Capitolul 1b - Abordarea bazată pe modele interne alternativă - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 1b:Abordarea bazată pe modele interne alternativă
Art. 325a^z: Abordarea bazată pe modele interne alternativă şi aprobarea de a utiliza modele interne alternative
(1)Abordarea bazată pe modele interne alternativă poate fi utilizată de o instituţie pentru a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, cu condiţia ca instituţia să îndeplinească toate cerinţele prevăzute în prezentul capitol.
(2)După ce verifică dacă instituţiile respectă cerinţele prevăzute la articolele 325bh, 325bi şi 325bj, autorităţile competente acordă instituţiilor respective aprobarea de a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare utilizând modelele lor interne alternative în conformitate cu articolul 325ba, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţele:
a)birourile de tranzacţionare au fost înfiinţate în conformitate cu articolul 104b;
b)instituţia a furnizat autorităţii competente o justificare pentru includerea birourilor de tranzacţionare în domeniul de aplicare al abordării bazate pe modele interne alternative;
c)birourile de tranzacţionare au îndeplinit cerinţele privind testarea ex post menţionate la articolul 325bf alineatul (3);
d)birourile de tranzacţionare au îndeplinit cerinţele privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la articolul 325bg;
e)în cazul birourilor de tranzacţionare cărora li s-a atribuit cel puţin una dintre poziţiile din portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 325bl, birourile de tranzacţionare îndeplinesc cerinţele stabilite la articolul 325bm pentru modelul intern pentru riscul de nerambursare;
f)nu au fost atribuite poziţii provenite din securitizare sau din resecuritizare birourilor de tranzacţionare.
În sensul literei (b) de la primul paragraf din prezentul alineat, neincluderea unui birou de tranzacţionare în domeniul de aplicare al abordării bazate pe modele interne alternative nu poate fi motivată de faptul că cerinţa de fonduri proprii calculată în conformitate cu abordarea standardizată alternativă prevăzută la articolul 325 alineatul (3) litera (a) ar fi mai redusă decât cerinţa de fonduri proprii calculată în conformitate cu abordarea bazată pe modele interne alternative.
g)nu au fost atribuite birourilor de tranzacţionare poziţii pe OPC-uri care îndeplinesc condiţia prevăzută la articolul 104 alineatul (8) litera (b).
(3)Instituţiile care au primit aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă îndeplinesc, de asemenea, cerinţa de raportare prevăzută la articolul 325 alineatul (3).
(4)O instituţie căreia i s-a acordat aprobarea menţionată la alineatul (2) notifică imediat autorităţilor sale competente faptul că unul dintre birourile sale de tranzacţionare nu mai îndeplineşte cel puţin una dintre cerinţele prevăzute la alineatul respectiv. Instituţiei în cauză nu i se mai permite să aplice prevederile prezentului capitol niciuneia dintre poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare respectiv şi aceasta calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea prevăzută în capitolul 1a pentru toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare de la prima dată de raportare care urmează şi până când instituţia demonstrează autorităţilor competente că biroul de tranzacţionare îndeplineşte din nou toate cerinţele prevăzute la alineatul (2).
(5)Prin derogare de la alineatul (4), în circumstanţe excepţionale autorităţile competente pot permite unei instituţii să continue să utilizeze modelele sale interne alternative în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unui birou de tranzacţionare care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol şi la articolul 325bg alineatul (1). În cazul în care autorităţile competente exercită puterea de apreciere menţionată mai sus, acestea notifică ABE şi îşi motivează decizia.
(6)În cazul poziţiilor atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care unei instituţii nu i s-a acordat aprobarea, astfel cum se prevede la alineatul (2), cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă se calculează de către instituţia respectivă în conformitate cu capitolul 1a din prezentul titlu. În scopul efectuării acestui calcul, toate poziţiile în cauză sunt considerate, în mod de sine stătător, un portofoliu distinct.
(7)Pentru modificările semnificative ale utilizării modelelor interne alternative pentru care o instituţie a primit aprobare, pentru extinderea sferei de utilizare a modelelor interne alternative pentru care instituţia a primit aprobare, precum şi pentru modificările semnificative ale subsetului de factori de risc modelabili ales de instituţie menţionat la articolul 325bc alineatul (2) este necesară o aprobare separată din partea autorităţilor competente ale instituţiei.
Instituţiile notifică autorităţilor competente toate celelalte extinderi şi modificări ale utilizării modelelor interne alternative pentru care instituţia a primit aprobare.
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)condiţiile de evaluare a caracterului semnificativ al extinderilor şi modificărilor utilizării modelelor interne alternative şi al modificărilor subsetului de factori de risc modelabili menţionat la articolul 325bc;
b)metodologia de evaluare pe baza căreia autorităţile competente verifică conformitatea unei instituţii cu cerinţele prevăzute în prezentul capitol.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2024.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.
(9)ABE emite un aviz cu privire la existenţa circumstanţelor extraordinare menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol şi la articolul 325bf alineatul (6) al doilea paragraf.
În scopul emiterii avizului respectiv, ABE monitorizează condiţiile de piaţă pentru a evalua dacă au apărut circumstanţe extraordinare şi, în cazul în care acest lucru a avut loc, îl notifică imediat Comisiei.
(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi indicatorii pe care ABE trebuie să îi utilizeze pentru a stabili dacă au apărut circumstanţe extraordinare.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2024.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 325b^a: Cerinţe de fonduri proprii în cazul utilizării unor modele interne alternative
(1)O instituţie care utilizează un model intern alternativ calculează cerinţele de fonduri proprii pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care instituţia a primit aprobare astfel cum se prevede la articolul 325az alineatul (2) ca cea mai mare valoare dintre următoarele elemente:
a)suma următoarelor valori:
(i)măsura valorii la risc condiţionate a instituţiei pentru ziua anterioară (ESt-1), calculată în conformitate cu articolul 325bb; şi
(ii)măsura riscului pentru scenarii de criză a instituţiei pentru ziua anterioară (SSt-1), calculată în conformitate cu secţiunea 5; sau
b)suma următoarelor valori:
(i)media nivelurilor zilnice ale măsurii valorii la risc condiţionate a instituţiei, calculată conform articolului 325bb pentru fiecare dintre cele şaizeci de zile lucrătoare anterioare (ESavg), înmulţită cu factorul de multiplicare (mc); şi
(ii)media nivelurilor zilnice ale măsurii riscului pentru scenarii de criză a instituţiei, calculată în conformitate cu secţiunea 5 pentru fiecare dintre cele şaizeci de zile lucrătoare anterioare (SSavg).
Atunci când calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând un model intern în conformitate cu primul paragraf, o instituţie nu include propriile sale marje de credit în calculul măsurilor menţionate la literele (a) şi (b) pentru poziţiile pe propriile sale instrumente de datorie.
(2)Instituţiile care deţin poziţii pe titluri de datorie şi de capital tranzacţionate care sunt incluse în domeniul de aplicare al modelului intern pentru riscul de nerambursare şi sunt atribuite birourilor de tranzacţionare menţionate la alineatul (1) îndeplinesc o cerinţă suplimentară de fonduri proprii, exprimată ca fiind cea mai mare dintre următoarele valori:
a)cea mai recentă cerinţă de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare, calculată în conformitate cu secţiunea 3;
b)media valorii menţionate la litera (a) în cursul celor 12 săptămâni anterioare.
Prin derogare de la primul paragraf, o instituţie nu face obiectul cerinţei de fonduri proprii suplimentare pentru deţinerile reprezentate de propriile sale instrumente de datorie.
