Titlul iv - CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE PIAŢĂ - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

TITLUL IV:CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE PIAŢĂ

Art. 325: Abordări pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru toate poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu următoarele abordări:

c)abordarea standardizată simplificată menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 325a alineatul (1).

Prin derogare de la primul paragraf, o instituţie nu calculează cerinţe de fonduri proprii pentru riscul valutar aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar în cazul în care poziţiile respective sunt deduse din fondurile proprii ale instituţiei. Instituţia documentează utilizarea derogării prevăzute la prezentul paragraf, inclusiv impactul acesteia şi caracterul ei semnificativ, şi pune informaţiile la dispoziţia autorităţii sale competente, la cererea acesteia.

(2)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate în conformitate cu abordarea standardizată simplificată sunt egale cu suma următoarelor cerinţe de fonduri proprii, după caz:

(3)O instituţie care utilizează abordarea bazată pe modele interne alternativă menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă raportează autorităţii sale competente calculul lunar al cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, utilizând abordarea standardizată alternativă menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol pentru fiecare birou de tranzacţionare căruia i-au fost atribuite poziţiile respective în conformitate cu articolul 104b.

(4)O instituţie poate utiliza o combinaţie între abordarea standardizată alternativă menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi abordarea bazată pe modele interne alternativă menţionată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol în mod permanent, cu condiţia ca cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă calculate utilizând abordarea bazată pe modele interne alternativă să reprezinte cel puţin 10 % din cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă. Pe bază individuală, o instituţie nu utilizează niciuna dintre aceste abordări în combinaţie cu abordarea standardizată simplificată menţionată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol. La nivel consolidat, o instituţie poate utiliza o combinaţie a acestor trei abordări pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu articolul 325b alineatul (4) litera (b), atât timp cât abordarea standardizată simplificată nu este utilizată în combinaţie cu celelalte două abordări în cadrul unei singure entităţi juridice.

(6)Poziţiile din securitizare şi instrumentele financiare derivate de credit de tipul «n^th-to-default» care îndeplinesc toate criteriile următoare se includ în ACTP:

b)toate instrumentele lor suport sunt:

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituţiile trebuie să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu abordările prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la prezentul articol, ţinând seama de cerinţele prevăzute la articolul 104b alineatele (5) şi (6), după caz.

Art. 325^a: Condiţii pentru utilizarea abordării standardizate simplificate

(1)O instituţie poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea standardizată simplificată menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (c), cu condiţia ca dimensiunea operaţiunilor bilanţiere şi extrabilanţiere ale instituţiei care prezintă un risc de piaţă să fie mai mică sau egală cu fiecare dintre următoarele praguri, pe baza unei evaluări realizate lunar, utilizând datele din ultima zi a lunii:

(2)Instituţiile calculează volumul operaţiunilor lor bilanţiere şi extrabilanţiere care prezintă un risc de piaţă utilizând date din ultima zi a lunii, în conformitate cu următoarele cerinţe:

c)toate poziţiile sunt evaluate la valorile lor de piaţă de la data respectivă, cu excepţia poziţiilor menţionate la litera (b); în cazul în care valoarea de piaţă a unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare nu este disponibilă la o anumită dată, instituţiile utilizează valoarea justă pentru poziţia din portofoliul de tranzacţionare de la data vizată; în cazul în care valoarea justă şi valoarea de piaţă a unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare nu sunt disponibile la o anumită dată, instituţiile utilizează cea mai recentă valoare de piaţă sau valoare justă pentru poziţia respectivă;

(5)Instituţiile încetează să calculeze cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (c) în termen de trei luni de la apariţia oricăreia dintre următoarele situaţii:

Art. 325^b: Permisiuni pentru cerinţe consolidate

(3)În cazul în care există întreprinderi situate în ţări terţe, pe lângă condiţiile prevăzute la alineatul (2), sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(4)În cazul în care o autoritate competentă nu a acordat unei instituţii aprobarea menţionată la alineatul (2) pentru cel puţin o instituţie sau o întreprindere din grup, la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pe bază consolidată în conformitate cu prezentul titlu se aplică următoarele cerinţe:

c)instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii totale în conformitate cu prezentul titlu pe bază consolidată prin adunarea cuantumurilor calculate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat.

CAPITOLUL 1^a:Abordarea standardizată alternativă

Secţiunea 1:Dispoziţii generale

Art. 325^c: Domeniul de aplicare, structura şi cerinţele calitative ale abordării standardizate alternative

(2)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea standardizată alternativă pentru un portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă ca fiind suma următoarelor trei componente:

(3)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea standardizată alternativă pentru deţinerile instituţiei reprezentate de propriile sale instrumente de datorie drept suma celor două componente menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (c). Atunci când calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru instrumentele proprii de datorie în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi menţionată la alineatul (2) litera (a), instituţia exclude din acest calcul riscurile provenite din marja de credit proprie a instituţiei.

(4)Instituţiile dispun de o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii superioare. Unitatea de control al riscului este responsabilă de conceperea şi punerea în aplicare a abordării standardizate alternative. Aceasta elaborează şi analizează rapoarte lunare cu privire la rezultatele abordării standardizate alternative, precum şi cu privire la adecvarea limitelor de tranzacţionare ale instituţiei.

(5)Instituţiile examinează în mod independent abordarea standardizată alternativă pe care o utilizează în sensul prezentului capitol, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, fie ca parte a procesului lor obişnuit de audit intern, fie prin mandatarea unei întreprinderi terţe să efectueze examinarea respectivă. Rezultatul acestei examinări se raportează organelor de conducere corespunzătoare.

(6)În examinarea abordării standardizate alternative menţionate la alineatul (5) sunt vizate activităţile atât ale unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzacţionare, cât şi ale unităţii independente de control al riscului şi sunt evaluate cel puţin elementele următoare:

d)procesul de verificare pe care instituţia îl utilizează la evaluarea consecvenţei, a oportunităţii şi a fiabilităţii surselor de date utilizate la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea standardizată alternativă, inclusiv independenţa acestor surse de date.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează metodologia de evaluare în temeiul căreia autorităţile competente realizează verificarea menţionată la alineatul (7).

Secţiunea 2:Metoda bazată pe sensibilităţi pentru calcularea cerinţei de fonduri proprii

Art. 325^d: Definiţii

1.«clasă de risc» înseamnă una dintre următoarele şapte categorii:

Art. 325^e: Componentele metodei bazate pe sensibilităţi

(1)Instituţiile calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi prin agregarea următoarelor trei cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu articolul 325h:

(2)În scopul calculului menţionat la alineatul (1):

b)toate poziţiile aferente instrumentelor fără opţionalitate fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) litera (a) pentru alte riscuri decât cele care decurg din elementele-suport exotice ale instrumentelor menţionate la articolul 325u alineatul (2) litera (a).

În sensul prezentului capitol, instrumentele cu opţionalitate includ, printre altele, opţiuni «call», opţiuni «put», praguri maxime («caps»), praguri minime («floors»), instrumente de tipul «swap option», opţiuni «barieră» şi opţiuni «exotice». Opţiunile încorporate, precum opţiunile de plată în avans sau opţiunile comportamentale, sunt considerate poziţii de sine stătătoare pe opţiuni în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă.

(3)Prin derogare de la alineatul (2) litera (b), o instituţie poate alege să aplice cerinţele de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (c) tuturor poziţiilor aferente instrumentelor fără opţionalitate.

Art. 325^f: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile delta şi vega

(7)Sensibilităţile ponderate la diferiţii factori de risc din cadrul fiecărei benzi sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, unde cantitatea din funcţia de rădăcină pătrată are un prag de zero, obţinându-se sensibilitatea specifică benzii. Se utilizează corelaţiile corespunzătoare pentru sensibilităţile ponderate din cadrul aceleiaşi benzi (P_kl) prevăzute în secţiunea 6.

(8)Sensibilitatea specifică benzii se calculează pentru fiecare bandă din cadrul unei clase de risc în conformitate cu alineatele (5), (6) şi (7). După ce sensibilitatea specifică benzii a fost calculată în cazul tuturor benzilor, sensibilităţile ponderate la toţi factorii de risc din toate benzile sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, utilizând corelaţiile corespunzătoare y_bc pentru sensibilităţile ponderate din diferitele benzi prevăzute în secţiunea 6, obţinându-se cerinţa de fonduri proprii specifică unei clase de risc pentru riscul delta sau vega:

Art. 325^g: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de curbură

(2)Pentru un anumit factor de risc k inclus într-unul sau mai multe instrumente menţionate la alineatul (1), instituţiile calculează poziţia netă de risc de curbură ascendent a factorului de risc respectiv ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) şi poziţia netă de risc de curbură descendent a factorului de risc respectiv ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) după cum urmează:

i	=	indicele care desemnează toate poziţiile aferente instrumentelor menţionate la alineatul (1) care includ factorul de risc k;
xk	=	valoarea curentă a factorului de risc k;
Vi (xk)	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza valorii curente a factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza unei variaţii ascendente a valorii factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza unei variaţii descendente a valorii factorului de risc k;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]	=	ponderea de risc aplicabilă factorului de risc k, determinată în conformitate cu secţiunea 6;
sik	=	sensibilitatea delta a instrumentului i la factorul de risc k, calculată în conformitate cu articolul 325r.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), pentru curbele factorilor de risc aparţinând claselor de risc general de rată a dobânzii (GIRR), de risc de marjă de credit (CSR) şi de risc de marfă, instituţiile realizează calculele prevăzute la alineatul (6) la nivelul întregii curbe, şi nu la nivelul fiecărui factor de risc care aparţine curbei.

(4)Pentru a determina cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de curbură la nivel de bandă, instituţiile agregă, aplicând formula de mai jos, poziţiile nete de risc de curbură ascendent şi descendent, calculate în conformitate cu alineatul (2), ale tuturor factorilor de risc atribuiţi benzii respective în conformitate cu subsecţiunea 1 din secţiunea 3:

(6)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii aferente clasei de risc pentru riscul de curbură (RCCR) prin agregarea tuturor cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de curbură la nivel de bandă dintr-o anumită clasă de risc după cum urmează:

Art. 325^h: Agregarea cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură

(2)Procesul de calculare a cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură descris la articolele 325f şi 325g se efectuează de trei ori pentru fiecare clasă de risc, utilizându-se de fiecare dată un alt set de parametri de corelaţie p_kl (corelaţia dintre factorii de risc dintr-o bandă) şi y_bc (corelaţia dintre benzile dintr-o clasă de risc). Fiecare dintre aceste trei seturi corespunde unui alt scenariu, după cum urmează:

Art. 325ⁱ: Tratamentul instrumentelor-indice şi al altor instrumente cu mai multe elemente-suport

(1)Pentru instrumentele-indice şi alte instrumente cu mai multe elemente-suport, instituţiile utilizează o abordare transparentă de tip "look-through" după cum urmează:

c)în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul vega, instituţiile pot fie să considere că deţin poziţii individuale direct pe componentele-suport ale indicelui sau ale altor instrumente cu mai multe elemente-suport, fie să calculeze o sensibilitate unică la elementul-suport al instrumentului respectiv. În ultimul caz, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 6 după cum urmează:

(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), instituţiile pot calcula o sensibilitate unică la o poziţie pe un indice pe acţiuni cotat sau pe un indice de credit cotat în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile delta şi de curbură, cu condiţia ca indicele pe acţiuni cotat sau indicele de credit cotat să respecte condiţiile prevăzute la alineatul (3). În acest caz, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 6 după cum urmează:

(3)Instituţiile pot utiliza abordarea prevăzută la alineatul (2) pentru instrumentele care se raportează la un indice pe acţiuni cotat sau la un indice de credit cotat în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 325^j: Tratamentul organismelor de plasament colectiv

(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unei poziţii pe un OPC utilizând una dintre următoarele abordări:

b)o instituţie care îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 104 alineatul (8) litera (b) calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiei respective utilizând una dintre următoarele abordări:

(1¹)În sensul abordărilor menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, instituţia:

a)aplică cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare prevăzute în secţiunea 5 şi majorarea pentru riscul rezidual prevăzută în secţiunea 4 unei poziţii pe un OPC, în cazul în care mandatul OPC-ului îi permite să investească în expuneri care fac obiectul respectivelor cerinţe de fonduri proprii; când utilizează metoda menţionată la alineatul (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, instituţia consideră că poziţia pe OPC-ul respectiv este o poziţie fără rating pe un singur titlu de capital atribuită benzii «Nu beneficiază de rating» din tabelul 2 de la articolul 325y alineatul (1); şi

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o instituţie are o poziţie pe un OPC care se raportează la un indice de referinţă, iar diferenţa dintre rentabilitatea anualizată a OPC-ului şi a indicelui de referinţă la care se raportează acesta din ultimele 12 luni este mai mică de 1 % în termeni absoluţi, făcând abstracţie de taxe şi comisioane, instituţia poate trata poziţia respectivă ca pe o poziţie pe indicele de referinţă la care se raportează OPC-ul. Instituţia verifică respectarea acestei condiţii atunci când îşi asumă poziţia respectivă şi, ulterior, cel puţin o dată pe an.

