Secţiunea 4 - Utilizarea evaluărilor de credit elaborate de o ECAI pentru determinarea ponderilor de risc - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 4:Utilizarea evaluărilor de credit elaborate de o ECAI pentru determinarea ponderilor de risc
Art. 138: Cerinţe generale
O instituţie poate desemna una sau mai multe ECAI pe care le va utiliza pentru a determina ponderile de risc aplicabile activelor şi elementelor extrabilanţiere. O instituţie poate revoca desemnarea unei ECAI. Instituţia motivează revocarea dacă există indicii concrete care arată că intenţia care stă la baza revocării este reducerea cerinţelor privind adecvarea capitalului. Evaluările de credit nu pot fi utilizate selectiv. O instituţie utilizează evaluările de credit solicitate. Cu toate acestea, o instituţie poate utiliza evaluări de credit nesolicitate în cazul în care ABE confirmă că evaluările de credit nesolicitate ale unei ECAI nu diferă, în ceea ce priveşte calitatea, de evaluările de credit solicitate ale respectivei ECAI. ABE refuză sau revocă respectiva confirmare în special dacă ECAI a utilizat o evaluare de credit nesolicitată pentru a pune presiuni asupra entităţii evaluate astfel încât aceasta să solicite o evaluare a creditului sau alte servicii. Atunci când utilizează evaluări de credit, instituţiile respectă următoarele cerinţe:
a)o instituţie care decide să utilizeze evaluările de credit efectuate de o ECAI pentru o anumită clasă de elemente trebuie să utilizeze respectivele evaluări de credit în mod consecvent, pentru toate expunerile aparţinând acelei clase;
b)o instituţie care decide să utilizeze evaluări de credit efectuate de o ECAI trebuie să utilizeze respectivele evaluări în mod continuu şi consecvent de-a lungul timpului;
c)o instituţie utilizează numai acele evaluări de credit efectuate de o ECAI care iau în considerare toate cuantumurile, atât ca principal, cât şi ca dobândă datorată pentru acesta;
d)în cazul în care nu este disponibilă decât o singură evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată pentru un element evaluat, respectiva evaluare de credit se utilizează pentru a determina ponderea de risc pentru elementul respectiv;
e)în cazul în care sunt disponibile două evaluări de credit efectuate de o ECAI desemnată şi ele corespund unor ponderi de risc diferite pentru un element evaluat, se aplică ponderea de risc cea mai ridicată;
f)în cazul în care sunt disponibile mai mult de două evaluări de credit efectuate de o ECAI desemnată pentru un element evaluat, se iau în considerare acele două evaluări de risc care generează cele mai scăzute ponderi de risc. În cazul în care cele două ponderi de risc sunt diferite, se aplică cea mai ridicată dintre ele. În cazul în care cele două ponderi de risc sunt identice, se aplică ponderea de risc respectivă.
g)în cazul expunerilor faţă de instituţii, o instituţie nu utilizează o evaluare de credit efectuată de o ECAI care include ipoteze privind existenţa unui sprijin public implicit, cu excepţia cazului în care respectiva evaluare de credit efectuată de o ECAI se referă la o instituţie deţinută sau înfiinţată şi finanţată de administraţii centrale, administraţii regionale sau autorităţi locale.
În sensul literei (g) de la primul paragraf, în cazul instituţiilor, altele decât instituţiile deţinute sau înfiinţate şi finanţate de administraţii centrale, administraţii regionale sau autorităţi locale, pentru care sunt disponibile numai evaluări de credit efectuate de o ECAI care includ ipoteze privind existenţa unui sprijin public implicit, expunerile faţă de astfel de instituţii sunt tratate ca expuneri faţă de instituţii care nu beneficiază de rating, în conformitate cu articolul 121.
«Sprijin public implicit» înseamnă că administraţia centrală, administraţia regională sau autoritatea locală ar acţiona pentru a evita înregistrarea de pierderi de către creditorii instituţiei în cazul în care instituţia ar intra în stare de nerambursare sau în dificultate.