(3)O instituţie care utilizează un model intern alternativ calculează cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru toate poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în conformitate cu următoarea formulă:
unde:
AIMA | = suma cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatele (1) şi (2); | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
PLAaddon | = cerinţa de fonduri proprii suplimentare menţionată la articolul 325bg alineatul (2); | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
ASAnon-aima | = cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în cazul cărora instituţia utilizează abordarea standardizată alternativă pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă; | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
ASAtotportofoliul | = cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi toate poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă; | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
ASAaima | = cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă calculate conform abordării standardizate alternative, astfel cum este menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (a), pentru portofoliul cuprinzând poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care generează un risc valutar sau un risc de marfă în cazul cărora instituţia utilizează abordarea menţionată la articolul 325 alineatul (1) litera (b) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă; | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Art. 325b^b: Măsura valorii la risc condiţionate
(1)Instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionate menţionată la articolul 325ba alineatul (1) litera (a) pentru orice dată «t» şi orice portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
ESt = măsura valorii la risc condiţionate;
i = indicele care desemnează cele cinci categorii generale de factori de risc enumerate în tabelul 2 prima coloană de la articolul 325bd;
UESt = măsura valorii la risc condiţionate nerestricţionată, calculată după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
UESit = măsura valorii la risc condiţionate nerestricţionată pentru categoria generală de factori de risc i, calculată după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
P = factorul de corelare impus de autorităţile de supraveghere pentru toate categoriile generale de risc; P = 50 %;
PEStRS = măsura valorii la risc condiţionate parţială care se calculează pentru toate poziţiile din portofoliu în conformitate cu articolul 325bc alineatul (2);
PEStRC = măsura valorii la risc condiţionate parţială care se calculează pentru toate poziţiile din portofoliu în conformitate cu articolul 325bc alineatul (3);
PEStFC = măsura valorii la risc condiţionate parţială care se calculează pentru toate poziţiile din portofoliu în conformitate cu articolul 325bc alineatul (4);
PEStRS,i = măsura valorii la risc condiţionate parţială pentru categoria generală de factori de risc i care se calculează pentru toate poziţiile din portofoliu în conformitate cu articolul 325bc alineatul (2);
PEStRc,i = măsura valorii la risc condiţionate parţială pentru categoria generală de factori de risc i care se calculează pentru toate poziţiile din portofoliu în conformitate cu articolul 325bc alineatul (3); şi
PEStFC,i = măsura valorii la risc condiţionate parţială pentru categoria generală de factori de risc i care se calculează pentru toate poziţiile din portofoliu în conformitate cu articolul 325bc alineatul (4).
(2)Instituţiile aplică doar scenarii ale unor şocuri viitoare setului specific de factori de risc modelabili aplicabil fiecărei valori la risc condiţionată parţială, astfel cum se prevede la articolul 325bc, atunci când determină valoarea fiecărui deficit preconizat parţial pentru calcularea măsurii valorii la risc condiţionate în conformitate cu alineatul (1).
(3)În cazul în care cel puţin o tranzacţie din portofoliu are cel puţin un factor de risc modelabil care a fost încadrat în categoria generală de factori de risc i în conformitate cu articolul 325bd, instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionate nerestricţionată pentru categoria generală de factori de risc i şi o includ în formula măsurii valorii la risc condiţionate menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol.
(4)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), o instituţie poate reduce frecvenţa calculării măsurii valorii la risc condiţionată nerestricţionată UESt şi a măsurii valorii la risc condiţionată parţială PESRS,i, PESRC,i şi PEStFC,i pentru toate categoriile generale de factori de risc i de la zilnic la săptămânal, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:
a)instituţia poate demonstra autorităţii sale competente că calcularea măsurii valorii la risc condiţionată nerestricţionată UESit nu subestimează riscul de piaţă al poziţiilor relevante din portofoliul de tranzacţionare;
b)instituţia poate mări frecvenţa calculării UESti, PEStRS,i, PEStRC,i şi PEStFC,i de la săptămânal la zilnic atunci când autoritatea competentă solicită acest lucru.
Art. 325b^c: Calcularea valorilor la risc condiţionate parţiale
(1)Instituţiile calculează toate măsurile valorii la risc condiţionată parţială menţionate la articolul 325bb alineatul (1) după cum urmează:
a)calcule zilnice ale măsurilor valorii la risc condiţionată parţială;
b)un interval de încredere unilateral la 97,5 centile;
c)pentru un anumit portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă, instituţiile calculează măsura valorii la risc condiţionată parţială la momentul «t» în conformitate cu următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
PESt = valoarea la risc condiţionată parţială la momentul «t»;
j = indicele care desemnează cele cinci orizonturi de lichiditate enumerate în prima coloană din tabelul 1;
LHj = lungimea orizonturilor de lichiditate j astfel cum este exprimată în zile în tabelul 1;
T = orizontul de timp de bază, unde T = 10 zile;
PESt(T) = măsura valorii la risc condiţionată parţială determinată prin aplicarea scenariilor unor şocuri viitoare cu un orizont de timp de 10 zile numai setului specific de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu prevăzut la alineatele (2), (3) şi (4) pentru fiecare măsură a valorii la risc condiţionată parţială menţionată la articolul 325bb alineatul (1); şi
PESt(T, j) = măsura valorii la risc condiţionată parţială determinată prin aplicarea scenariilor unor şocuri viitoare cu un orizont de timp de 10 zile numai setului specific de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu prevăzut la alineatele (2), (3) şi (4) pentru fiecare măsură a valorii la risc condiţionată parţială menţionată la articolul 325bb alineatul (1) şi pentru care orizontul de lichiditate efectiv, determinat în conformitate cu articolul 325bd alineatul (2) este mai mare sau egal cu LHj.
Tabelul 1
Orizontul de lichiditate j | Lungimea orizontului de lichiditate j (în zile) |
1 | 10 |
2 | 20 |
3 | 40 |
4 | 60 |
5 | 120 |
(2)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PEStRs şi PEStRS,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:
a)la calcularea PEStRs, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare numai unui subset de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu care a fost ales de instituţii, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, astfel încât următoarea condiţie să fie îndeplinită, suma fiind preluată din cele 60 de zile lucrătoare anterioare:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
O instituţie care nu mai îndeplineşte cerinţa prevăzută la primul paragraf de la prezenta literă notifică imediat acest fapt autorităţilor competente şi actualizează subsetul de factori de risc modelabili în termen de două săptămâni astfel încât să îndeplinească cerinţa respectivă; în cazul în care, după două săptămâni, instituţia nu a îndeplinit această cerinţă, instituţia revine la abordarea prevăzută în capitolul 1a pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru anumite birouri de tranzacţionare, până în momentul în care respectiva instituţie este în măsură să demonstreze autorităţii competente că îndeplineşte cerinţa prevăzută la primul paragraf de la prezenta literă;
b)la calcularea PESRS,i, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare numai subsetului de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu ales de instituţie în sensul literei (a) de la prezentul alineat şi care au fost încadraţi în categoria generală de factori de risc «i» în conformitate cu articolul 325bd;
c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice dintr-o perioadă continuă de 12 luni de criză financiară care este identificată de instituţie pentru a maximiza valoarea PEStRS; în scopul identificării perioadei de criză respective, instituţiile utilizează o perioadă de observaţie care începe cel târziu la 1 ianuarie 2007, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător; şi
d)datele de intrare pentru PESRS,i sunt calibrate în raport cu perioada de criză de 12 luni care a fost identificată de către instituţie în sensul literei (c).
(3)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PEStRC şi PEStRC,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:
a)la calcularea PEStRC, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare numai subsetului de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu menţionat la alineatul (2) litera (a);
b)la calcularea PEStRC,i, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare numai subsetului de factori de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu menţionat la alineatul (2) litera (b);
c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la prezentul alineat literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice menţionate la alineatul (4) litera (c); datele respective se actualizează cel puţin o dată pe lună.
(4)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale PEStFC şi PEStFC,i menţionate la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile îndeplinesc, în plus faţă de cerinţele stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol, următoarele cerinţe:
a)la calcularea PEStFC, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare tuturor factorilor de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu;
b)la calcularea PEStFC,i, instituţiile aplică scenarii ale unor şocuri viitoare tuturor factorilor de risc modelabili aferenţi poziţiilor din portofoliu care au fost încadraţi în categoria generală de factori de risc i în conformitate cu articolul 325bd;
c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili menţionaţi la literele (a) şi (b) sunt calibrate în raport cu datele istorice din perioada de 12 luni anterioară; atunci când se produce o creştere semnificativă a volatilităţii preţurilor unui număr semnificativ de factori de risc modelabili aferenţi portofoliului unei instituţii care nu sunt incluşi în subsetul de factori de risc menţionat la alineatul (2) litera (a), autorităţile competente pot impune unei instituţii să utilizeze datele istorice pentru o perioadă mai scurtă decât cele 12 luni anterioare, dar această perioadă nu poate fi mai scurtă decât cele şase luni anterioare; autorităţile competente notifică ABE orice decizie prin care impun unei instituţii să utilizeze datele istorice dintr-o perioadă mai scurtă de 12 luni şi îşi motivează decizia respectivă.