(4)În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol, o instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă prin determinarea portofoliului ipotetic al OPC-ului care ar atrage cele mai ridicate cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu articolul 325c alineatul (2) litera (a), pe baza mandatului OPC-ului sau a legislaţiei relevante, luând în considerare efectul de levier în limitele maxime permise, dacă este cazul.

(6)Pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unei poziţii pe un OPC în conformitate cu abordarea prevăzută la alineatul (1) litera (a), instituţiile se pot baza pe calculele efectuate de o parte terţă, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

a)partea terţă este una dintre entităţile următoare:

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în continuare elementele tehnice ale metodologiei de determinare a portofoliilor ipotetice în sensul abordării prevăzute la alineatul (4), inclusiv modul în care instituţiile trebuie să ia în considerare, în cadrul metodologiei, efectul de levier în limitele maxime permise, dacă este cazul.

Art. 325^k: Poziţiile aferente angajamentelor de preluare fermă

(2)Instituţiile aplică unul dintre factorii de multiplicare adecvaţi enumeraţi în tabelul 1 sensibilităţilor nete ale tuturor poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă pe fiecare emitent individual, mai puţin poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi pe baza unei înţelegeri formale, şi calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea prevăzută în prezentul capitol pe baza sensibilităţilor nete ajustate.

Secţiunea 3:Definiţiile factorilor de risc şi ale sensibilităţilor

Subsecţiunea 1:Definiţiile factorilor de risc

Art. 325^l: Factori de risc general de rată a dobânzii

(1)Pentru toţi factorii de risc general de rată a dobânzii, inclusiv riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară, există o singură bandă pentru fiecare monedă, fiecare bandă cuprinzând diferite tipuri de factori de risc.

Factorii de risc delta general de rată a dobânzii aplicabili instrumentelor sensibile la rata dobânzii sunt ratele fără risc relevante pentru fiecare monedă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Pentru a raporta conducerii superioare riscul de piaţă sau profiturile şi pierderile, instituţiile atribuie punctelor specificate factori de risc fie prin interpolare liniară, fie printr-o metodă care permite este cea mai consecventă cu funcţiile de stabilire a preţului utilizate de funcţia independentă de control al riscului a instituţiei.

(3)În cazul în care instituţiile nu pot aplica abordarea menţionată la alineatul (2), ratele fără risc se bazează pe una sau mai multe curbe swap implicite de piaţă utilizate de instituţie pentru a marca poziţiile la piaţă, precum curbele swap pe rata dobânzii interbancare oferită.

În cazul în care instituţiile utilizează, pentru instrumentele de datorie suverană, factorii de risc general de rată a dobânzii determinaţi în conformitate cu procedura descrisă la al doilea paragraf de la prezentul alineat, instrumentul de datorie suverană nu este exceptat de la cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de marjă de credit. În aceste cazuri, atunci când rata fără risc nu poate fi separată de componenta de marjă de credit, sensibilitatea la factorul de risc este atribuită atât riscului general de rată a dobânzii, cât şi claselor de risc de marjă de credit.

(4)În cazul factorilor de risc general de rată a dobânzii, fiecare monedă reprezintă o bandă distinctă. Instituţiile atribuie ponderi de risc diferite factorilor de risc care se încadrează în aceeaşi bandă, dar au scadenţe diferite, în conformitate cu secţiunea 6.

Instituţiile aplică factori de risc suplimentari pentru riscul de inflaţie titlurilor de datorie ale căror fluxuri de numerar sunt dependente din punct de vedere funcţional de ratele inflaţiei. Aceşti factori de risc suplimentari constau într-un vector al ratelor inflaţiei implicite de piaţă cu diferite scadenţe pentru fiecare monedă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de rate ale inflaţiei utilizate ca variabile în modelul de stabilire a preţului al instituţiei pentru respectivul instrument.

(5)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc suplimentar pentru riscul de inflaţie menţionat la alineatul (4) ca fiind variaţia valorii instrumentului, conform modelului lor de stabilire a preţului, ca urmare a unei modificări de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi, instituţiile tratează inflaţia ca fiind un singur factor de risc, indiferent de numărul de componente ale fiecărui vector. Instituţiile compensează toate sensibilităţile la inflaţie dintr-o bandă, calculate conform descrierii din prezentul alineat, pentru a obţine o singură sensibilitate netă per bandă.

(6)Titlurile de datorie care implică plăţi în monede diferite fac, de asemenea, obiectul riscului de bază intervalutare dintre monedele respective. În sensul metodei bazate pe sensibilităţi, factorul de risc care trebuie aplicat de instituţii este riscul de bază intervalutară al fiecărei monede în raport cu USD sau cu EUR. Instituţiile calculează bazele intervalutare care nu sunt exprimate prin raportarea bazei la USD sau la EUR fie ca «bază raportată la USD», fie ca «bază raportată la EUR».

Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc de bază intervalutară ca fiind variaţia valorii instrumentului antrenată, conform modelului lor de evaluare, de un decalaj de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi există doi factori de risc posibili distincţi: baza raportată la EUR şi baza raportată la USD, indiferent de numărul de componente incluse în fiecare vector al bazei intervalutare. Numărul maxim de sensibilităţi nete pentru fiecare bandă este de două.

(7)Factorii de risc general de rată a dobânzii vega aplicabili opţiunilor cu instrumente-suport care sunt sensibile la riscul general de rată a dobânzii sunt volatilităţile implicite ale ratelor fără risc relevante, astfel cum sunt descrise la alineatele (2) şi (3), acestea fiind încadrate în benzi în funcţie de monedă şi puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în cadrul fiecărei benzi: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Există o singură bandă pentru fiecare valută.

(8)Factorii de risc general de rată a dobânzii de curbură care trebuie aplicaţi de către instituţii constau într-un vector al ratelor fără risc, care reprezintă o anumită curbă a randamentelor fără risc pentru fiecare monedă. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor fără risc utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.

(9)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori care corespund unor curbe de randament diferite, cu un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceleiaşi monede. Instituţiile compensează între ele sensibilităţile la acelaşi factor de risc. Există o singură sensibilitate netă pentru fiecare bandă.

Art. 325^m: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Factorii de risc de marjă de credit delta care trebuie aplicaţi de către instituţii instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt ratele de marjă de credit ale emitentului instrumentelor respective, obţinute pe baza titlurilor de datorie şi a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante şi puse în corespondenţă cu fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile aplică un singur factor de risc per emitent şi scadenţă, indiferent dacă ratele de marjă de credit ale emitentului respective sunt obţinute pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap». Benzile sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6, iar fiecare bandă cuprinde toţi factorii de risc atribuiţi sectorului relevant.

(2)Factorii de risc de marjă de credit vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor cu instrumente-suport care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt volatilităţile implicite ale ratelor de marjă de credit ale emitentului instrumentului-suport, obţinute astfel cum se precizează la alineatul (1), care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.

(3)Factorii de risc de marjă de credit de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare constau într-un vector al ratelor de marjă de credit, care reprezintă o curbă a marjelor de credit ale unui anumit emitent. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.

(4)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.

Art. 325ⁿ: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

(3)Factorii de risc de marjă de credit pe care instituţiile trebuie să îi aplice poziţiilor din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt următorii:

b)factorii de risc vega aplicabili opţiunilor care au ca instrumente-suport poziţii din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt volatilităţile implicite ale marjelor de credit ale emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii corespunzătoare care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani.

c)factorii de risc de curbură sunt curbele de randament ale marjei de credit relevante aferente emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, exprimate ca vector al ratelor de marjă de credit pentru diferite scadenţe, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat; pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.

(4)Instituţiile calculează sensibilitatea poziţiei din securitizare la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură astfel cum se precizează la articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza fie a titlurilor de datorie, fie a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.

(5)Factorii de risc de marjă de credit care trebuie aplicaţi de către instituţii poziţiilor din securitizare care nu sunt incluse în ACTP se raportează la marja tranşei, şi nu la marja instrumentelor-suport, şi sunt următorii:

Art. 325^o: Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital

(2)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital delta care trebuie aplicaţi de către instituţii sunt toate preţurile spot ale titlurilor de capital şi toate ratele repo ale titlurilor de capital.

(3)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la titluri de capital sunt volatilităţile implicite ale preţurilor spot ale titlurilor de capital, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Pentru ratele repo ale titlurilor de capital nu există cerinţe de fonduri proprii pentru riscul vega.

Art. 325^p: Factorii de risc de marfa

(2)Factorii de risc de marfă delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la mărfuri sunt toate preţurile spot ale mărfurilor pentru fiecare tip de marfă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Instituţiile consideră că două preţuri ale mărfurilor pentru acelaşi tip de marfă şi cu aceeaşi scadenţă reprezintă acelaşi factor de risc numai în cazul în care toate clauzele juridice privind locul de livrare sunt identice.

(3)Factorii de risc de marfă vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt volatilităţile implicite ale preţurilor mărfurilor pentru fiecare tip de marfă, care sunt puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile consideră că sensibilităţile la acelaşi tip de marfă, puse în corespondenţă cu aceeaşi scadenţă reprezintă un singur factor de risc, pe care îl compensează.

(4)Factorii de risc de marfă de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt reprezentaţi de un set de preţuri ale mărfurilor cu scadenţe diferite pentru fiecare tip de marfă, exprimat sub formă de vector. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de preţuri ale mărfii respective care sunt utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Instituţiile nu fac distincţie între preţurile mărfurilor în funcţie de locul de livrare.

Art. 325^q: Factorii de risc valutar

(1)Factorii de risc valutar delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la schimbul valutar sunt toate ratele de schimb spot dintre moneda în care este denominat un instrument şi moneda de raportare a instituţiei sau moneda de bază a instituţiei, în cazul în care instituţia utilizează o monedă de bază în conformitate cu alineatul (7). Pentru fiecare pereche de monede există o singură bandă, care cuprinde un singur factor de risc şi o singură sensibilitate netă.

(5)În cazul în care cursul de schimb care este elementul-suport al unui instrument i care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile de curbură nu se raportează la moneda de raportare a instituţiei şi nici la moneda de bază a instituţiei, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele corespunzătoare

şi

prevăzute la articolul 325g alineatul (2) pentru care xk este factorul de risc de schimb valutar între una dintre cele două monede ale elementului-suport şi moneda de raportare sau moneda de bază a instituţiei, după caz.

(6)Cu permisiunea autorităţii sale competente, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele

şi

prevăzute la articolul 325g alineatul (2) în mod consecvent pentru toţi factorii de risc valutar ai instrumentelor care se raportează la cursul de schimb şi care fac obiectul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de curbură, cu condiţia ca factorii de risc valutar bazaţi, după caz, pe moneda de raportare a instituţiei sau pe moneda de bază a instituţiei care sunt incluşi în calculul componentelor respective să facă obiectul unei variaţii simultane.

(7)Prin derogare de la alineatele (1) şi (3), cu permisiunea autorităţii sale competente, o instituţie poate înlocui moneda sa de raportare cu o altă monedă ("moneda de bază") în toate cursurile de schimb spot pentru a exprima factorii de risc valutar delta şi de curbură în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Subsecţiunea 2:Definiţiile sensibilităţilor

Art. 325^r: Sensibilităţile la riscul delta

(1)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul general de rată a dobânzii (GIRR) delta după cum urmează:

b)sensibilităţile la factori de risc care constau în riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară se calculează după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de marjă de credit delta pentru toate poziţiile din securitizare şi care nu provin din securitizare după cum urmează:

(3)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de devalorizare a titlurilor de capital delta după cum urmează:

a)sensibilităţile la factorii de risc care constau în preţuri spot ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:

b)sensibilităţile la factori de risc care constau în rate repo ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:

Art. 325^s: Sensibilităţile la riscul vega

Art. 325^t: Cerinţe privind calcularea sensibilităţilor

(1)Instituţiile determină sensibilităţile pornind de la modelele de evaluare utilizate de instituţie ca bază pentru raportarea profiturilor şi a pierderilor către conducerea superioară, utilizând formulele stabilite în prezenta subsecţiune.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot solicita unei instituţii căreia i s-a acordat aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în capitolul 1b să utilizeze funcţiile de evaluare ale sistemului de măsurare a riscului din cadrul abordării lor bazate pe modele interne la calcularea sensibilităţilor în temeiul prezentului capitol în scopul calculului şi al cerinţelor de raportare prevăzute la articolul 325 alineatul (3).

