an;
g)instituţia desfăşoară în mod frecvent un program riguros de simulare de criză, iar rezultatele acestor teste sunt examinate de către conducerea superioară şi se reflectă în politicile şi în limitele pe care aceasta le stabileşte;
h)instituţia efectuează, în cadrul procesului său periodic de audit intern, o reexaminare independentă a sistemului de măsurare a riscurilor. Această reexaminare include atât activitatea unităţilor care derulează tranzacţii, cât şi pe cea a unităţii independente de control al riscurilor;
i)instituţia efectuează o reexaminare a sistemului său de gestionare a riscurilor, cel puţin o dată pe an;
j)modelul intern îndeplineşte cerinţele stabilite la articolul 292 alineatele (8) şi (9) şi la articolul 294.
(5)Modelul intern de măsurare a riscurilor al unei instituţii trebuie să cuprindă un număr suficient de factori de risc pentru a reflecta toate riscurile de preţ semnificative.
O instituţie poate utiliza corelaţii empirice în cadrul categoriilor de risc şi între categoriile de risc, dacă sistemul său de măsurare a corelaţiilor este solid şi este aplicat corect.
(6)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne calculează E* conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Ei = valoarea expunerii pentru fiecare expunere separată i din cadrul acordului, care s-ar aplica în lipsa protecţiei creditului, în cazul în care instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate sau în cazul în care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB;
Ci = valoarea titlurilor luate cu împrumut, achiziţionate sau primite sau numerarul luat cu împrumut sau primit pentru fiecare astfel de expunere i.
La calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pe baza modelelor interne, instituţiile trebuie să utilizeze rezultatul modelului pentru ziua lucrătoare precedentă.
(7)Calculul variaţiei potenţiale a valorii menţionată la alineatul (6) trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:
a)să fie efectuat cel puţin zilnic;
b)să se bazeze pe un interval de încredere unilateral de 99 de centile;
c)să se bazeze pe o perioadă de deţinere echivalentă cu 5 zile, cu excepţia cazului altor tranzacţii decât tranzacţiile de răscumpărare de titluri, sau operaţiunile de dare sau luare de titluri cu împrumut, pentru care trebuie utilizată o perioadă de deţinere echivalentă cu 10 zile;
d)să se bazeze pe o perioadă de observare istorică efectivă de cel puţin un an, cu excepţia cazului în care o creştere semnificativă a volatilităţii preţurilor justifică o perioadă de observare mai scurtă;
e)setul de date utilizat pentru calcul să fie actualizat la fiecare trei luni.
Dacă o instituţie are o tranzacţie de răscumpărare, o operaţiune de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut sau o tranzacţie de creditare în marjă, ori altă tranzacţie ori set de compensare similare, care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 285 alineatele (2), (3) şi (4), perioada minimă de deţinere trebuie să fie aliniată cu perioada de risc de marjă care s-ar aplica în conformitate cu aceste alineate, în coroborare cu articolul 285 alineatul (5).
(8)[textul din Art. 221, alin. (8) din partea III, titlul II, capitolul 4, sectiunea 4, subsectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 127., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:
a)ce anume reprezintă un portofoliu nesemnificativ în sensul alineatului (3);
b)criteriile după care se determină dacă un model intern este solid şi este aplicat corect în sensul alineatelor (4) şi (5) şi al acordurilor-cadru de compensare.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2015.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 222: Metoda simplă a garanţiilor financiare
(1)Instituţiile pot utiliza metoda simplă a garanţiilor financiare numai în cazul în care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate. Instituţiile nu trebuie să utilizeze atât metoda simplă a garanţiilor financiare, cât şi metoda extinsă a garanţiilor financiare, decât pentru scopurile articolului 148 alineatul (1) şi ale articolului 150 alineatul (1). Instituţiile nu trebuie să utilizeze această excepţie în mod selectiv, pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii sau pentru a efectua un arbitraj de reglementare.
(2)Conform metodei simple a garanţiilor financiare, instituţiile atribuie unei garanţii financiare eligibile o valoare egală cu valoarea sa de piaţă, determinată în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) litera (d).
(3)Instituţiile atribuie acelor părţi din valorile expunerilor care sunt garantate cu valoarea de piaţă a garanţiei financiare eligibile ponderea de risc pe care ar atribui-o în temeiul capitolului 2 dacă instituţia creditoare ar avea o expunere directă faţă de instrumentul care constituie garanţia reală. În acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului, şi nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2).
(4)Instituţiile atribuie o pondere de risc de 0 % părţii garantate a expunerii provenind din tranzacţii de răscumpărare şi din operaţiuni de dare sau luare de titluri cu împrumut care îndeplineşte criteriile prevăzute la articolul 227. În cazul în care contrapartea cu care s-a efectuat tranzacţia nu este un participant principal pe piaţă, instituţiile atribuie o pondere de risc de 10 %.
(5)Instituţiile atribuie o pondere de risc de 0 %, în limita acoperirii cu garanţii reale, valorilor expunerilor determinate în temeiul capitolului 6 pentru instrumentele financiare derivate enumerate în anexa II şi supuse unei marcări zilnice la piaţă, care sunt garantate cu numerar sau cu instrumente asimilate numerarului, dacă nu există nicio neconcordanţă de monede.
