Secţiunea 3 - Definiţiile factorilor de risc şi ale sensibilităţilor - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Secţiunea 3:Definiţiile factorilor de risc şi ale sensibilităţilor
Subsecţiunea 1:Definiţiile factorilor de risc
Art. 325l: Factori de risc general de rată a dobânzii
(1)Pentru toţi factorii de risc general de rată a dobânzii, inclusiv riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară, există o singură bandă pentru fiecare monedă, fiecare bandă cuprinzând diferite tipuri de factori de risc.
Factorii de risc delta general de rată a dobânzii aplicabili instrumentelor sensibile la rata dobânzii sunt ratele fără risc relevante pentru fiecare monedă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Pentru a raporta conducerii superioare riscul de piaţă sau profiturile şi pierderile, instituţiile atribuie punctelor specificate factori de risc fie prin interpolare liniară, fie printr-o metodă care permite este cea mai consecventă cu funcţiile de stabilire a preţului utilizate de funcţia independentă de control al riscului a instituţiei.
(2)Instituţiile obţin ratele fără risc pentru fiecare valută pe baza instrumentelor pieţei monetare deţinute în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei care au cel mai redus risc de credit, precum swapurile pe rata dobânzii «overnight».
(3)În cazul în care instituţiile nu pot aplica abordarea menţionată la alineatul (2), ratele fără risc se bazează pe una sau mai multe curbe swap implicite de piaţă utilizate de instituţie pentru a marca poziţiile la piaţă, precum curbele swap pe rata dobânzii interbancare oferită.
În cazul în care datele privind curbele swap implicite de piaţă descrise la alineatul (2) şi la primul paragraf de la prezentul alineat sunt insuficiente, ratele fără risc pot fi determinate pornind de la cea mai adecvată curbă a obligaţiunilor suverane pentru o anumită monedă.
În cazul în care instituţiile utilizează, pentru instrumentele de datorie suverană, factorii de risc general de rată a dobânzii determinaţi în conformitate cu procedura descrisă la al doilea paragraf de la prezentul alineat, instrumentul de datorie suverană nu este exceptat de la cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de marjă de credit. În aceste cazuri, atunci când rata fără risc nu poate fi separată de componenta de marjă de credit, sensibilitatea la factorul de risc este atribuită atât riscului general de rată a dobânzii, cât şi claselor de risc de marjă de credit.
(4)În cazul factorilor de risc general de rată a dobânzii, fiecare monedă reprezintă o bandă distinctă. Instituţiile atribuie ponderi de risc diferite factorilor de risc care se încadrează în aceeaşi bandă, dar au scadenţe diferite, în conformitate cu secţiunea 6.
Instituţiile aplică factori de risc suplimentari pentru riscul de inflaţie titlurilor de datorie ale căror fluxuri de numerar sunt dependente din punct de vedere funcţional de ratele inflaţiei. Aceşti factori de risc suplimentari constau într-un vector al ratelor inflaţiei implicite de piaţă cu diferite scadenţe pentru fiecare monedă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de rate ale inflaţiei utilizate ca variabile în modelul de stabilire a preţului al instituţiei pentru respectivul instrument.
(5)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc suplimentar pentru riscul de inflaţie menţionat la alineatul (4) ca fiind variaţia valorii instrumentului, conform modelului lor de stabilire a preţului, ca urmare a unei modificări de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi, instituţiile tratează inflaţia ca fiind un singur factor de risc, indiferent de numărul de componente ale fiecărui vector. Instituţiile compensează toate sensibilităţile la inflaţie dintr-o bandă, calculate conform descrierii din prezentul alineat, pentru a obţine o singură sensibilitate netă per bandă.
(6)Titlurile de datorie care implică plăţi în monede diferite fac, de asemenea, obiectul riscului de bază intervalutare dintre monedele respective. În sensul metodei bazate pe sensibilităţi, factorul de risc care trebuie aplicat de instituţii este riscul de bază intervalutară al fiecărei monede în raport cu USD sau cu EUR. Instituţiile calculează bazele intervalutare care nu sunt exprimate prin raportarea bazei la USD sau la EUR fie ca «bază raportată la USD», fie ca «bază raportată la EUR».
