Capitolul 1a - Abordarea standardizată alternativă - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 1a:Abordarea standardizată alternativă
Art. 325c: Domeniul de aplicare, structura şi cerinţele calitative ale abordării standardizate alternative
(1)Instituţiile instituie şi pun la dispoziţia autorităţilor competente un set documentat de politici, proceduri şi controale interne pentru monitorizarea şi asigurarea conformităţii cu cerinţele din prezentul capitol. Orice modificare a respectivelor politici, proceduri şi controale se notifică autorităţilor competente în timp util.

(2)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea standardizată alternativă pentru un portofoliu de poziţii din portofoliul de tranzacţionare sau din afara portofoliului de tranzacţionare care prezintă un risc valutar sau de marfă ca fiind suma următoarelor trei componente:
a)cerinţa de fonduri proprii conform metodei bazate pe sensibilităţi prevăzute în secţiunea 2;
b)cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare prevăzută în secţiunea 5 care este aplicabilă numai poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare menţionate în secţiunea respectivă;
c)cerinţa de fonduri proprii pentru riscuri reziduale prevăzute în secţiunea 4 care este aplicabilă numai poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare menţionate în secţiunea respectivă.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), o instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea standardizată alternativă pentru deţinerile instituţiei reprezentate de propriile sale instrumente de datorie drept suma celor două componente menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (c). Atunci când calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă pentru instrumentele proprii de datorie în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi menţionată la alineatul (2) litera (a), instituţia exclude din acest calcul riscurile provenite din marja de credit proprie a instituţiei.
(4)Instituţiile dispun de o unitate de control al riscului care este independentă de unităţile care desfăşoară activităţi de tranzacţionare şi care raportează direct conducerii superioare. Unitatea de control al riscului este responsabilă de conceperea şi punerea în aplicare a abordării standardizate alternative. Aceasta elaborează şi analizează rapoarte lunare cu privire la rezultatele abordării standardizate alternative, precum şi cu privire la adecvarea limitelor de tranzacţionare ale instituţiei.
(5)Instituţiile examinează în mod independent abordarea standardizată alternativă pe care o utilizează în sensul prezentului capitol, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, fie ca parte a procesului lor obişnuit de audit intern, fie prin mandatarea unei întreprinderi terţe să efectueze examinarea respectivă. Rezultatul acestei examinări se raportează organelor de conducere corespunzătoare.
În sensul primului paragraf, o «întreprindere terţă» înseamnă o întreprindere care le furnizează instituţiilor servicii de audit sau de consultanţă şi care are personal cu suficiente calificări în domeniul riscului de piaţă.
(6)În examinarea abordării standardizate alternative menţionate la alineatul (5) sunt vizate activităţile atât ale unităţilor care desfăşoară activităţi de tranzacţionare, cât şi ale unităţii independente de control al riscului şi sunt evaluate cel puţin elementele următoare:
a)politicile, procedurile şi controalele interne pentru monitorizarea şi asigurarea conformităţii cu cerinţele menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol;
b)caracterul adecvat al documentaţiei privind sistemul şi procesele de gestionare a riscurilor şi a organizării unităţii de control al riscului menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol;
c)acurateţea calculării sensibilităţilor şi a procesului utilizat pentru derivarea respectivelor calcule din modelele de evaluare ale instituţiei care servesc drept bază pentru raportarea profitului şi a pierderii către conducerea superioară, astfel cum se menţionează la articolul 325t;
d)procesul de verificare pe care instituţia îl utilizează la evaluarea consecvenţei, a oportunităţii şi a fiabilităţii surselor de date utilizate la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă utilizând abordarea standardizată alternativă, inclusiv independenţa acestor surse de date.
O instituţie efectuează examinarea menţionată la primul paragraf cel puţin o dată pe an, sau mai puţin frecvent, până la o dată la doi ani, în cazul în care instituţia poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că dimensiunea, nivelul de importanţă sistemică, natura, anvergura şi complexitatea activităţii din portofoliul său de tranzacţionare justifică o examinare mai puţin frecventă.
(7)Autorităţile competente verifică dacă este efectuat cu integritate calculul menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol, inclusiv punerea în aplicare de către o instituţie a cerinţelor prevăzute în prezentul capitol şi la articolul 325a.
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează metodologia de evaluare în temeiul căreia autorităţile competente realizează verificarea menţionată la alineatul (7).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2028.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
*)- articolul 325c alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se aplică de la 9 iulie 2024

Art. 325d: Definiţii
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.«clasă de risc» înseamnă una dintre următoarele şapte categorii:
(i)riscul general de rată a dobânzii;
(ii)riscul de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare (CSR);
(iii)riscul de marjă de credit din securitizarea din afara portofoliului de tranzacţionare pe bază de corelaţie alternativ (CSR neinclus în ACTP);
(iv)riscul de marjă de credit din securitizarea inclusă în portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie alternativ (CSR inclus în ACTP);
(v)riscul privind titlurile de capital;
(vi)riscul de marfă;
(vii)riscul valutar;
2.«sensibilitate» înseamnă modificarea relativă a valorii unei poziţii, ca urmare a modificării valorii unuia dintre factorii de risc relevanţi ai poziţiei, calculată pe baza modelului de evaluare al instituţiei, în conformitate cu secţiunea 3 subsecţiunea 2;
3.«bandă» înseamnă o subcategorie de poziţii din cadrul unei clase de risc cu un profil de risc similar, căreia i se atribuie o pondere de risc, astfel cum este definită în secţiunea 3 subsecţiunea 1.
Art. 325e: Componentele metodei bazate pe sensibilităţi
(1)Instituţiile calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi prin agregarea următoarelor trei cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu articolul 325h:
a)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul delta care reflectă riscul de modificare a valorii unui instrument din cauza variaţiilor apărute la nivelul factorilor de risc care nu sunt legaţi de volatilitate;
b)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul vega care reflectă riscul de modificare a valorii unui instrument din cauza variaţiilor apărute la nivelul factorilor de risc legaţi de volatilitate;
c)cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de curbură care reflectă riscul de modificare a valorii unui instrument din cauza variaţiilor apărute la nivelul factorilor de risc care nu sunt legaţi de volatilitate care nu sunt reflectaţi de cerinţele de fonduri proprii pentru riscul delta.
(2)În scopul calculului menţionat la alineatul (1):
a)toate poziţiile aferente instrumentelor cu opţionalitate fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) pentru alte riscuri decât cele care decurg din elementele-suport exotice ale instrumentelor menţionate la articolul 325u alineatul (2) litera (a);

b)toate poziţiile aferente instrumentelor fără opţionalitate fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) litera (a) pentru alte riscuri decât cele care decurg din elementele-suport exotice ale instrumentelor menţionate la articolul 325u alineatul (2) litera (a).
În sensul prezentului capitol, instrumentele cu opţionalitate includ, printre altele, opţiuni «call», opţiuni «put», praguri maxime («caps»), praguri minime («floors»), instrumente de tipul «swap option», opţiuni «barieră» şi opţiuni «exotice». Opţiunile încorporate, precum opţiunile de plată în avans sau opţiunile comportamentale, sunt considerate poziţii de sine stătătoare pe opţiuni în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de piaţă.
În sensul prezentului capitol, instrumentele ale căror fluxuri de numerar pot fi reprezentate ca o funcţie liniară a valorii noţionale a instrumentului-suport sunt considerate instrumente fără opţionalitate.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) litera (b), o instituţie poate alege să aplice cerinţele de fonduri proprii menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (c) tuturor poziţiilor aferente instrumentelor fără opţionalitate.
O instituţie care alege să utilizeze abordarea prevăzută la primul paragraf notifică acest lucru autorităţii sale competente cu cel puţin trei luni înainte de prima utilizare. După ce au trecut cele trei luni şi cu condiţia ca autoritatea competentă să nu fi ridicat obiecţii, instituţia poate utiliza această abordare până când autoritatea competentă o informează că nu i se mai permite să facă acest lucru.
O instituţie care doreşte să nu mai utilizeze abordarea prevăzută la primul paragraf trebuie să notifice acest lucru autorităţii sale competente cu cel puţin trei luni înainte de încetarea utilizării. Instituţia poate înceta să aplice această abordare dacă autoritatea competentă nu a ridicat obiecţii în acest termen de trei luni.

Art. 325f: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile delta şi vega
(1)Instituţiile aplică factorii de risc delta şi vega descrişi în secţiunea 3 subsecţiunea 1 pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile vega şi delta.
(2)Instituţiile aplică procesul prevăzut la alineatele (3)-(8) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscurile delta şi vega.
(3)Pentru fiecare clasă de risc, sensibilitatea tuturor instrumentelor care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile delta sau vega faţă de fiecare dintre factorii de risc delta sau vega aplicabili incluşi în clasa de risc respectivă se calculează utilizând formulele corespunzătoare din secţiunea 3 subsecţiunea 2. În cazul în care valoarea unui instrument depinde de mai mulţi factori de risc, sensibilitatea se determină separat pentru fiecare factor de risc.
(4)Sensibilităţile sunt încadrate într-una dintre benzile «b» din cadrul fiecărei clase de risc.
(5)În fiecare bandă «b», sensibilităţile pozitive şi negative la acelaşi factor de risc se compensează, obţinându-se sensibilităţile nete (sk) la fiecare factor de risc «k» din cadrul unei benzi.
(6)Sensibilităţile nete la fiecare factor de risc din fiecare bandă se înmulţesc cu ponderile de risc corespunzătoare prevăzute în secţiunea 6, obţinându-se sensibilităţile ponderate la fiecare factor de risc din cadrul benzii respective în conformitate cu următoarea formulă:
WSk = RWk x sk
unde:
WSk = sensibilităţile ponderate;
RWk = ponderile de risc; şi
sk = factorii de risc.
(7)Sensibilităţile ponderate la diferiţii factori de risc din cadrul fiecărei benzi sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, unde cantitatea din funcţia de rădăcină pătrată are un prag de zero, obţinându-se sensibilitatea specifică benzii. Se utilizează corelaţiile corespunzătoare pentru sensibilităţile ponderate din cadrul aceleiaşi benzi (Pkl) prevăzute în secţiunea 6.
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Kb = sensibilitatea specifică benzii; şi
WS = sensibilităţile ponderate.
(8)Sensibilitatea specifică benzii se calculează pentru fiecare bandă din cadrul unei clase de risc în conformitate cu alineatele (5), (6) şi (7). După ce sensibilitatea specifică benzii a fost calculată în cazul tuturor benzilor, sensibilităţile ponderate la toţi factorii de risc din toate benzile sunt agregate în conformitate cu formula de mai jos, utilizând corelaţiile corespunzătoare ybc pentru sensibilităţile ponderate din diferitele benzi prevăzute în secţiunea 6, obţinându-se cerinţa de fonduri proprii specifică unei clase de risc pentru riscul delta sau vega:
Cerinţa de fonduri proprii specifică unei clase de risc pentru riscul delta sau vega = [POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
*) în loc de:
Sb = Sigmak WSk pentru toţi factorii de risc din banda b şi Sc = Sigmak WSk pentru toţi factorii de risc din banda c; în cazul în care valorile respective pentru Sb şi Sc conduc la un număr negativ al sumei globale dintre [POZĂ - a se vedea actul modificator-] instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscul delta sau vega utilizând o metodă alternativă în care",
se citeşte:
Sb = Sigmak WSk pentru toţi factorii de risc din banda b şi Sc = Sigmak WSk pentru toţi factorii de risc din banda c; în cazul în care valorile respective pentru Sb şi Sc conduc la un număr negativ al sumei globale dintre [POZĂ - a se vedea actul modificator-] instituţia calculează cerinţele de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscul delta sau vega utilizând o metodă alternativă în care