(3)Atunci când se calculează sensibilităţile la riscul vega ale instrumentelor cu opţionalitate menţionate la articolul 325e alineatul (2) litera (b), se aplică următoarele cerinţe:

(5)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să utilizeze definiţii alternative ale sensibilităţilor la riscul delta la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

(6)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să calculeze sensibilităţile vega pe baza unei transformări liniare a definiţiilor alternative ale sensibilităţilor la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:

Secţiunea 4:Majorarea pentru riscul rezidual

Art. 325^u: Cerinţe de fonduri proprii pentru riscurile reziduale

(2)Instrumentele sunt considerate a fi expuse la riscuri reziduale în cazul în care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

b)instrumentul este un instrument care prezintă alte riscuri reziduale, care, în sensul prezentului capitol, înseamnă oricare dintre următoarele instrumente:

(i)instrumente care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul vega şi riscul de curbură conform metodei bazate pe sensibilităţi prevăzute în secţiunea 2 şi care generează rezultate care nu pot fi reproduse sub forma unei combinaţii liniare finite de opţiuni «plain vanilla» cu un singur suport reprezentând un preţ al titlurilor de capital, un preţ al mărfurilor, un curs de schimb, un preţ al obligaţiunilor, un preţ al instrumentului de tip credit default swap sau al swapului pe rata dobânzii;

(4)Prin derogare de la alineatul (1), instituţia nu aplică cerinţa de fonduri proprii pentru riscuri reziduale unui instrument care îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

(4¹)Prin derogare de la alineatul (1), până la 31 decembrie 2032, o instituţie nu aplică cerinţa de fonduri proprii pentru riscurile reziduale instrumentelor care vizează exclusiv acoperirea riscului de piaţă al poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare care generează o cerinţă de fonduri proprii pentru riscurile reziduale şi care sunt expuse aceluiaşi tip de riscuri reziduale ca poziţiile pe care le acoperă.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza ce reprezintă un instrument-suport exotic şi care instrumente sunt instrumente care prezintă riscuri reziduale în sensul alineatului (2).

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile pe care instituţiile trebuie să le utilizeze pentru a identifica poziţiile care se califică pentru derogarea menţionată la alineatul (4a). Criteriile respective includ, cel puţin, natura instrumentelor menţionate la alineatul respectiv, profitul şi pierderea nete ale poziţiilor combinate, sensibilităţile poziţiilor combinate şi riscurile rămase neacoperite în poziţiile combinate, ţinând seama în special de posibilitatea ca poziţia iniţială să fie eventual acoperită cu o sumă parţială.

Secţiunea 5:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare

Subsecţiunea 0:

Art. 325^v: Definiţii şi dispoziţii generale

(1)În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele definiţii:

(2)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare se aplică titlurilor de datorie şi de capital, instrumentelor financiare derivate pentru care instrumentele respective sunt instrumente-suport, precum şi instrumentelor derivate ale căror rezultate sau valori juste sunt afectate de intrarea în stare de nerambursare a unui debitor, altul decât contrapartea la instrumentul derivat în cauză. Instituţiile calculează cerinţele pentru riscul de nerambursare separat pentru fiecare dintre următoarele tipuri de instrumente: instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, securitizări care nu sunt incluse în ACTP şi securitizări care sunt incluse în ACTP. Cerinţele finale de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare care trebuie aplicate de instituţii reprezintă suma acestor trei componente.

Subsecţiunea 1:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare

Art. 325^w: Cuantumurile brute ale trecerii bruşte în starea de nerambursare

(1)Instituţiile calculează cuantumurile brute ale JTD pentru fiecare expunere lungă la titluri de datorie după cum urmează:

(2)Instituţiile calculează cuantumurile brute ale JTD pentru fiecare expunere scurtă la titluri de datorie după cum urmează:

(5)În cazul expunerilor la titluri de capital, instituţiile nu calculează cuantumurile brute ale JTD după cum urmează:

JTD_lung

cuantumurile brute ale JTD pentru expunere lungă;

V_noţională

valoarea noţională a instrumentului din care rezultă expunerea; valoarea noţională este valoarea justă a titlului de capital pentru instrumente de capital în numerar; pentru formula JTD_scurt, valoarea noţională a instrumentului este introdusă în formulă cu semn negativ;

P&L_lung

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea lungă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ;

Ajustare_lung

cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce pierderea suferită de instituţie din cauza structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului suport; majorările sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar reducerile sunt introduse în formulă cu semn negativ;

JTD_scurt

cuantumurile brute ale JTD pentru expunere scurtă;

P&L_scurt

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea scurtă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ; şi

Ajustare_scurt

cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce câştigul obţinut de instituţie datorită structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului-suport; reducerile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar majorările sunt introduse în formulă cu semn negativ.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Art. 325^x: Cuantumurile nete ale trecerii bruşte în starea de nerambursare

(2)Compensarea este integrală sau parţială, în funcţie de scadenţele expunerilor supuse compensării:

(5)În cazul în care clauzele contractuale sau juridice ale unei poziţii pe instrumente financiare derivate care are drept suport un instrument financiar de datorie în numerar sau de capital în numerar şi este acoperită cu respectivul instrument financiar de datorie în numerar sau de capital în numerar permit unei instituţii să închidă ambele segmente ale poziţiei respective la momentul expirării segmentului care ajunge primul la scadenţă dintre cele două fără nicio expunere la riscul de nerambursare al suportului, cuantumul net al trecerii bruşte în starea de nerambursare al poziţiei combinate se stabileşte la zero.

Art. 325^y: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare

(1)Cuantumurile nete ale JTD, indiferent de tipul contrapărţii, se înmulţesc cu ponderile de risc de nerambursare care corespund calităţii creditului lor, astfel cum se precizează în tabelul 2:

(4)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi, în conformitate cu următoarea formulă:

Subsecţiunea 2:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări neincluse în ACTP

Art. 325^z: Cuantumurile trecerii bruşte în starea de nerambursare

(2)Cuantumurile nete ale trecerii bruşte în starea de nerambursare se determină prin compensarea cuantumurilor brute lungi ale trecerii bruşte în starea de nerambursare cu cuantumurile brute scurte ale trecerii bruşte în starea de nerambursare. Compensarea este posibilă numai între expuneri din securitizare care au acelaşi portofoliu de active-suport şi sunt incluse în aceeaşi tranşă. Compensarea nu este permisă între expuneri din securitizare care au portofolii de active-suport diferite, chiar dacă plafoanele de afectare şi de neafectare sunt aceleaşi.

(4)În cazul în care, prin descompunerea sau combinarea expunerilor existente faţă de semnăturile suport, poate fi reprodusă perfect întreaga structură pe tranşe a unei expuneri din securitizare existente, în scopul compensării pot fi utilizate expunerile care rezultă din descompunerea sau combinarea respectivă în locul expunerilor din securitizare existente. Atunci când numele activelor-suport sunt utilizate în acest mod, acestea sunt excluse de la tratamentul riscului de nerambursare pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare.

Art. 325^{a^a}: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări

(4)Cuantumurile nete ponderate la risc ale JTD se încadrează în următoarele benzi:

b)44 de benzi diferite, corespunzând unei benzi per regiune, pentru fiecare dintre cele 11 clase de active definite la al doilea paragraf.

În sensul primului paragraf, cele 11 clase de active sunt ABCP, împrumuturile/contractele de leasing auto, titlurile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare locative (RMBS), cardurile de credit, titlurile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare comerciale (CMBS), titluri garantate cu împrumuturi colateralizate, titluri garantate cu active «la pătrat» (CDO-squared), întreprinderi mici şi mijlocii («IMM-uri»), împrumuturi pentru studenţi, alte active de tipul retail, alte active de tipul wholesale. Cele patru regiuni sunt Asia, Europa, America de Nord şi restul lumii.

(5)La încadrarea într-o bandă a unei expuneri din securitizare, instituţiile se bazează pe o clasificare utilizată în mod curent pe piaţă. Instituţiile încadrează fiecare expunere din securitizare într-o singură bandă dintre benzile menţionate la alineatul (4). Orice expunere din securitizare pe care o instituţie nu o poate atribui unei benzi pentru o clasă de active sau o regiune este atribuită clasei de «alte active de tipul retail» ori de «alte active de tipul wholesale» sau, respectiv, regiunii reprezentate de restul lumii.

Subsecţiunea 3:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări incluse în ACTP

Art. 325^{a^b}: Domeniu de aplicare

(1)În cazul ACTP, cerinţele de fonduri proprii includ riscul de nerambursare pentru expunerile din securitizare şi pentru acoperirile riscului pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare. Acoperirile riscului în cauză sunt excluse de la calcularea cerinţei pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare. Nu există niciun beneficiu de pe urma diversificării între cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare, cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări neincluse în ACTP şi cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări incluse în ACTP.

Art. 325^{a^c}: Cuantumurile trecerii bruşte în starea de nerambursare pentru ACTP

(1)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:

(4)Cuantumurile nete ale JTD se determină prin compensarea cuantumurilor brute lungi ale JTD cu cuantumurile brute scurte ale JTD. Compensarea nu este posibilă decât între expuneri care sunt identice în toate privinţele, mai puţin a scadenţei. Compensarea nu este posibilă decât după cum urmează:

a)pentru indici, tranşe de indici şi tranşe individualizate, compensarea este posibilă indiferent de scadenţă în cadrul aceleiaşi familii, serii şi tranşe de indici, sub rezerva dispoziţiilor pentru expunerile de mai puţin de un an prevăzute la articolul 325x; cuantumurile brute lungi şi cele scurte ale JTD care se reproduc reciproc perfect pot fi compensate prin descompunerea în expuneri având la bază o singură semnătură echivalente, cu ajutorul unui model de evaluare; în astfel de cazuri, suma cuantumurilor brute ale JTD a expunerilor având la bază o singură semnătură echivalente obţinute prin descompunere este egală cu cuantumul brut al JTD al expunerii nedivizate;

Art. 325^{a^d}: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru ACTP

(3)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi în conformitate cu următoarea formulă:

(4)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferent ACTP utilizând următoarea formulă:

Secţiunea 6:Ponderi de risc şi corelaţii

Subsecţiunea 1:Ponderi de risc şi corelaţii delta

Art. 325^{a^e}: Ponderi de risc pentru riscul general de rată a dobânzii

(3)Ponderile de risc ale factorilor de risc în funcţie de monedele incluse în subcategoria «Cele mai lichide monede», astfel cum se menţionează la articolul 325bd alineatul (7) litera (b), şi de moneda naţională a instituţiei sunt următoarele:

Art. 325^{a^f}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul general de rată a dobânzii

Art. 325^{a^h}: Ponderile de risc pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 4:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	0,5 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	0,5 %
3		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	1,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	5,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	3,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	3,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	2,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	1,5 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	1,0 %
10	Nivelul 1 de calitate a creditului	Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	1,5 %
10	Nivelurile 2-3 de calitate a creditului		2,5 %
11	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	2 %
12		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	4,0 %
13		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	12,0 %
14		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	7,0 %
15		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	8,5 %
16		Tehnologie, telecomunicaţii	5,5 %
17		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	5,0 %
18	Alt sector		12,0 %
19	Indici de credit cotaţi cu majoritatea componentelor individuale din categoria investment grade		1,5 %
20	Indici de credit cotaţi cu majoritatea componentelor individuale din categoria non-investment grade sau fără rating		5 %

Art. 325^{a^i}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Parametrul de corelaţie p_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS, din cadrul aceleiaşi benzi, se stabileşte după cum urmează:

Art. 325^{a^j}: Corelaţiile între benzi pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

Art. 325^{a^k}: Ponderile de risc pentru securitizările riscului de marjă de credit incluse în ACTP

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Toate	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	4,0 %
2	Nivelul 1-3 de calitate a creditului	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	4,0 %
3		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	4,0 %
4		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	8,0 %
5		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	5,0 %
6		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	4,0 %
7		Tehnologie, telecomunicaţii	3,0 %
8		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	2,0 %
9		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre	3,0 %
10		Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe	6,0 %
11	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118	13,0 %
12		Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public	13,0 %
13		Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali	16,0 %
14		Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	10,0 %
15		Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin	12,0 %
16		Tehnologie, telecomunicaţii	12,0 %
17		Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice	12,0 %
18	Alt sector		13,0 %

Art. 325^{a^m}: Ponderile de risc pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc aferenţi securitizărilor riscului de marjă de credit neincluse în ACTP sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 7 şi se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 7 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:

Numărul benzii	Calitatea creditului	Sectorul	Ponderea de risc
1	Superioară şi nivelul 1-3 de calitate a creditului	RMBS – cu profil de risc prime	0,9 %
2		RMBS – cu profil de risc mid-prime	1,5 %
3		RMBS – cu profil de risc sub-prime	2,0 %
4		CMBS	2,0 %
5		Titluri de valoare garantate cu active (ABS) – împrumuturi pentru studenţi	0,8 %
6		ABS – cărţi de credit	1,2 %
7		ABS – auto	1,2 %
8		Obligaţiuni garantate cu împrumuturi colateralizate (CLO) neincluse în ACTP	1,4 %
9	Inferioară şi nivelul 1-3 de calitate a creditului	RMBS – cu profil de risc prime	1,125 %
10		RMBS – cu profil de risc mid-prime	1,875 %
11		RMBS – cu profil de risc sub-prime	2,5 %
12		CMBS	2,5 %
13		ABS – împrumuturi pentru studenţi	1 %
14		ABS – cărţi de credit	1,5 %
15		ABS – auto	1,5 %
16		CLO neincluse în ACTP	1,75 %
17	Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating	RMBS – cu profil de risc prime	1,575 %
18		RMBS – cu profil de risc mid-prime	2,625 %
19		RMBS – cu profil de risc sub-prime	3,5 %
20		CMBS	3,5 %
21		ABS – împrumuturi pentru studenţi	1,4 %
22		ABS – cărţi de credit	2,1 %
23		ABS – auto	2,1 %
24		CLO neincluse în ACTP	2,45 %
25	Alt sector		3,5 %

Art. 325^{a^n}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP

(1)Între două sensibilităţi WS_k şi WS_l din cadrul aceleiaşi benzi, parametrul de corelaţie p_kl se stabileşte după cum urmează:

Art. 325^{a^P}: Ponderile de risc pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc de devalorizare a titlurilor de capital şi de risc de rată repo a titlurilor de capital se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 8 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:

Numărul benzii	Capitalizarea de piaţă	Economia	Sectorul	Ponderea de risc pentru preţul spot al titlurilor de capital	Ponderea de risc pentru rata repo a titlurilor de capital
1	Ridicată	Economie de piaţă emergentă	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	55 %	0,55 %
2			Telecomunicaţii, produse industriale	60 %	0,60 %
3			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	45 %	0,45 %
4			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	55 %	0,55 %
5		Economie avansată	Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi	30 %	0,30 %
6			Telecomunicaţii, produse industriale	35 %	0,35 %
7			Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă	40 %	0,40 %
8			Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie	50 %	0,50 %
9	Scăzută	Economie de piaţă emergentă	Toate sectoarele descrise la benzile 1, 2, 3 şi 4	70 %	0,70 %
10	Scăzută	Economie avansată	Toate sectoarele descrise la benzile 5, 6, 7 şi 8	50 %	0,50 %
11	Alt sector			70 %	0,70 %
12	Indici pentru capitalizare de piaţă ridicată, într-o economie avansată			15 %	0,15 %
13	Alţi indici			25 %	0,25 %

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze ce reprezintă o piaţă emergentă şi ce reprezintă o economie avansată în sensul prezentului articol.

(4)Atunci când atribuie o expunere la risc unui sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sector. Instituţiile încadrează fiecare emitent întruna din benzile sectoriale din tabelul 8 şi încadrează toţi emitenţii dintr-un anumit subsector în acelaşi sector. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate atribui unui anumit sector în acest mod sunt încadrate în banda 11 din tabelul 8. Emitenţii de titluri de capital multinaţionali sau multisectoriali sunt încadraţi într-o anumită bandă pe baza celei mai semnificative regiuni sau a celui mai semnificativ sector în care îşi desfăşoară activitatea emitentul de titluri de capital.

Art. 325^{a^q}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

(2)În alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (1), parametrul de corelaţie P_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS_l la preţul spot al titlurilor de capital din aceeaşi bandă se stabileşte după cum urmează:

(5)Parametrii de corelaţie specificaţi la alineatele (1)-(4) nu se aplică benzii 11. Cerinţa de capital pentru formula de agregare a riscului delta din cadrul benzii 11 este egală cu suma valorilor absolute ale sensibilităţilor nete ponderate atribuite benzii respective:

Art. 325^{a^r}: Corelaţiile între benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital

Art. 325^{a^s}: Ponderile de risc pentru riscul de marfă

Art. 325^{a^t}: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marfă

(2)Parametrul de corelaţie p_kl între două sensibilităţi WS_k şi WS_l din cadrul aceleiaşi benzi se stabileşte după cum urmează:

(3)Corelaţiile din cadrul benzii p_kl^(marfă) sunt:

(4)În pofida alineatului (1), se aplică următoarele dispoziţii:

Art. 325^{a^v}: Ponderile de risc pentru riscul valutar

(2)Ponderea de risc aferentă factorilor de risc valutar în ceea ce priveşte perechile de monede formate din euro şi moneda unui stat membru care participă la cea de a doua etapă a uniunii economice şi monetare (MCS II) este una dintre următoarele:

(5)În cazul în care datele privind ratele de schimb zilnice pe ultimii trei ani arată că o pereche de monede formată din euro şi moneda, alta decât euro, a unui stat membru este constantă şi că instituţia poate face faţă oricând unui spread zero între cotaţiile «bid» şi «ask» pe tranzacţiile respective legate de perechea de monede respectivă, instituţia poate aplica ponderea de risc menţionată la alineatul (1) împărţită la 2, cu condiţia deţinerii aprobării explicite a autorităţii sale competente de a face lucru.

Subsecţiunea 2:Ponderile de risc şi corelaţiile pentru riscul vega şi riscul de curbură

Art. 325^{a^x}: Ponderile de risc pentru riscul vega şi riscul de curbură

(2)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factorii de risc vega se atribuie conform clasei de risc a factorilor de risc, după cum urmează:

Art. 325^{a^y}: Corelaţiile pentru riscul vega şi riscul de curbură

(1)Între sensibilităţile la riscul vega din cadrul aceleiaşi benzi a clasei de risc general de rată a dobânzii (GIRR), parametrul de corelaţie Ro_kl se stabileşte după cum urmează:

CAPITOLUL 1^b:Abordarea bazată pe modele interne alternativă

Secţiunea 1:Aprobare şi cerinţe de fonduri proprii

Art. 325^{a^z}: Abordarea bazată pe modele interne alternativă şi aprobarea de a utiliza modele interne alternative

(2)După ce verifică dacă instituţiile respectă cerinţele prevăzute la articolele 325bh, 325bi şi 325bj, autorităţile competente acordă instituţiilor respective aprobarea de a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare utilizând modelele lor interne alternative în conformitate cu articolul 325ba, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţele:

f)nu au fost atribuite poziţii provenite din securitizare sau din resecuritizare birourilor de tranzacţionare.

În sensul literei (b) de la primul paragraf din prezentul alineat, neincluderea unui birou de tranzacţionare în domeniul de aplicare al abordării bazate pe modele interne alternative nu poate fi motivată de faptul că cerinţa de fonduri proprii calculată în conformitate cu abordarea standardizată alternativă prevăzută la articolul 325 alineatul (3) litera (a) ar fi mai redusă decât cerinţa de fonduri proprii calculată în conformitate cu abordarea bazată pe modele interne alternative.

(4)O instituţie căreia i s-a acordat aprobarea menţionată la alineatul (2) notifică imediat autorităţilor sale competente faptul că unul dintre birourile sale de tranzacţionare nu mai îndeplineşte cel puţin una dintre cerinţele prevăzute la alineatul respectiv. Instituţiei în cauză nu i se mai permite să aplice prevederile prezentului capitol niciuneia dintre poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare respectiv şi aceasta calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea prevăzută în capitolul 1a pentru toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare de la prima dată de raportare care urmează şi până când instituţia demonstrează autorităţilor competente că biroul de tranzacţionare îndeplineşte din nou toate cerinţele prevăzute la alineatul (2).

(5)Prin derogare de la alineatul (4), în circumstanţe excepţionale autorităţile competente pot permite unei instituţii să continue să utilizeze modelele sale interne alternative în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unui birou de tranzacţionare care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol şi la articolul 325bg alineatul (1). În cazul în care autorităţile competente exercită puterea de apreciere menţionată mai sus, acestea notifică ABE şi îşi motivează decizia.

(7)Pentru modificările semnificative ale utilizării modelelor interne alternative pentru care o instituţie a primit aprobare, pentru extinderea sferei de utilizare a modelelor interne alternative pentru care instituţia a primit aprobare, precum şi pentru modificările semnificative ale subsetului de factori de risc modelabili ales de instituţie menţionat la articolul 325bc alineatul (2) este necesară o aprobare separată din partea autorităţilor competente ale instituţiei.

(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)metodologia de evaluare pe baza căreia autorităţile competente verifică conformitatea unei instituţii cu cerinţele prevăzute în prezentul capitol.

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi indicatorii pe care ABE trebuie să îi utilizeze pentru a stabili dacă au apărut circumstanţe extraordinare.

Art. 325^{b^a}: Cerinţe de fonduri proprii în cazul utilizării unor modele interne alternative

(1)O instituţie care utilizează un model intern alternativ calculează cerinţele de fonduri proprii pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care instituţia a primit aprobare astfel cum se prevede la articolul 325az alineatul (2) ca cea mai mare valoare dintre următoarele elemente:

b)suma următoarelor valori:

(2)Instituţiile care deţin poziţii pe titluri de datorie şi de capital tranzacţionate care sunt incluse în domeniul de aplicare al modelului intern pentru riscul de nerambursare şi sunt atribuite birourilor de tranzacţionare menţionate la alineatul (1) îndeplinesc o cerinţă suplimentară de fonduri proprii, exprimată ca fiind cea mai mare dintre următoarele valori:

(3)O instituţie care utilizează un model intern alternativ calculează cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru toate poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu următoarea formulă:

AIMA

= suma cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatele (1) şi (2);

PLAaddon

= cerinţa de fonduri proprii suplimentare menţionată la articolul 325bg alineatul (2);

ASAnon-aima

= cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în cazul cărora instituţia utilizează abordarea standardizată alternativă pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă;

ASAtotportofoliul

ASAaima

= cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în cazul cărora instituţia utilizează abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă;

Secţiunea 2:Cerinţe generale

Art. 325^{b^b}: Măsura valorii la risc condiţionate

(1)Instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionate menţionată la articolul 325ba alineatul (1) litera (a) pentru orice dată «t» şi orice portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă după cum urmează:

(4)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), o instituţie poate reduce frecvenţa calculării măsurii valorii la risc condiţionată nerestricţionată UESt şi a măsurii valorii la risc condiţionată parţială PESR^S,i, PESR^C,i şi PES_t^FC,i pentru toate categoriile generale de factori de risc i de la zilnic la săptămânal, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:

Art. 325^{b^c}: Calcularea valorilor la risc condiţionate parţiale

(1)Instituţiile calculează toate măsurile valorii la risc condiţionată parţială menţionate la articolul 325bb alineatul (1) după cum urmează:

c)pentru un anumit portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă, instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionată parţială la momentul «t» în conformitate cu următoarea formulă:

PES_t(T, j) = măsura valorii la risc condiţionată parţială determinată prin aplicarea scenariilor unor şocuri viitoare cu un orizont de timp de 10 zile numai setului specific de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu prevăzut la alineatele (2), (3) şi (4) pentru fiecare măsură a valorii la risc condiţionată parţială menţionată la articolul 325bb alineatul (1) şi pentru care orizontul de lichiditate efectiv, determinat în conformitate cu articolul 325bd alineatul (2) este mai mare sau egal cu LH_j.