Fiecare factor de risc de bază intervalutară constă într-un vector al bazei intervalutare cu diferite scadenţe pentru fiecare monedă. Pentru fiecare titlu de datorie, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de baze intervalutare utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul titlu. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă.
Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc de bază intervalutară ca fiind variaţia valorii instrumentului antrenată, conform modelului lor de evaluare, de un decalaj de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi există doi factori de risc posibili distincţi: baza raportată la EUR şi baza raportată la USD, indiferent de numărul de componente incluse în fiecare vector al bazei intervalutare. Numărul maxim de sensibilităţi nete pentru fiecare bandă este de două.
(7)Factorii de risc general de rată a dobânzii vega aplicabili opţiunilor cu instrumente-suport care sunt sensibile la riscul general de rată a dobânzii sunt volatilităţile implicite ale ratelor fără risc relevante, astfel cum sunt descrise la alineatele (2) şi (3), acestea fiind încadrate în benzi în funcţie de monedă şi puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în cadrul fiecărei benzi: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Există o singură bandă pentru fiecare valută.
În scopuri de compensare, instituţiile consideră că volatilităţile implicite legate de aceleaşi rate fără risc şi puse în corespondenţă cu aceleaşi scadenţe reprezintă acelaşi factor de risc.
În cazul în cazul în care instituţiile pun în corespondenţă volatilităţile implicite cu scadenţele astfel cum se menţionează la prezentul alineat, se aplică următoarele cerinţe:
a)în cazul în care scadenţa opţiunii este aliniată la scadenţa instrumentului-suport, se ia în considerare un singur factor de risc, care este pus în corespondenţă cu scadenţa respectivă;
b)în cazul în care scadenţa opţiunii este mai mică decât scadenţa instrumentului-suport, se iau în considerare următorii factori de risc, după cum urmează:
(i)primul factor de risc este pus în corespondenţă cu scadenţa opţiunii;
(ii)cel de al doilea factor de risc este pus în corespondenţă cu scadenţa reziduală a instrumentului-suport al opţiunii la data expirării opţiunii.
(8)Factorii de risc general de rată a dobânzii de curbură care trebuie aplicaţi de către instituţii constau într-un vector al ratelor fără risc, care reprezintă o anumită curbă a randamentelor fără risc pentru fiecare monedă. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor fără risc utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.
(9)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori care corespund unor curbe de randament diferite, cu un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceleiaşi monede. Instituţiile compensează între ele sensibilităţile la acelaşi factor de risc. Există o singură sensibilitate netă pentru fiecare bandă.
În cazul riscului de inflaţie şi al riscului de bază intervalutară nu există nicio cerinţă de fonduri proprii pentru riscul de curbură.
Art. 325m: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare
(1)Factorii de risc de marjă de credit delta care trebuie aplicaţi de către instituţii instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt ratele de marjă de credit ale emitentului instrumentelor respective, obţinute pe baza titlurilor de datorie şi a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante şi puse în corespondenţă cu fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile aplică un singur factor de risc per emitent şi scadenţă, indiferent dacă ratele de marjă de credit ale emitentului respective sunt obţinute pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap». Benzile sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6, iar fiecare bandă cuprinde toţi factorii de risc atribuiţi sectorului relevant.
(2)Factorii de risc de marjă de credit vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor cu instrumente-suport care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt volatilităţile implicite ale ratelor de marjă de credit ale emitentului instrumentului-suport, obţinute astfel cum se precizează la alineatul (1), care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.
(3)Factorii de risc de marjă de credit de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare constau într-un vector al ratelor de marjă de credit, care reprezintă o curbă a marjelor de credit ale unui anumit emitent. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.
(4)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.
Art. 325n: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare
(1)Instituţiile aplică factorii de risc de marjă de credit menţionaţi la alineatul (3) poziţiilor din securitizare incluse în ACTP, astfel cum se menţionează la articolul 325 alineatele (6), (7) şi (8).
Instituţiile aplică factorii de risc de marjă de credit menţionaţi la alineatul (5) poziţiilor din securitizare neincluse în ACTP, astfel cum se menţionează la articolul 325 alineatele (6), (7) şi (8).