Cerinţele de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscul delta sau vega se calculează pentru fiecare clasă de risc în conformitate cu alineatele (1)-(8).
Art. 325g: Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de curbură
(1)Instituţiile realizează calculele prevăzute la alineatul (2) pentru fiecare factor de risc al instrumentelor care fac obiectul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de curbură, cu excepţia factorilor de risc menţionaţi la alineatul (3).
Pentru un anumit factor de risc, instituţiile realizează calculele pe bază netă pentru toate poziţiile aferente instrumentelor care fac obiectul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de curbură care conţin factorul de risc respectiv.
(2)Pentru un anumit factor de risc k inclus într-unul sau mai multe instrumente menţionate la alineatul (1), instituţiile calculează poziţia netă de risc de curbură ascendent a factorului de risc respectiv ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) şi poziţia netă de risc de curbură descendent a factorului de risc respectiv ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:

i

=

indicele care desemnează toate poziţiile aferente instrumentelor menţionate la alineatul (1) care includ factorul de risc k;

xk

=

valoarea curentă a factorului de risc k;

Vi (xk)

=

valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza valorii curente a factorului de risc k;

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

=

valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza unei variaţii ascendente a valorii factorului de risc k;

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

=

valoarea instrumentului i, estimată prin modelul de evaluare al instituţiei pe baza unei variaţii descendente a valorii factorului de risc k;

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

=

ponderea de risc aplicabilă factorului de risc k, determinată în conformitate cu secţiunea 6;

sik

=

sensibilitatea delta a instrumentului i la factorul de risc k, calculată în conformitate cu articolul 325r.

(3)Prin derogare de la alineatul (2), pentru curbele factorilor de risc aparţinând claselor de risc general de rată a dobânzii (GIRR), de risc de marjă de credit (CSR) şi de risc de marfă, instituţiile realizează calculele prevăzute la alineatul (6) la nivelul întregii curbe, şi nu la nivelul fiecărui factor de risc care aparţine curbei.
În scopul calculului menţionat la alineatul (2), în cazul în care xk este o curbă a factorilor de risc atribuiţi claselor de risc general de rată a dobânzii, de risc de marjă de credit şi de risc de marfă, sik este suma sensibilităţilor delta la factorul de risc al curbei pentru toate scadenţele curbei.
(4)Pentru a determina cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de curbură la nivel de bandă, instituţiile agregă, aplicând formula de mai jos, poziţiile nete de risc de curbură ascendent şi descendent, calculate în conformitate cu alineatul (2), ale tuturor factorilor de risc atribuiţi benzii respective în conformitate cu subsecţiunea 1 din secţiunea 3:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:

b

=

indicele care desemnează o bandă aparţinând unei anumite clase de risc;

Kb

=

cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de curbură pentru banda b;

[POZĂ - a se vedea actul modificator-];

pkl

=

corelaţiile din cadrul unei benzi dintre factorii de risc k şi l, indicate în secţiunea 6;

k, l

=

indicii care desemnează toţi factorii de risc ai instrumentelor menţionate la alineatul (1) care sunt atribuiţi benzii b;

(

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

)

=

poziţia netă de risc de curbură ascendent;

(

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

)

=

poziţia netă de risc de curbură descendent.

(5)Prin derogare de la alineatul (4), pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii la nivel de bandă pentru riscul de curbură al benzii 18 de la articolul 325ah, al benzii 18 de la articolul 325ak, al benzii 25 de la articolul 325am şi al benzii 11 de la articolul 325ap se utilizează următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
(6)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii aferente clasei de risc pentru riscul de curbură (RCCR) prin agregarea tuturor cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de curbură la nivel de bandă dintr-o anumită clasă de risc după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:

b, c

=

indicii care desemnează toate benzile dintr-o anumită clasă de risc care corespunde instrumentelor menţionate la alineatul (1);

Kb

=

cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de curbură pentru banda b;

[POZĂ - a se vedea actul modificator-];

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]bc

=

corelaţiile dintre benzile b şi c, prevăzute în secţiunea 6.

(7)Cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de curbură este suma dintre cerinţele de fonduri proprii aferente clasei de risc pentru riscul de curbură, calculată în conformitate cu alineatul (6) pentru toate clasele de risc cărora le aparţine cel puţin un factor de risc al instrumentelor menţionate la alineatul (1).

Art. 325h: Agregarea cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură
(1)Instituţiile agregă cerinţele de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură în conformitate cu procesul prevăzut la alineatele (2), (3) şi (4).
(2)Procesul de calculare a cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc pentru riscurile delta, vega şi de curbură descris la articolele 325f şi 325g se efectuează de trei ori pentru fiecare clasă de risc, utilizându-se de fiecare dată un alt set de parametri de corelaţie pkl (corelaţia dintre factorii de risc dintr-o bandă) şi ybc (corelaţia dintre benzile dintr-o clasă de risc). Fiecare dintre aceste trei seturi corespunde unui alt scenariu, după cum urmează:
a)scenariul «corelaţiilor moderate», în care parametrii de corelaţie pkl şi ybc rămân neschimbaţi faţă de cei specificaţi în secţiunea 6;
b)scenariul «corelaţiilor puternice», în care parametrii de corelaţie pkl şi ybc care sunt specificaţi în secţiunea 6 se înmulţesc în mod uniform cu 1,25, în timp ce pkl şi ybc fac obiectul unui plafon de 100 %.
c)scenariul "corelaţiilor slabe", în care parametrii de corelaţie kl şi bc specificaţi în secţiunea 6 se înlocuiesc cu
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] şi, respectiv, cu

(3)Instituţiile calculează suma cerinţelor de fonduri proprii specifice unei clase de risc delta, vega şi de curbură pentru fiecare scenariu pentru a stabili trei cerinţe de fonduri proprii specifice unui anumit scenariu.
(4)Cerinţa de fonduri proprii calculată prin metoda bazată pe sensibilităţi este valoarea cea mai mare dintre cele trei cerinţe de fonduri proprii specifice unui anumit scenariu menţionate la alineatul (3).
Art. 325i: Tratamentul instrumentelor-indice şi al altor instrumente cu mai multe elemente-suport
(1)Pentru instrumentele-indice şi alte instrumente cu mai multe elemente-suport, instituţiile utilizează o abordare transparentă de tip "look-through" după cum urmează:
a)în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul delta şi riscul de curbură, instituţiile consideră că deţin poziţii individuale direct pe componentele-suport ale indicelui sau ale altor instrumente cu mai multe elemente-suport, cu excepţia poziţiei pe un indice inclus în ACTP, pentru care calculează o sensibilitate unică la indicele respectiv;
b)instituţiilor li se permite să compenseze sensibilităţile la un factor de risc al unei anumite componente a unui instrument-indice sau a unui alt instrument cu mai multe elemente-suport cu sensibilităţile la acelaşi factor de risc al aceleiaşi componente a instrumentelor având la bază o singură semnătură, cu excepţia poziţiilor incluse în ACTP;
c)în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul vega, instituţiile pot fie să considere că deţin poziţii individuale direct pe componentele-suport ale indicelui sau ale altor instrumente cu mai multe elemente-suport, fie să calculeze o sensibilitate unică la elementul-suport al instrumentului respectiv. În ultimul caz, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 6 după cum urmează:
(i)în cazul în care, ţinând cont de ponderile atribuite indicelui, peste 75 % din componentele indicelui ar fi puse în corespondenţă cu aceeaşi bandă, instituţiile atribuie sensibilitatea benzii respective şi o tratează ca o sensibilitate având la bază o singură semnătură în cadrul benzii respective;
(ii)în toate celelalte cazuri, instituţiile atribuie sensibilitatea benzii relevante a indicelui.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), instituţiile pot calcula o sensibilitate unică la o poziţie pe un indice pe acţiuni cotat sau pe un indice de credit cotat în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile delta şi de curbură, cu condiţia ca indicele pe acţiuni cotat sau indicele de credit cotat să respecte condiţiile prevăzute la alineatul (3). În acest caz, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante prevăzute în subsecţiunea 1 din secţiunea 6 după cum urmează:
a)în cazul în care, ţinând cont de ponderile atribuite indicelui cotat, peste 75 % din componentele indicelui cotat respectiv ar fi puse în corespondenţă cu aceeaşi bandă, sensibilitatea unică este atribuită benzii respective şi este tratată ca o sensibilitate având la bază o singură semnătură în cadrul benzii în cauză;
b)în toate celelalte cazuri, instituţiile atribuie sensibilitatea unică benzii relevante a indicelui cotat.
(3)Instituţiile pot utiliza abordarea prevăzută la alineatul (2) pentru instrumentele care se raportează la un indice pe acţiuni cotat sau la un indice de credit cotat în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)se cunosc componentele indicelui cotat şi ponderile fiecărei componente în cadrul indicelui;
b)indicele cotat are cel puţin 20 de componente;
c)nicio componentă a indicelui cotat nu reprezintă mai mult de 25 % din capitalizarea de piaţă totală a indicelui respectiv;
d)niciun set cuprinzând o zecime din numărul total de componente ale indicelui cotat, rotunjit la cel mai apropiat număr întreg, nu reprezintă mai mult de 60 % din capitalizarea de piaţă totală a indicelui respectiv;
e)capitalizarea de piaţă totală a tuturor componentelor indicelui cotat este de cel puţin 40 de miliarde EUR.
(4)O instituţie utilizează, în mod constant de-a lungul timpului, doar abordarea prevăzută la alineatul (1) sau abordarea prevăzută la alineatul (2) pentru toate instrumentele care se raportează la un indice pe acţiuni cotat sau la un indice de credit cotat care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (3). O instituţie solicită permisiunea autorităţii competente înainte de a trece de la o abordare la alta.
(5)Pentru un instrument-indice sau un alt instrument cu mai multe elemente-suport, datele privind sensibilitatea utilizate la calculul riscurilor delta şi de curbură trebuie să fie consecvente, indiferent de abordările utilizate pentru instrumentul respectiv.
(6)Instrumentele-indice sau instrumentele cu mai multe elemente-suport care prezintă alte riscuri reziduale menţionate la articolul 325u alineatul (5) fac obiectul majorării pentru riscul rezidual menţionate în secţiunea 4.