Instituţiile atribuie o pondere de risc de 10 %, în limita acoperirii cu garanţii reale, valorilor expunerilor provenind din astfel de tranzacţii garantate cu titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale, cărora le este atribuită o pondere de risc de 0 % în temeiul capitolului 2.
(6)În cazul altor tranzacţii decât cele menţionate la alineatele (4) şi (5), instituţiile pot atribui o pondere de risc de 0 % dacă expunerea şi garanţia reală sunt denominate în aceeaşi monedă şi dacă este îndeplinită una din condiţiile următoare:
a)garanţia reală este constituită sub formă de depozit în numerar sau de instrument asimilat numerarului;
b)garanţia reală este constituită sub formă de titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale, care sunt eligibile pentru atribuirea unei ponderi de risc de 0 % în temeiul articolului 114 şi a căror valoare de piaţă a fost diminuată cu 20 %.
(7)În sensul alineatelor (5) şi (6), titlurile de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale includ:
a)titluri de datorie emise de administraţii regionale sau de autorităţi locale, dacă expunerile faţă de acestea se tratează ca expuneri faţă de administraţia centrală în a cărei jurisdicţie sunt stabilite, în conformitate cu articolul 115;
b)titluri de datorie emise de bănci de dezvoltare multilaterală, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 117 alineatul (2);
c)titluri de datorie emise de organizaţii internaţionale, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 118.
d)titluri de datorie emise de entităţi din sectorul public care se tratează ca expuneri faţă de administraţii centrale, în conformitate cu articolul 116 alineatul (4).
Art. 223: Metoda extinsă a garanţiilor financiare
(1)La evaluarea garanţiilor financiare în scopul aplicării metodei extinse a garanţiilor financiare, pentru a ţine seama de volatilitatea preţurilor, instituţiile trebuie să aplice ajustările de volatilitate valorii de piaţă a garanţiei reale, astfel cum se prevede la articolele 224-227.
În cazul în care garanţia reală şi expunerea-suport sunt denominate în monede diferite, instituţiile trebuie să adauge la ajustarea de volatilitate adecvată garanţiei reale în conformitate cu articolele 224-227 o ajustare care să reflecte volatilitatea monedei.
În cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extra-bursiere acoperite de acorduri de compensare recunoscute de autorităţile competente în temeiul capitolului 6, dacă există o neconcordanţă între moneda garanţiei reale şi moneda de decontare, instituţiile trebuie să aplice o ajustare de volatilitate care să reflecte volatilitatea monedei. Chiar dacă în tranzacţiile acoperite de acordul de compensare sunt implicate mai multe monede, instituţiile aplică o singură ajustare de volatilitate.
(2)Instituţiile calculează valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiei reale (CVA), pe care trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:
CVA = C x (1 - Hc - Hfx)
unde:
C = valoarea garanţiei reale;
HC = ajustarea de volatilitate adecvată garanţiei reale, calculată în conformitate cu articolele 224 şi 227;
Hfx = ajustarea de volatilitate adecvată neconcordanţei de monede, calculată în conformitate cu articolele 224 şi 227;
Instituţiile utilizează formula prevăzută de prezentul alineat la calculul valorii ajustate în funcţie de volatilitate a garanţiei reale pentru toate tranzacţiile, cu excepţia celor supuse acordurilor - cadru de compensare recunoscute, cărora li se aplică dispoziţiile articolelor 220 şi 221.
(3)Instituţiile calculează valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii (EVA), pe care trebuie să o ia în considerare, după cum urmează:
Eva = E x (1 + He)
unde:
E = valoarea expunerii, care ar fi determinată în conformitate cu capitolele 2 sau 3, după caz, dacă expunerea nu ar fi garantată;
HE = ajustarea de volatilitate adecvată expunerii, calculată în conformitate cu articolele 224 şi 227;
În cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere, instituţiile care utilizează metoda prevăzută în capitolul 6 secţiunea 6 calculează EVA după cum urmează:
EVA = E.
[textul din Art. 223, alin. (3) din partea III, titlul II, capitolul 4, sectiunea 4, subsectiunea 1 a fost abrogat la 28-iun-2021 de Art. 1, punctul 70., alin. (A) din Regulamentul 876/20-mai-2019]
(4)În vederea calculării valorii E menţionată la alineatul (3), se aplică următoarele:
a)în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este 100 % din valoarea elementului respectiv, şi nu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2);
b)pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, instituţiile îşi calculează valorile expunerilor utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b).
(5)Instituţiile calculează valoarea ajustată integral a expunerii (E*), ţinând seama atât de volatilitate, cât şi de efectele de diminuare a riscului ale garanţiei reale, după cum urmează:
E* = max {0, Eva - Cvam}
unde:
EVA = valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a expunerii, astfel cum a fost calculată la alineatul (3);
CVAM = CVA ajustată suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe, în conformitate cu dispoziţiile din secţiunea 5;
În cazul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere, instituţiile care utilizează metodele prevăzute în capitolul 6 secţiunile 3, 4 şi 5 ţin seama de efectele de diminuare a riscului ale garanţiilor reale în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în capitolul 6 secţiunile 3, 4 şi 5, după caz.
(6)Instituţiile calculează ajustările de volatilitate utilizând abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menţionată la articolele 224-227.
(7)În cazul în care garanţia reală constă într-un număr de elemente eligibile, instituţiile calculează ajustarea de volatilitate (H) după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
ai = proporţia corespunzătoare valorii unui element eligibil i în valoarea totală a garanţiei reale;
Hi = ajustarea de volatilitate aplicabilă elementului eligibil i.