(2)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^Rs şi PES_t^RS,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

a)la calcularea PES_t^Rs, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare numai unui subset de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu care a fost ales de instituţii, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, astfel încât următoarea condiţie să fie îndeplinită, suma fiind preluată din cele 60 de zile lucrătoare anterioare:

O instituţie care nu mai îndeplineşte cerinţa prevăzută la primul paragraf de la prezenta literă notifică imediat acest fapt autorităţilor competente şi actualizează subsetul de factori de risc modelabili în termen de două săptămâni astfel încât să îndeplinească cerinţa respectivă; în cazul în care, după două săptămâni, instituţia nu a îndeplinit această cerinţă, instituţia revine la abordarea prevăzută în capitolul 1a pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru anumite birouri de tranzacţionare, până în momentul în care respectiva instituţie este în măsură să demonstreze autorităţii competente că îndeplineşte cerinţa prevăzută la primul paragraf de la prezenta literă;

c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice dintr-o perioadă continuă de 12 luni de criză financiară care este identificată de instituţie pentru a maximiza valoarea PES_t^RS; în scopul identificării perioadei de criză respective, instituţiile utilizează o perioadă de observaţie care începe cel târziu la 1 ianuarie 2007, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător; şi

(3)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^RC şi PES_t^RC,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

(4)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PES_t^FC şi PES_t^FC,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:

c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice din perioada de 12 luni anterioară; atunci când se produce o creştere semnificativă a volatilităţii preţurilor unui număr semnificativ de factori de risc modelabili aferenţi portofoliului unei instituţii care nu sunt incluşi în subsetul de factori de risc menţionat la alineatul (2) litera (a), autorităţile competente pot impune unei instituţii să utilizeze datele istorice pentru o perioadă mai scurtă decât cele 12 luni anterioare, dar această perioadă nu poate fi mai scurtă decât cele şase luni anterioare; autorităţile competente notifică ABE orice decizie prin care impun unei instituţii să utilizeze datele istorice dintr-o perioadă mai scurtă de 12 luni şi îşi motivează decizia respectivă.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de utilizare a datelor de intrare în modelul de măsurare a riscurilor menţionat la prezentul articol, inclusiv criteriile privind acurateţea datelor şi criteriile privind calibrarea datelor de intrare în cazul în care datele de piaţă sunt insuficiente.

Art. 325^{b^d}: Orizonturi de lichiditate

(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie poate decide ca, pentru un anumit birou de tranzacţionare, să înlocuiască orizontul de lichiditate al unei subcategorii generale de factori de risc enumerate în tabelul 2 de la prezentul articol cu unul dintre orizonturile de lichiditate mai lungi enumerate în tabelul 1 de la articolul 325bc. În cazul în care o instituţie ia o astfel de decizie, orizontul de lichiditate mai lung se aplică tuturor factorilor de risc modelabili aferenţi poziţiilor atribuite biroului de tranzacţionare respectiv care au fost încadraţi în respectiva subcategorie generală de factori de risc în scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale în conformitate cu articolul 325bc alineatul (1) litera (c).

(4)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale în conformitate cu articolul 325bc alineatul (1) litera (c), orizontul de lichiditate efectiv al unui anumit factor de risc modelabil aferent unei anumite poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă se calculează după cum urmează:

(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

d)definiţiile capitalizării de piaţă scăzute şi a capitalizării de piaţă ridicate în scopul subcategoriei «Preţul titlurilor de capital» şi «Volatilitate» a categoriei de factori de risc de devalorizare pentru «Titluri de capital» din tabelul 2.

Categorii generale de factori de risc	Subcategorii generale de factori de risc	Orizonturi de lichiditate	Lungimea orizontului de lichiditate (în zile)
Rata dobânzii	Cele mai lichide monede şi moneda naţională	1	10
	Alte monede (excluzând monedele cele mai lichide)	2	20
	Volatilitate	4	60
	Alte tipuri	4	60
Marjă de credit	Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale	2	20
	Obligaţiuni garantate emise de instituţiile de credit din statele membre (categoria «investment grade»)	2	20
	Entităţi suverane (categoria «investment grade»)	2	20
	Entităţi suverane (categoria «high yield»)	3	40
	Societăţi (categoria «investment grade»)	3	40
	Societăţi (categoria «high yield»)	4	60
	Volatilitate	5	120
	Alte tipuri	5	120
Titluri de capital	Preţul titlurilor de capital (capitalizare de piaţă ridicată)	1	10
	Preţul titlurilor de capital (capitalizare de piaţă scăzută)	2	20
	Volatilitate (capitalizare de piaţă ridicată)	2	20
	Volatilitate (capitalizare de piaţă scăzută)	4	60
	Alte tipuri	4	60
Schimb valutar	Cele mai lichide perechi de monede	1	10
	Alte perechi de monede (excluzând cele mai lichide perechi de monede)	2	20
	Volatilitate	3	40
	Alte tipuri	3	40
Marfă	Preţul energiei şi preţul emisiilor de dioxid de carbon	2	20
	Preţul metalelor preţioase şi preţul metalelor neferoase	2	20
	Preţurile altor mărfuri (excluzând preţul energiei, preţul emisiilor de dioxid de carbon, preţul metalelor preţioase şi preţul metalelor neferoase)	4	60
	Volatilitatea energiei şi volatilitatea emisiilor de dioxid de carbon	4	60
	Volatilitatea metalelor preţioase şi volatilitatea metalelor neferoase	4	60
	Volatilitatea altor mărfuri (excluzând volatilitatea energiei, volatilitatea emisiilor de dioxid de carbon, volatilitatea metalelor preţioase şi volatilitatea metalelor neferoase)	5	120
	Alte tipuri	5	120

Art. 325^{b^e}: Evaluarea gradului în care factorii de risc pot fi modelaţi

(2¹)În circumstanţe extraordinare, care apar în perioade de reducere semnificativă a anumitor activităţi de tranzacţionare de pe pieţele financiare, autorităţile competente pot permite instituţiilor care utilizează abordarea prevăzută în prezentul capitol să considere modelabili factori de risc care au fost evaluaţi ca nemodelabili de către instituţiile respective în conformitate cu alineatul (1), cu condiţia să fie îndeplinite următoarele condiţii:

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de evaluare a caracterului modelabil al factorilor de risc în conformitate cu alineatul (1), inclusiv în cazul în care se utilizează date de piaţă puse la dispoziţie de furnizori terţi, precum şi frecvenţa evaluării respective.

Art. 325^{b^f}: Cerinţe de reglementare privind testarea ex post şi factori de multiplicare

(1)În sensul prezentului articol, «depăşire» înseamnă o variaţie de o zi în valoarea unui portofoliu alcătuit din toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente, calculat pe baza modelului intern alternativ al instituţiei în conformitate cu următoarele cerinţe:

(3)Se consideră că biroul de tranzacţionare al unei instituţii îndeplineşte cerinţele testării ex post atunci când numărul de depăşiri pentru biroul de tranzacţionare respectiv care au avut loc în ultimele 250 de zile lucrătoare nu depăşeşte niciuna dintre următoarele:

(4)Instituţiile contabilizează depăşirile zilnice în conformitate cu următoarele:

(6)Factorul de multiplicare (mc) este egal cu cel puţin suma dintre 1,5 şi o majorare determinată în conformitate cu tabelul 3. În cazul portofoliului menţionat la alineatul (5), respectiva majorare se calculează pe baza numărului de depăşiri înregistrate în cea mai recentă perioadă de 250 de zile lucrătoare, astfel cum demonstrează testarea ex post efectuată de către instituţie a nivelului valorii la risc calculat în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf. Calculul majorării este supus criteriilor următoare:

a)o depăşire înseamnă o variaţie de o zi în valoarea portofoliului respectiv care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente, calculată utilizând modelul intern al instituţiei, în conformitate cu cerinţele următoare:

b)numărul de depăşiri este egal cu cel mai mare dintre numărul de depăşiri calculat pe baza modificărilor ipotetice şi numărul de depăşiri calculate pe baza modificărilor efective ale valorii portofoliului;

(7)Autorităţile competente monitorizează caracterul adecvat al factorului de multiplicare menţionat la alineatul (5) şi respectarea de către un birou de tranzacţionare a cerinţelor privind testarea ex post menţionate la alineatul (3). Instituţiile informează prompt autorităţile competente cu privire la depăşirile care rezultă din programul lor de testare ex post şi prezintă o explicaţie pentru depăşirile în cauză şi, în orice caz, informează autorităţile competente cu privire la acest lucru în cel mult cinci zile lucrătoare de la înregistrarea unei depăşiri.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica elementele tehnice care trebuie incluse în modificările efective şi ipotetice ale valorii portofoliului unei instituţii în sensul prezentului articol.

(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi criteriile conform cărora o instituţie poate fi autorizată să nu ia în calcul o depăşire în cazul în care modificarea de o zi în valoarea portofoliului său care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente calculat utilizând modelul intern al instituţiei poate fi atribuită unui factor de risc nemodelabil.

Art. 325^{b^g}: Cerinţa privind atribuirea profitului şi a pierderii

(2)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, în cazul în care modificările teoretice ale valorii portofoliului unui birou de tranzacţionare, calculate pe baza modelului de măsurare a riscurilor al instituţiei, sunt suficient de apropiate de modificările ipotetice ale valorii portofoliului biroului de tranzacţionare respectiv calculate pe baza modelului de evaluare al instituţiei, instituţia calculează, pentru toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare respectiv, o cerinţă de fonduri proprii suplimentară faţă de cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatele (1) şi (2).

(3)Pe baza rezultatelor cerinţei privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie stabileşte şi documentează o listă exactă cuprinzând factorii de risc incluşi în modelul de măsurare a riscurilor al instituţiei consideraţi adecvaţi pentru verificarea respectării de către instituţie a cerinţei privind testarea ex post prevăzută la articolul 325bf. Instituţia urmăreşte orice modificare a listei factorilor de risc respectivi.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Art. 325^{b^h}: Cerinţe privind măsurarea riscurilor

(1)Instituţiile care utilizează un model intern de măsurare a riscurilor folosit la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, astfel cum sunt menţionate la articolul 325ba, se asigură că respectivul model respectă cumulativ următoarele cerinţe:

a)modelul intern de măsurare a riscurilor reflectă un număr suficient de factori de risc, care cuprind cel puţin factorii de risc menţionaţi în secţiunea 3 subsecţiunea 1 din capitolul 1a, cu excepţia cazului în care instituţia demonstrează autorităţilor competente că omiterea acestor factori de risc nu are un impact semnificativ asupra rezultatelor cerinţei privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la articolul 325bg; o instituţie este în măsură să explice autorităţilor competente motivele pentru care a încorporat un anumit factor de risc în modelul său de evaluare, dar nu şi în modelul intern de măsurare a riscurilor;

c)modelul intern de măsurare a riscurilor încorporează un set de factori de risc corespunzători ratelor dobânzii pentru fiecare monedă în care instituţia înregistrează poziţii bilanţiere sau extrabilanţiere sensibile la rata dobânzii; instituţia modelează curbele de randament folosind una dintre abordările general acceptate; curba de randament este divizată în diferite benzi de scadenţă pentru a surprinde variaţiile volatilităţii ratelor de-a lungul curbei de randament; pentru expunerile semnificative la riscul de rată a dobânzii în monede şi pe pieţe importante, curba de randament trebuie modelată cu ajutorul a minimum şase benzi de scadenţă, iar numărul de factori de risc utilizaţi pentru a modela curba de randament trebuie să fie proporţional cu natura şi complexitatea strategiilor de tranzacţionare ale instituţiei; modelul trebuie, de asemenea, să surprindă diversificarea riscului legat de variaţiile imperfect corelate ale diferitelor curbe de randament sau ale diferitelor instrumente financiare asupra aceluiaşi emitent-suport;

e)gradul de sofisticare al tehnicii de modelare este proporţional cu importanţa activităţilor instituţiilor pe pieţele de titluri de capital respective; modelul intern de măsurare a riscurilor utilizează un factor de risc distinct cel puţin pentru fiecare dintre pieţele de titluri de capital pe care instituţia deţine poziţii semnificative şi cel puţin un factor de risc care reflectă variaţiile sistemice ale preţurilor titlurilor de capital şi dependenţa factorului de risc respectiv de factorii de risc individuali pentru fiecare piaţă de titluri de capital;

f)modelul intern de măsurare a riscurilor utilizează un factor de risc distinct cel puţin pentru fiecare marfă pe care instituţia deţine poziţii semnificative, cu excepţia cazului în care instituţia deţine o poziţie agregată pe mărfuri de dimensiuni modeste în raport cu toate activităţile sale de tranzacţionare; în acest caz, acesta poate utiliza un factor de risc distinct pentru fiecare tip general de mărfuri; în cazul expunerilor semnificative la pieţele de mărfuri, modelul reflectă riscul variaţiilor imperfect corelate între mărfuri care sunt similare, dar nu identice, expunerea la modificări ale preţurilor la termen rezultate din neconcordanţe de scadenţe şi randamentul de comoditate între poziţiile pe instrumente financiare derivate şi pe numerar;

i)pentru poziţiile pe OPC-uri, instituţiile aplică abordarea de tip look-through poziţiilor-suport ale OPC-urilor cel puţin o dată pe săptămână pentru a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii în conformitate cu prezentul capitol; în cazul în care abordarea de tip look-through este efectuată săptămânal, instituţiile sunt în măsură să monitorizeze riscurile care rezultă din modificările semnificative ale compoziţiei OPC-ului; instituţiile care nu dispun de date de intrare sau de informaţii adecvate pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferentă unei poziţii pe un OPC în conformitate cu abordarea de tip look-through se pot baza pe o terţă parte pentru a obţine datele de intrare sau informaţiile respective, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

(2)Instituţiile pot utiliza corelaţii empirice în cadrul categoriilor generale de factori de risc şi, în scopul calculării măsurii valorii la risc condiţionate nerestricţionate UESt menţionate la articolul 325bb alineatul (1), în raport cu toate categoriile generale de factori de risc numai dacă abordarea instituţiei cu privire la măsurarea corelaţiilor respective este judicioasă, consecventă fie cu orizonturile de lichiditate aplicabile, fie, în măsură satisfăcătoare pentru autoritatea competentă, cu orizontul de timp de bază de 10 zile prevăzut la articolul 325bc alineatul (1), şi implementată cu integritate.