(5)La calcularea unei anumite măsuri a valorii la risc condiţionată parţială menţionată la articolul 325bb alineatul (1), instituţiile menţin valorile factorilor de risc modelabili pentru care nu au fost obligate să aplice scenarii ale unor şocuri viitoare pentru această măsură a valorii la risc condiţionată parţială în conformitate cu prezentul articol alineatele (2), (3) şi (4).
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de utilizare a datelor de intrare în modelul de măsurare a riscurilor menţionat la prezentul articol, inclusiv criteriile privind acurateţea datelor şi criteriile privind calibrarea datelor de intrare în cazul în care datele de piaţă sunt insuficiente.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 ianuarie 2026.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 325b^d: Orizonturi de lichiditate
(1)Instituţiile încadrează fiecare factor de risc aferent poziţiilor atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care le-a fost acordată aprobarea astfel cum sunt menţionate la articolul 325az alineatul (2) sau pentru care aprobarea este în curs de a fi acordată într-una din categoriile generale de factori de risc enumerate în tabelul 2 şi într-una din subcategoriile generale de factori de risc enumerate în tabelul respectiv.
(2)Orizontul de lichiditate al unui factor de risc aferent poziţiilor menţionate la alineatul (1) este orizontul de lichiditate al subcategoriei generale corespunzătoare de factori de risc în care a fost încadrat.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie poate decide ca, pentru un anumit birou de tranzacţionare, să înlocuiască orizontul de lichiditate al unei subcategorii generale de factori de risc enumerate în tabelul 2 de la prezentul articol cu unul dintre orizonturile de lichiditate mai lungi enumerate în tabelul 1 de la articolul 325bc. În cazul în care o instituţie ia o astfel de decizie, orizontul de lichiditate mai lung se aplică tuturor factorilor de risc modelabili aferenţi poziţiilor atribuite biroului de tranzacţionare respectiv care au fost încadraţi în respectiva subcategorie generală de factori de risc în scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale în conformitate cu articolul 325bc alineatul (1) litera (c).
O instituţie notifică autorităţilor competente birourile de tranzacţionare şi subcategoriile generale de factori risc cărora decide să le aplice tratamentul prevăzut la primul paragraf.
(4)În scopul calculării măsurilor valorilor la risc condiţionate parţiale în conformitate cu articolul 325bc alineatul (1) litera (c), orizontul de lichiditate efectiv al unui anumit factor de risc modelabil aferent unei anumite poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau unei poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă se calculează după cum urmează:
LHefectiv = SubCatLH dacă Mat > LH5
min (SubCatLH, minj{LHj/LHj > = Mat}) dacă LH1 < = Mat < = LH5
LH1 dacă Mat < LH1
unde:
LHefectiv = orizontul de lichiditate efectiv;
Mat = scadenţa poziţiei din portofoliul de tranzacţionare;
SubCatLH = lungimea orizontului de lichiditate al factorului de risc modelabil, determinată în conformitate cu alineatul (1); şi
minj {LHj/LHj > = Mat} = lungimea unuia dintre orizonturile de lichiditate enumerate în tabelul 1 de la articolul 325bc care este primul orizont de lichiditate situat peste nivelul scadenţei poziţiei din portofoliul de tranzacţionare.
(5)Perechile de monede care sunt formate din euro şi moneda unui stat membru, alta decât moneda euro, care participă la MCS II sunt incluse în subcategoria celor mai lichide perechi de monede din categoria generală de factori de risc «Schimb valutar» din tabelul 2.
(51)Monedele statelor membre care participă la MCS II sunt incluse în subcategoria celor mai lichide monede şi monedei naţionale din categoria generală de factori de risc «Rata dobânzii» din tabelul 2.
(6)O instituţie verifică cel puţin o dată pe lună dacă încadrarea menţionată la alineatul (1) este adecvată.
(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)modul în care instituţiile încadrează factorii de risc ai poziţiilor menţionate la alineatul (1) în categoriile generale de factori de risc şi în subcategoriile generale de factori de risc în sensul alineatului (1);
b)ce monede constituie subcategoria «Cele mai lichide monede» din categoria generală de factori de risc «Rata dobânzii» din tabelul 2;
c)ce perechi de monede constituie subcategoria «Cele mai lichide perechi de monede» a categoriei generale de factori de risc «Schimb valutar» din tabelul 2;
d)definiţiile capitalizării de piaţă scăzute şi a capitalizării de piaţă ridicate în scopul subcategoriei «Preţul titlurilor de capital» şi «Volatilitate» a categoriei de factori de risc de devalorizare pentru «Titluri de capital» din tabelul 2.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 martie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.
Tabelul 2
Categorii generale de factori de risc | Subcategorii generale de factori de risc | Orizonturi de lichiditate | Lungimea orizontului de lichiditate (în zile) |
Rata dobânzii | Cele mai lichide monede şi moneda naţională | 1 | 10 |
Alte monede (excluzând monedele cele mai lichide) | 2 | 20 | |
Volatilitate | 4 | 60 | |
Alte tipuri | 4 | 60 | |
Marjă de credit | Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale | 2 | 20 |
Obligaţiuni garantate emise de instituţiile de credit din statele membre (categoria «investment grade») | 2 | 20 | |
Entităţi suverane (categoria «investment grade») | 2 | 20 | |
Entităţi suverane (categoria «high yield») | 3 | 40 | |
Societăţi (categoria «investment grade») | 3 | 40 | |
Societăţi (categoria «high yield») | 4 | 60 | |
Volatilitate | 5 | 120 | |
Alte tipuri | 5 | 120 | |
Titluri de capital | Preţul titlurilor de capital (capitalizare de piaţă ridicată) | 1 | 10 |
Preţul titlurilor de capital (capitalizare de piaţă scăzută) | 2 | 20 | |
Volatilitate (capitalizare de piaţă ridicată) | 2 | 20 | |
Volatilitate (capitalizare de piaţă scăzută) | 4 | 60 | |
Alte tipuri | 4 | 60 | |
Schimb valutar | Cele mai lichide perechi de monede | 1 | 10 |
Alte perechi de monede (excluzând cele mai lichide perechi de monede) | 2 | 20 | |
Volatilitate | 3 | 40 | |
Alte tipuri | 3 | 40 | |
Marfă | Preţul energiei şi preţul emisiilor de dioxid de carbon | 2 | 20 |
Preţul metalelor preţioase şi preţul metalelor neferoase | 2 | 20 | |
Preţurile altor mărfuri (excluzând preţul energiei, preţul emisiilor de dioxid de carbon, preţul metalelor preţioase şi preţul metalelor neferoase) | 4 | 60 | |
Volatilitatea energiei şi volatilitatea emisiilor de dioxid de carbon | 4 | 60 | |
Volatilitatea metalelor preţioase şi volatilitatea metalelor neferoase | 4 | 60 | |
Volatilitatea altor mărfuri (excluzând volatilitatea energiei, volatilitatea emisiilor de dioxid de carbon, volatilitatea metalelor preţioase şi volatilitatea metalelor neferoase) | 5 | 120 | |
Alte tipuri | 5 | 120 |
Art. 325b^e: Evaluarea gradului în care factorii de risc pot fi modelaţi
(1)Instituţiile evaluează gradul în care pot fi modelaţi toţi factorii de risc aferenţi poziţiilor atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care au primit aprobarea astfel cum se menţionează la articolul 325az alineatul (2) sau pentru care aprobarea respectivă este în curs de a fi acordată.
În scopul evaluării menţionate în primul paragraf, autorităţile competente pot autoriza instituţiile să utilizeze date de piaţă puse la dispoziţie de furnizori terţi.
(11)Autorităţile competente pot impune unei instituţii să considere nemodelabil un factor de risc care a fost evaluat ca modelabil de instituţie în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, în cazul în care datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorului de risc nu îndeplinesc, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente, cerinţele menţionate la articolul 325bc alineatul (6).
(2)În cadrul evaluării menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu articolul 325bk pentru factorii de risc care nu sunt modelabili.