(2)Benzile aplicabile riscului de marjă de credit al securitizărilor care sunt incluse în ACTP sunt aceleaşi ca cele aplicabile riscului de marjă de credit al instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare, astfel cum sunt menţionate în secţiunea 6.
Benzile aplicabile riscului de marjă de credit pentru securitizări care nu sunt incluse în ACTP sunt specifice acestei categorii de clase de risc, astfel cum se menţionează în secţiunea 6.
(3)Factorii de risc de marjă de credit pe care instituţiile trebuie să îi aplice poziţiilor din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt următorii:
a)factorii de risc delta sunt toate ratele de marjă de credit relevante ale emitenţilor expunerilor-suport aferente poziţiei din securitizare, obţinute pe baza titlurilor de datorie şi a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani.
b)factorii de risc vega aplicabili opţiunilor care au ca instrumente-suport poziţii din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt volatilităţile implicite ale marjelor de credit ale emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii corespunzătoare care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani.
c)factorii de risc de curbură sunt curbele de randament ale marjei de credit relevante aferente emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, exprimate ca vector al ratelor de marjă de credit pentru diferite scadenţe, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat; pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.
(4)Instituţiile calculează sensibilitatea poziţiei din securitizare la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură astfel cum se precizează la articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza fie a titlurilor de datorie, fie a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.
(5)Factorii de risc de marjă de credit care trebuie aplicaţi de către instituţii poziţiilor din securitizare care nu sunt incluse în ACTP se raportează la marja tranşei, şi nu la marja instrumentelor-suport, şi sunt următorii:
a)factorii de risc delta sunt ratele de marjă de credit relevante ale tranşei respective, puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe, în conformitate cu scadenţa tranşei: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani;
b)factorii de risc vega aplicabili opţiunilor cu poziţii din securitizare care nu sunt incluse în ACTP ca instrumente-suport sunt volatilităţile implicite ale marjelor de credit ale tranşelor, fiecare volatilitate fiind pusă în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani;
c)factorii de risc de curbură sunt cei descrişi la litera (a) de la prezentul alineat; tuturor acestor factori de risc li se aplică o pondere de risc comună, astfel cum se menţionează în secţiunea 6.
Art. 325o: Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital
(1)Benzile pentru toţi factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6.
(2)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital delta care trebuie aplicaţi de către instituţii sunt toate preţurile spot ale titlurilor de capital şi toate ratele repo ale titlurilor de capital.
În scopul calculării riscului de devalorizare a titlurilor de capital, o anumită curbă a ratelor repo ale titlurilor de capital reprezintă un singur factor de risc, care este exprimat ca vector al ratelor repo pentru diferite scadenţe. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor repo utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.
Instituţiile calculează sensibilitatea unui instrument la un factor de risc de devalorizare a titlurilor de capital ca fiind variaţia valorii instrumentului antrenată, conform modelului lor de stabilire a preţului, ca urmare a unei modificări de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Instituţiile compensează între ele sensibilităţile la factorul de risc de rată repo ale aceluiaşi titlu de capital, indiferent de numărul de componente ale fiecărui vector.
(3)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la titluri de capital sunt volatilităţile implicite ale preţurilor spot ale titlurilor de capital, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Pentru ratele repo ale titlurilor de capital nu există cerinţe de fonduri proprii pentru riscul vega.
(4)Factorii de risc din titluri de capital de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la titluri de capital sunt preţurile spot ale titlurilor de capital, indiferent de scadenţa opţiunilor corespunzătoare. Pentru ratele repo ale titlurilor de capital nu există cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de curbură.
Art. 325p: Factorii de risc de marfa
(1)Benzile pentru toţi factorii de risc de marfă sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6.
(2)Factorii de risc de marfă delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la mărfuri sunt toate preţurile spot ale mărfurilor pentru fiecare tip de marfă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Instituţiile consideră că două preţuri ale mărfurilor pentru acelaşi tip de marfă şi cu aceeaşi scadenţă reprezintă acelaşi factor de risc numai în cazul în care toate clauzele juridice privind locul de livrare sunt identice.
(3)Factorii de risc de marfă vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt volatilităţile implicite ale preţurilor mărfurilor pentru fiecare tip de marfă, care sunt puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile consideră că sensibilităţile la acelaşi tip de marfă, puse în corespondenţă cu aceeaşi scadenţă reprezintă un singur factor de risc, pe care îl compensează.