Art. 325j: Tratamentul organismelor de plasament colectiv
(1)O instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unei poziţii pe un OPC utilizând una dintre următoarele abordări:
a)o instituţie care îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 104 alineatul (8) litera (a) calculează lunar cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiei respective prin aplicarea abordării de tip look-through poziţiilor-suport ale OPC-ului, ca şi cum poziţiile respective ar fi deţinute direct de instituţie;
b)o instituţie care îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 104 alineatul (8) litera (b) calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente poziţiei respective utilizând una dintre următoarele abordări:
(i)consideră că poziţia pe OPC-ul respectiv este o poziţie pe un singur titlu de capital atribuită benzii «Alt sector» din tabelul 8 de la articolul 325ap alineatul (1);
(ii)ţine seama de limitele stabilite în mandatul OPC-ului şi în legislaţia relevantă.
În scopul calculului menţionat la primul paragraf litera (b) punctul (ii) de la prezentul alineat, instituţia poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii şi cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului aferente poziţiilor pe instrumente financiare derivate ale OPC-ului utilizând abordarea simplificată prevăzută la articolul 132a alineatul (3).
(11)În sensul abordărilor menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, instituţia:
a)aplică cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare prevăzute în secţiunea 5 şi majorarea pentru riscul rezidual prevăzută în secţiunea 4 unei poziţii pe un OPC, în cazul în care mandatul OPC-ului îi permite să investească în expuneri care fac obiectul respectivelor cerinţe de fonduri proprii; când utilizează metoda menţionată la alineatul (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, instituţia consideră că poziţia pe OPC-ul respectiv este o poziţie fără rating pe un singur titlu de capital atribuită benzii «Nu beneficiază de rating» din tabelul 2 de la articolul 325y alineatul (1); şi
b)pentru toate poziţiile pe acelaşi OPC, utilizează aceeaşi abordare, dintre abordările prevăzute la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pe o bază de sine stătătoare ca portofoliu separat.

(2)Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o instituţie are o poziţie pe un OPC care se raportează la un indice de referinţă, iar diferenţa dintre rentabilitatea anualizată a OPC-ului şi a indicelui de referinţă la care se raportează acesta din ultimele 12 luni este mai mică de 1 % în termeni absoluţi, făcând abstracţie de taxe şi comisioane, instituţia poate trata poziţia respectivă ca pe o poziţie pe indicele de referinţă la care se raportează OPC-ul. Instituţia verifică respectarea acestei condiţii atunci când îşi asumă poziţia respectivă şi, ulterior, cel puţin o dată pe an.
Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt disponibile toate datele pentru ultimele 12 luni, instituţia poate utiliza, cu permisiunea autorităţii sale competente, diferenţa dintre rentabilităţile anualizate pe o perioadă mai scurtă de 12 luni.
(3)Pentru poziţiile sale pe OPC-uri, o instituţie poate utiliza o combinaţie între abordările menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b). Cu toate acestea, pentru toate poziţiile pe acelaşi OPC, instituţia trebuie să utilizeze doar una dintre aceste abordări.

(4)În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol, o instituţie calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă prin determinarea portofoliului ipotetic al OPC-ului care ar atrage cele mai ridicate cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu articolul 325c alineatul (2) litera (a), pe baza mandatului OPC-ului sau a legislaţiei relevante, luând în considerare efectul de levier în limitele maxime permise, dacă este cazul.
Instituţia utilizează acelaşi portofoliu ipotetic ca cel menţionat la primul paragraf pentru a calcula, după caz, cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare prevăzute în secţiunea 5 şi majorarea pentru riscul rezidual prevăzută în secţiunea 4 pentru o poziţie pe un OPC.
Metodologia elaborată de instituţie pentru a determina portofoliile ipotetice ale tuturor poziţiilor pe OPC-uri pentru care se utilizează calculele menţionate la primul paragraf trebuie aprobată de autoritatea sa competentă.

(5)O instituţie poate utiliza abordările menţionate la alineatul (1) numai în cazul în care OPC-ul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3). În cazul în care OPC-ul nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituţia atribuie poziţiile sale în acel OPC în afara portofoliului de tranzacţionare.
(6)Pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferente unei poziţii pe un OPC în conformitate cu abordarea prevăzută la alineatul (1) litera (a), instituţiile se pot baza pe calculele efectuate de o parte terţă, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)partea terţă este una dintre entităţile următoare:
(i)instituţia depozitară sau instituţia financiară depozitară a OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri de valoare şi să depoziteze toate titlurile de valoare la această instituţie depozitară sau instituţie financiară depozitară;
(ii)în cazul OPC-urilor care nu se încadrează la punctul (i) de la prezenta literă, societatea de administrare a OPC-ului, cu condiţia ca societatea de administrare a OPC-ului să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 132 alineatul (3) litera (a);
(iii)un furnizor terţ, cu condiţia ca datele, informaţiile sau indicatorii de risc să fie puşi la dispoziţie sau calculaţi de către părţile terţe menţionate la punctul (i) sau (ii) de la prezenta literă sau de către un alt furnizor terţ de acest tip;
b)partea terţă furnizează instituţiei datele, informaţiile sau indicatorii de risc pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de piaţă aferentă poziţiei pe OPC în conformitate cu abordarea menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol;
c)un auditor extern al instituţiei a confirmat caracterul adecvat al datelor, al informaţiilor sau al indicatorilor de risc de la partea terţă menţionaţi la litera (b) de la prezentul alineat, iar autoritatea competentă a instituţiei are acces nerestricţionat la aceste date, informaţii sau indicatori de risc la cerere.
(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în continuare elementele tehnice ale metodologiei de determinare a portofoliilor ipotetice în sensul abordării prevăzute la alineatul (4), inclusiv modul în care instituţiile trebuie să ia în considerare, în cadrul metodologiei, efectul de levier în limitele maxime permise, dacă este cazul.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 ianuarie 2027.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
*)- articolul 325j alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se aplică de la 9 iulie 2024

Art. 325k: Poziţiile aferente angajamentelor de preluare fermă
(1)Instituţiile pot utiliza procesul stabilit la prezentul articol pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă al poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă de titluri de datorie sau de titluri de capital.
(2)Instituţiile aplică unul dintre factorii de multiplicare adecvaţi enumeraţi în tabelul 1 sensibilităţilor nete ale tuturor poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă pe fiecare emitent individual, mai puţin poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi pe baza unei înţelegeri formale, şi calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în conformitate cu abordarea prevăzută în prezentul capitol pe baza sensibilităţilor nete ajustate.
Tabelul 1