(21)În circumstanţe extraordinare, care apar în perioade de reducere semnificativă a anumitor activităţi de tranzacţionare de pe pieţele financiare, autorităţile competente pot permite instituţiilor care utilizează abordarea prevăzută în prezentul capitol să considere modelabili factori de risc care au fost evaluaţi ca nemodelabili de către instituţiile respective în conformitate cu alineatul (1), cu condiţia să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a)factorii de risc care fac obiectul tratamentului corespund activităţilor de tranzacţionare care sunt reduse în mod semnificativ pe pieţele financiare;
b)tratamentul este aplicat temporar şi nu mai mult de şase luni în cursul unui exerciţiu financiar;
c)tratamentul nu reduce în mod semnificativ cerinţele de fonduri proprii totale pentru riscul de piaţă ale instituţiilor care îl aplică;
d)autorităţile competente notifică imediat ABE orice decizie prin care se permite instituţiilor să aplice abordarea prevăzută în prezentul capitol pentru a considera modelabili unii factori de risc care au fost evaluaţi ca fiind nemodelabili, precum şi activităţile de tranzacţionare în cauză, şi îşi motivează decizia.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile de evaluare a caracterului modelabil al factorilor de risc în conformitate cu alineatul (1), inclusiv în cazul în care se utilizează date de piaţă puse la dispoziţie de furnizori terţi, precum şi frecvenţa evaluării respective.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2025.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 325b^f: Cerinţe de reglementare privind testarea ex post şi factori de multiplicare
(1)În sensul prezentului articol, «depăşire» înseamnă o variaţie de o zi în valoarea unui portofoliu alcătuit din toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente, calculat pe baza modelului intern alternativ al instituţiei în conformitate cu următoarele cerinţe:
a)calculul valorii la risc este supus unei perioade de deţinere de o zi;
b)factorilor de risc aferenţi poziţiilor biroului de tranzacţionare menţionaţi la articolul 325bg alineatul (3) care se consideră că sunt modelabili în conformitate cu articolul 325be li se aplică scenarii ale unor şocuri viitoare;
c)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili sunt calibrate în raport cu datele istorice menţionate la articolul 325bc alineatul (4) litera (c);
d)cu excepţia cazului în care la prezentul articol se prevede altfel, modelul intern alternativ al instituţiei se bazează pe aceleaşi ipoteze de modelare ca şi cele utilizate pentru calcularea măsurii valorii la risc condiţionate menţionate la articolul 325ba alineatul (1) litera (a).
(2)Instituţiile contabilizează depăşirile zilnice pe baza testării ex post a modificărilor ipotetice şi efective ale valorii portofoliului alcătuit din toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare.
(3)Se consideră că biroul de tranzacţionare al unei instituţii îndeplineşte cerinţele testării ex post atunci când numărul de depăşiri pentru biroul de tranzacţionare respectiv care au avut loc în ultimele 250 de zile lucrătoare nu depăşeşte niciuna dintre următoarele:
a)12 depăşiri pentru nivelul valorii la risc, calculat la un interval de încredere unilateral de 99 de centile pe baza testării ex post a modificărilor ipotetice ale valorii portofoliului;
b)12 depăşiri pentru nivelul valorii la risc, calculat la un interval de încredere unilateral de 99 de centile pe baza testării ex post a modificărilor efective ale valorii portofoliului;
c)30 de depăşiri pentru nivelul valorii la risc, calculat la un interval de încredere unilateral de 97,5 centile pe baza testării ex post a modificărilor ipotetice ale valorii portofoliului;
d)30 de depăşiri pentru nivelul valorii la risc, calculat la un interval de încredere unilateral de 97,5 centile pe baza testării ex post a modificărilor efective ale valorii portofoliului.
(4)Instituţiile contabilizează depăşirile zilnice în conformitate cu următoarele:
a)testarea ex post a modificărilor ipotetice ale valorii portofoliului se bazează pe o comparaţie între valoarea portofoliului la sfârşitul zilei şi, presupunând că poziţiile rămân neschimbate, valoarea portofoliului la sfârşitul zilei următoare;
b)testarea ex post a modificărilor efective ale valorii portofoliului se bazează pe o comparaţie între valoarea portofoliului la sfârşitul zilei şi valoarea efectivă a portofoliului la sfârşitul zilei următoare, excluzând taxele şi comisioanele;
c)o depăşire se calculează pentru fiecare zi lucrătoare în care instituţia nu este în măsură să evalueze valoarea portofoliului sau să calculeze nivelul valorii la risc menţionat la alineatul (3).
(5)O instituţie calculează, în conformitate cu alineatele (6) şi (7) de la prezentul articol, factorul de multiplicare (mc) menţionat la articolul 325ba pentru portofoliul format din toate poziţiile atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care a primit aprobarea de a utiliza modele interne alternative, astfel cum se menţionează la articolul 325az alineatul (2).
(6)Factorul de multiplicare (mc) este egal cu cel puţin suma dintre 1,5 şi o majorare determinată în conformitate cu tabelul 3. În cazul portofoliului menţionat la alineatul (5), respectiva majorare se calculează pe baza numărului de depăşiri înregistrate în cea mai recentă perioadă de 250 de zile lucrătoare, astfel cum demonstrează testarea ex post efectuată de către instituţie a nivelului valorii la risc calculat în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf. Calculul majorării este supus criteriilor următoare:
a)o depăşire înseamnă o variaţie de o zi în valoarea portofoliului respectiv care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente, calculată utilizând modelul intern al instituţiei, în conformitate cu cerinţele următoare:
(i)o perioadă de deţinere de o zi;
(ii)un interval de încredere unilateral de 99 de centile;
(iii)factorilor de risc aferenţi poziţiilor biroului de tranzacţionare menţionaţi la articolul 325bg alineatul (3) care se consideră că sunt modelabili în conformitate cu articolul 325be li se aplică scenarii ale unor şocuri viitoare;
(iv)datele de intrare utilizate pentru a determina scenariile unor şocuri viitoare aplicate factorilor de risc modelabili sunt calibrate în raport cu datele istorice menţionate la articolul 325bc alineatul (4) litera (c);
(v)cu excepţia cazului în care la prezentul articol se prevede altfel, modelul intern al instituţiei se bazează pe aceleaşi ipoteze de modelare ca şi cele utilizate pentru calcularea măsurii valorii la risc condiţionate menţionate la articolul 325ba alineatul (1) litera (a);
b)numărul de depăşiri este egal cu cel mai mare dintre numărul de depăşiri calculat pe baza modificărilor ipotetice şi numărul de depăşiri calculate pe baza modificărilor efective ale valorii portofoliului;
Tabelul 3
Număr de depăşiri | Majorare |
Mai mic de 5 | 0,00 |
5 | 0,20 |
6 | 0,26 |
7 | 0,33 |
8 | 0,38 |
9 | 0,42 |
Mai mare de 9 | 0,50 |
În circumstanţe extraordinare, autorităţile competente pot permite unei instituţii să ia una dintre următoarele măsuri sau pe amândouă:
(a)să limiteze calculul majorării la cel care rezultă din depăşirile calculate pe baza testării ex post a modificărilor ipotetice în cazul în care numărul depăşirilor calculate pe baza testării ex post a modificărilor efective nu rezultă din deficienţe ale modelului intern alternativ al instituţiei;
(b)să excludă depăşirile evidenţiate de testarea ex post a modificărilor ipotetice sau efective din calculul majorării în cazul în care depăşirile respective nu rezultă din deficienţe ale modelului intern alternativ al instituţiei.
În sensul primului paragraf, autorităţile competente pot majora valoarea mc peste suma menţionată la paragraful respectiv în cazul în care modelul intern alternativ al unei instituţii prezintă deficienţe care împiedică măsurarea corespunzătoare a cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă.
(7)Autorităţile competente monitorizează caracterul adecvat al factorului de multiplicare menţionat la alineatul (5) şi respectarea de către un birou de tranzacţionare a cerinţelor privind testarea ex post menţionate la alineatul (3). Instituţiile informează prompt autorităţile competente cu privire la depăşirile care rezultă din programul lor de testare ex post şi prezintă o explicaţie pentru depăşirile în cauză şi, în orice caz, informează autorităţile competente cu privire la acest lucru în cel mult cinci zile lucrătoare de la înregistrarea unei depăşiri.