Art. 325^{b^i}: Cerinţe calitative

(1)Orice model intern de măsurare a riscurilor utilizat în sensul prezentului capitol este solid din punct de vedere conceptual, este calculat şi implementat cu integritate şi îndeplineşte cumulativ cerinţele calitative următoare:

b)o instituţie are o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii superioare; unitatea în cauză:

g)instituţia derulează în mod frecvent programe riguroase de simulări de criză, inclusiv simulări de criză în sens invers («reverse stress tests»), care cuprind orice model intern de măsurare a riscurilor; rezultatele respectivelor simulări de criză sunt analizate de conducerea superioară cel puţin o dată pe lună şi sunt conforme cu politicile şi limitele aprobate de către organul de conducere; instituţia ia măsuri corespunzătoare în cazul în care rezultatele simulărilor de criză arată pierderi excesive generate de activităţile de tranzacţionare ale instituţiei în anumite circumstanţe;

h)instituţia desfăşoară, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, o analiză independentă a modelelor sale interne de măsurare a riscurilor, fie în cadrul procesului său periodic de audit intern, fie prin mandatarea unei întreprinderi terţe să efectueze analiza în cauză.

(2)Analiza menţionată la alineatul (1) litera (h) include atât activităţile unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzacţionare, cât şi activităţile unităţii independente de control al riscului. Instituţia îşi reexaminează procesul general de administrare a riscurilor cel puţin o dată pe an. Reexaminarea evaluează următoarele aspecte:

Art. 325^{b^j}: Validarea internă

(3)Validarea modelelor interne de măsurare a riscurilor ale unei instituţii nu se limitează la cerinţele privind testarea ex post şi atribuirea profitului şi a pierderii, ci include cel puţin următoarele:

Art. 325^{b^k}: Calcularea măsurii riscurilor pentru scenarii de criză

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

b)un scenariu extrem al şocurilor viitoare stabilit prin reglementări pentru fiecare subcategorie generală de factori de risc enumerată în tabelul 2 de la articolul 325bd, pe care instituţiile să îl poată utiliza atunci când nu pot elabora un scenariu extrem al şocurilor viitoare în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf sau pe care autorităţile competente să le poată impune instituţiilor să îl aplice dacă nu consideră că scenariul extrem al şocurilor viitoare elaborat de instituţie este satisfăcător;

d)modul în care instituţiile trebuie să prezinte în formă agregată măsurile riscurilor pentru scenarii de criză în cazul tuturor factorilor de risc nemodelabili incluşi în poziţiile din portofoliul lor de tranzacţionare şi în poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă.

Secţiunea 3:Modelul intern pentru riscul de nerambursare

Art. 325^{b^l}: Sfera de aplicare a modelului intern pentru riscul de nerambursare

(1)Toate poziţiile unei instituţii care au fost atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care instituţia a primit aprobarea prevăzută la articolul 325az alineatul (2) sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare în cazul în care poziţiile respective conţin cel puţin un factor de risc pus în corespondenţă cu categoriile generale de factori de risc «capital propriu» sau «marjă de credit» în conformitate cu articolul 325bd alineatul (1). Această cerinţă de fonduri proprii, care se adaugă la riscurile reflectate de cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatul (1), se calculează pe baza modelului intern pentru riscul de nerambursare al instituţiei. Modelul respectiv respectă cerinţele prevăzute în prezenta secţiune.

Art. 325^{b^m}: Aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul de nerambursare

(1)Autorităţile competente acordă unei instituţii aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul de nerambursare pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatul (2) pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 325bl care sunt atribuite unui birou de tranzacţionare pentru care modelul intern pentru riscul de nerambursare să fie conform cu cerinţele stabilite la articolele 325bi, 325bj, 325bn, 325bo şi 325bp.

Art. 325^{b^n}: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare cu utilizarea unui model intern pentru riscul de nerambursare

(1)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare utilizând un model intern pentru riscul de nerambursare în cazul portofoliului tuturor poziţiilor menţionate la articolul 325bl, după cum urmează:

b)pierderea potenţială menţionată la litera (a) reprezintă o pierdere directă sau indirectă la nivelul valorii de piaţă a unei poziţii care a fost cauzată de starea de nerambursare a emitenţilor şi care se adaugă pierderilor eventuale care au fost deja luate în considerare în cadrul evaluării curente a poziţiei; starea de nerambursare a emitenţilor poziţiilor pe titluri de capital este reprezentată de scăderea la zero a cuantumului preţurilor titlurilor de capital ale emitenţilor;

c)instituţiile stabilesc corelaţiile între nerambursările diferiţilor emitenţi pe baza unei metodologii solide din punct de vedere conceptual, utilizând date istorice obiective privind marjele de credit de pe piaţă sau preţurile titlurilor de capital pentru o perioadă de cel puţin 10 ani, care include şi perioada de criză identificată de instituţie în conformitate cu articolul 325bc alineatul (2); calculul corelaţiilor între nerambursările diferiţilor emitenţi este calibrat în funcţie de un orizont de timp de un an;

(3)Prin derogare de la alineatul (1) literele (a) şi (c), o instituţie poate înlocui orizontul de timp de un an cu un orizont de timp de şaizeci de zile pentru calcularea riscului de nerambursare aferent unora dintre poziţiile pe titluri de capital sau tuturor acestor poziţii, după caz. În acest caz, calculul corelaţiilor între nerambursările aferente preţurilor titlurilor de capital şi probabilităţile de nerambursare trebuie să fie consecvent cu un orizont de timp de şaizeci de zile, iar calculul corelaţiilor între nerambursările aferente preţurilor titlurilor de capital şi cele aferente preţurilor obligaţiunilor trebuie să fie consecvent cu un orizont de timp de un an.

Art. 325^{b^o}: Recunoaşterea acoperirilor în cadrul unui model intern pentru riscul de nerambursare

(2)Instituţiile pot recunoaşte, în modelul lor intern pentru riscul de nerambursare, doar efectele acoperirii sau ale diversificării asociate cu poziţii lungi şi poziţii scurte care implică instrumente sau titluri de valoare diferite ale aceluiaşi debitor, precum şi cu poziţii lungi şi poziţii scurte pe emitenţi diferiţi, prin modelarea explicită a poziţiilor lungi şi a poziţiilor scurte brute pe diferitele instrumente, inclusiv prin modelarea riscurilor aferente bazei între emitenţi diferiţi.

(3)În modelele lor interne pentru riscul de nerambursare, instituţiile reflectă riscurile de bază semnificative pe care le au strategiile de acoperire şi care decurg din diferenţele în ceea ce priveşte tipul de produs, rangul în structura capitalului, ratingurile interne sau externe, data emiterii («vintage») şi alte diferenţe.

Art. 325^{b^p}: Cerinţe specifice privind modelul intern pentru riscul de nerambursare

(1)Modelul intern pentru riscul de nerambursare menţionat la articolul 325bm alineatul (1) este în măsură să modeleze intrarea în stare de nerambursare a unor emitenţi individuali, precum şi intrarea simultană în stare de nerambursare a mai multor emitenţi şi reflectă impactul acestor stări de nerambursare la nivelul valorilor de piaţă ale poziţiilor care sunt incluse în sfera de aplicare a modelului respectiv. În acest scop, intrarea în stare de nerambursare a fiecărui emitent în parte este modelată utilizând două tipuri de factori de risc sistematic.

(5)Pentru a simula starea de nerambursare a emitenţilor în modelul intern pentru riscul de nerambursare, estimările instituţiei privind probabilităţile de nerambursare îndeplinesc următoarele cerinţe:

e)o instituţie care nu a primit aprobarea de a estima probabilităţile de nerambursare menţionate la litera (d) elaborează o metodologie internă sau utilizează surse externe pentru a estima aceste probabilităţi de nerambursare în conformitate cu cerinţele aplicabile estimărilor probabilităţii de nerambursare în temeiul prezentului articol.

În sensul primului paragraf litera (d), datele necesare pentru estimarea probabilităţilor de nerambursare ale unui anumit emitent al unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare sunt disponibile dacă, la data calculului, instituţia deţine o poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare pe acelaşi debitor pentru care estimează probabilităţile de nerambursare în conformitate cu titlul II capitolul 3 secţiunea 1 în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în capitolul respectiv.

(6)Pentru a simula starea de nerambursare a emitenţilor în modelul intern pentru riscul de nerambursare, estimările instituţiei privind pierderea în caz de nerambursare îndeplinesc următoarele cerinţe:

d)o instituţie care nu a primit aprobarea de a estima LGD menţionată la litera (c) elaborează o metodologie internă sau utilizează surse externe pentru a estima LGD în conformitate cu cerinţele aplicabile estimărilor LGD în temeiul prezentului articol.

(7)Ca parte a analizei independente şi a validării modelelor interne utilizate în sensul prezentului capitol, inclusiv pentru sistemul de măsurare a riscurilor, instituţiile:

(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească metodologia internă sau sursele externe ale unei instituţii pentru estimarea probabilităţilor de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu alineatul (5) litera (e) şi cu alineatul (6) litera (d).

CAPITOLUL 2:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale şi instrumente specifice

Art. 327: Compensare

(1)Valoarea absolută a excedentului poziţiilor lungi (scurte) ale unei instituţii faţă de poziţiile sale scurte (lungi) pe titluri de capital, instrumente de datorie şi titluri convertibile, identice, precum şi pe contracte financiare futures, opţiuni, warranturi şi warranturi acoperite, identice, reprezintă poziţia sa netă pe fiecare dintre aceste instrumente diferite. La calcularea poziţiei nete, poziţiile pe instrumente financiare derivate se tratează conform dispoziţiilor articolelor 328-330. În cazul în care instituţia deţine instrumente de datorie proprii, acestea nu se iau în considerare la calcularea cerinţelor de capital pentru riscul specific prevăzute la articolul 336.

(2)Nu este permisă compensarea între un titlu convertibil şi o poziţie de semn opus pe instrumentul-suport al acestuia, cu excepţia cazului în care autorităţile competente adoptă o abordare conform căreia se ia în considerare probabilitatea ca un anumit titlu convertibil să fie convertit sau impun o cerinţă de fonduri proprii pentru acoperirea oricărei pierderi pe care conversia ar putea să o determine. Aceste abordări sau cerinţe de fonduri proprii se notifică la ABE. ABE monitorizează practicile din acest domeniu şi, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri.

Art. 328: Contracte futures şi forward pe rata dobânzii

(1)Contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii (FRA) şi angajamentele forward de cumpărare sau vânzare a instrumentelor de datorie se tratează drept combinaţii de poziţii lungi şi scurte. Astfel, o poziţie lungă pe un contract futures pe rata dobânzii se tratează ca o combinaţie între un împrumut luat, cu scadenţă la data livrării contractului futures şi o deţinere a unui activ cu o scadenţă egală cu cea a instrumentului sau a poziţiei noţionale, reprezentând suport la contractul futures în cauză. În mod similar, un contract FRA vândut se tratează ca o poziţie lungă, cu o scadenţă egală cu data decontării plus perioada contractului, şi o poziţie scurtă, cu o scadenţă egală cu data decontării. Atât împrumutul, cât şi activul deţinut se includ în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul specific aferent contractelor futures pe rata dobânzii şi contractelor FRA. Un angajament forward de cumpărare a unui instrument de datorie se tratează ca o combinaţie între un împrumut cu scadenţă la data livrării şi o poziţie lungă (spot) pe însuşi instrumentul de datorie. Împrumutul se include în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, pentru scopurile riscului specific, iar instrumentul de datorie se include în coloana corespunzătoare din cadrul aceluiaşi tabel.

Art. 329: Opţiuni şi warranturi

(1)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe rata dobânzii, pe instrumente de datorie, pe titluri de capital, pe indici bursieri, pe contracte financiare futures, pe swapuri şi pe valute se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe instrumente identice cu instrumentul-suport, sau pe instrumente financiare derivate identice cu instrumentul financiar derivat-suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, menţionate la alineatul (2), într-o manieră proporţională cu amploarea r şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile şi warranturile.