Ziua lucrătoare 0

0 %

Ziua lucrătoare 1

10 %

Zilele lucrătoare 2 şi 3

25 %

Ziua lucrătoare 4

50 %

Ziua lucrătoare 5

75 %

După ziua lucrătoare 5

100 %

În sensul prezentului articol, «ziua lucrătoare 0» înseamnă ziua lucrătoare în care instituţia devine necondiţionat angajată în acceptarea unei cantităţi cunoscute de titluri de valoare la un preţ convenit.
(3)Instituţiile notifică autorităţilor competente aplicarea procesului prevăzut la prezentul articol.
Subsecţiunea 1:Definiţiile factorilor de risc
Art. 325l: Factori de risc general de rată a dobânzii
(1)Pentru toţi factorii de risc general de rată a dobânzii, inclusiv riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară, există o singură bandă pentru fiecare monedă, fiecare bandă cuprinzând diferite tipuri de factori de risc.
Factorii de risc delta general de rată a dobânzii aplicabili instrumentelor sensibile la rata dobânzii sunt ratele fără risc relevante pentru fiecare monedă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Pentru a raporta conducerii superioare riscul de piaţă sau profiturile şi pierderile, instituţiile atribuie punctelor specificate factori de risc fie prin interpolare liniară, fie printr-o metodă care permite este cea mai consecventă cu funcţiile de stabilire a preţului utilizate de funcţia independentă de control al riscului a instituţiei.
(2)Instituţiile obţin ratele fără risc pentru fiecare valută pe baza instrumentelor pieţei monetare deţinute în portofoliul de tranzacţionare al instituţiei care au cel mai redus risc de credit, precum swapurile pe rata dobânzii «overnight».
(3)În cazul în care instituţiile nu pot aplica abordarea menţionată la alineatul (2), ratele fără risc se bazează pe una sau mai multe curbe swap implicite de piaţă utilizate de instituţie pentru a marca poziţiile la piaţă, precum curbele swap pe rata dobânzii interbancare oferită.
În cazul în care datele privind curbele swap implicite de piaţă descrise la alineatul (2) şi la primul paragraf de la prezentul alineat sunt insuficiente, ratele fără risc pot fi determinate pornind de la cea mai adecvată curbă a obligaţiunilor suverane pentru o anumită monedă.
În cazul în care instituţiile utilizează, pentru instrumentele de datorie suverană, factorii de risc general de rată a dobânzii determinaţi în conformitate cu procedura descrisă la al doilea paragraf de la prezentul alineat, instrumentul de datorie suverană nu este exceptat de la cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de marjă de credit. În aceste cazuri, atunci când rata fără risc nu poate fi separată de componenta de marjă de credit, sensibilitatea la factorul de risc este atribuită atât riscului general de rată a dobânzii, cât şi claselor de risc de marjă de credit.
(4)În cazul factorilor de risc general de rată a dobânzii, fiecare monedă reprezintă o bandă distinctă. Instituţiile atribuie ponderi de risc diferite factorilor de risc care se încadrează în aceeaşi bandă, dar au scadenţe diferite, în conformitate cu secţiunea 6.
Instituţiile aplică factori de risc suplimentari pentru riscul de inflaţie titlurilor de datorie ale căror fluxuri de numerar sunt dependente din punct de vedere funcţional de ratele inflaţiei. Aceşti factori de risc suplimentari constau într-un vector al ratelor inflaţiei implicite de piaţă cu diferite scadenţe pentru fiecare monedă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de rate ale inflaţiei utilizate ca variabile în modelul de stabilire a preţului al instituţiei pentru respectivul instrument.
(5)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc suplimentar pentru riscul de inflaţie menţionat la alineatul (4) ca fiind variaţia valorii instrumentului, conform modelului lor de stabilire a preţului, ca urmare a unei modificări de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi, instituţiile tratează inflaţia ca fiind un singur factor de risc, indiferent de numărul de componente ale fiecărui vector. Instituţiile compensează toate sensibilităţile la inflaţie dintr-o bandă, calculate conform descrierii din prezentul alineat, pentru a obţine o singură sensibilitate netă per bandă.
(6)Titlurile de datorie care implică plăţi în monede diferite fac, de asemenea, obiectul riscului de bază intervalutare dintre monedele respective. În sensul metodei bazate pe sensibilităţi, factorul de risc care trebuie aplicat de instituţii este riscul de bază intervalutară al fiecărei monede în raport cu USD sau cu EUR. Instituţiile calculează bazele intervalutare care nu sunt exprimate prin raportarea bazei la USD sau la EUR fie ca «bază raportată la USD», fie ca «bază raportată la EUR».
Fiecare factor de risc de bază intervalutară constă într-un vector al bazei intervalutare cu diferite scadenţe pentru fiecare monedă. Pentru fiecare titlu de datorie, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de baze intervalutare utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul titlu. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă.
Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la factorul de risc de bază intervalutară ca fiind variaţia valorii instrumentului antrenată, conform modelului lor de evaluare, de un decalaj de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. În cadrul fiecărei benzi există doi factori de risc posibili distincţi: baza raportată la EUR şi baza raportată la USD, indiferent de numărul de componente incluse în fiecare vector al bazei intervalutare. Numărul maxim de sensibilităţi nete pentru fiecare bandă este de două.
(7)Factorii de risc general de rată a dobânzii vega aplicabili opţiunilor cu instrumente-suport care sunt sensibile la riscul general de rată a dobânzii sunt volatilităţile implicite ale ratelor fără risc relevante, astfel cum sunt descrise la alineatele (2) şi (3), acestea fiind încadrate în benzi în funcţie de monedă şi puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în cadrul fiecărei benzi: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Există o singură bandă pentru fiecare valută.
În scopuri de compensare, instituţiile consideră că volatilităţile implicite legate de aceleaşi rate fără risc şi puse în corespondenţă cu aceleaşi scadenţe reprezintă acelaşi factor de risc.
În cazul în cazul în care instituţiile pun în corespondenţă volatilităţile implicite cu scadenţele astfel cum se menţionează la prezentul alineat, se aplică următoarele cerinţe:
a)în cazul în care scadenţa opţiunii este aliniată la scadenţa instrumentului-suport, se ia în considerare un singur factor de risc, care este pus în corespondenţă cu scadenţa respectivă;
b)în cazul în care scadenţa opţiunii este mai mică decât scadenţa instrumentului-suport, se iau în considerare următorii factori de risc, după cum urmează:
(i)primul factor de risc este pus în corespondenţă cu scadenţa opţiunii;
(ii)cel de al doilea factor de risc este pus în corespondenţă cu scadenţa reziduală a instrumentului-suport al opţiunii la data expirării opţiunii.
(8)Factorii de risc general de rată a dobânzii de curbură care trebuie aplicaţi de către instituţii constau într-un vector al ratelor fără risc, care reprezintă o anumită curbă a randamentelor fără risc pentru fiecare monedă. Fiecare monedă constituie o bandă distinctă. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor fără risc utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.
(9)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori care corespund unor curbe de randament diferite, cu un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceleiaşi monede. Instituţiile compensează între ele sensibilităţile la acelaşi factor de risc. Există o singură sensibilitate netă pentru fiecare bandă.
În cazul riscului de inflaţie şi al riscului de bază intervalutară nu există nicio cerinţă de fonduri proprii pentru riscul de curbură.
Art. 325m: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare
(1)Factorii de risc de marjă de credit delta care trebuie aplicaţi de către instituţii instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt ratele de marjă de credit ale emitentului instrumentelor respective, obţinute pe baza titlurilor de datorie şi a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante şi puse în corespondenţă cu fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile aplică un singur factor de risc per emitent şi scadenţă, indiferent dacă ratele de marjă de credit ale emitentului respective sunt obţinute pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap». Benzile sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6, iar fiecare bandă cuprinde toţi factorii de risc atribuiţi sectorului relevant.
(2)Factorii de risc de marjă de credit vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor cu instrumente-suport care nu sunt poziţii din securitizare şi care sunt sensibile la marja de credit sunt volatilităţile implicite ale ratelor de marjă de credit ale emitentului instrumentului-suport, obţinute astfel cum se precizează la alineatul (1), care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.
(3)Factorii de risc de marjă de credit de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare constau într-un vector al ratelor de marjă de credit, care reprezintă o curbă a marjelor de credit ale unui anumit emitent. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile în modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Se utilizează aceleaşi benzi ca şi în cazul riscului de marjă de credit delta pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare.
(4)Instituţiile calculează sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură în conformitate cu articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza titlurilor de datorie sau a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.
Art. 325n: Factorii de risc de marjă de credit pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare
(1)Instituţiile aplică factorii de risc de marjă de credit menţionaţi la alineatul (3) poziţiilor din securitizare incluse în ACTP, astfel cum se menţionează la articolul 325 alineatele (6), (7) şi (8).
Instituţiile aplică factorii de risc de marjă de credit menţionaţi la alineatul (5) poziţiilor din securitizare neincluse în ACTP, astfel cum se menţionează la articolul 325 alineatele (6), (7) şi (8).
(2)Benzile aplicabile riscului de marjă de credit al securitizărilor care sunt incluse în ACTP sunt aceleaşi ca cele aplicabile riscului de marjă de credit al instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare, astfel cum sunt menţionate în secţiunea 6.
Benzile aplicabile riscului de marjă de credit pentru securitizări care nu sunt incluse în ACTP sunt specifice acestei categorii de clase de risc, astfel cum se menţionează în secţiunea 6.
(3)Factorii de risc de marjă de credit pe care instituţiile trebuie să îi aplice poziţiilor din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt următorii:
a)factorii de risc delta sunt toate ratele de marjă de credit relevante ale emitenţilor expunerilor-suport aferente poziţiei din securitizare, obţinute pe baza titlurilor de datorie şi a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani.
b)factorii de risc vega aplicabili opţiunilor care au ca instrumente-suport poziţii din securitizare care sunt incluse în ACTP sunt volatilităţile implicite ale marjelor de credit ale emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii corespunzătoare care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani.
c)factorii de risc de curbură sunt curbele de randament ale marjei de credit relevante aferente emitenţilor expunerilor-suport ale poziţiei din securitizare, exprimate ca vector al ratelor de marjă de credit pentru diferite scadenţe, obţinute astfel cum se precizează la litera (a) de la prezentul alineat; pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor de marjă de credit utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.
(4)Instituţiile calculează sensibilitatea poziţiei din securitizare la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură astfel cum se precizează la articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile iau în considerare vectori obţinuţi pe baza fie a titlurilor de datorie, fie a instrumentelor de tipul «credit default swap» relevante, care au un număr diferit de componente faţă de factorul de risc aferent, cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi emitent.
(5)Factorii de risc de marjă de credit care trebuie aplicaţi de către instituţii poziţiilor din securitizare care nu sunt incluse în ACTP se raportează la marja tranşei, şi nu la marja instrumentelor-suport, şi sunt următorii:
a)factorii de risc delta sunt ratele de marjă de credit relevante ale tranşei respective, puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe, în conformitate cu scadenţa tranşei: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani;
b)factorii de risc vega aplicabili opţiunilor cu poziţii din securitizare care nu sunt incluse în ACTP ca instrumente-suport sunt volatilităţile implicite ale marjelor de credit ale tranşelor, fiecare volatilitate fiind pusă în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţa opţiunii care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani;
c)factorii de risc de curbură sunt cei descrişi la litera (a) de la prezentul alineat; tuturor acestor factori de risc li se aplică o pondere de risc comună, astfel cum se menţionează în secţiunea 6.
Art. 325o: Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital
(1)Benzile pentru toţi factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6.
(2)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital delta care trebuie aplicaţi de către instituţii sunt toate preţurile spot ale titlurilor de capital şi toate ratele repo ale titlurilor de capital.
În scopul calculării riscului de devalorizare a titlurilor de capital, o anumită curbă a ratelor repo ale titlurilor de capital reprezintă un singur factor de risc, care este exprimat ca vector al ratelor repo pentru diferite scadenţe. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de scadenţe distincte ale ratelor repo utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument.
Instituţiile calculează sensibilitatea unui instrument la un factor de risc de devalorizare a titlurilor de capital ca fiind variaţia valorii instrumentului antrenată, conform modelului lor de stabilire a preţului, ca urmare a unei modificări de 1 punct de bază al fiecărei componente a vectorului. Instituţiile compensează între ele sensibilităţile la factorul de risc de rată repo ale aceluiaşi titlu de capital, indiferent de numărul de componente ale fiecărui vector.
(3)Factorii de risc de devalorizare a titlurilor de capital vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la titluri de capital sunt volatilităţile implicite ale preţurilor spot ale titlurilor de capital, care trebuie puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Pentru ratele repo ale titlurilor de capital nu există cerinţe de fonduri proprii pentru riscul vega.
(4)Factorii de risc din titluri de capital de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la titluri de capital sunt preţurile spot ale titlurilor de capital, indiferent de scadenţa opţiunilor corespunzătoare. Pentru ratele repo ale titlurilor de capital nu există cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de curbură.
Art. 325p: Factorii de risc de marfa
(1)Benzile pentru toţi factorii de risc de marfă sunt benzile sectoriale menţionate în secţiunea 6.
(2)Factorii de risc de marfă delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la mărfuri sunt toate preţurile spot ale mărfurilor pentru fiecare tip de marfă şi pentru fiecare dintre următoarele scadenţe: 0,25 ani, 0,5 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, 5 ani, 10 ani, 15 ani, 20 de ani, 30 de ani. Instituţiile consideră că două preţuri ale mărfurilor pentru acelaşi tip de marfă şi cu aceeaşi scadenţă reprezintă acelaşi factor de risc numai în cazul în care toate clauzele juridice privind locul de livrare sunt identice.
(3)Factorii de risc de marfă vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt volatilităţile implicite ale preţurilor mărfurilor pentru fiecare tip de marfă, care sunt puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani. Instituţiile consideră că sensibilităţile la acelaşi tip de marfă, puse în corespondenţă cu aceeaşi scadenţă reprezintă un singur factor de risc, pe care îl compensează.
(4)Factorii de risc de marfă de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport care sunt sensibile la mărfuri sunt reprezentaţi de un set de preţuri ale mărfurilor cu scadenţe diferite pentru fiecare tip de marfă, exprimat sub formă de vector. Pentru fiecare instrument, vectorul cuprinde un număr de componente egal cu numărul de preţuri ale mărfii respective care sunt utilizate ca variabile de modelul de evaluare al instituţiei pentru respectivul instrument. Instituţiile nu fac distincţie între preţurile mărfurilor în funcţie de locul de livrare.
Sensibilitatea instrumentului la fiecare factor de risc utilizat în formula riscului de curbură se calculează astfel cum se precizează la articolul 325g. În scopul calculării riscului de curbură, instituţiile consideră că vectorii care au un număr diferit de componente reprezintă acelaşi factor de risc cu condiţia ca vectorii respectivi să corespundă aceluiaşi tip de marfă.
Art. 325q: Factorii de risc valutar
(1)Factorii de risc valutar delta pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor sensibile la schimbul valutar sunt toate ratele de schimb spot dintre moneda în care este denominat un instrument şi moneda de raportare a instituţiei sau moneda de bază a instituţiei, în cazul în care instituţia utilizează o monedă de bază în conformitate cu alineatul (7). Pentru fiecare pereche de monede există o singură bandă, care cuprinde un singur factor de risc şi o singură sensibilitate netă.