(8)Prin derogare de la alineatele (2) şi (6), autorităţile competente pot să permită unei instituţii să nu ia în calcul o depăşire în cazul în care o modificare de o zi în valoarea portofoliului său care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente calculat utilizând modelul intern al instituţiei poate fi atribuită unui factor de risc nemodelabil.
(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica elementele tehnice care trebuie incluse în modificările efective şi ipotetice ale valorii portofoliului unei instituţii în sensul prezentului articol.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 martie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.
(10)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile şi criteriile conform cărora o instituţie poate fi autorizată să nu ia în calcul o depăşire în cazul în care modificarea de o zi în valoarea portofoliului său care depăşeşte nivelul valorii la risc aferente calculat utilizând modelul intern al instituţiei poate fi atribuită unui factor de risc nemodelabil.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 325b^g: Cerinţa privind atribuirea profitului şi a pierderii
(1)Un birou de tranzacţionare al unei instituţii îndeplineşte cerinţele privind atribuirea profitului şi a pierderii dacă modificările teoretice ale valorii portofoliului biroului de tranzacţionare respectiv calculate pe baza modelului de măsurare a riscurilor al instituţiei sunt fie apropiate, fie suficient de apropiate de modificările ipotetice ale valorii portofoliului biroului de tranzacţionare respectiv calculate pe baza modelului de evaluare al instituţiei.
(2)În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, în cazul în care modificările teoretice ale valorii portofoliului unui birou de tranzacţionare, calculate pe baza modelului de măsurare a riscurilor al instituţiei, sunt suficient de apropiate de modificările ipotetice ale valorii portofoliului biroului de tranzacţionare respectiv calculate pe baza modelului de evaluare al instituţiei, instituţia calculează, pentru toate poziţiile atribuite biroului de tranzacţionare respectiv, o cerinţă de fonduri proprii suplimentară faţă de cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatele (1) şi (2).
(3)Pe baza rezultatelor cerinţei privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, o instituţie stabileşte şi documentează o listă exactă cuprinzând factorii de risc incluşi în modelul de măsurare a riscurilor al instituţiei consideraţi adecvaţi pentru verificarea respectării de către instituţie a cerinţei privind testarea ex post prevăzută la articolul 325bf. Instituţia urmăreşte orice modificare a listei factorilor de risc respectivi.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)criteriile care specifică dacă modificările teoretice ale valorii portofoliului unui birou de tranzacţionare sunt fie apropiate, fie suficient de apropiate de modificările ipotetice ale valorii portofoliului biroului de tranzacţionare în sensul alineatului (1), ţinând seama de evoluţiile apărute la nivel de reglementare pe plan internaţional;
b)cerinţa de fonduri proprii suplimentară menţionată la alineatul (2);
c)frecvenţa cu care atribuirea profitului şi a pierderii trebuie să fie efectuată de către o instituţie;
d)elementele tehnice care trebuie incluse în modificările teoretice şi ipotetice ale valorii portofoliului unei instituţii în sensul prezentului articol;
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 martie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.
*) alineatul (4) se modifică după cum urmează:
- al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2025.
Art. 325b^h: Cerinţe privind măsurarea riscurilor
(1)Instituţiile care utilizează un model intern de măsurare a riscurilor folosit la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, astfel cum sunt menţionate la articolul 325ba, se asigură că respectivul model respectă cumulativ următoarele cerinţe:
a)modelul intern de măsurare a riscurilor reflectă un număr suficient de factori de risc, care cuprind cel puţin factorii de risc menţionaţi în secţiunea 3 subsecţiunea 1 din capitolul 1a, cu excepţia cazului în care instituţia demonstrează autorităţilor competente că omiterea acestor factori de risc nu are un impact semnificativ asupra rezultatelor cerinţei privind atribuirea profitului şi a pierderii menţionate la articolul 325bg; o instituţie este în măsură să explice autorităţilor competente motivele pentru care a încorporat un anumit factor de risc în modelul său de evaluare, dar nu şi în modelul intern de măsurare a riscurilor;
b)modelul intern de măsurare a riscurilor surprinde caracterul neliniar al opţiunilor şi al altor produse, precum şi riscul de corelaţie şi riscul de bază;
c)modelul intern de măsurare a riscurilor încorporează un set de factori de risc corespunzători ratelor dobânzii pentru fiecare monedă în care instituţia înregistrează poziţii bilanţiere sau extrabilanţiere sensibile la rata dobânzii; instituţia modelează curbele de randament folosind una dintre abordările general acceptate; curba de randament este divizată în diferite benzi de scadenţă pentru a surprinde variaţiile volatilităţii ratelor de-a lungul curbei de randament; pentru expunerile semnificative la riscul de rată a dobânzii în monede şi pe pieţe importante, curba de randament trebuie modelată cu ajutorul a minimum şase benzi de scadenţă, iar numărul de factori de risc utilizaţi pentru a modela curba de randament trebuie să fie proporţional cu natura şi complexitatea strategiilor de tranzacţionare ale instituţiei; modelul trebuie, de asemenea, să surprindă diversificarea riscului legat de variaţiile imperfect corelate ale diferitelor curbe de randament sau ale diferitelor instrumente financiare asupra aceluiaşi emitent-suport;
d)modelul intern de măsurare a riscurilor încorporează factorii de risc corespunzători aurului şi valutelor individuale în care sunt denominate poziţiile instituţiei; în cazul OPC-urilor, se iau în considerare poziţiile pe valută efective ale acestora; instituţiile se pot baza pe raportările terţilor privind poziţia pe valută a unui OPC cu condiţia asigurării în mod adecvat a corectitudinii acestor raportări;
e)gradul de sofisticare al tehnicii de modelare este proporţional cu importanţa activităţilor instituţiilor pe pieţele de titluri de capital respective; modelul intern de măsurare a riscurilor utilizează un factor de risc distinct cel puţin pentru fiecare dintre pieţele de titluri de capital pe care instituţia deţine poziţii semnificative şi cel puţin un factor de risc care reflectă variaţiile sistemice ale preţurilor titlurilor de capital şi dependenţa factorului de risc respectiv de factorii de risc individuali pentru fiecare piaţă de titluri de capital;
f)modelul intern de măsurare a riscurilor utilizează un factor de risc distinct cel puţin pentru fiecare marfă pe care instituţia deţine poziţii semnificative, cu excepţia cazului în care instituţia deţine o poziţie agregată pe mărfuri de dimensiuni modeste în raport cu toate activităţile sale de tranzacţionare; în acest caz, acesta poate utiliza un factor de risc distinct pentru fiecare tip general de mărfuri; în cazul expunerilor semnificative la pieţele de mărfuri, modelul reflectă riscul variaţiilor imperfect corelate între mărfuri care sunt similare, dar nu identice, expunerea la modificări ale preţurilor la termen rezultate din neconcordanţe de scadenţe şi randamentul de comoditate între poziţiile pe instrumente financiare derivate şi pe numerar;
g)substituenţii utilizaţi îşi dovedesc utilitatea printr-un istoric corespunzător pentru poziţiile reale deţinute, sunt suficient de prudenţi şi sunt utilizaţi doar atunci când datele disponibile sunt insuficiente, cum ar fi în perioada de criză menţionată la articolul 325bc alineatul (2) litera (c);
h)în cazul expunerilor semnificative la riscuri de volatilitate pe instrumente cu opţionalitate, modelul intern de măsurare a riscurilor reflectă dependenţa volatilităţilor implicite în raport cu toate preţurile de exercitare şi toate scadenţele opţiunilor.