Art. 224: Aplicarea în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare a ajustărilor de volatilitate reglementate
(1)Ajustările de volatilitate care trebuie aplicate de instituţii în cadrul abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate, presupunând că reevaluarea se efectuează zilnic, sunt prevăzute în tabelele 1- 4 din prezentul alineat.
AJUSTĂRI DE VOLATILITATE
Tabelul 1
Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorie | Scadenţa reziduală (m), exprimată în ani | Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) litera (b) | Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) literele (c) şi (d) | Ajustările de volatilitate pentru poziţiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 197 alineatul (1) litera (h) | ||||||
Perioadă de deţinere de 20 de zile (%) | Perioadă de deţinere de 10 zile (%) | Perioadă de deţinere de 5 zile (%) | Perioadă de deţinere de 20 de zile (%) | Perioadă de deţinere de 10 zile (%) | Perioadă de deţinere de 5 zile (%) | Perioadă de deţinere de 20 de zile (%) | Perioadă de deţinere de 10 zile (%) | Perioadă de deţinere de 5 zile (%) | ||
1 | m < = 1 | 0,707 | 0,5 | 0,354 | 1,414 | 1 | 0,707 | 2,828 | 2 | 1,414 |
1 < m < = 3 | 2,828 | 2 | 1,414 | 4,243 | 3 | 2,121 | 11,314 | 8 | 5,657 | |
3 < m < = 5 | 2,828 | 2 | 1,414 | 5,657 | 4 | 2,828 | 11,314 | 8 | 5,657 | |
5 < m < = 10 | 5,657 | 4 | 2,828 | 8,485 | 6 | 4,243 | 22,627 | 16 | 11,314 | |
m > 10 | 5,657 | 4 | 2,828 | 16,971 | 12 | 8,485 | 22,627 | 16 | 11,314 | |
2-3 | m < = 1 | 1,414 | 1 | 0,707 | 2,828 | 2 | 1,414 | 5,657 | 4 | 2,828 |
1 < m < = 3 | 4,243 | 3 | 2,121 | 5,657 | 4 | 2,828 | 16,971 | 12 | 8,485 | |
3 < m < = 5 | 4,243 | 3 | 2,121 | 8,485 | 6 | 4,243 | 16,971 | 12 | 8,485 | |
5 < m < = 10 | 8,485 | 6 | 4,243 | 16,971 | 12 | 8,485 | 33,941 | 24 | 16,971 | |
m > 10 | 8,485 | 6 | 4,243 | 28,284 | 20 | 14,142 | 33,941 | 24 | 16,971 | |
4 | toţi | 21,213 | 15 | 10,607 | nu se aplică | nu se aplică | nu se aplică | nu se aplică | nu se aplică | nu se aplică |
Tabelul 2
Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea de credit pentru titlul de datorie pe termen scurt | Scadenţa reziduală (m), exprimată în ani | Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) litera (b) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt | Ajustările de volatilitate pentru titlurile de datorie emise de entităţile menţionate la articolul 197 alineatul (1) literele (c) şi (d) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt | Ajustările de volatilitate pentru poziţiile din securitizare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 197 alineatul (1) litera (h) pentru care s-au efectuat evaluări de credit pe termen scurt | ||||||
Perioadă de deţinere de 20 de zile (%) | Perioadă de deţinere de 10 zile (%) | Perioadă de deţinere de 5 zile (%) | Perioadă de deţinere de 20 de zile (%) | Perioadă de deţinere de 10 zile (%) | Perioadă de deţinere de 5 zile (%) | Perioadă de deţinere de 20 de zile (%) | Perioadă de deţinere de 10 zile (%) | Perioadă de deţinere de 5 zile (%) | ||
1 | 0,707 | 0,5 | 0,354 | 1,414 | 1 | 0,707 | 2,828 | 2 | 1,414 | |
2-3 | 1,414 | 1 | 0,707 | 2,828 | 2 | 1,414 | 5,657 | 4 | 2,828 | |
Tabelul 3 Alte tipuri de garanţii reale sau de expuneri
Perioadă de deţinere de 20 de zile (%) | Perioadă de deţinere de 10 zile (%) | Perioadă de deţinere de 5 zile (%) | |
Titluri de capital incluse într-un indice principal, obligaţiuni convertibile incluse într-un indice principal | 28,284 | 20 | 14,142 |
Alte titluri de capital sau obligaţiuni convertibile cotate la o bursă recunoscută | 42,426 | 30 | 21,213 |
Numerar | 0 | 0 | 0 |
Aur lingouri | 28,284 | 20 | 14,142 |
Tabelul 4 Ajustarea de volatilitate pentru neconcordanţa de monede (Hfx)
Perioadă de deţinere de 20 de zile (%) | Perioadă de deţinere de 10 zile (%) | Perioadă de deţinere de 5 zile (%) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
11,314 | 8 | 5,657 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
(2)Calcularea ajustărilor de volatilitate în conformitate cu alineatul (1) este supusă următoarelor condiţii:
a)pentru tranzacţiile de creditare garantate, perioada de deţinere este de 20 de zile lucrătoare;
b)pentru tranzacţiile de răscumpărare, cu excepţia măsurii în care acestea implică transferul de mărfuri sau de drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra mărfurilor, şi pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri cu împrumut, perioada de deţinere este de 5 zile lucrătoare;
c)pentru alte operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, perioada de deţinere este de 10 zile lucrătoare.