Art. 330: Swapuri

Swapurile se tratează pentru scopurile riscului de rată a dobânzii pe aceeaşi bază ca şi instrumentele din bilanţ. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o instituţie primeşte o rată a dobânzii variabilă şi plăteşte o rată a dobânzii fixă, se tratează ca fiind echivalent cu o poziţie lungă pe un instrument pe rată a dobânzii variabilă cu scadenţă egală cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurtă pe un instrument pe rată a dobânzii fixă cu aceeaşi scadenţă ca şi swapul însuşi.

Art. 331: Riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate

(1)Instituţiile care marchează la piaţă şi administrează riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate reglementate de articolele 328-330 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot, cu aprobarea autorităţilor competente, să utilizeze modelele de sensibilitate pentru a calcula poziţiile menţionate la aceste articole şi le pot utiliza pentru orice obligaţiune care este amortizată pe perioada reziduală, nu şi pentru cele al căror principal este rambursat la final într-o singură rată. Aprobarea se acordă dacă aceste modele generează poziţii care au aceeaşi sensibilitate la modificările ratei dobânzii ca şi fluxurile de numerar-suport. Această sensibilitate se evaluează în raport cu variaţiile independente ale unor rate eşantionate de-a lungul curbei de randament, care să comporte cel puţin un punct de sensibilitate în fiecare dintre benzile de scadenţă prevăzute în tabelul 2 de la articolul 339. Poziţiile se includ în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul general al instrumentelor de datorie.

(2)Instituţiile care nu utilizează modelele prevăzute la alineatul (1) pot să compenseze integral toate poziţiile pe instrumente financiare derivate reglementate de articolele 328-330 care îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:

Art. 332: Instrumente financiare derivate de credit

(1)La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul general şi riscul specific al părţii care îşi asumă riscul de credit («vânzătorul protecţiei») trebuie utilizat, dacă nu se specifică altfel, cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ. În scopul calculării cerinţei de risc specific, alta decât pentru instrumentele de tipul total return swap, se aplică scadenţa instrumentului financiar derivat de credit prevăzută în contract, şi nu scadenţa obligaţiei. Poziţiile se determină după cum urmează:

b)un instrument de tipul «credit default swap» nu creează o poziţie pe riscul general. Pentru scopurile riscului specific, instituţia înregistrează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă, cu excepţia cazului în care instrumentul financiar derivat beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, caz în care se înregistrează o poziţie lungă pe instrumentul financiar derivat. Dacă în cadrul produsului sunt datorate plăţi sub formă de prime sau dobânzi, aceste fluxuri de numerar se reprezintă ca poziţii noţionale pe titluri de stat;

c)un instrument de tipul single name credit linked note creează o poziţie lungă pe riscul general al instrumentului însuşi, ca şi un instrument pe rata dobânzii. Pentru scopul riscului specific se creează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă. Pentru emitentul titlului se creează o poziţie lungă suplimentară. În cazul în care un instrument de tipul credit linked note beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, este necesar să se înregistreze doar o singură poziţie lungă pe riscul specific al instrumentului respectiv;

d)Pe lângă o poziţie lungă pe riscul specific al emitentului instrumentului, un instrument de tipul multiple name credit linked note, care oferă protecţie proporţională, creează o poziţie pe fiecare entitate de referinţă, suma noţională totală a contractului fiind repartizată între poziţii, proporţional cu ponderea pe care o are fiecare expunere faţă de o entitate de referinţă. Atunci când se pot selecta mai multe obligaţii aferente unei entităţi de referinţă, obligaţia cu cea mai mare pondere de risc determină riscul specific.

e)un instrument financiar derivat de credit de tipul «first-asset- to-default» (primul activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentei litere, cuantumul maxim al plăţii poate fi considerat drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

Un instrument financiar derivat de credit de tipul «n-th-asset-to- default» (al n-lea activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă, cu excepţia a n-1 entităţi de referinţă care au cea mai mică cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentului punct, această sumă poate fi considerată drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

(2)Pentru partea care transferă riscul de credit («cumpărătorul protecţiei»), poziţiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzătorul protecţiei, cu excepţia instrumentelor de tipul credit linked note (care nu generează poziţii scurte pe emitent). La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru «cumpărătorul protecţiei», se utilizează cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ.

Art. 333: Titluri vândute în cadrul unui acord repo sau împrumutate

SECŢIUNEA 2:Instrumente de datorie

SUBSECŢIUNEA 1:Risc specific

Art. 336: Cerinţă de fonduri proprii pentru instrumentele de datorie care nu sunt poziţii din securitizare

(1)Instituţia atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzacţionare pe instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, calculate conform articolului 327, categoriilor corespunzătoare din tabelul 1 în funcţie de emitent/debitor, evaluarea externă sau internă a creditului, precum şi în funcţie de scadenţa reziduală, şi, în continuare, le înmulţeşte cu ponderile prevăzute în tabelul menţionat. Instituţia însumează poziţiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului articol, indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte, în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii pentru acoperirea riscului specific.

Categorii	Cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 0 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	0%
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 20 % sau 50 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit şi alte elemente eligibile aşa cum sunt definite la alineatul (4).	0,25 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mică sau egală cu 6 luni) 1,00 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 6 luni şi mai mică sau egală cu 24 de luni) 1,60 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 24 de luni)
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 100 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	8,00 %
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 150 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit.	12,00 %

(4)Alte elemente eligibile:

a)poziţii lungi şi scurte pe active pentru care nu este disponibilă o evaluare din partea unei ECAI desemnate, şi care îndeplinesc următoarele condiţii:

c)titluri emise de instituţii care sunt considerate a avea un nivel de calitate a creditului echivalent sau mai ridicat decât cele asociate nivelului 2 de calitate a creditului, conform abordării standardizate pentru riscul de credit al expunerilor faţă de instituţii, şi care sunt supuse unor mecanisme de supraveghere şi reglementare comparabile cu cele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE.

Art. 337: Cerinţă de fonduri proprii pentru instrumentele care sunt poziţii din securitizare

(5)În cazul în care instituţia iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru transferul unei părţi semnificative a riscului prevăzute la articolul 244, instituţia iniţiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerinţa de fonduri proprii, ca şi cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate.

Art. 338: Cerinţă de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie

(2)O instituţie determină cel mai mare dintre următoarele cuantumuri ca cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific în ceea ce priveşte portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie:

SUBSECŢIUNEA 2:Risc general

Art. 339: Calcularea riscului general pe baza scadenţei

(1)În vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului general, toate poziţiile se ponderează corespunzător scadenţei, astfel cum se explică la alineatul (2), în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii necesare pentru acoperirea acestora. Această cerinţă se reduce în cazul în care o poziţie ponderată este deţinută în paralel cu o poziţie ponderată de semn opus, în cadrul aceleiaşi benzi de scadenţă. Reducerea cerinţei se efectuează de asemenea în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus se încadrează în benzi de scadenţă diferite, nivelul reducerii depinzând atât de faptul că cele două poziţii aparţin sau nu aceleiaşi zone, cât şi de zonele specifice în care se încadrează.

(2)Instituţia încadrează poziţiile nete în benzile de scadenţă corespunzătoare din coloana 2 sau, după caz, coloana 3 a tabelului 2 de la alineatul (4). Instituţia realizează acest lucru pe baza scadenţei reziduale, în cazul instrumentelor cu rată fixă şi pe baza perioadei rămase până la următoarea fixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este variabilă înainte de scadenţa finală. Instituţia face, de asemenea, distincţie între instrumentele de datorie cu un cupon de 3 % sau mai mult şi cele cu un cupon sub 3 % şi, în consecinţă, le încadrează în coloana 2 sau coloana 3 a tabelului 2. Apoi, instituţia le înmulţeşte pe fiecare dintre acestea cu ponderea aferentă benzii de scadenţă în cauză din coloana 4 a tabelului 2.

(3)Ulterior, instituţia calculează suma poziţiilor lungi ponderate şi suma poziţiilor scurte ponderate din fiecare dintre benzile de scadenţă. Suma rezultată din punerea în corespondenţă a celor două sume amintite, într-o bandă de scadenţă dată, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă în acea bandă, în timp ce poziţia lungă reziduală sau poziţia scurtă reziduală reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă în aceeaşi bandă. Apoi, se calculează totalul poziţiilor ponderate puse în corespondenţă din toate benzile.

(4)Pentru benzile incluse în fiecare dintre zonele din tabelul 2, instituţia calculează totalurile poziţiilor lungi ponderate nepuse în corespondenţă, în vederea determinării poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru fiecare zonă. În mod similar, totalurile aferente poziţiilor scurte ponderate nepuse în corespondenţă, de la fiecare bandă dintr-o anumită zonă, se însumează în vederea determinării poziţiei scurte ponderate nepuse în corespondenţă pentru acea zonă. Partea aferentă poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru o zonă dată, care este pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă ponderată, nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi zonă, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă pentru zona respectivă. Partea poziţiei lungi ponderate, nepuse în corespondenţă, sau a poziţiei scurte ponderate, nepuse în corespondenţă pentru o zonă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă pentru zona respectivă.

Zonă	Bandă de scadenţă		Pondere (%)	Variaţia presupusă a ratei dobânzii (%)
Zonă	Cupon de 3 % sau mai mult	Cupon sub 3 %	Pondere (%)	Variaţia presupusă a ratei dobânzii (%)
Unu	0 < = 1 lună	0 < = 1 lună	0,00	-
	>1 < = 3 luni	>1 < = 3 luni	0,20	1,00
	>3 < = 6 luni	>3 < = 6 luni	0,40	1,00
	>6 < = 12 luni	>6 < = 12 luni	0,70	1,00
Doi	>1 < = 2 ani	> 1,0 < = 1,9 ani	1,25	0,90
	>2 < = 3 ani	> 1,9 < = 2,8 ani	1,75	0,80
	>3 < = 4 ani	> 2,8 < = 3,6 ani	2,25	0,75
Trei	>4 < = 5 ani	> 3,6 < = 4,3 ani	2,75	0,75
	>5 < = 7 ani	> 4,3 < = 5,7 ani	3,25	0,70
	>7 < = 10 ani	> 5,7 < = 7,3 ani	3,75	0,65
	>10 < = 15 ani	> 7,3 < = 9,3 ani	4,50	0,60
	>15 < = 20 ani	> 9,3 < = 10,6 ani	5,25	0,60
	> 20 ani	>10,6 < = 12,0 ani	6,00	0,60
		> 12,0 < = 20,0 ani	8,00	0,60
		> 20 ani	12,50	0,60

(5)Cuantumul aferent poziţiei lungi sau scurte ponderate, nepuse în corespondenţă în zona unu, care este pus în corespondenţă cu poziţia scurtă sau lungă ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi. Acelaşi calcul se realizează ulterior pentru partea rămasă din poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi şi poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona trei, în vederea calculării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele doi şi trei.

(9)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei se calculează prin însumarea următoarelor elemente:

Art. 340: Calcularea riscului general pe baza duratei

(2)Conform abordării bazate pe durată menţionate la alineatul (1), instituţia ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument de datorie cu rată fixă şi calculează randamentul la scadenţă al acestuia, care este rata de actualizare implicită pentru titlul respectiv. În cazul instrumentelor cu rată variabilă, instituţia ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument şi calculează randamentul pornind de la ipoteza că principalul este scadent la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii.

(3)Apoi, instituţia calculează durata modificată pentru fiecare instrument de datorie pe baza următoarei formule:

(6)Instituţia calculează poziţiile lungi ponderate pe baza duratei, precum şi poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, în cadrul fiecărei zone. Suma rezultată din punerea în corespondenţă, în fiecare zonă, a poziţiilor lungi ponderate pe baza duratei cu poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, reprezintă poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru zona respectivă.

(7)Ulterior, cerinţa de fonduri proprii a instituţiei se calculează ca sumă a următoarelor elemente:

SECŢIUNEA 3:Titluri de capital

Art. 341: Poziţii nete pe titluri de capital

Art. 344: Indici bursieri

(1)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care se precizează indicii bursieri pentru care sunt disponibile tratamentele prevăzute la alineatul (4) a doua teză.

(3)Contractele futures pe indici bursieri, echivalentele delta ale opţiunilor pe contractele futures pe indici bursieri şi ale opţiunilor pe indici bursieri, care sunt denumite în continuare, în mod colectiv, «contracte futures pe indici bursieri», se pot descompune în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente. Aceste poziţii pot fi tratate ca poziţii pe titlurile de capital-suport respective şi pot fi compensate cu poziţii de semn opus pe înseşi titlurile de capital-suport. Instituţiile notifică autoritatea competentă cu privire la modul în care utilizează acest tratament.