i)pentru poziţiile pe OPC-uri, instituţiile aplică abordarea de tip look-through poziţiilor-suport ale OPC-urilor cel puţin o dată pe săptămână pentru a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii în conformitate cu prezentul capitol; în cazul în care abordarea de tip look-through este efectuată săptămânal, instituţiile sunt în măsură să monitorizeze riscurile care rezultă din modificările semnificative ale compoziţiei OPC-ului; instituţiile care nu dispun de date de intrare sau de informaţii adecvate pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferentă unei poziţii pe un OPC în conformitate cu abordarea de tip look-through se pot baza pe o terţă parte pentru a obţine datele de intrare sau informaţiile respective, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
(i)- partea terţă este una dintre entităţile următoare:
1.instituţia depozitară sau instituţia financiară depozitară a OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri de valoare şi să depoziteze toate titlurile de valoare la această instituţie depozitară sau instituţie financiară depozitară;
2.societatea de administrare a OPC-ului, cu condiţia să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 132 alineatul (3) litera (a);
3.un furnizor terţ, cu condiţia ca datele, informaţiile sau indicatorii de risc să fie puşi la dispoziţie sau calculaţi de către părţile terţe menţionate la punctul 1 sau 2 de la prezentul punct sau de către un alt furnizor terţ de acest tip;
(ii)- partea terţă furnizează instituţiei datele, informaţiile sau indicatorii de risc pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferentă poziţiei pe OPC în conformitate cu abordarea de tip look-through menţionată la primul paragraf;
(iii)un auditor extern al instituţiei a confirmat caracterul adecvat al datelor, al informaţiilor sau al indicatorilor de risc de la partea terţă menţionaţi la punctul (ii) şi autoritatea competentă a instituţiei are acces nerestricţionat la aceste date, informaţii sau indicatori de risc la cerere;
(2)Instituţiile pot utiliza corelaţii empirice în cadrul categoriilor generale de factori de risc şi, în scopul calculării măsurii valorii la risc condiţionate nerestricţionate UESt menţionate la articolul 325bb alineatul (1), în raport cu toate categoriile generale de factori de risc numai dacă abordarea instituţiei cu privire la măsurarea corelaţiilor respective este judicioasă, consecventă fie cu orizonturile de lichiditate aplicabile, fie, în măsură satisfăcătoare pentru autoritatea competentă, cu orizontul de timp de bază de 10 zile prevăzut la articolul 325bc alineatul (1), şi implementată cu integritate.
(3)[textul din Art. 325^B^H, alin. (3) din partea III, titlul IV, capitolul 1^B, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 185., alin. (C) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 325b^i: Cerinţe calitative
(1)Orice model intern de măsurare a riscurilor utilizat în sensul prezentului capitol este solid din punct de vedere conceptual, este calculat şi implementat cu integritate şi îndeplineşte cumulativ cerinţele calitative următoare:
a)orice model intern de măsurare a riscurilor utilizat pentru a calcula cerinţele de capital pentru riscul de piaţă face parte integrantă din procesul instituţiei de administrare zilnică a riscului şi serveşte ca bază pentru raportarea expunerilor la risc către conducerea superioară;
b)o instituţie are o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii superioare; unitatea în cauză:
(i)este responsabilă pentru conceperea şi implementarea oricărui model intern de măsurare a riscurilor utilizat în abordarea bazată pe modele interne alternativă în sensul prezentului capitol;
(ii)răspunde de sistemul global de gestionare a riscurilor;
(iii)produce şi analizează rapoarte zilnice asupra rezultatelor oricărui model intern utilizat pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă, precum şi asupra caracterului adecvat al măsurilor care trebuie luate în ceea ce priveşte limitele de tranzacţionare;
c)organul de conducere şi conducerea superioară sunt implicate în mod activ în procesul de control al riscului, iar rapoartele zilnice realizate de către unitatea de control al riscului sunt reexaminate la un nivel al conducerii care deţine suficientă autoritate pentru a impune diminuarea poziţiilor asumate de fiecare trader şi diminuarea expunerii totale la risc a instituţiei;
d)instituţia are personal suficient de numeros care să aibă un nivel de calificare adecvat în utilizarea modelelor interne sofisticate de măsurare a riscurilor şi personal suficient de numeros care să deţină calificări în domenii precum tranzacţionarea, controlul riscurilor, auditul şi înregistrarea şi monitorizarea tranzacţiilor iniţiate («back office»);
e)instituţia dispune de un set bine documentat de politici, proceduri şi mecanisme de control interne pentru a monitoriza şi a asigura conformitatea cu funcţionarea generală a modelelor sale interne de măsurare a riscurilor;
f)orice model intern de măsurare a riscurilor, inclusiv orice model de evaluare, are un istoric dovedit în ceea ce priveşte acurateţea rezonabilă a acestuia în măsurarea riscurilor şi nu diferă semnificativ de modelele utilizate de instituţie pentru administrarea sa internă a riscurilor;
g)instituţia derulează în mod frecvent programe riguroase de simulări de criză, inclusiv simulări de criză în sens invers («reverse stress tests»), care cuprind orice model intern de măsurare a riscurilor; rezultatele respectivelor simulări de criză sunt analizate de conducerea superioară cel puţin o dată pe lună şi sunt conforme cu politicile şi limitele aprobate de către organul de conducere; instituţia ia măsuri corespunzătoare în cazul în care rezultatele simulărilor de criză arată pierderi excesive generate de activităţile de tranzacţionare ale instituţiei în anumite circumstanţe;
h)instituţia desfăşoară, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, o analiză independentă a modelelor sale interne de măsurare a riscurilor, fie în cadrul procesului său periodic de audit intern, fie prin mandatarea unei întreprinderi terţe să efectueze analiza în cauză.
În sensul literei (h) de la primul paragraf, o întreprindere terţă înseamnă o întreprindere care furnizează servicii de audit sau de consultanţă către instituţii şi care are personal cu suficiente calificări în domeniul riscului de piaţă în cadrul activităţilor de tranzacţionare.
O unitate de validare, care este separată de unitatea de control al riscului menţionată la primul paragraf litera (b), efectuează validarea iniţială şi continuă a oricărui model intern de măsurare a riscurilor utilizat în abordarea bazată pe modele interne alternativă în sensul prezentului capitol.
(2)Analiza menţionată la alineatul (1) litera (h) include atât activităţile unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzacţionare, cât şi activităţile unităţii independente de control al riscului. Instituţia îşi reexaminează procesul general de administrare a riscurilor cel puţin o dată pe an. Reexaminarea evaluează următoarele aspecte:
a)caracterul adecvat al documentaţiei sistemului şi procesului de administrare a riscului, precum şi organizarea unităţii de control al riscului;
b)integrarea rezultatelor măsurării riscurilor în cadrul gestionării zilnice a riscurilor şi integritatea sistemului de informare a conducerii;
c)procesele pe care instituţia le utilizează pentru aprobarea modelelor de evaluare a riscului («risk-pricing models») şi pentru aprobarea sistemelor de evaluare care sunt folosite de către personalul din unităţile responsabile cu iniţierea tranzacţiilor («front office») şi din unităţile responsabile cu înregistrarea şi monitorizarea tranzacţiilor iniţiate («back office»);
d)sfera riscurilor surprinse de către model, acurateţea şi adecvarea sistemului de măsurare a riscurilor şi validarea oricăror modificări semnificative în cadrul modelului intern de măsurare a riscurilor;
e)acurateţea şi caracterul complet al datelor aferente poziţiilor, acurateţea şi caracterul adecvat în ceea ce priveşte ipotezele referitoare la volatilitate şi corelare, acurateţea calculelor evaluării şi ale sensibilităţii la risc, precum şi acurateţea şi caracterul adecvat al metodelor utilizate pentru generarea de date de substituire atunci când datele disponibile sunt insuficiente pentru a îndeplini cerinţa prevăzută în prezentul capitol;
f)procesul de verificare pe care instituţia îl utilizează la evaluarea consecvenţei, oportunităţii şi fiabilităţii surselor de date utilizate pentru rularea modelelor sale interne de măsurare a riscurilor, inclusiv independenţa acestor surse de date;
g)procesul de verificare pe care instituţia îl utilizează la evaluarea cerinţelor privind testarea ex post şi a cerinţelor privind atribuirea profitului şi a pierderii pentru a aprecia acurateţea modelelor sale interne de măsurare a riscurilor;
h)în cazul în care reexaminarea este efectuată de o întreprindere terţă în conformitate cu prezentul articol alineatul (1) litera (h), verificarea faptului că procesul de validare internă prevăzut la articolul 325bj îşi îndeplineşte obiectivele.
(3)Instituţiile îşi actualizează tehnicile şi practicile utilizate pentru oricare dintre modelele interne de măsurare a riscurilor pe care le folosesc în sensul prezentului capitol pentru a ţine seama de evoluţia noilor tehnici şi bune practici care apar referitor la respectivele modele interne de măsurare a riscurilor.
Art. 325b^j: Validarea internă
(1)Instituţiile dispun de proceduri pentru a asigura validarea adecvată a oricărui model intern de măsurare a riscurilor utilizat în sensul prezentului capitol de către părţi cu calificare adecvată care sunt independente de procesul de elaborare, pentru a se asigura că orice astfel de model este solid din punct de vedere conceptual şi surprinde în mod adecvat toate riscurile semnificative.