Dacă o instituţie are o tranzacţie sau un set de compensare care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 285 alineatele (2), (3) şi (4), perioada minimă de deţinere trebuie aliniată cu perioada de risc de marjă care s-ar aplica în conformitate cu aceste alineate.
(3)Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată o evaluare a creditului pentru un titlu de datorie, menţionat în tabelele 1 - 4 de la alineatul (1) şi la alineatele (4)-(6), este nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului de către ABE în temeiul capitolului 2.
În vederea determinării nivelului de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de datorie, menţionat la primul paragraf, se aplică, de asemenea, articolul 197 alineatul (7).
(4)Pentru titlurile neeligibile sau mărfurile date cu împrumut sau vândute în cadrul tranzacţiilor de răscumpărare sau al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, ajustarea de volatilitate este aceeaşi ca şi pentru titlurile de capital neincluse în indicele principal dar cotate la o bursă recunoscută.
(5)Pentru unităţile eligibile deţinute în OPC, ajustarea de volatilitate este media ponderată a ajustărilor de volatilitate care s-ar aplica activelor în care a investit fondul, având în vedere perioada de deţinere a tranzacţiei specificată la alineatul (2).
Dacă instituţia nu are cunoştinţă de activele în care a investit fondul, ajustarea de volatilitate este cea mai mare ajustare de volatilitate care s-ar aplica unui activ în care fondul are dreptul să investească.
(6)Pentru titlurile de datorie care nu beneficiază de rating emise de instituţii sau firme de investiţii şi care satisfac criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 197 alineatul (4), ajustarea de volatilitate este aceeaşi ca şi pentru titlurile emise de instituţii sau de societăţi având o evaluare externă a creditului asociată cu nivelul 2 sau 3 de calitate a creditului.
Art. 225:
[textul din Art. 225 din partea III, titlul II, capitolul 4, sectiunea 4, subsectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 131. din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 226: Majorarea ajustărilor de volatilitate în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare 
Ajustările de volatilitate stabilite la articolul 224 sunt cele pe care o instituţie le aplică dacă efectuează o reevaluare zilnică. Dacă frecvenţa reevaluării este mai scăzută, instituţiile aplică ajustări de volatilitate mai mari. Acestea se calculează prin majorarea ajustărilor de volatilitate corespunzătoare efectuării unei reevaluări zilnice, utilizând următoarea formulă a rădăcinii pătrate a raportului perioadelor de deţinere:
unde:
H | = ajustarea de volatilitate care trebuie aplicată; | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
HM | = ajustarea de volatilitate corespunzătoare efectuării unei reevaluări zilnice; | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
NR | = numărul efectiv de zile lucrătoare dintre reevaluări; | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
TM | = perioada de deţinere pentru tipul de tranzacţie în cauză. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Art. 227: Condiţii de aplicare a unei ajustări de volatilitate de 0 % în cadrul metodei extinse a garanţiilor financiare
(1)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe ajustări de volatilitate reglementate menţionată la articolul 224 pot aplica, în cazul tranzacţiilor de răscumpărare şi al operaţiunilor de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare, o ajustare de volatilitate de 0 % în locul ajustărilor de volatilitate calculate în conformitate cu articolele 224 şi 226, cu condiţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(h) de la prezentul articol. Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne prevăzută la articolul 221 nu utilizează tratamentul stabilit în prezentul articol.
(2)Instituţiile pot aplica o ajustare de volatilitate de 0 %, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)atât expunerea, cât şi garanţia reală constau în numerar sau titluri de datorie emise de administraţii centrale sau de bănci centrale, în sensul articolului 197 alineatul (1) litera (b), şi eligibile pentru atribuirea unei ponderi de risc de 0 % în temeiul capitolului 2;
b)atât expunerea, cât şi garanţia reală sunt denominate în aceeaşi monedă;
c)fie scadenţa tranzacţiei nu depăşeşte o zi, fie atât expunerea, cât şi garanţia reală sunt marcate zilnic la piaţă sau fac obiectul ajustării zilnice a marjei;
d)perioada dintre ultima marcare la piaţă, anterioară unui eşec al contrapărţii de a reface marja, şi momentul lichidării garanţiei reale nu depăşeşte patru zile lucrătoare;
e)tranzacţia este decontată în cadrul unui sistem de decontare adecvat pentru tipul de tranzacţie respectiv;
f)documentaţia privind acordul sau tranzacţia este documentaţia standard utilizată pe piaţă pentru tranzacţii de răscumpărare sau pentru operaţiuni de dare sau luare de titluri cu împrumut, pentru titlurile respective;
g)tranzacţia este guvernată de clauze care prevăd posibilitatea rezilierii sale imediate, în cazul în care contrapartea nu respectă obligaţia de a livra numerar sau titluri ori de a da curs apelului în marjă, sau nu îndeplineşte alte obligaţii;
h)contrapartea este considerată de către autorităţile competente un participant principal pe piaţă.