(2)Factorii de risc valutar vega pe care instituţiile trebuie să îi aplice opţiunilor care au instrumente-suport sensibile la schimbul valutar sunt volatilităţile implicite ale ratelor de schimb valutar dintre perechile de monede. Aceste volatilităţi implicite sunt puse în corespondenţă cu următoarele scadenţe în conformitate cu scadenţele opţiunilor corespunzătoare care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii: 0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani şi 10 ani.

(3)Factorii de risc valutar de curbură pe care instituţiile trebuie să îi aplice instrumentelor care au elemente-suport sensibile la schimbul valutar sunt factorii de risc valutar delta menţionaţi la alineatul (1).

(4)Instituţiile nu au obligaţia de a face distincţie între variantele «onshore» şi «offshore» ale unei monede pentru toţi factorii de risc valutar delta, vega şi de curbură.
(5)În cazul în care cursul de schimb care este elementul-suport al unui instrument i care face obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile de curbură nu se raportează la moneda de raportare a instituţiei şi nici la moneda de bază a instituţiei, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele corespunzătoare şi prevăzute la articolul 325g alineatul (2) pentru care xk este factorul de risc de schimb valutar între una dintre cele două monede ale elementului-suport şi moneda de raportare sau moneda de bază a instituţiei, după caz.
(6)Cu permisiunea autorităţii sale competente, instituţia poate împărţi la 1,5 componentele şi prevăzute la articolul 325g alineatul (2) în mod consecvent pentru toţi factorii de risc valutar ai instrumentelor care se raportează la cursul de schimb şi care fac obiectul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de curbură, cu condiţia ca factorii de risc valutar bazaţi, după caz, pe moneda de raportare a instituţiei sau pe moneda de bază a instituţiei care sunt incluşi în calculul componentelor respective să facă obiectul unei variaţii simultane.
(7)Prin derogare de la alineatele (1) şi (3), cu permisiunea autorităţii sale competente, o instituţie poate înlocui moneda sa de raportare cu o altă monedă ("moneda de bază") în toate cursurile de schimb spot pentru a exprima factorii de risc valutar delta şi de curbură în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)instituţia utilizează o singură monedă de bază;
b)instituţia aplică moneda de bază în mod consecvent tuturor poziţiilor sale din portofoliul de tranzacţionare şi din afara acestuia;
c)instituţia a demonstrat în mod satisfăcător autorităţii competente că:
(i)utilizarea monedei de bază alese oferă o reprezentare adecvată a riscurilor pentru poziţiile instituţiei care prezintă riscuri valutare;
(ii)moneda de bază aleasă este compatibilă cu modul în care instituţia gestionează aceste riscuri valutare la nivel intern;
(iii)alegerea monedei de bază nu este motivată în principal de dorinţa de a diminua cerinţele de fonduri proprii ale instituţiei;
d)instituţia ţine cont de riscul de conversie dintre moneda de raportare şi moneda de bază.
O instituţie care a fost autorizată să utilizeze o monedă de bază astfel cum se prevede la primul paragraf converteşte cerinţele de fonduri proprii rezultate pentru riscul valutar în moneda de raportare utilizând cursul de schimb spot predominant dintre moneda de bază şi moneda de raportare.

Subsecţiunea 2:Definiţiile sensibilităţilor
Art. 325r: Sensibilităţile la riscul delta
(1)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul general de rată a dobânzii (GIRR) delta după cum urmează:
a)sensibilităţile la factori de risc care constau în rate fără risc se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Srkt= sensibilităţile la factori de risc care constau în rate fără risc;
rkt = rata unei curbe fără risc k cu o scadenţă «t»;
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
x, y = alţi factori de risc decât rkt din funcţia de evaluare Vi;
b)sensibilităţile la factori de risc care constau în riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Sxj = sensibilităţile la factori de risc care constau în riscul de inflaţie şi riscul de bază intervalutară;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = un vector din m componente reprezentând curba inflaţiei implicite sau curba bazei intervalutare pentru o anumită monedă «j», «m» fiind egal cu numărul variabilelor legate de inflaţie sau de baza intervalutară utilizate în modelul de evaluare al instrumentului «i»;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = matricea unitară de dimensiuni (1 x m);
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
y, z = alte variabile ale modelului de evaluare.
(2)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de marjă de credit delta pentru toate poziţiile din securitizare şi care nu provin din securitizare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
SCSkt = riscul de marjă de credit delta pentru toate poziţiile din securitizare şi care nu provin din securitizare;
cskt = valoarea marjei de credit a emitentului j la scadenţa «t»;
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
x, y = alţi factori de risc decât cskt din funcţia de evaluare Vi.
(3)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de devalorizare a titlurilor de capital delta după cum urmează:
a)sensibilităţile la factorii de risc care constau în preţuri spot ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
sk = sensibilităţile la factorii de risc care constau în preţuri spot ale titlurilor de capital;
k = un anumit titlu de capital;
EQk = valoarea preţului spot al titlului de capital respectiv;
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
x, y = alţi factori de risc decât EQk din funcţia de evaluare Vi;
b)sensibilităţile la factori de risc care constau în rate repo ale titlurilor de capital se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Sxk = sensibilităţile la factori de risc care constau în rate repo ale titlurilor de capital;
k = indicele care desemnează titlul de capital;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = un vector din m componente care reprezintă structura termenului repo pentru un anumit titlu de capital k, m fiind egal cu numărul de rate repo care corespund diferitelor scadenţe utilizate în modelul de evaluare al instrumentului i;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = matricea unitară de dimensiuni (1 x m);
Vi (.) = funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi
y, z = alţi factori de risc decât [POZĂ - a se vedea actul modificator-] din funcţia de evaluare Vi.
(4)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul de marfă delta pentru fiecare factor de risc după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
sk = sensibilităţile la riscul de marfă delta;
k = un factor de risc de marfă dat;
CTYk = valoarea factorului de risc «k»;

Vi(.)

=

funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi

y, z = alţi factori de risc decât CTYk din modelul de evaluare al instrumentului «i».
(5)Instituţiile calculează sensibilităţile la riscul valutar delta pentru fiecare factor de risc valutar k după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
sk = sensibilităţile la riscul valutar delta;
k = un factor de risc valutar dat;
FXk = valoarea factorului de risc;

Vi(.)

=

funcţia de evaluare a instrumentului «i»; şi

26.La pagina 101, noul articol 325s alineatul (1), formula:

y, z = alţi factori de risc decât FXk din modelul de evaluare al instrumentului «i».
Art. 325s: Sensibilităţile la riscul vega
(1)Instituţiile calculează sensibilitatea la risc vega al unei opţiuni faţă de un factor de risc dat «k» după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:


k = un anumit factor de risc vega, care constă într-o volatilitate implicită;
volk = valoarea factorului de risc respectiv, care ar trebui să fie exprimată ca procent; şi
x, y = alţi factori de risc decât volk din funcţia de evaluare Vi.
(2)În cazul claselor de risc în care factorii de risc vega au o dimensiune legată de scadenţă, dar normele care prevăd punerea în corespondenţă a factorilor de risc nu se aplică, deoarece opţiunile nu au o scadenţă, instituţiile pun în corespondenţă factorii respectivi cu cea mai lungă scadenţă indicată. Opţiunile în cauză fac obiectul majorării pentru riscul rezidual.
(3)În cazul opţiunilor care nu au un preţ de exercitare sau o barieră şi al opţiunilor care au mai multe preţuri de exercitare sau bariere, instituţiile realizează punerea în corespondenţă în funcţie de preţurile de exercitare şi de scadenţa utilizate la nivel intern de către instituţii pentru a evalua opţiunea. Opţiunile în cauză fac, de asemenea, obiectul majorării pentru riscul rezidual.
(4)Instituţiile nu calculează riscul vega pentru tranşele din securitizare incluse în ACTP, astfel cum sunt menţionate la articolul 325 alineatele (6), (7) şi (8) care nu au o volatilitate implicită. Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul delta şi riscul de curbură se calculează pentru tranşele din securitizare respective.
Art. 325t: Cerinţe privind calcularea sensibilităţilor
(1)Instituţiile determină sensibilităţile pornind de la modelele de evaluare utilizate de instituţie ca bază pentru raportarea profiturilor şi a pierderilor către conducerea superioară, utilizând formulele stabilite în prezenta subsecţiune.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot solicita unei instituţii căreia i s-a acordat aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în capitolul 1b să utilizeze funcţiile de evaluare ale sistemului de măsurare a riscului din cadrul abordării lor bazate pe modele interne la calcularea sensibilităţilor în temeiul prezentului capitol în scopul calculului şi al cerinţelor de raportare prevăzute la articolul 325 alineatul (3).