(2)Instituţiile efectuează validarea menţionată la alineatul (1) în următoarele circumstanţe:
a)atunci când un model intern de măsurare a riscurilor este elaborat iniţial şi atunci când sunt operate modificări semnificative asupra modelului respectiv;
b)periodic, în special atunci când au intervenit modificări structurale semnificative ale pieţei sau modificări ale componenţei portofoliului care ar putea face ca modelul intern de măsurare a riscurilor să nu mai fie adecvat.
(3)Validarea modelelor interne de măsurare a riscurilor ale unei instituţii nu se limitează la cerinţele privind testarea ex post şi atribuirea profitului şi a pierderii, ci include cel puţin următoarele:
a)teste pentru a verifica dacă ipotezele aferente modelului intern sunt adecvate şi nu subestimează sau supraestimează riscul;
b)teste proprii de validare a modelului intern, inclusiv teste ex post, în plus faţă de programele de testare ex post impuse prin reglementări, în legătură cu riscurile şi structurile portofoliilor lor;
c)utilizarea portofoliilor ipotetice pentru a avea siguranţa că modelul intern de măsurare a riscurilor este în măsură să ţină cont de trăsături structurale particulare care pot apărea, de exemplu riscurile semnificative aferente bazei şi riscul de concentrare sau riscurile asociate utilizării de substituenţi.
Art. 325b^k: Calcularea măsurii riscurilor pentru scenarii de criză
(1)Măsura riscurilor pentru scenarii de criză aferentă unui factor de risc nemodelabil înseamnă pierderea suferită la nivelul tuturor poziţiilor aferente portofoliului de tranzacţionare sau poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă care include respectivul factor de risc nemodelabil în cazul în care respectivului factor de risc i se aplică un scenariu extrem al şocurilor viitoare.
(2)Instituţiile elaborează scenarii extreme ale şocurilor viitoare adecvate pentru toţi factorii de risc nemodelabili, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)modul în care instituţiile urmează să elaboreze care sunt scenariile extreme ale şocurilor viitoare aplicabile factorilor de risc nemodelabili şi modul în care acestea urmează să aplice factorilor de risc în cauză respectivele scenarii extrem ale şocurilor viitoare;
b)un scenariu extrem al şocurilor viitoare stabilit prin reglementări pentru fiecare subcategorie generală de factori de risc enumerată în tabelul 2 de la articolul 325bd, pe care instituţiile să îl poată utiliza atunci când nu pot elabora un scenariu extrem al şocurilor viitoare în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf sau pe care autorităţile competente să le poată impune instituţiilor să îl aplice dacă nu consideră că scenariul extrem al şocurilor viitoare elaborat de instituţie este satisfăcător;
c)circumstanţele în care instituţiile pot calcula o măsură a riscurilor pentru scenarii de criză pentru mai mulţi factori de risc nemodelabili;
d)modul în care instituţiile trebuie să prezinte în formă agregată măsurile riscurilor pentru scenarii de criză în cazul tuturor factorilor de risc nemodelabili incluşi în poziţiile din portofoliul lor de tranzacţionare şi în poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă.
La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare respective, ABE ia în considerare faptul că nivelul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferent unui factor de risc nemodelabil, astfel cum este prevăzut la prezentul articol, trebuie să fie la fel de ridicat ca şi nivelul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă care ar fi calculate în conformitate cu prezentul capitol dacă acest factor de risc ar fi modelabil.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 septembrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.
Art. 325b^l: Sfera de aplicare a modelului intern pentru riscul de nerambursare
(1)Toate poziţiile unei instituţii care au fost atribuite birourilor de tranzacţionare pentru care instituţia a primit aprobarea prevăzută la articolul 325az alineatul (2) sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare în cazul în care poziţiile respective conţin cel puţin un factor de risc pus în corespondenţă cu categoriile generale de factori de risc «capital propriu» sau «marjă de credit» în conformitate cu articolul 325bd alineatul (1). Această cerinţă de fonduri proprii, care se adaugă la riscurile reflectate de cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatul (1), se calculează pe baza modelului intern pentru riscul de nerambursare al instituţiei. Modelul respectiv respectă cerinţele prevăzute în prezenta secţiune.
(2)Pentru fiecare dintre poziţiile menţionate la alineatul (1), o instituţie identifică un singur emitent de titluri de datorie sau de capital tranzacţionate legate de cel puţin un factor de risc.
Art. 325b^m: Aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul de nerambursare
(1)Autorităţile competente acordă unei instituţii aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul de nerambursare pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii menţionate la articolul 325ba alineatul (2) pentru toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 325bl care sunt atribuite unui birou de tranzacţionare pentru care modelul intern pentru riscul de nerambursare să fie conform cu cerinţele stabilite la articolele 325bi, 325bj, 325bn, 325bo şi 325bp.
(2)În cazul în care un birou de tranzacţionare al unei instituţii căruia i-a fost atribuită cel puţin una dintre poziţiile din portofoliul de tranzacţionare menţionate la articolul 325bl nu îndeplineşte cerinţele stabilite la alineatul (1) din prezentul articol, cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferent tuturor poziţiilor din respectivul birou de tranzacţionare se calculează în conformitate cu abordarea prevăzută la capitolul 1a.
Art. 325b^n: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare cu utilizarea unui model intern pentru riscul de nerambursare
(1)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare utilizând un model intern pentru riscul de nerambursare în cazul portofoliului tuturor poziţiilor menţionate la articolul 325bl, după cum urmează:
a)cerinţele de fonduri proprii sunt egale cu un număr al valorii la risc care măsoară pierderea potenţială - la nivelul valorii de piaţă - a portofoliului cauzată de starea de nerambursare a emitenţilor cu privire la poziţiile respective, la un interval de încredere de 99,9 %, pe un orizont de timp de un an;
b)pierderea potenţială menţionată la litera (a) reprezintă o pierdere directă sau indirectă la nivelul valorii de piaţă a unei poziţii care a fost cauzată de starea de nerambursare a emitenţilor şi care se adaugă pierderilor eventuale care au fost deja luate în considerare în cadrul evaluării curente a poziţiei; starea de nerambursare a emitenţilor poziţiilor pe titluri de capital este reprezentată de scăderea la zero a cuantumului preţurilor titlurilor de capital ale emitenţilor;
c)instituţiile stabilesc corelaţiile între nerambursările diferiţilor emitenţi pe baza unei metodologii solide din punct de vedere conceptual, utilizând date istorice obiective privind marjele de credit de pe piaţă sau preţurile titlurilor de capital pentru o perioadă de cel puţin 10 ani, care include şi perioada de criză identificată de instituţie în conformitate cu articolul 325bc alineatul (2); calculul corelaţiilor între nerambursările diferiţilor emitenţi este calibrat în funcţie de un orizont de timp de un an;
d)modelul intern pentru riscul de nerambursare se bazează pe ipoteza unei poziţii constante pe un an.
(2)Instituţiile calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare utilizând un model intern pentru riscul de nerambursare menţionat la alineatul (1) cel puţin o dată pe săptămână.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) literele (a) şi (c), o instituţie poate înlocui orizontul de timp de un an cu un orizont de timp de şaizeci de zile pentru calcularea riscului de nerambursare aferent unora dintre poziţiile pe titluri de capital sau tuturor acestor poziţii, după caz. În acest caz, calculul corelaţiilor între nerambursările aferente preţurilor titlurilor de capital şi probabilităţile de nerambursare trebuie să fie consecvent cu un orizont de timp de şaizeci de zile, iar calculul corelaţiilor între nerambursările aferente preţurilor titlurilor de capital şi cele aferente preţurilor obligaţiunilor trebuie să fie consecvent cu un orizont de timp de un an.
Art. 325b^o: Recunoaşterea acoperirilor în cadrul unui model intern pentru riscul de nerambursare
(1)Instituţiile pot include acoperirile în modelul lor intern pentru riscul de nerambursare şi pot compensa poziţiile atunci când poziţiile lungi şi cele scurte sunt asociate aceluiaşi instrument financiar.