(4)Factorii de risc de marfă de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt reprezentaţi de un set de preţuri ale mărfurilor cu scadenţe diferite pentru fiecare tip de marfă, exprimat sub formă de vector. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de preţuri ale mărfii respective care sunt utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Instituţiile nu fac distincţie între preţurile mărfurilor în funcţie de locul de livrare.
Sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură se calculează astfel cum se precizează la articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile consideră că vectorii care au un număr diferit de componente reprezintă acelaşi factor de risc cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi tip de marfă.
Art. 325q: Factorii de risc valutar
(1)Factorii de risc valutar delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la schimbul valutar sunt toate ratele de schimb spot dintre moneda în care este denominat un instrument şi moneda de raportare a instituţiei sau moneda de bază a instituţiei, în cazul în care instituţia utilizează o monedă de bază în conformitate cu alineatul (7). Pentru fiecare pereche de monede există o singură bandă, care cuprinde un singur factor de risc şi o singură sensibilitate netă.
(2)Factorii de risc valutar vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport sensibile la schimbul valutar sunt volatilităţile implicite ale ratelor de schimb valutar dintre perechile de monede. Aceste volatilităţi implicite sunt puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani şi 10 ani.
(3)Factorii de risc valutar de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor care au elemente-suport sensibile la schimbul valutar sunt factorii de risc valutar delta menţionaţi la alineatul (1).
(4)Instituţiile nu au obligaţia de a face distincţie între variantele «onshore» şi «offshore» ale unei monede pentru toţi factorii de risc valutar delta, vega şi de curbură.
(5)În cazul în care cursul de schimb care este elementul-suport al unui instrument i care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile de curbură nu se raportează la moneda de raportare a instituţiei şi nici la moneda de bază a instituţiei, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele corespunzătoare 
şi 
prevăzute la articolul 325g alineatul (2) pentru care xk este factorul de risc de schimb valutar între una dintre cele două monede ale elementului-suport şi moneda de raportare sau moneda de bază a instituţiei, după caz.
şi prevăzute la articolul 325g alineatul (2) pentru care xk este factorul de risc de schimb valutar între una dintre cele două monede ale elementului-suport şi moneda de raportare sau moneda de bază a instituţiei, după caz.(6)Cu permisiunea autorităţii sale competente, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele 
şi 
prevăzute la articolul 325g alineatul (2) în mod consecvent pentru toţi factorii de risc valutar ai instrumentelor care se raportează la cursul de schimb şi care fac obiectul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de curbură, cu condiţia ca factorii de risc valutar bazaţi, după caz, pe moneda de raportare a instituţiei sau pe moneda de bază a instituţiei care sunt incluşi în calculul componentelor respective să facă obiectul unei variaţii simultane.
şi prevăzute la articolul 325g alineatul (2) în mod consecvent pentru toţi factorii de risc valutar ai instrumentelor care se raportează la cursul de schimb şi care fac obiectul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de curbură, cu condiţia ca factorii de risc valutar bazaţi, după caz, pe moneda de raportare a instituţiei sau pe moneda de bază a instituţiei care sunt incluşi în calculul componentelor respective să facă obiectul unei variaţii simultane.(7)Prin derogare de la alineatele (1) şi (3), cu permisiunea autorităţii sale competente, o instituţie poate înlocui moneda sa de raportare cu o altă monedă ("moneda de bază") în toate cursurile de schimb spot pentru a exprima factorii de risc valutar delta şi de curbură în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)instituţia utilizează o singură monedă de bază;
b)instituţia aplică moneda de bază în mod consecvent tuturor poziţiilor sale din portofoliul de tranzacţionare şi din afara acestuia;
c)instituţia a demonstrat în mod satisfăcător autorităţii competente că:
(i)utilizarea monedei de bază alese oferă o reprezentare adecvată a riscurilor pentru poziţiile instituţiei care prezintă riscuri valutare;
(ii)moneda de bază aleasă este compatibilă cu modul în care instituţia gestionează aceste riscuri valutare la nivel intern;
(iii)alegerea monedei de bază nu este motivată în principal de dorinţa de a diminua cerinţele de fonduri proprii ale instituţiei;
d)instituţia ţine cont de riscul de conversie dintre moneda de raportare şi moneda de bază.
