Capitolul 1 - Principii generale - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 1:Principii generale
Art. 107: Abordări ale riscului de credit
(1)Pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g), instituţiile aplică fie abordarea standardizată prevăzută în capitolul 2, fie, în cazul în care autorităţile competente o permit în conformitate cu articolul 143, abordarea bazată pe modele interne de rating prevăzută în capitolul 3.

(2)În cazul expunerilor din tranzacţii şi al contribuţiilor la fonduri de garantare pentru o contraparte centrală (CPC), instituţiile aplică tratamentul menţionat în capitolul 6 secţiunea 9 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g). În cazul tuturor celorlalte tipuri de expuneri faţă de o CPC, instituţiile tratează respectivele expuneri după cum urmează:
a)ca expuneri faţă de o instituţie, pentru alte tipuri de expuneri faţă de o CPC calificată;
b)ca expuneri faţă de o societate, pentru alte tipuri de expuneri faţă de o CPC necalificată.

(3)În sensul prezentului regulament, expunerile faţă de firme de investiţii din ţări terţe, instituţii de credit din ţări terţe şi burse din ţări terţe, precum şi expunerile faţă de instituţii financiare din ţări terţe care sunt autorizate şi supravegheate de autorităţi din ţări terţe şi care fac obiectul unor cerinţe prudenţiale comparabile cu cele aplicate instituţiilor în ceea ce priveşte soliditatea se tratează ca expuneri faţă de o instituţie numai dacă ţara terţă aplică entităţii respective cerinţe prudenţiale şi de supraveghere care sunt cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune.

(4)În sensul alineatului (3), Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică cerinţe de supraveghere prudenţială şi de reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să considere expunerile faţă de entităţile menţionate la alineatul (3) drept expuneri faţă de instituţii doar dacă autorităţile competente relevante au confirmat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru tratamentul respectiv înainte de 1 ianuarie 2014.
Art. 108: Utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit în cadrul abordării standardizate şi al abordării IRB pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei
(1)În cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea standardizată în temeiul capitolului 2 sau abordarea IRB în temeiul capitolului 3, fără a utiliza însă propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu capitolul 4 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopul calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d).
(2)În cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea IRB prin utilizarea propriilor estimări ale LGD în temeiul articolului 143, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei finanţate a creditului în conformitate cu capitolul 3 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopul calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d).
(3)În cazul în care o instituţie aplică abordarea IRB prin utilizarea propriilor estimări ale LGD în temeiul articolului 143 atât pentru expunerea iniţială, cât şi pentru expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei nefinanţate a creditului în conformitate cu capitolul 3 la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în scopurile articolului 92 alineatul (4) literele (a) şi (g) şi, după caz, a cuantumurilor pierderilor aşteptate în scopurile calculului menţionat la articolul 36 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 62 litera (d). În toate celelalte cazuri, în aceste scopuri, instituţia poate lua în considerare efectul protecţiei nefinanţate a creditului la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate în conformitate cu capitolul 4.
(4)Sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (5), instituţiile pot considera împrumuturile acordate persoanelor fizice drept expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative în loc să fie tratate ca expuneri garantate, în sensul titlului II capitolele 2, 3 şi 4, după caz, în cazul în care într-un stat membru au fost îndeplinite următoarele condiţii pentru respectivele împrumuturi:
a)majoritatea împrumuturilor acordate persoanelor fizice pentru achiziţionarea de bunuri imobile locative în statul membru respectiv nu sunt acordate sub forma juridică de ipotecă;
b)majoritatea împrumuturilor acordate persoanelor fizice pentru achiziţionarea de bunuri imobile locative în statul membru respectiv sunt garantate de un furnizor de protecţie cu o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată care corespunde nivelului 1 sau 2 de calitate a creditului, care este obligat să ramburseze integral împrumutul instituţiei în cazul în care debitorul iniţial intră în stare de nerambursare;
c)instituţia are dreptul legal de a constitui o ipotecă asupra bunului imobil locativ în cazul în care furnizorul de protecţie menţionat la litera (b) nu îşi îndeplineşte obligaţiile care derivă din garanţia oferită sau devine incapabil de a-şi îndeplini obligaţiile respective.
Autorităţile competente informează ABE atunci când condiţiile prevăzute la primul paragraf literele (a), (b) şi (c) din prezentul alineat sunt îndeplinite pe teritoriul naţional ale jurisdicţiei lor şi furnizează numele furnizorilor de protecţie eligibili pentru tratamentul respectiv care îndeplinesc condiţiile prevăzute la prezentul alineat şi la alineatul (5).
ABE publică lista tuturor acestor furnizori de protecţie eligibili pe site-ul său web şi o actualizează anual.
(5)În sensul alineatului (4), împrumuturile menţionate la alineatul respectiv pot fi tratate ca expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative, în loc să fie tratate ca expuneri garantate, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)în cazul unei expuneri tratate conform abordării standardizate, expunerea îndeplineşte toate cerinţele pentru a fi atribuită clasei de expuneri «expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile» din cadrul abordării standardizate, în temeiul articolelor 124 şi 125, cu excepţia faptului că instituţia care acordă împrumutul nu deţine o ipotecă asupra bunului imobil locativ;
b)în cazul unei expuneri tratate conform abordării IRB, expunerea îndeplineşte toate cerinţele pentru a fi atribuită clasei de expuneri «expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative» din cadrul abordării IRB menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctul (ii), cu excepţia faptului că instituţia care acordă împrumutul nu deţine o ipotecă asupra bunului imobil locativ;
c)la acordarea împrumutului nu există niciun drept de ipotecă asupra bunului imobil locativ, iar pentru împrumuturile acordate începând cu 1 ianuarie 2014 debitorul se angajează prin contract să nu acorde niciun drept de ipotecă fără acordul instituţiei care a acordat iniţial împrumutul;
d)furnizorul de protecţie este un furnizor de protecţie eligibil, astfel cum se menţionează la articolul 201, şi dispune de o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată care corespunde nivelului 1 sau 2 de calitate a creditului;
e)furnizorul de protecţie este o instituţie sau o entitate din sectorul financiar care face obiectul unor cerinţe de fonduri proprii comparabile cu cele aplicabile instituţiilor sau întreprinderilor de asigurare;
f)furnizorul de protecţie a instituit un fond de garantare reciprocă finanţat integral sau o protecţie echivalentă pentru întreprinderile de asigurare în scopul de a absorbi pierderile din riscul de credit, a căror calibrare este revizuită periodic de autoritatea sa competentă şi face obiectul unor simulări de criză periodice, efectuate cel puţin o dată la doi ani;
g)instituţia are dreptul contractual şi legal de a constitui o ipotecă asupra bunului imobil locativ în cazul în care furnizorul de protecţie nu îşi îndeplineşte obligaţiile care derivă din garanţia oferită sau devine incapabil de a-şi îndeplini obligaţiile respective.
(6)Instituţiile care exercită opţiunea prevăzută la alineatul (4) pentru un anumit furnizor de protecţie eligibil în temeiul mecanismului menţionat la alineatul respectiv fac acest lucru pentru toate expunerile lor faţă de persoane fizice garantate de furnizorul de protecţie în cauză în temeiul mecanismului respectiv.