(2)Instituţiile pot recunoaşte, în modelul lor intern pentru riscul de nerambursare, doar efectele acoperirii sau ale diversificării asociate cu poziţii lungi şi poziţii scurte care implică instrumente sau titluri de valoare diferite ale aceluiaşi debitor, precum şi cu poziţii lungi şi poziţii scurte pe emitenţi diferiţi, prin modelarea explicită a poziţiilor lungi şi a poziţiilor scurte brute pe diferitele instrumente, inclusiv prin modelarea riscurilor aferente bazei între emitenţi diferiţi.
(3)În modelele lor interne pentru riscul de nerambursare, instituţiile reflectă riscurile de bază semnificative pe care le au strategiile de acoperire şi care decurg din diferenţele în ceea ce priveşte tipul de produs, rangul în structura capitalului, ratingurile interne sau externe, data emiterii («vintage») şi alte diferenţe.
Instituţiile se asigură că neconcordanţele de scadenţe dintre un instrument de acoperire şi instrumentul acoperit care ar putea apărea în orizontul de timp de un an, în cazul în care aceste neconcordanţe nu sunt reflectate în modelul lor intern pentru riscul de nerambursare, nu conduc la o subestimare semnificativă a riscului.
Instituţiile recunosc un instrument de acoperire numai în măsura în care acesta poate fi menţinut chiar şi atunci când un eveniment de credit sau de alt tip este iminent pentru debitor.
Art. 325b^p: Cerinţe specifice privind modelul intern pentru riscul de nerambursare
(1)Modelul intern pentru riscul de nerambursare menţionat la articolul 325bm alineatul (1) este în măsură să modeleze intrarea în stare de nerambursare a unor emitenţi individuali, precum şi intrarea simultană în stare de nerambursare a mai multor emitenţi şi reflectă impactul acestor stări de nerambursare la nivelul valorilor de piaţă ale poziţiilor care sunt incluse în sfera de aplicare a modelului respectiv. În acest scop, intrarea în stare de nerambursare a fiecărui emitent în parte este modelată utilizând două tipuri de factori de risc sistematic.
(2)Modelul intern pentru riscul de nerambursare reflectă ciclul economic, inclusiv dependenţa dintre ratele de recuperare şi factorii de risc sistematic menţionaţi la alineatul (1).
(3)Modelul intern pentru riscul de nerambursare reflectă impactul neliniar al opţiunilor şi al altor poziţii cu un comportament neliniar semnificativ în ceea ce priveşte variaţiile de preţ. Instituţiile ţin cont de asemenea de dimensiunea riscului de model care este inerent evaluării şi estimării riscurilor de preţ asociate acestor produse.
(4)Modelul intern pentru riscul de nerambursare se bazează pe date obiective şi actualizate.
(5)Pentru a simula starea de nerambursare a emitenţilor în modelul intern pentru riscul de nerambursare, estimările instituţiei privind probabilităţile de nerambursare îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)probabilităţile de nerambursare au un prag minim de 0,01 % pentru expunerile cărora li se aplică o pondere de risc de 0 %, în conformitate cu articolele 114-118, şi de 0,01 % pentru obligaţiunile garantate cărora li se aplică o pondere de risc de 10 %, în conformitate cu articolul 129; în caz contrar, probabilităţile de nerambursare au un prag minim de 0,03 %;
b)probabilităţile de nerambursare se bazează pe un orizont de timp de un an, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezenta secţiune;
c)probabilităţile de nerambursare se măsoară utilizând, singure sau în combinaţie cu preţurile de piaţă curente, date observate într-o perioadă istorică de cel puţin cinci ani privind nerambursări reale din trecut şi scăderi extreme ale preţurilor de piaţă echivalente cu situaţii de nerambursare; probabilităţile de nerambursare nu se deduc exclusiv pe baza preţurilor de piaţă curente;
d)o instituţie care a primit aprobarea de a estima probabilităţile de nerambursare în conformitate cu titlul II capitolul 3 secţiunea 1 pentru clasa de expuneri şi sistemul de rating corespunzător unui anumit emitent utilizează metodologia prevăzută în acea secţiune pentru a calcula probabilităţile de nerambursare ale emitentului respectiv, cu condiţia ca datele pentru o astfel de estimare să fie disponibile;
e)o instituţie care nu a primit aprobarea de a estima probabilităţile de nerambursare menţionate la litera (d) elaborează o metodologie internă sau utilizează surse externe pentru a estima aceste probabilităţi de nerambursare în conformitate cu cerinţele aplicabile estimărilor probabilităţii de nerambursare în temeiul prezentului articol.
În sensul primului paragraf litera (d), datele necesare pentru estimarea probabilităţilor de nerambursare ale unui anumit emitent al unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare sunt disponibile dacă, la data calculului, instituţia deţine o poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare pe acelaşi debitor pentru care estimează probabilităţile de nerambursare în conformitate cu titlul II capitolul 3 secţiunea 1 în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în capitolul respectiv.
(6)Pentru a simula starea de nerambursare a emitenţilor în modelul intern pentru riscul de nerambursare, estimările instituţiei privind pierderea în caz de nerambursare îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)estimările privind pierderea în caz de nerambursare au un prag minim de 0 %;
b)estimările privind pierderea în caz de nerambursare reflectă rangul fiecărei poziţii;
c)o instituţie care a primit aprobarea de a estima LGD în conformitate cu titlul II capitolul 3 secţiunea 1 pentru clasa de expuneri şi sistemul de rating corespunzător unei anumite expuneri utilizează metodologia prevăzută în acea secţiune pentru a calcula estimările LGD ale emitentului respectiv, cu condiţia ca datele pentru o astfel de estimare să fie disponibile;
d)o instituţie care nu a primit aprobarea de a estima LGD menţionată la litera (c) elaborează o metodologie internă sau utilizează surse externe pentru a estima LGD în conformitate cu cerinţele aplicabile estimărilor LGD în temeiul prezentului articol.
În sensul primului paragraf litera (c), datele necesare pentru estimarea LGD a unui anumit emitent al unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare sunt disponibile dacă, la data calculului, instituţia deţine o poziţie din afara portofoliului de tranzacţionare pe aceeaşi expunere pentru care estimează LGD în conformitate cu titlul II capitolul 3 secţiunea 1 în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în capitolul respectiv.
(7)Ca parte a analizei independente şi a validării modelelor interne utilizate în sensul prezentului capitol, inclusiv pentru sistemul de măsurare a riscurilor, instituţiile:
a)verifică dacă metoda lor de modelare a corelaţiilor şi a variaţiilor de preţ este adecvată pentru portofoliul lor, în special în materie de alegere şi de ponderare a factorilor de risc sistematic din cadrul modelului;
b)efectuează o serie de simulări de criză, inclusiv analize de sensibilitate şi analize ale scenariilor, pentru a evalua caracterul rezonabil din punct de vedere calitativ şi cantitativ al modelului intern pentru riscul de nerambursare, în special în ceea ce priveşte tratamentul concentrărilor; şi
c)aplică o validare cantitativă adecvată care să includă valori de referinţă interne relevante pentru modelare. Aceste teste menţionate la litera (b) nu se limitează la gama de evenimente survenite în trecut.
(8)Modelul intern pentru riscul de nerambursare reflectă în mod corespunzător concentrările emitenţilor şi concentrările care pot apărea în cadrul unei clase de produse şi între diferitele clase de produse în condiţii de criză.
(9)Modelul intern pentru riscul de nerambursare este în concordanţă cu metodele interne de administrare a riscurilor ale instituţiei pentru identificarea, cuantificarea şi administrarea riscurilor de tranzacţionare.
(10)Instituţiile dispun de politici şi proceduri clar definite pentru a determina ipotezele de nerambursare privind corelaţiile între diferiţi emitenţi în conformitate cu articolul 325bn alineatul (1) litera (c) şi selecţia preferată a metodei pentru a estima probabilităţile de nerambursare menţionate la prezentul articol alineatul (5) litera (e) şi pierderile în caz de nerambursare menţionate la prezentul articol alineatul (6) litera (d).
(11)Instituţiile îşi documentează modelele interne în aşa fel încât ipotezele lor privind corelaţiile şi alte ipoteze de modelare să fie transparente pentru autorităţile competente.
(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească metodologia internă sau sursele externe ale unei instituţii pentru estimarea probabilităţilor de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu alineatul (5) litera (e) şi cu alineatul (6) litera (d).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 septembrie 2020.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.