O instituţie care a fost autorizată să utilizeze o monedă de bază astfel cum se prevede la primul paragraf converteşte cerinţele de fonduri proprii rezultate pentru riscul valutar în moneda de raportare utilizând cursul de schimb spot predominant dintre moneda de bază şi moneda de raportare.
Subsecţiunea 2:Definiţiile sensibilităţilor
Art. 325r: Sensibilităţile la riscul delta
(1)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul general de rată a dobânzii (GIRR) delta după cum urmează:
a)sensibilităţile la factori de risc care constau în rate fără risc se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Srkt= sensibilităţile la factori de risc care constau în rate fără risc;
rkt = rata unei curbe fără risc k cu o scadenţă «t»;
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
x, y = alţi factori de risc decât rkt din funcţia de evaluare Vi;
b)sensibilităţile la factori de risc care constau în riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Sxj = sensibilităţile la factori de risc care constau în riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = un vector din m componente reprezentând curba inflaţiei implicite sau curba bazei intervalutare pentru o anumită monedă «j», «m» fiind egal cu numărul variabilelor legate de inflaţie sau de baza intervalutară utilizate în modelul de evaluare al instrumentului «i»;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = matricea unitară de dimensiuni (1 x m);
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
y, z = alte variabile ale modelului de evaluare.
(2)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de marjă de credit delta pentru toate poziţiile din securitizare şi care nu provin din securitizare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
SCSkt = riscul de marjă de credit delta pentru toate poziţiile din securitizare şi care nu provin din securitizare;
cskt = valoarea marjei de credit a emitentului j la scadenţa «t»;
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
x, y = alţi factori de risc decât cskt din funcţia de evaluare Vi.
(3)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de devalorizare a titlurilor de capital delta după cum urmează:
a)sensibilităţile la factorii de risc care constau în preţuri spot ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
sk = sensibilităţile la factorii de risc care constau în preţuri spot ale titlurilor de capital;
k = un anumit titlu de capital;
EQk = valoarea preţului spot al titlului de capital respectiv;
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
x, y = alţi factori de risc decât EQk din funcţia de evaluare Vi;
b)sensibilităţile la factori de risc care constau în rate repo ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Sxk = sensibilităţile la factori de risc care constau în rate repo ale titlurilor de capital;
k = indicele care desemnează titlul de capital;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = un vector din m componente care reprezintă structura termenului repo pentru un anumit titlu de capital k, m fiind egal cu numărul de rate repo care corespund diferitelor scadenţe utilizate în modelul de evaluare al instrumentului i;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = matricea unitară de dimensiuni (1 x m);
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
y, z = alţi factori de risc decât [POZĂ - a se vedea actul modificator-] din funcţia de evaluare Vi.
(4)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de marfă delta pentru fiecare factor de risc după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
sk = sensibilităţile la riscul de marfă delta;
k = un factor de risc de marfă dat;
CTYk = valoarea factorului de risc «k»;
Vi(.) | = | funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
y, z = alţi factori de risc decât CTYk din modelul de evaluare al instrumentului «i».
(5)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul valutar delta pentru fiecare factor de risc valutar k după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
sk = sensibilităţile la riscul valutar delta;
k = un factor de risc valutar dat;
FXk = valoarea factorului de risc;
Vi(.) | = | funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi |
26.La pagina 101, noul articol 325s alineatul (1), formula:
y, z = alţi factori de risc decât FXk din modelul de evaluare al instrumentului «i».
Art. 325s: Sensibilităţile la riscul vega
(1)Instituţiile calculează sensibilitatea la risc vega al unei opţiuni faţă de un factor de risc dat «k» după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
k = un anumit factor de risc vega, care constă într-o volatilitate implicită;
volk = valoarea factorului de risc respectiv, care ar trebui să fie exprimată ca procent; şi
x, y = alţi factori de risc decât volk din funcţia de evaluare Vi.