(2)Atunci când calculează sensibilităţile la riscul delta ale instrumentelor cu opţionalitate sau ale celor menţionate la articolul 325e alineatul (2) litera (a), instituţiile pot presupune că factorii de risc privind volatilitatea implicită rămân constanţi.
(3)Atunci când se calculează sensibilităţile la riscul vega ale instrumentelor cu opţionalitate menţionate la articolul 325e alineatul (2) litera (b), se aplică următoarele cerinţe:
a)pentru riscul general de rată a dobânzii şi riscul de marjă de credit, instituţiile presupun, pentru fiecare monedă, că instrumentul-suport al factorilor de risc pentru volatilitate pentru care este calculat riscul vega urmează o distribuţie fie log-normală, fie normală în cadrul modelelor de evaluare utilizate pentru instrumentele respective;
b)pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital, riscul de marfă şi riscul valutar, instituţiile presupun că instrumentul-suport al factorilor de risc pentru volatilitate pentru care este calculat riscul vega urmează o distribuţie log-normală în cadrul modelelor de evaluare utilizate pentru instrumentele respective.
(4)Instituţiile calculează toate sensibilităţile cu excepţia sensibilităţilor la ajustările evaluării creditului.
(5)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să utilizeze definiţii alternative ale sensibilităţilor la riscul delta la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)definiţiile alternative respective sunt utilizate în vederea gestionării interne a riscului sau a raportării către conducerea superioară a profiturilor şi a pierderilor de către o unitate independentă de control al riscului din cadrul instituţiei;

b)instituţia demonstrează că aceste definiţii alternative sunt mai adecvate pentru a reflecta sensibilităţile pentru poziţie decât formulele prevăzute în prezenta subsecţiune şi că sensibilităţile rezultate nu diferă semnificativ de aceste formule.
(6)Prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva aprobării de către autorităţile competente, o instituţie poate să calculeze sensibilităţile vega pe baza unei transformări liniare a definiţiilor alternative ale sensibilităţilor la calcularea cerinţelor de fonduri proprii ale unei poziţii din portofoliul de tranzacţionare în conformitate cu prezentul capitol, dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:
a)definiţiile alternative respective sunt utilizate în vederea gestionării interne a riscului sau a raportării către conducerea superioară a profiturilor şi a pierderilor de către o unitate independentă de control al riscului din cadrul instituţiei;
b)instituţia demonstrează că aceste definiţii alternative sunt mai adecvate pentru a reflecta sensibilităţile relevante pentru poziţie decât formulele prevăzute în prezenta subsecţiune, că transformarea liniară menţionată la primul paragraf reflectă o sensibilitate la riscul vega şi că sensibilităţile rezultate nu diferă semnificativ de cele obţinute aplicând respectivele formule.

Art. 325u: Cerinţe de fonduri proprii pentru riscurile reziduale
(1)În plus faţă de cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă prevăzute în secţiunea 2, instituţiile aplică cerinţe de fonduri proprii suplimentare instrumentelor expuse la riscuri reziduale în conformitate cu prezentul articol.
(2)Instrumentele sunt considerate a fi expuse la riscuri reziduale în cazul în care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a)instrumentul se raportează la un instrument-suport exotic, ceea ce, în sensul prezentului capitol, înseamnă că un instrument din portofoliul de tranzacţionare se raportează la o expunere-suport care nu este inclusă în domeniul de aplicare al tratamentului riscului delta, vega sau de curbură în conformitate cu metoda bazată pe sensibilităţi prevăzută în secţiunea 2 sau al cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare prevăzute în secţiunea 5;
b)instrumentul este un instrument care prezintă alte riscuri reziduale, care, în sensul prezentului capitol, înseamnă oricare dintre următoarele instrumente:
(i)instrumente care fac obiectul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul vega şi riscul de curbură conform metodei bazate pe sensibilităţi prevăzute în secţiunea 2 şi care generează rezultate care nu pot fi reproduse sub forma unei combinaţii liniare finite de opţiuni «plain vanilla» cu un singur suport reprezentând un preţ al titlurilor de capital, un preţ al mărfurilor, un curs de schimb, un preţ al obligaţiunilor, un preţ al instrumentului de tip credit default swap sau al swapului pe rata dobânzii;
(ii)instrumente care sunt poziţii care sunt incluse în ACTP menţionate la articolul 325 alineatul (6); acoperirile care fac parte din ACTP respectiv, astfel cum sunt menţionate la articolul 325 alineatul (8), nu sunt luate în considerare.
(3)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii suplimentare menţionate la alineatul (1) ca fiind suma valorilor noţionale brute ale instrumentelor menţionate la alineatul (2) înmulţită cu următoarele ponderi de risc:
a)1,0 % în cazul instrumentelor menţionate la alineatul (2) litera (a);
b)0,1 % în cazul instrumentelor menţionate la alineatul (2) litera (b).
(4)Prin derogare de la alineatul (1), instituţia nu aplică cerinţa de fonduri proprii pentru riscuri reziduale unui instrument care îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a)instrumentul este cotat la o bursă recunoscută;
b)instrumentul este eligibil pentru compensare centrală în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
c)instrumentul compensează perfect riscul de piaţă aferent unei alte poziţii din portofoliul de tranzacţionare, caz în care cele două poziţii din portofoliul de tranzacţionare care se potrivesc perfect sunt exceptate de la cerinţa de fonduri proprii pentru riscuri reziduale.
(41)Prin derogare de la alineatul (1), până la 31 decembrie 2032, o instituţie nu aplică cerinţa de fonduri proprii pentru riscurile reziduale instrumentelor care vizează exclusiv acoperirea riscului de piaţă al poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare care generează o cerinţă de fonduri proprii pentru riscurile reziduale şi care sunt expuse aceluiaşi tip de riscuri reziduale ca poziţiile pe care le acoperă.
Autoritatea competentă acordă aprobarea de a aplica tratamentul menţionat la primul paragraf în cazul în care instituţia poate demonstra în permanenţă, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că instrumentele respectă criteriile pentru a fi tratate ca poziţii de acoperire împotriva riscurilor.
Instituţia raportează autorităţii competente rezultatul calculului cerinţelor de fonduri proprii pentru riscurile reziduale pentru toate instrumentele cărora li se aplică derogarea menţionată la primul paragraf.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza ce reprezintă un instrument-suport exotic şi care instrumente sunt instrumente care prezintă riscuri reziduale în sensul alineatului (2).
La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare respective, ABE examinează dacă riscul de longevitate, riscul meteorologic, riscul de dezastre naturale şi riscul de volatilitate viitoare realizată ar trebui considerate instrumente-suport exotice.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2021.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile pe care instituţiile trebuie să le utilizeze pentru a identifica poziţiile care se califică pentru derogarea menţionată la alineatul (4a). Criteriile respective includ, cel puţin, natura instrumentelor menţionate la alineatul respectiv, profitul şi pierderea nete ale poziţiilor combinate, sensibilităţile poziţiilor combinate şi riscurile rămase neacoperite în poziţiile combinate, ţinând seama în special de posibilitatea ca poziţia iniţială să fie eventual acoperită cu o sumă parţială.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 30 iunie 2024.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)Până la 31 decembrie 2029, ABE prezintă Comisiei un raport privind impactul aplicării tratamentului menţionat la alineatul (4a). Pe baza concluziilor acestui raport, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă de prelungire a tratamentului menţionat la alineatul respectiv.

Subsecţiunea 0:
Art. 325v: Definiţii şi dispoziţii generale
(1)În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele definiţii:
a)«expunere scurtă» înseamnă că situaţia de nerambursare a unui emitent sau a unui grup de emitenţi are ca rezultat un câştig pentru instituţie, indiferent de tipul instrumentului sau al tranzacţiei care creează expunerea;
b)«expunere lungă» înseamnă că situaţia de nerambursare a unui emitent sau a unui grup de emitenţi are ca rezultat o pierdere pentru instituţie, indiferent de tipul instrumentului sau al tranzacţiei care creează expunerea;
c)«cuantum brut al trecerii bruşte în starea de nerambursare» (gross jump to default - JTD brut) înseamnă dimensiunea estimată a pierderii sau a câştigului pe care starea de nerambursare a debitorului l-ar determina pentru o anumită expunere;
d)«cuantum net al trecerii bruşte în starea de nerambursare» (net jump to default - JTD net) înseamnă dimensiunea estimată a pierderii sau a câştigului pe care o instituţie ar înregistra-o din cauza stării de nerambursare a unui debitor, după ce cuantumurile brute ale JTD au fost compensate între ele;
e)«pierdere în caz de nerambursare» sau «LGD» înseamnă pierderea în caz de nerambursare a debitorului cauzată unui instrument emis de respectivul debitor, exprimată ca pondere din cuantumul noţional al instrumentului;
f)«pondere de risc de nerambursare» înseamnă procentul pe care îl reprezintă probabilitatea estimată de intrare în stare de nerambursare a fiecărui debitor, în conformitate cu bonitatea respectivului debitor.
(2)Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare se aplică titlurilor de datorie şi de capital, instrumentelor financiare derivate pentru care instrumentele respective sunt instrumente-suport, precum şi instrumentelor derivate ale căror rezultate sau valori juste sunt afectate de intrarea în stare de nerambursare a unui debitor, altul decât contrapartea la instrumentul derivat în cauză. Instituţiile calculează cerinţele pentru riscul de nerambursare separat pentru fiecare dintre următoarele tipuri de instrumente: instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, securitizări care nu sunt incluse în ACTP şi securitizări care sunt incluse în ACTP. Cerinţele finale de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare care trebuie aplicate de instituţii reprezintă suma acestor trei componente.
(3)În cazul instrumentelor financiare derivate pe credit şi pe titluri de capital tranzacţionate care nu sunt poziţii din securitizare, cuantumurile JTD pentru fiecare componentă individuală se determină prin aplicarea unei abordări de tipul look-through.

Subsecţiunea 1:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare
Art. 325w: Cuantumurile brute ale trecerii bruşte în starea de nerambursare
(1)Instituţiile calculează cuantumurile brute ale JTD pentru fiecare expunere lungă la titluri de datorie după cum urmează:
JTDlung = max {LGD Vnoţională + P&Llung + Ajustarelung; 0}
unde:
JTDlung = cuantumurile brute ale JTD pentru expunere lungă;

Vnoţională

=

valoarea noţională a instrumentului din care rezultă expunerea;

P&Llung

=

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea lungă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ; şi

Ajustarelung

=

în cazul în care instrumentul din care rezultă expunerea este un instrument derivat, cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce pierderea suferită de instituţie din cauza structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului suport; majorările sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar reducerile sunt introduse în formulă cu semn negativ.

(2)Instituţiile calculează cuantumurile brute ale JTD pentru fiecare expunere scurtă la titluri de datorie după cum urmează:
JTDscurt = min {LGD Vnoţională + P&Lscurt + Ajustare scurt; 0}
unde:
JTDscurt = cuantumurile brute ale JTD pentru expunere scurtă;
Vnoţională

=

valoarea noţională a instrumentului din care rezultă expunerea, care este introdusă în formulă cu semn negativ;

P&Lscurt = termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea scurtă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile cu semn negativ; şi
Ajustarescurt

=

în cazul în care instrumentul din care rezultă expunerea este un instrument derivat, cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce câştigul obţinut de instituţie datorită structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului-suport; reducerile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar majorările sunt introduse în formulă cu semn negativ.