(3)Participanţii principali pe piaţă menţionaţi la alineatul (2) litera (h) includ următoarele entităţi:
a)entităţile menţionate la articolul 193 alineatul (1) litera (b), dacă expunerilor faţă de acestea li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul capitolului 2;
b)instituţii;
b1)firme de investiţii;
c)alte întreprinderi financiare în sensul articolului 13 punctul 25 literele (b) şi (d) din Directiva 2009/138/CE, dacă expunerilor faţă de acestea li se atribuie o pondere de risc de 20 % conform abordării standardizate, sau întreprinderi care, în cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate conform abordării IRB, nu au o evaluare a creditului efectuată de o ECAI recunoscută şi sunt evaluate intern de către instituţie.
d)OPC reglementate, supuse cerinţelor privind capitalul sau efectul de levier;
e)fonduri de pensii reglementate;
f)organisme de compensare recunoscute.
Art. 228: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda extinsă a garanţiilor financiare pentru expunerile tratate conform abordării standardizate
În cadrul abordării standardizate, instituţiile utilizează valoarea E * calculată în conformitate cu articolul 223 alineatul (5) ca valoare a expunerii în scopul articolului 113. În cazul elementelor extrabilanţiere menţionate în anexa I, instituţiile utilizează E * ca valoarea la care se aplică procentele indicate la articolul 111 alineatul (2) pentru a obţine valoarea expunerii.
Art. 229: Principii de evaluare pentru garanţiile reale eligibile, altele decât garanţiile financiare
(1)Evaluarea bunurilor imobile trebuie să îndeplinească toate cerinţele următoare:
a)valoarea este evaluată independent de procesul desfăşurat de instituţie pentru realizarea achiziţiei ipotecare, de procesarea creditului şi de procesul de luare a deciziei în ceea ce priveşte creditul, de către un evaluator independent care deţine calificările, capacitatea şi experienţa necesare pentru a efectua o evaluare;
b)valoarea este evaluată pe baza unor criterii de evaluare prudente, care îndeplinesc toate cerinţele următoare:
(i)valoarea nu ţine seama de aşteptările de creştere a preţului;
(ii)valoarea este ajustată pentru a ţine seama de potenţialul ca valoarea de piaţă curentă să fie cu mult peste valoarea care ar fi sustenabilă pe durata împrumutului;
c)valoarea este documentată într-un mod transparent şi clar;
d)valoarea nu este mai mare decât o valoare de piaţă a bunului imobil, în cazul în care poate fi determinată o astfel de valoare de piaţă;
e)în cazul reevaluării bunului imobil, valoarea acestuia nu poate să depăşească valoarea medie determinată pentru bunul respectiv, sau pentru un bun imobil comparabil în ultimii şase ani în cazul bunurilor imobile locative ori opt ani în cazul bunurilor imobile comerciale, sau valoarea în momentul iniţierii, optându-se pentru valoarea mai mare dintre cele două.
În scopul calculării valorii medii, instituţiile iau în considerare media valorilor bunului imobil observate la intervale egale, iar perioada de referinţă include cel puţin trei puncte de date.
În scopul calculării valorii medii, instituţiile pot utiliza rezultatele monitorizării valorilor bunului imobil în conformitate cu articolul 208 alineatul (3). Valoarea bunului imobil poate depăşi valoarea medie respectivă sau valoarea în momentul iniţierii, după caz, în cazul modificărilor aduse bunului care îi sporesc fără echivoc valoarea, cum ar fi îmbunătăţirea performanţei energetice sau îmbunătăţirea rezilienţei, a protecţiei şi a adaptării la riscurile fizice ale clădirii sau ale unităţii locative. Valoarea bunului imobil nu poate fi reevaluată în sens crescător dacă instituţiile nu au suficiente date pentru a calcula valoarea medie, cu excepţia cazului în care creşterea valorii se bazează pe modificări care sporesc fără echivoc valoarea bunului imobil.
Evaluarea bunurilor imobile ţine seama de eventualele creanţe anterioare asupra bunurilor imobile, cu excepţia cazului în care o creanţă anterioară este luată în considerare la calcularea cuantumului brut al expunerii în temeiul articolului 124 alineatul (6) litera (c) sau ca factor ce reduce cuantumul de 55 % din valoarea bunului imobil în temeiul articolului 125 alineatul (1) sau 126 alineatul (1), şi reflectă, după caz, rezultatele monitorizării impuse în temeiul articolului 208 alineatul (3).
(2)În cazul creanţelor, valoarea acestora reprezintă cuantumul de încasat.
(3)Instituţiile trebuie să evalueze garanţiile reale corporale, altele decât proprietăţile imobiliare, la valoarea de piaţă a acestora. În sensul prezentului articol, valoarea de piaţă reprezintă suma estimată pentru care bunul respectiv ar putea fi schimbat la data evaluării între un cumpărător interesat şi un vânzător interesat, în cadrul unei tranzacţii încheiate în condiţii de concurenţă deplină.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criteriile şi factorii care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea termenului «bun imobil comparabil», astfel cum este menţionat la alineatul (1) litera (e).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2027.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 230: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o expunere cu o protecţie finanţată a creditului eligibilă în cadrul abordării IRB
(1)În cadrul abordării IRB, cu excepţia expunerilor care intră sub incidenţa articolului 220, instituţiile utilizează pierderea în caz de nerambursare efectivă (LGD *) ca LGD în sensul capitolului 3 pentru a recunoaşte protecţia finanţată a creditului eligibilă în temeiul prezentului capitol. Instituţiile calculează LGD * după cum urmează:
unde:
E | = valoarea expunerii înainte de a se lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului; pentru o expunere garantată cu o garanţie financiară eligibilă în conformitate cu prezentul capitol, cuantumul respectiv se calculează în conformitate cu articolul 223 alineatul (3); în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie, cuantumul respectiv este egal cu numerarul dat cu împrumut sau cu titlurile de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie; în cazul titlurilor de valoare date cu împrumut sau furnizate drept garanţie, valoarea expunerii se majorează prin aplicarea ajustării de volatilitate (HE) în conformitate cu articolele 223-227; |
ES | = valoarea curentă a protecţiei finanţate a creditului primite după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile tipului respectiv de protecţie finanţată a creditului (HC) şi a ajustării de volatilitate pentru neconcordanţele de monede (Hfx) dintre expunere şi protecţia finanţată a creditului, în conformitate cu alineatele (2) şi (3); ES se plafonează la următoarea valoare: E |
EU | = E |
LGDU | = LGD aplicabilă pentru o expunere negarantată, astfel cum se prevede la articolul 161 alineatul (1); |
LGDS | = LGD aplicabilă expunerilor garantate de tipul de FCP eligibilă utilizată în tranzacţie, astfel cum se specifică la alineatul (2) tabelul 1. |
(1+HE);
(1+HE) - ES;(2)În tabelul 1 se specifică valorile LGDS şi Hc aplicabile în formula stabilită la alineatul (1).