(2)În cazul claselor de risc în care factorii de risc vega au o dimensiune legată de scadenţă, dar normele care prevăd punerea în corespondenţă a factorilor de risc nu se aplică, deoarece opţiunile nu au o scadenţă, instituţiile pun în corespondenţă factorii respectivi cu cea mai lungă scadenţă indicată. Opţiunile în cauză fac obiectul majorării pentru riscul rezidual.
(3)În cazul opţiunilor care nu au un preţ de exercitare sau o barieră şi al opţiunilor care au mai multe preţuri de exercitare sau bariere, instituţiile realizează punerea în corespondenţă în funcţie de preţurile de exercitare şi de scadenţa utilizate la nivel intern de către instituţii pentru a evalua opţiunea. Opţiunile în cauză fac, de asemenea, obiectul majorării pentru riscul rezidual.
(4)Instituţiile nu calculează riscul vega pentru tranşele din securitizare incluse în ACTP, astfel cum sunt menţionate la articolul 325 alineatele (6), (7) şi (8) care nu au o volatilitate implicită. Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul delta şi riscul de curbură se calculează pentru tranşele din securitizare respective.
Art. 325t: Cerinţe privind calcularea sensibilităţilor
(1)Instituţiile determină sensibilităţile pornind de la modelele de evaluare utilizate de instituţie ca bază pentru raportarea profiturilor şi a pierderilor către conducerea superioară, utilizând formulele stabilite în prezenta subsecţiune.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot solicita unei instituţii căreia i s-a acordat aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în capitolul 1b să utilizeze funcţiile de evaluare ale sistemului de măsurare a riscului din cadrul abordării lor bazate pe modele interne la calcularea sensibilităţilor în temeiul prezentului capitol în scopul calculului şi al cerinţelor de raportare prevăzute la articolul 325 alineatul (3).
(2)Atunci când calculează sensibilităţile la riscul delta ale instrumentelor cu opţionalitate sau ale celor menţionate la articolul 325e alineatul (2) litera (a), instituţiile pot presupune că factorii de risc privind volatilitatea implicită rămân constanţi.
(3)Atunci când se calculează sensibilităţile la riscul vega ale instrumentelor cu opţionalitate menţionate la articolul 325e alineatul (2) litera (b), se aplică următoarele cerinţe:
a)pentru riscul general de rată a dobânzii şi riscul de marjă de credit, instituţiile presupun, pentru fiecare monedă, că instrumentul-suport al factorilor de risc pentru volatilitate pentru care este calculat riscul vega urmează o distribuţie fie log-normală, fie normală în cadrul modelelor de evaluare utilizate pentru instrumentele respective;
b)pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital, riscul de marfă şi riscul valutar, instituţiile presupun că instrumentul-suport al factorilor de risc pentru volatilitate pentru care este calculat riscul vega urmează o distribuţie log-normală în cadrul modelelor de evaluare utilizate pentru instrumentele respective.
(4)Instituţiile calculează toate sensibilităţile cu excepţia sensibilităţilor la ajustările evaluării creditului.
(5)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să utilizeze definiţii alternative ale sensibilităţilor la riscul delta la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)definiţiile alternative respective sunt utilizate în vederea gestionării interne a riscului sau a raportării către conducerea superioară a profiturilor şi a pierderilor de către o unitate independentă de control al riscului din cadrul instituţiei;
b)instituţia demonstrează că aceste definiţii alternative sunt mai adecvate pentru a reflecta sensibilităţile pentru poziţie decât formulele prevăzute în prezenta subsecţiune şi că sensibilităţile rezultate nu diferă semnificativ de aceste formule.
(6)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să calculeze sensibilităţile vega pe baza unei transformări liniare a definiţiilor alternative ale sensibilităţilor la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:
a)definiţiile alternative respective sunt utilizate în vederea gestionării interne a riscului sau a raportării către conducerea superioară a profiturilor şi a pierderilor de către o unitate independentă de control al riscului din cadrul instituţiei;
b)instituţia demonstrează că aceste definiţii alternative sunt mai adecvate pentru a reflecta sensibilităţile relevante pentru poziţie decât formulele prevăzute în prezenta subsecţiune, că transformarea liniară menţionată la primul paragraf reflectă o sensibilitate la riscul vega şi că sensibilităţile rezultate nu diferă semnificativ de cele obţinute aplicând respectivele formule.