(3)În scopul efectuării calculului prevăzut la alineatele (1) şi (2), LGD pentru titlurile de datorie pe care urmează să o aplice instituţiile este următoarea:
a)expunerilor la titluri de datorie care nu au rang superior li se atribuie o LGD de 100 %;
b)expunerilor la titluri de datorie cu rang superior li se atribuie o LGD de 75 %;
c)expunerilor la obligaţiuni garantate, astfel cum sunt menţionate la articolul 129, li se atribuie o LGD de 25 %.
(4)În scopul efectuării calculelor prevăzute la alineatele (1) şi (2), valorile noţionale se stabilesc după cum urmează:
a)în cazul unei obligaţiuni, valoarea noţională este valoarea nominală a obligaţiunii;
b)în cazul unei opţiuni put vândute pe o obligaţiune, valoarea noţională este valoarea noţională a opţiunii; în cazul unei opţiuni call cumpărate pe o obligaţiune, valoarea noţională este 0

(5)În cazul expunerilor la titluri de capital, instituţiile nu calculează cuantumurile brute ale JTD după cum urmează:
JTDlung = max {LGD Vnoţională + P&Llung + Ajustarelung; 0}
JTDscurt = min {LGD Vnoţională + P&Lscurt + Ajustarescurt; 0}
unde:

JTDlung

=

cuantumurile brute ale JTD pentru expunere lungă;

Vnoţională

=

valoarea noţională a instrumentului din care rezultă expunerea; valoarea noţională este valoarea justă a titlului de capital pentru instrumente de capital în numerar; pentru formula JTDscurt, valoarea noţională a instrumentului este introdusă în formulă cu semn negativ;

P&Llung

=

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea lungă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ;

Ajustarelung

=

cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce pierderea suferită de instituţie din cauza structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului suport; majorările sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar reducerile sunt introduse în formulă cu semn negativ;

JTDscurt

=

cuantumurile brute ale JTD pentru expunere scurtă;

P&Lscurt

=

termen care permite ajustarea în funcţie de câştigurile sau pierderile contabilizate deja de instituţie, cauzate de modificările valorii juste a instrumentului care creează expunerea scurtă; câştigurile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar pierderile sunt introduse în formulă cu semn negativ; şi

Ajustarescurt

=

cuantumul cu care s-ar majora sau s-ar reduce câştigul obţinut de instituţie datorită structurii instrumentului derivat în eventualitatea unei situaţii de nerambursare în raport cu pierderea totală aferentă instrumentului-suport; reducerile sunt introduse în formulă cu semn pozitiv, iar majorările sunt introduse în formulă cu semn negativ.

(6)În scopul efectuării calculului prevăzut la alineatul (5), instituţiile atribuie titlurilor de capital o LGD de 100 %.
(7)În cazul expunerilor la riscul de nerambursare care decurg din instrumente derivate ale căror rezultate în cazul intrării debitorului în stare de nerambursare nu sunt legate de valoarea noţională a unui anumit instrument emis de respectivul debitor sau de LGD a debitorului sau a unui instrument emis de acesta, instituţiile utilizează metodologii alternative pentru a estima cuantumurile brute ale JTD.
(8)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)modul în care instituţiile trebuie să determine componentele P&Llung, P&Lscurt, Ajustarelung şi Ajustarescurt atunci când calculează cuantumurile JTD pentru diferite tipuri de instrumente în conformitate cu prezentul articol;

b)metodologiile alternative pe care instituţiile trebuie să le utilizeze în scopul estimării cuantumurilor JTD brute menţionate la alineatul (7).
c)valorile noţionale ale altor instrumente decât cele menţionate la alineatul (4) literele (a) şi (b). ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2021.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.
Art. 325x: Cuantumurile nete ale trecerii bruşte în starea de nerambursare
(1)Instituţiile calculează cuantumurile nete ale JTD prin compensarea cuantumurilor brute ale JTD pentru expunerile scurte şi expunerile lungi. Compensarea nu este posibilă decât între expuneri la acelaşi debitor în cazul în care expunerile scurte au rang mai mic sau egal cu expunerile lungi.
(2)Compensarea este integrală sau parţială, în funcţie de scadenţele expunerilor supuse compensării:
a)compensarea este integrală atunci când toate expunerile supuse compensării au scadenţe de un an sau mai mult;
b)compensarea este parţială atunci când cel puţin una dintre expunerile supuse compensării are o scadenţă mai mică de un an, caz în care cuantumul JTD pentru fiecare expunere cu o scadenţă mai mică de un an este înmulţit cu raportul dintre scadenţa expunerii şi un an.
(3)În cazul în care compensarea nu este posibilă, cuantumurile brute ale JTD sunt egale cu cuantumurile nete ale JTD pentru expunerile cu scadenţe de un an sau mai mult. Cuantumurile brute ale JTD cu scadenţe mai mici de un an sunt înmulţite cu raportul dintre scadenţa expunerii şi un an, cu un prag de trei luni, în scopul calculării cuantumurilor nete ale JTD.
(4)În sensul alineatelor (2) şi (3), se iau în considerare mai curând scadenţele contractelor derivate decât scadenţele instrumentelor-suport ale acestora. Expunerilor în numerar provenind din titluri de capital li se atribuie o scadenţă de un an sau de trei luni, la latitudinea instituţiei.
(5)În cazul în care clauzele contractuale sau juridice ale unei poziţii pe instrumente financiare derivate care are drept suport un instrument financiar de datorie în numerar sau de capital în numerar şi este acoperită cu respectivul instrument financiar de datorie în numerar sau de capital în numerar permit unei instituţii să închidă ambele segmente ale poziţiei respective la momentul expirării segmentului care ajunge primul la scadenţă dintre cele două fără nicio expunere la riscul de nerambursare al suportului, cuantumul net al trecerii bruşte în starea de nerambursare al poziţiei combinate se stabileşte la zero.

Art. 325y: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare
(1)Cuantumurile nete ale JTD, indiferent de tipul contrapărţii, se înmulţesc cu ponderile de risc de nerambursare care corespund calităţii creditului lor, astfel cum se precizează în tabelul 2:
Tabelul 2

Categorie de calitate a creditului

Pondere de risc de nerambursare

Nivel de calitate a creditului 1

0,5 %

Nivel de calitate a creditului 2

3 %

Nivel de calitate a creditului 3

6 %

Nivel de calitate a creditului 4

15 %

Nivel de calitate a creditului 5

30 %

Nivel de calitate a creditului 6

50 %

Nu beneficiază de rating

15 %

În stare de nerambursare

100 %

(2)Expunerile care ar primi o pondere de risc de 0 % în conformitate cu abordarea standardizată pentru riscul de credit în conformitate cu titlul II capitolul 2 primesc o pondere de risc de nerambursare de 0 % pentru cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare.
(3)JDT nete ponderate se atribuie următoarelor benzi: societăţi, entităţi suverane şi administraţii locale/municipalităţi.
(4)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi, în conformitate cu următoarea formulă:
DRCb = max {([POZĂ - a se vedea actul modificator-]RWi x net JTDi) - WtS x ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]RWi | net JTDi|); 0}
unde:
DRCb = cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferentă benzii «b»;
i = indicele care desemnează un instrument din banda b;
RWi = ponderea de risc; şi
WtS = un raport care reflectă beneficiul obţinut în urma acoperirii împotriva riscurilor a relaţiilor din cadrul unei benzi, calculat după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
În scopul calculării DRCb şi a WtS, poziţiile lungi şi poziţiile scurte sunt agregate pentru toate poziţiile din cadrul unei benzi, indiferent de nivelul de calitate a creditului căruia îi sunt atribuite poziţiile respective, pentru a se obţine cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare specifice benzii.
(5)Cerinţa finală de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferentă instrumentelor care nu sunt poziţii din securitizare se calculează ca suma simplă a cerinţelor de fonduri proprii la nivel de bandă.
(6)În sensul prezentului articol, unei expuneri i se atribuie categoria de calitate a creditului corespunzătoare categoriei de calitate a creditului pe care ar urma să o primească în conformitate cu abordarea standardizată pentru riscul de credit prevăzută în titlul II capitolul 2.