Art. 109: Tratamentul poziţiilor din securitizare
Instituţiile calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru o poziţie pe care o deţin într-o securitizare, în conformitate cu capitolul 5.

Art. 110: Tratamentul ajustării pentru riscul de credit
(1)Instituţiile care aplică abordarea standardizată tratează ajustările generale pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 62 litera (c).
(2)Instituţiile care aplică abordarea bazată pe modele interne de rating tratează ajustările generale pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 159, cu articolul 62 litera (d) şi cu articolul 36 alineatul (1) litera (d).
În sensul prezentului articol şi al capitolelor 2 şi 3, ajustările generale şi specifice pentru riscul de credit exclud fondurile pentru riscuri bancare generale.
(3)Instituţiile care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating şi care aplică abordarea standardizată pentru o parte din expunerile lor, pe bază consolidată sau individuală, în conformitate cu articolele 148 şi 150, stabilesc partea ajustării generale pentru riscul de credit care trebuie supusă tratamentului ajustării generale pentru riscul de credit conform abordării standardizată şi cea supusă tratamentului ajustării generale pentru riscul de credit conform abordării IRB, după cum urmează:
a)dacă este cazul, atunci când o instituţie inclusă în consolidare aplică exclusiv abordarea bazată pe modele interne de rating, ajustările generale pentru riscul de credit ale acestei instituţii sunt supuse tratamentului prevăzut la alineatul (2);
b)dacă este cazul, atunci când o instituţie inclusă în consolidare aplică exclusiv abordarea standardizată, ajustările generale pentru riscul de credit ale acestei instituţii sunt supuse tratamentului prevăzut la alineatul (1);
c)suma rămasă a ajustării pentru riscul de credit se alocă pro rata în conformitate cu proporţia cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care fac obiectul abordării standardizate şi a celor care fac obiectul abordării IRB.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze modul de calcul al ajustărilor specifice şi generale pentru riscul de credit potrivit cadrului contabil aplicabil pentru:
a)valoarea expunerii în cadrul abordării standardizată prevăzută la articolul 111;
b)valoarea expunerii în cadrul abordării IRB menţionată la articolele 166-168;
c)tratamentul cuantumurilor pierderilor aşteptate menţionat la articolul 159;
d)valoarea expunerii pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţii din securitizare menţionată la articolul 246 şi 266;
e)determinarea stării de nerambursare în temeiul articolului 178;
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iulie 2013.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 110a: Monitorizarea acordurilor contractuale care nu sunt angajamente
Instituţiile monitorizează acordurile contractuale care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la articolul 5 punctul 10 literele (a)-(e) şi documentează într-un mod care să fie considerat satisfăcător de autorităţile lor competente respectarea tuturor condiţiilor menţionate.