Tabelul 1
Tipul de FCP | LGDS | Ajustarea de volatilitate (Hc) |
Garanţii financiare | 0 % | Ajustarea de volatilitate Hc stabilită la articolele 224-227 |
Creanţe | 20 % | 40 % |
Bunuri imobile locative şi comerciale | 20 % | 40 % |
Alte garanţii reale corporale | 25 % | 40 % |
Protecţie finanţată a creditului neeligibilă | nu se aplică | 100 % |
(3)În cazul în care o protecţie finanţată a creditului eligibilă este denominată într-o monedă diferită de cea a expunerii, ajustarea de volatilitate pentru neconcordanţa de monede (Hfx) este aceeaşi cu cea care se aplică în temeiul articolelor 224-227.
(4)Ca alternativă la tratamentul prevăzut la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol şi sub rezerva articolului 124 alineatul (9), instituţiile pot atribui o pondere de risc de 50 % pentru partea din expunere care este, în limitele stabilite la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf şi, respectiv, la articolul 126 alineatul (1) primul paragraf, garantată integral cu bunuri imobile locative sau comerciale situate pe teritoriul unui stat membru, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la articolul 199 alineatul (3) sau (4).
(5)Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile IRB care intră sub incidenţa articolului 220, instituţiile utilizează E * în conformitate cu articolul 220 alineatul (4) şi LGD pentru expunerile negarantate, astfel cum se prevede la articolul 161 alineatul (1) literele (a), (aa) şi (b).
Art. 231: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în cazul portofoliilor de protecţii finanţate ale creditului eligibile pentru o expunere tratată conform abordării IRB 
Instituţiile care au obţinut mai multe tipuri de protecţie finanţată a creditului pot, pentru expunerile tratate conform abordării IRB, să aplice formula prevăzută la articolul 230 în mod secvenţial pentru fiecare tip de garanţie reală. În acest scop, după fiecare etapă de recunoaştere a unui tip de FCP, instituţiile reduc valoarea expunerii negarantate rămase (EU) cu valoarea ajustată a garanţiei reale (ES) recunoscute în etapa respectivă. În conformitate cu articolul 230 alineatul (1), totalul ES pentru toate tipurile de protecţie finanţată a creditului este plafonat la valoarea E
(1+HE), având ca rezultat următoarea formulă:
(1+HE), având ca rezultat următoarea formulă:unde:
LGDS,i | = LGD aplicabilă FCP i, astfel cum se specifică la articolul 230 alineatul (2); | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
ES,i | = valoarea curentă a FCP i primită după aplicarea ajustării de volatilitate aplicabile pentru tipul de protecţie finanţată a creditului (Hc) în temeiul articolului 230 alineatul (2). | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Art. 232: Alte tipuri de protecţie finanţată a creditului
(1)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 212 alineatul (1), depozitele în numerar constituite la o instituţie terţă sau instrumentele asimilate numerarului deţinute de o instituţie terţă în alt regim decât cel de custodie şi gajate în favoarea instituţiei creditoare pot fi tratate ca garanţie furnizată de instituţia terţă.
(2)Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 212 alineatul (2), instituţiile trebuie să aplice următorul tratament pentru partea din expunere garantată cu valoarea curentă de răscumpărare a poliţelor de asigurare de viaţă gajate în favoarea instituţiei creditoare:
a)dacă expunerea face obiectul abordării standardizate, aceasta trebuie ponderată la risc utilizând ponderile de risc specificate la alineatul (3);
b)dacă expunerea face obiectul abordării IRB dar nu şi al estimărilor proprii ale instituţiei cu privire la pierderea în caz de nerambursare, i se atribuie o pierdere în caz de nerambursare de 40 %.
În cazul unei neconcordanţe de monede, instituţiile trebuie să reducă valoarea curentă de răscumpărare în conformitate cu articolul 233 alineatul (3), valoarea protecţiei creditului fiind valoarea curentă de răscumpărare a poliţei de asigurare de viaţă.