SECŢIUNEA 4:Angajamente de preluare fermă (underwriting)

Art. 345: Reducerea poziţiilor nete

(1)În cazul angajamentelor de preluare fermă de titluri de datorie şi de capital, o instituţie poate utiliza procedura ce urmează la calcularea cerinţelor de fonduri proprii. În primul rând, instituţia calculează poziţiile nete prin deducerea poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi, pe baza unor înţelegeri formale. Instituţia reduce apoi poziţiile nete cu factorii de reducere prevăzuţi în tabelul 4 şi calculează cerinţele de fonduri proprii utilizând poziţiile reduse aferente angajamentelor de preluare fermă.

SECŢIUNEA 5:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul specific aferent poziţiilor acoperite prin instrumente financiare derivate de credit

Art. 346: Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit

(3)Se realizează o recunoaştere integrală atunci când valoarea celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi aproximativ în aceeaşi măsură. Acest lucru se întâmplă în următoarele situaţii:

(4)Se aplică o compensare de 80 % atunci când valorile celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi când există o corespondenţă perfectă în ceea ce priveşte obligaţia de referinţă, în ceea ce priveşte scadenţa obligaţiei de referinţă şi cea a instrumentului financiar derivat de credit, precum şi în ceea ce priveşte moneda expunerii-suport. În plus, caracteristicile principale ale instrumentului financiar derivat de credit, prevăzute în contract, nu fac ca modificarea de preţ a instrumentului financiar derivat de credit să devieze semnificativ de la modificările de preţ ale poziţiei cash. În măsura în care prin intermediul tranzacţiei se transferă risc, se aplică o compensare de 80 % a riscului specific pentru segmentul din tranzacţie cu cerinţa de fonduri proprii mai mare, în timp ce cerinţele pentru riscul specific aferente celuilalt segment sunt zero.

(5)În alte situaţii în afară de cele menţionate la alineatele (3) şi (4), se realizează o recunoaştere parţială în următoarele situaţii:

a)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (3) litera (b), dar există neconcordanţă între active, respectiv între obligaţia de referinţă şi expunerea-suport. În această situaţie, poziţiile trebuie să îndeplinească şi următoarele cerinţe:

c)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (4) dar, în ceea ce priveşte activele, există neconcordanţă între poziţia cash şi instrumentul financiar derivat de credit. Totuşi, activul-suport este inclus în obligaţiile (de livrare), în cadrul documentaţiei instrumentului financiar derivat de credit.

Art. 347: Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit de tipul «first to default» şi «n-th-to default»

a)atunci când o instituţie obţine o protecţie a creditului pentru o serie de entităţi de referinţă-suport pentru un instrument financiar derivat de credit cu condiţia ca prima nerambursare din cadrul activelor să declanşeze plata şi ca acest eveniment de credit să determine încetarea contractului, instituţia poate compensa riscul specific pentru entitatea de referinţă căreia i se aplică cea mai scăzută cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific dintre entităţile de referinţă-suport, conform tabelului 1 de la articolul 336;

b)atunci când al n-lea caz de nerambursare din cadrul expunerilor declanşează plata în baza protecţiei creditului, cumpărătorul protecţiei poate compensa riscul specific numai dacă protecţia a fost obţinută şi pentru cazurile de nerambursare de la 1 la n-1 sau dacă s-au produs deja n-1 cazuri de nerambursare. În astfel de cazuri se urmează metodologia descrisă la litera (a) pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul «first-to-default», adaptată corespunzător pentru produsele de tipul «nth-to-default».

SECŢIUNEA 6:Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri

Art. 348: Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri

Art. 349: Criterii generale pentru OPC-uri

a)prospectul de emisiune al OPC-ului sau documentul echivalent include toate elementele următoare:

Art. 350: Metode specifice pentru OPC-uri

(1)În cazul în care instituţia are cunoştinţă de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, instituţia poate ţine cont de acestea pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific). În baza acestei abordări, poziţiile pentru OPC sunt tratate ca poziţii pe investiţiile-suport ale OPC. Este permisă compensarea între poziţiile pe investiţiile-suport ale OPC-ului şi alte poziţii deţinute de instituţie, atât timp cât instituţia deţine un număr suficient de acţiuni sau unităţi pentru a permite răscumpărarea/crearea, pe seama acestor acţiuni/unităţi, a investiţiilor-suport.

(2)Instituţiile pot calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific) aferent poziţiilor pe OPC-uri, luând în considerare poziţii care reprezintă poziţiile necesare pentru a reproduce componenţa şi performanţa indicelui sau coşului fix de titluri de capital sau titluri de datorie, generate extern, menţionate la litera (a), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

(3)În cazul în care instituţia nu are cunoştinţă de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, instituţia poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

(4)Instituţiile se pot baza pe următoarele părţi terţe în ceea ce priveşte calcularea şi raportarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de poziţie aferent poziţiilor pe OPC-uri care corespund cazurilor descrise la alineatele (1)-(4), în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul capitol:

CAPITOLUL 3:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul valutar

Art. 351: De minimis şi ponderarea pentru riscul valutar

Art. 352: Calculul poziţiei totale nete pe valute

(1)Poziţia deschisă netă a instituţiei pe fiecare valută (inclusiv moneda de raportare) şi pe aur se calculează ca sumă a următoarelor elemente (pozitive sau negative):

e)valoarea de piaţă a altor opţiuni.

Valoarea delta utilizată în scopurile literei (d) este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificările minore ale preţului de piaţă al suportului.

(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, într-o manieră proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile.

Art. 353: Riscul valutar al OPC-urilor

(2)Instituţiile se pot baza pe raportările următoarelor părţi terţe privind poziţiile pe valută ale OPC-ului:

(3)Dacă o instituţie nu are cunoştinţă de poziţiile pe valută ale unui OPC, se presupune că acesta a investit până la limita maximă permisă potrivit mandatului OPC-ului privind investiţiile în valută, iar instituţia trebuie să ia în considerare, atunci când calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul valutar în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare, expunerea indirectă maximă pe care ar putea să o înregistreze prin asumarea de poziţii cu efect de levier (leveraged positions) prin intermediul OPC-ului. Aceasta se realizează prin creşterea proporţională a poziţiei pe OPC până la nivelul maxim al expunerii faţă de investiţiile-suport care rezultă din mandatul privind activitatea de investire. Poziţia ipotetică pe valută a OPC-ului se tratează ca o valută distinctă potrivit tratamentului aplicabil investiţiilor în aur, cu adăugarea poziţiei lungi totale la poziţia valutară deschisă lungă totală şi a poziţiei scurte totale la poziţia valutară deschisă scurtă totală, în situaţia în care direcţia investiţiei OPC-ului este disponibilă. Nu este permisă compensarea între aceste poziţii înainte de efectuarea calculului.

Art. 354: Valute strâns corelate

(1)Instituţiile pot să menţină cerinţe de fonduri proprii mai mici pentru poziţiile pe valute strâns corelate relevante. Se consideră că două valute sunt strâns corelate numai dacă, în următoarele 10 zile lucrătoare, apariţia unei pierderi, din poziţii egale şi opuse pe astfel de valute, de 4 % sau mai puţin din valoarea respectivei poziţii puse în corespondenţă (exprimată în moneda de raportare), are o probabilitate - calculată pe baza ratelor de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani - de cel puţin 99 %, când se foloseşte o perioadă de observare de trei ani, şi de cel puţin 95 %, când se foloseşte o perioadă de observare de cinci ani. Cerinţa de fonduri proprii pentru poziţia pusă în corespondenţă, pe două valute strâns corelate, este de 4 % înmulţit cu valoarea poziţiei puse în corespondenţă.

(2)La calcularea cerinţelor prevăzute în acest capitol, instituţiile pot să nu ia în considerare poziţiile pe valute care fac obiectul unui acord interguvernamental obligatoriu din punct de vedere legal de limitare a variaţiei acestora faţă de alte valute prevăzute în acordul respectiv. Instituţiile îşi calculează poziţiile puse în corespondenţă pe aceste valute şi le supun unei cerinţe de fonduri proprii care să nu fie mai mică de jumătate din variaţia maximă permisă valutelor în cauză, prevăzută în respectivul acord interguvernamental.

(6)În cazul în care datele privind ratele de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani - referitoare la poziţii egale şi opuse pe două valute pe perioada următoarelor 10 zile lucrătoare - arată că cele două valute sunt perfect corelate pozitiv şi că instituţia se poate confrunta oricând cu un spread zero între cotaţiile bid şi ask pe tranzacţiile respective, instituţia poate, cu aprobarea explicită a autorităţii sale competente, să aplice o cerinţă de fonduri proprii de 0 % până la sfârşitul lui 2017.

CAPITOLUL 4:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de marfă

Art. 356: Activităţi cu mărfuri auxiliare

(1)Instituţiile care desfăşoară activităţi cu mărfuri agricole auxiliare pot stabili cerinţele de fonduri proprii pentru stocul fizic de mărfuri la sfârşitul fiecărui an pentru anul următor, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:

Art. 357: Poziţii pe mărfuri

Art. 358: Instrumente speciale

(2)Swapurile pe mărfuri, în care un segment al tranzacţiei este un preţ fixat, iar celălalt este preţul de piaţă curent, sunt tratate ca o serie de poziţii egale cu cuantumul noţional al contractului, o poziţie corespunzând, unde este cazul, fiecărei plăţi aferente swapului, şi sunt încadrate în benzile de scadenţă prevăzute la articolul 359 alineatul (1). Poziţiile sunt poziţii lungi dacă instituţia plăteşte un preţ fix şi primeşte un preţ variabil şi sunt poziţii scurte dacă instituţia primeşte un preţ fix şi plăteşte un preţ variabil. Swapurile pe mărfuri, în care segmentele tranzacţiei sunt pe mărfuri diferite, se raportează în benzile de scadenţă relevante pentru abordarea pe benzi de scadenţă.

(3)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe mărfuri sau pe instrumentele financiare derivate pe mărfuri se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe mărfuri fungibile identice cu marfa fungibilă suport, sau pe instrumente financiare derivate pe mărfuri fungibile identice cu instrumentul financiar derivat - suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, într-o manieră proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile.

Art. 359: Abordarea pe benzi de scadenţă

(4)Acea parte a poziţiei lungi, nepusă în corespondenţă în cadrul unei anumite benzi de scadenţă, care este, mai departe, pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă, nepusă în corespondenţă în cadrul unei benzi de scadenţă, sau invers, reprezintă poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă. Acea parte a poziţiei lungi sau scurte, nepusă în corespondenţă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă.

(5)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei pentru fiecare marfă se calculează, pe baza benzilor de scadenţă relevante, ca sumă a următoarelor:

Art. 360: Abordare simplificată

Art. 361: Abordare extinsă pe benzi de scadenţă

pkl	=	corelaţiile din cadrul unei benzi dintre factorii de risc k şi l, indicate în secţiunea 6;
k, l	=	indicii care desemnează toţi factorii de risc ai instrumentelor menţionate la alineatul (1) care sunt atribuiţi benzii b;
( [POZĂ - a se vedea actul modificator-] )	=	poziţia netă de risc de curbură ascendent;
( [POZĂ - a se vedea actul modificator-] )	=	poziţia netă de risc de curbură descendent.

b, c	=	indicii care desemnează toate benzile dintr-o anumită clasă de risc care corespunde instrumentelor menţionate la alineatul (1);
Kb	=	cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de curbură pentru banda b;

Categorie de calitate a creditului	Pondere de risc de nerambursare
Nivel de calitate a creditului 1	0,5 %
Nivel de calitate a creditului 2	3 %
Nivel de calitate a creditului 3	6 %
Nivel de calitate a creditului 4	15 %
Nivel de calitate a creditului 5	30 %
Nivel de calitate a creditului 6	50 %
Nu beneficiază de rating	15 %
În stare de nerambursare	100 %

Numărul benzii	Numele benzii	Corelaţie p_kl^(marfă)
1	Energie - combustibili solizi	55 %
2	Energie - combustibili lichizi	95 %
3	Energie - energie electrică şi comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon	40 %
4	Transport	80 %
5	Metale - nepreţioase	60 %
6	Combustibili gazoşi	65 %
7	Metale preţioase (inclusiv aurul)	55 %
8	Cereale şi oleaginoase	45 %
9	Şeptel şi produse lactate	15 %
10	Produse agricole perisabile şi alte produse agricole	40 %
11	Alte mărfuri	15 %

Număr de depăşiri	Majorare
Mai mic de 5	0,00
5	0,20
6	0,26
7	0,33
8	0,38
9	0,42
Mai mare de 9	0,50