Art. 139: Evaluări de credit pentru un emitent sau o emisiune
(1)Atunci când există o evaluare de credit pentru un anumit program sau facilitate de emisiune căreia îi aparţine elementul ce reprezintă expunerea, respectiva evaluare de credit se utilizează pentru a determina ponderea de risc aplicabilă elementului respectiv.
(2)În cazul în care nu există o evaluare de credit aplicabilă în mod direct pentru un anumit element, însă există o evaluare de credit pentru un anumit program sau facilitate de emisiune căreia nu îi aparţine elementul ce reprezintă expunerea sau există o evaluare generală de credit pentru emitent, atunci respectiva evaluare de credit se utilizează în oricare dintre cazurile următoare:
a)evaluarea de credit generează o pondere de risc mai ridicată decât ar fi cazul dacă expunerea ar fi tratată ca o expunere care nu beneficiază de rating, iar expunerea în cauză:
(i)nu este o expunere provenind din finanţări specializate;
(ii)este de rang egal sau inferior, în toate privinţele, faţă de respectivul program sau respectiva facilitate de emisiune sau faţă de expunerile cu rang prioritar negarantate ale emitentului respectiv, după caz;

b)evaluarea de credit generează o pondere de risc mai redusă decât ar fi cazul dacă expunerea ar fi tratată ca o expunere care nu beneficiază de rating, iar expunerea în cauză:
(i)nu este o expunere provenind din finanţări specializate;
(ii)este de rang egal sau superior, în toate privinţele, faţă de respectivul program sau respectiva facilitate de emisiune sau faţă de expunerile cu rang prioritar negarantate ale emitentului respectiv, după caz.
În toate celelalte cazuri, expunerea trebuie să fie tratată ca o expunere care nu beneficiază de rating.

(3)Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere aplicării articolului 129.
(4)Evaluările de credit pentru emitenţii din cadrul unui grup nu pot fi utilizate ca evaluări de credit pentru alt emitent din cadrul aceluiaşi grup.
Art. 140: Evaluări de credit pe termen lung şi pe termen scurt
(1)Evaluările de credit pe termen scurt pot fi utilizate doar pentru activele şi elementele extrabilanţiere pe termen scurt care reprezintă expuneri faţă de instituţii şi societăţi.
(2)O evaluare de credit pe termen scurt se aplică doar elementului la care se referă evaluarea de credit pe termen scurt şi nu se utilizează pentru determinarea ponderilor de risc aplicabile altor elemente, cu excepţia situaţiilor următoare:
a)în cazul în care o facilitate pe termen scurt, care a fost evaluată, primeşte o pondere de risc de 150 %, atunci toate expunerile negarantate faţă de respectivul debitor, care nu au fost evaluate, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, primesc, de asemenea, o pondere de risc de 150 %;
b)în cazul în care o facilitate pe termen scurt, care a fost evaluată, primeşte o pondere de risc de 50 %, atunci nicio expunere pe termen scurt care nu este evaluată nu primeşte o pondere de risc mai mică de 100 %.
Art. 141: Elemente denominate în moneda naţională şi într-o monedă străină
(1)O evaluare de credit pentru un element denominat în moneda naţională a debitorului nu se utilizează la determinarea unei ponderi de risc pentru o expunere faţă de acelaşi debitor care este denominată într-o monedă străină.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o expunere rezultă din participarea unei instituţii la un împrumut care a fost acordat sau a fost garantat împotriva riscului de convertibilitate şi de transfer de către o bancă multilaterală de dezvoltare menţionată la articolul 117 alineatul (2), cu statut de creditor preferenţial recunoscut pe piaţă, evaluarea de credit pentru elementul denominat în moneda naţională a debitorului poate fi utilizată cu scopul de a obţine o pondere de risc pentru o expunere faţă de acelaşi debitor care este denominată într-o monedă străină.
În sensul primului paragraf, în cazul în care expunerea denominată într-o monedă străină este garantată împotriva riscului de convertibilitate şi de transfer, evaluarea de credit pentru elementul denominat în moneda naţională a debitorului poate fi utilizată numai în scopul ponderării la risc a părţii garantate a expunerii respective. Partea din expunerea respectivă care nu este garantată este ponderată la risc pe baza unei evaluări de credit a debitorului care se referă la un element denominat în respectiva monedă străină.