(3)În sensul alineatului (2) litera (a), instituţiile atribuie următoarele ponderi de risc, pe baza ponderii de risc atribuite unei expuneri cu rang prioritar negarantată faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă:
a)o pondere de risc de 20 %, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă i se atribuie o pondere de risc de 20 %;
b)o pondere de risc de 35 %, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă i se atribuie o pondere de risc de 50 %;
b1)o pondere de risc de 52,5 %, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă i se atribuie o pondere de risc de 75 %;
c)o pondere de risc de 70 %, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă i se atribuie o pondere de risc de 100 %;
d)o pondere de risc de 150 %, dacă expunerii cu rang prioritar negarantate faţă de întreprinderea care furnizează asigurarea de viaţă i se atribuie o pondere de risc de 150%.
(4)Instituţiile pot trata instrumentele răscumpărate la cerere, care sunt eligibile în temeiul articolului 200 litera (c), drept garanţie furnizată de instituţia emitentă. Valoarea protecţiei creditului eligibile este următoarea:
a)dacă instrumentul va fi răscumpărat la valoarea sa nominală, valoarea protecţiei este această sumă;
b)dacă instrumentul va fi răscumpărat la preţul de piaţă, valoarea protecţiei este valoarea instrumentului evaluat în acelaşi mod ca titlurile de datorie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 197 alineatul (4).
SUBSECŢIUNEA 2:Protecţia nefinanţată a creditului
Art. 233: Evaluare
(1)În scopul calculării efectelor protecţiei nefinanţate a creditului în conformitate cu prezenta subsecţiune, valoarea protecţiei nefinanţate a creditului (G) este suma pe care furnizorul de protecţie s-a angajat să o plătească în cazul în care împrumutatul intră în stare de nerambursare sau nu plăteşte, ori dacă se produc alte evenimente de credit specificate.
(2)În cazul instrumentelor financiare derivate de credit care nu includ ca eveniment de credit restructurarea obligaţiei-suport, care implică scutirea sau amânarea plăţii principalului, a dobânzii sau a comisioanelor şi are ca rezultat un eveniment de pierdere din credit, se aplică următoarele:
a)dacă suma pe care furnizorul de protecţie s-a angajat să o plătească nu depăşeşte valoarea expunerii, instituţiile trebuie să reducă valoarea protecţiei creditului, calculată în conformitate cu alineatul (1), cu 40 %;
b)dacă suma pe care furnizorul de protecţie s-a angajat să o plătească depăşeşte valoarea expunerii, valoarea protecţiei creditului nu trebuie să fie mai mare de 60 % din valoarea expunerii.
(3)Dacă protecţia nefinanţată a creditului şi expunerea sunt denominate în monede diferite, instituţiile trebuie să reducă valoarea protecţiei creditului prin aplicarea unei ajustări de volatilitate după cum urmează:
G* = G*x (1 - Hfx)
unde:
G* = cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar,
G = cuantumul nominal al protecţiei creditului,
Hfx = ajustarea de volatilitate pentru orice neconcordanţă de monede între protecţia creditului şi obligaţia-suport, determinată în conformitate cu alineatul (4).
Dacă nu există neconcordanţă de monede, Hfx este egală cu zero.
(4)Instituţiile îşi bazează ajustările de volatilitate pentru orice neconcordanţă de monede pe o perioadă de deţinere de 10 zile lucrătoare, în ipoteza reevaluării zilnice, şi calculează ajustările respective conform abordării bazate pe ajustări de volatilitate reglementate, astfel cum se prevede la articolul 224. Instituţiile majorează ajustările de volatilitate în conformitate cu articolul 226.
Art. 234: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în cazul protecţiei parţiale şi al segmentării pe tranşe
Dacă o instituţie transferă în una sau mai multe tranşe o parte din riscul aferent unui credit, se aplică regulile stabilite la capitolul 5. Instituţiile pot considera că pragurile de semnificaţie pentru plăţi, sub care nu se fac plăţi în cazul producerii pierderilor, sunt echivalente cu poziţii păstrate care suportă primele pierderea şi dau naştere unui transfer de risc segmentat în tranşe.
Art. 235: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării standardizate
(1)În sensul articolului 113 alineatul (3), instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor cu protecţie nefinanţată a creditului în cazul cărora instituţiile respective aplică abordarea standardizată, indiferent de tratamentul expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, în conformitate cu următoarea formulă:
max{0, E - GA} 
r + GA 
g
r + GA gunde:
E | = valoarea expunerii calculată în conformitate cu articolul 111; în acest scop, valoarea expunerii unui element extrabilanţier menţionat în anexa I este egală cu 100 % din valoarea elementului, şi nu cu valoarea expunerii indicată la articolul 111 alineatul (2); | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
GA | = cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustat suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol; | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
r | = ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de debitor, specificată în capitolul 2; | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
g | = ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie, specificată în capitolul 2. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
(2)Dacă cuantumul protejat (GA) este mai mic decât expunerea (E), instituţiile pot aplica formula de la alineatul (1) numai dacă părţile protejate şi cele neprotejate ale expunerii au acelaşi rang.
(3)Instituţiile pot extinde tratamentul preferenţial prevăzut la articolul 114 alineatele (4) şi (7) la expunerile sau la părţile din expuneri garantate de administraţia centrală sau de banca centrală, ca şi cum expunerile respective ar fi expuneri directe faţă de administraţia centrală sau de banca centrală, cu condiţia ca astfel de expuneri directe să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 114 alineatul (4) sau (7), după caz.
Art. 235a: Calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării standardizate
(1)În cazul expunerilor cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3 şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate conform abordării standardizate, instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea formulă:
max{0, E - GA} 
r + GA 
g
r + GA gunde:
E | = valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secţiunea 5; în acest scop, instituţiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b); |
GA | = cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculat în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustat suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe, astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol; |
r | = ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de debitor, specificată în capitolul 3; |
g | = ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie, specificată în capitolul 2. |
(2)În cazul în care cuantumul protecţiei creditului (GA) este mai mic decât valoarea expunerii (E), instituţiile pot aplica formula de la alineatul (1) numai dacă părţile protejate şi cele neprotejate ale expunerii au acelaşi rang.
(3)Instituţiile pot extinde tratamentul preferenţial prevăzut la articolul 114 alineatele (4) şi (7) la expunerile sau la părţile din expuneri garantate de administraţia centrală sau de banca centrală, ca şi cum expunerile respective ar fi expuneri directe faţă de administraţia centrală sau de banca centrală, cu condiţia ca astfel de expuneri directe să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 114 alineatul (4) sau (7), după caz.
(4)Cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii este zero.
(5)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).
Art. 236: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB fără utilizarea estimărilor proprii ale LGD, iar expunerea directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB
(1)În cazul unei expuneri cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD, şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, instituţia determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) şi valoarea ajustată a protecţiei nefinanţate a creditului (GA).
(11)Instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie utilizând propriile estimări ale PD calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii şi cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD a furnizorului de protecţie şi LGD aplicabilă pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b) din prezentul articol. Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile pot ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.
(12)Instituţiile calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD specificată la alineatul (1a) din prezentul articol şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi, dacă este cazul, utilizează scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.
(13)Instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii care corespund celor prevăzute la articolul 153 alineatul (5) şi la articolul 158 alineatul (6).
(14)În pofida alineatului (1c) din prezentul articol, instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor garantate utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii utilizând PD, LGD aplicabilă unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 161 alineatul (1), în conformitate cu alineatul (1b) din prezentul articol, şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi, dacă este cazul, utilizează scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162. Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile pot ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.
(2)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).
(3)În sensul prezentului articol, (GA) este cuantumul protecţiei creditului ajustat în funcţie de riscul valutar (G *) calculată în conformitate cu articolul 233 alineatul (3) şi ajustată suplimentar pentru orice neconcordanţă de scadenţe astfel cum se prevede în secţiunea 5 din prezentul capitol. Valoarea expunerii (E) este valoarea expunerii determinată în conformitate cu capitolul 3 secţiunea 5. Instituţiile calculează valoarea expunerii pentru elementele extrabilanţiere, altele decât instrumentele financiare derivate tratate conform abordării IRB, utilizând un CCF de 100 % în locul CCF pe baza SA sau al CCF pe baza IRB prevăzuţi la articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b).
Art. 236a: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi al cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu metoda substituţiei atunci când expunerea garantată este tratată conform abordării IRB utilizându-se estimările proprii ale LGD, iar o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie este tratată conform abordării IRB
(1)În cazul unei expuneri cu protecţie nefinanţată a creditului pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3 utilizând propriile estimări ale LGD şi în cazul în care expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie sunt tratate în conformitate cu abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, însă fără utilizarea propriilor estimări ale LGD, instituţia determină partea garantată a expunerii ca fiind cea mai mică dintre valoarea expunerii (E) şi valoarea ajustată a protecţiei nefinanţate a creditului (GA), calculată în conformitate cu articolul 235a alineatul (1). Instituţia calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii şi cuantumul pierderii aşteptate pentru partea garantată a valorii expunerii utilizând PD, LGD şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi utilizează, dacă este cazul, scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.
(2)Instituţiile care aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, dar fără a utiliza propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie determină LGD în conformitate cu articolul 161 alineatul (1). Pentru expunerile subordonate şi protecţia nefinanţată a creditului nesubordonată, LGD care trebuie aplicată de către instituţii părţii garantate a valorii expunerii este LGD asociată creanţelor cu rang prioritar, iar instituţiile ar putea ţine seama de orice protecţie finanţată a creditului care garantează protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu prezentul capitol.
(3)Instituţiile care aplică abordarea IRB prevăzută în capitolul 3, utilizând propriile estimări ale LGD, expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie calculează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii-suport utilizând PD, LGD şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele utilizate pentru o expunere directă comparabilă faţă de furnizorul de protecţie şi utilizează, dacă este cazul, scadenţa (M) aferentă expunerii-suport, calculată în conformitate cu articolul 162.
(4)Instituţiile care aplică abordarea IRB expunerilor directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie utilizând metoda prevăzută la articolul 153 alineatul (5) utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată aplicabile părţii garantate a expunerii care corespund celor prevăzute la articolul 153 alineatul (5) şi la articolul 158 alineatul (6).
(5)Pentru orice parte negarantată a valorii expunerii (E), instituţiile utilizează ponderea de risc şi pierderea aşteptată corespunzătoare expunerii-suport. Pentru calculul prevăzut la articolul 159, instituţiile atribuie părţii negarantate a valorii expunerii orice ajustare generală sau specifică pentru riscul de credit sau orice ajustare de valoare suplimentară în conformitate cu articolul 34 legată de activităţile din afara portofoliului de tranzacţionare ale instituţiei sau orice altă reducere a fondurilor proprii legată de expunere, alta decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).