Subsecţiunea 2:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări neincluse în ACTP
Art. 325z: Cuantumurile trecerii bruşte în starea de nerambursare
(1)Cuantumurile brute ale trecerii bruşte în starea de nerambursare pentru expunerile din securitizare sunt valoarea lor de piaţă sau, dacă valoarea lor de piaţă nu este disponibilă, valoarea lor justă determinată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil.
(2)Cuantumurile nete ale trecerii bruşte în starea de nerambursare se determină prin compensarea cuantumurilor brute lungi ale trecerii bruşte în starea de nerambursare cu cuantumurile brute scurte ale trecerii bruşte în starea de nerambursare. Compensarea este posibilă numai între expuneri din securitizare care au acelaşi portofoliu de active-suport şi sunt incluse în aceeaşi tranşă. Compensarea nu este permisă între expuneri din securitizare care au portofolii de active-suport diferite, chiar dacă plafoanele de afectare şi de neafectare sunt aceleaşi.
(3)În cazul în care, prin descompunerea sau combinarea expunerilor din securitizare existente, pot fi reproduse perfect alte expuneri din securitizare existente, mai puţin în ceea ce priveşte dimensiunea scadenţei, în scopul compensării pot fi utilizate expunerile care rezultă din descompunerea sau combinarea respectivă în locul expunerilor din securitizare existente.
(4)În cazul în care, prin descompunerea sau combinarea expunerilor existente faţă de semnăturile suport, poate fi reprodusă perfect întreaga structură pe tranşe a unei expuneri din securitizare existente, în scopul compensării pot fi utilizate expunerile care rezultă din descompunerea sau combinarea respectivă în locul expunerilor din securitizare existente. Atunci când numele activelor-suport sunt utilizate în acest mod, acestea sunt excluse de la tratamentul riscului de nerambursare pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare.
(5)Articolul 325x se aplică atât expunerilor din securitizare existente, cât şi expunerilor din securitizare utilizate în conformitate cu alineatul (3) sau (4) de la prezentul articol. Scadenţele relevante sunt cele ale tranşelor din securitizare.
Art. 325a^a: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări
(1)Cuantumurile nete ale JTD aferente expunerilor din securitizare se înmulţesc cu 8 % din ponderea de risc care se aplică expunerii din securitizare relevante, inclusiv din securitizările STS (simple, transparente şi standardizate), din afara portofoliului de tranzacţionare, în conformitate cu ierarhia abordărilor prevăzută la titlul II capitolul 5 secţiunea 3 şi indiferent de tipul de contraparte.
(2)În cazul în care ponderile de risc sunt calculate în conformitate cu abordările SEC-IRBA şi SEC-ERBA, tuturor tranşelor li se aplică o scadenţă de un an.
(3)Cuantumurile ponderate la risc ale JTD pentru expuneri din securitizare individuale în numerar sunt plafonate la valoarea justă a poziţiei.
(4)Cuantumurile nete ponderate la risc ale JTD se încadrează în următoarele benzi:
a)o bandă comună pentru toate societăţile, indiferent de regiune;
b)44 de benzi diferite, corespunzând unei benzi per regiune, pentru fiecare dintre cele 11 clase de active definite la al doilea paragraf.
În sensul primului paragraf, cele 11 clase de active sunt ABCP, împrumuturile/contractele de leasing auto, titlurile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare locative (RMBS), cardurile de credit, titlurile garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare comerciale (CMBS), titluri garantate cu împrumuturi colateralizate, titluri garantate cu active «la pătrat» (CDO-squared), întreprinderi mici şi mijlocii («IMM-uri»), împrumuturi pentru studenţi, alte active de tipul retail, alte active de tipul wholesale. Cele patru regiuni sunt Asia, Europa, America de Nord şi restul lumii.
(5)La încadrarea într-o bandă a unei expuneri din securitizare, instituţiile se bazează pe o clasificare utilizată în mod curent pe piaţă. Instituţiile încadrează fiecare expunere din securitizare într-o singură bandă dintre benzile menţionate la alineatul (4). Orice expunere din securitizare pe care o instituţie nu o poate atribui unei benzi pentru o clasă de active sau o regiune este atribuită clasei de «alte active de tipul retail» ori de «alte active de tipul wholesale» sau, respectiv, regiunii reprezentate de restul lumii.
(6)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi în acelaşi mod ca şi pentru riscul de nerambursare al expunerilor care nu provin din securitizare, cu ajutorul formulei de la articolul 325y alineatul (4), obţinându-se astfel cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru fiecare bandă.
(7)Cerinţa finală de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferentă securitizărilor neincluse în ACTP se calculează ca simpla sumă a cerinţelor de fonduri proprii la nivel de bandă.
Subsecţiunea 3:Cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări incluse în ACTP
Art. 325a^b: Domeniu de aplicare
(1)În cazul ACTP, cerinţele de fonduri proprii includ riscul de nerambursare pentru expunerile din securitizare şi pentru acoperirile riscului pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare. Acoperirile riscului în cauză sunt excluse de la calcularea cerinţei pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare. Nu există niciun beneficiu de pe urma diversificării între cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru instrumentele care nu sunt poziţii din securitizare, cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări neincluse în ACTP şi cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru securitizări incluse în ACTP.
(2)[textul din Art. 325^A^B, alin. (2) din partea III, titlul IV, capitolul 1^A, sectiunea 5, subsectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 168. din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 325a^c: Cuantumurile trecerii bruşte în starea de nerambursare pentru ACTP
(1)În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii:
a)«descompunere cu un model de evaluare» înseamnă că o componentă având la bază o singură semnătură a unei securitizări este evaluată ca fiind diferenţa dintre valoarea necondiţionată a securitizării şi valoarea condiţionată a securitizării, în ipoteza în care entitatea aflată la originea semnăturii respective intră în stare de nerambursare cu o LGD de 100 %;
b)«reproducere» înseamnă că sunt combinate tranşe de indici din securitizare individuale pentru a reproduce o altă tranşă din aceeaşi serie de indici sau pentru a reproduce o poziţie neîmpărţită în tranşe din aceeaşi serie de indici;
c)«descompunere» înseamnă reproducerea unui indice printr-o securitizare pentru care expunerile-suport din portofoliu sunt identice cu expunerile având la bază o singură semnătură care intră în componenţa indicelui respectiv.
(2)Cuantumurile brute ale JTD pentru expunerile din securitizare şi expunerile care nu provin din securitizare din ACTP sunt valoarea lor de piaţă sau, dacă valoarea lor de piaţă nu este disponibilă, valoarea lor justă determinată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil.
(3)Produsele de tipul «nth-to-default» sunt tratate ca produse împărţite în tranşe cu următoarele puncte de activare şi de dezactivare:
a)punct de activare = (N - 1)/ Total semnături;
b)punct de dezactivare = N/ Total semnături;
unde «Total semnături» este numărul total de semnături din coşul sau portofoliul-suport.
(4)Cuantumurile nete ale JTD se determină prin compensarea cuantumurilor brute lungi ale JTD cu cuantumurile brute scurte ale JTD. Compensarea nu este posibilă decât între expuneri care sunt identice în toate privinţele, mai puţin a scadenţei. Compensarea nu este posibilă decât după cum urmează:
a)pentru indici, tranşe de indici şi tranşe individualizate, compensarea este posibilă indiferent de scadenţă în cadrul aceleiaşi familii, serii şi tranşe de indici, sub rezerva dispoziţiilor pentru expunerile de mai puţin de un an prevăzute la articolul 325x; cuantumurile brute lungi şi cele scurte ale JTD care se reproduc reciproc perfect pot fi compensate prin descompunerea în expuneri având la bază o singură semnătură echivalente, cu ajutorul unui model de evaluare; în astfel de cazuri, suma cuantumurilor brute ale JTD a expunerilor având la bază o singură semnătură echivalente obţinute prin descompunere este egală cu cuantumul brut al JTD al expunerii nedivizate;
b)compensarea prin descompunere, astfel cum este prevăzută la litera (a), nu este permisă pentru resecuritizări sau instrumente financiare derivate care sunt poziţii din securitizare;
c)pentru indici şi tranşe de indici, compensarea este posibilă indiferent de scadenţă în cadrul aceleiaşi familii, serii şi tranşe de indici, prin reproducere sau descompunere; în cazul în care expunerile lungi şi cele scurte sunt echivalente în toate privinţele, cu excepţia unei componente reziduale, compensarea este permisă, iar cuantumul net al JTD reflectă expunerea reziduală;
d)nu pot fi utilizate pentru a se compensa reciproc tranşe diferite din aceeaşi familie de indici, serii diferite ale aceluiaşi indice şi familii de indici diferite.
Art. 325a^d: Calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare pentru ACTP
(1)Cuantumurile nete ale JTD se înmulţesc:
a)în cazul produselor neîmpărţite în tranşe, cu ponderile de risc de nerambursare corespunzătoare calităţii creditului acestora, astfel cum se precizează la articolul 325y alineatele (1) şi (2);
b)în cazul produselor împărţite în tranşe, cu ponderile de risc de nerambursare menţionate la articolul 325aa alineatul (1).

(2)Cuantumurile nete ponderate la risc ale JTD sunt încadrate în benzi care corespund unui indice.
(3)Cuantumurile nete ponderate ale JTD sunt agregate în cadrul fiecărei benzi în conformitate cu următoarea formulă:


unde:
DRCb = cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferentă benzii «b»;
i = un instrument din banda «b»; şi
WtSACTP = raportul care reflectă beneficiul obţinut în urma acoperirii împotriva riscurilor a relaţiilor din cadrul unei benzi, calculat în conformitate cu formula WtS prevăzută la articolul 325y alineatul (4), dar utilizând poziţii lungi şi scurte din întregul ACTP, şi nu doar poziţiile din banda respectivă.
(4)Instituţiile calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferent ACTP utilizând următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
DRCACTP = cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferentă ACTP; şi
DRCb = cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare aferentă benzii «b».
*) la noul articol 325ad alineatul (4), formula:
în loc de:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
se citeşte:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

Subsecţiunea 1:Ponderi de risc şi corelaţii delta
Art. 325a^e: Ponderi de risc pentru riscul general de rată a dobânzii
(1)Pentru monedele care nu sunt incluse în subcategoria celei mai lichide monede, astfel cum se menţionează la articolul 325bd alineatul (7) litera (b), ponderile de risc ale sensibilităţilor la factorii de risc aferenţi ratei fără risc sunt următoarele:
Tabelul 3

Banda

Scadenţa

Ponderea de risc

1

0,25 ani

1,7 %

2

0,5 ani

1,7 %

3

1 an

1,6 %

4

2 ani

1,3 %

5

3 ani

1,2 %

6

5 ani

1,1 %

7

10 ani

1,1 %

8

15 ani

1,1 %

9

20 de ani

1,1 %

10

30 de ani

1,1 %

(2)Instituţiile aplică o pondere de risc de 1,6 % tuturor sensibilităţilor la inflaţie şi factorilor de risc de bază intervalutară.

(3)Ponderile de risc ale factorilor de risc în funcţie de monedele incluse în subcategoria «Cele mai lichide monede», astfel cum se menţionează la articolul 325bd alineatul (7) litera (b), şi de moneda naţională a instituţiei sunt următoarele:
a)pentru factorii de risc aferenţi ratei fără risc, ponderile de risc menţionate la alineatul (1) tabelul 3 de la prezentul articol împărţite la
;
b)pentru factorii de risc de inflaţie şi factorii de risc de bază intervalutară, ponderile de risc menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol împărţite la


Art. 325a^f: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul general de rată a dobânzii
(1)Între două sensibilităţi ponderate ale factorilor WSk şi WSl de risc general de rată a dobânzii din cadrul aceleiaşi benzi şi cu aceeaşi scadenţă atribuită, dar care corespund unor curbe diferite, corelaţia pkl este de 99,90 %.
(2)Între două sensibilităţi ponderate ale factorilor WSk şi WSl de risc general de rată a dobânzii din cadrul aceleiaşi benzi, care corespund aceleiaşi curbe, dar au scadenţe diferite, corelaţia se stabileşte în conformitate cu următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Tk (respectivTl) = scadenţa care corespunde ratei fără risc;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] =3 %.
(3)Între două sensibilităţi ponderate ale factorilor WSk şi WSl de risc general de rată a dobânzii din cadrul aceleiaşi benzi, care corespund unor curbe diferite şi au scadenţe diferite, corelaţia pkl este egală cu parametrul de corelaţie menţionat la alineatul (2), înmulţit cu 99,90 %.
(4)Între o sensibilitate ponderată dată a factorilor WSk de risc general de rată a dobânzii şi o sensibilitate ponderată dată a factorilor WSl de risc de inflaţie, corelaţia este de 40 %.
(5)Între o sensibilitate ponderată dată a factorilor WSk de risc de bază intervalutară şi o sensibilitate ponderată dată a factorilor WSl de risc general de rată a dobânzii, inclusiv un alt factor de risc de bază intervalutară, corelaţia este de 0 %. l
Art. 325a^g: Corelaţiile între benzi pentru riscul general de rată a dobânzii
(1)Parametrul ybc = 50 % este utilizat pentru agregarea factorilor de risc încadraţi în benzi diferite.
(2)Parametrul ybc = 80 % este utilizat pentru agregarea unui factor de risc de rată a dobânzii bazat pe o monedă menţionată la articolul 325av alineatul (3) şi un factor de risc de rată a dobânzii bazat pe euro.
Art. 325a^h: Ponderile de risc pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare
(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 4:
Tabelul 4

Numărul benzii

Calitatea creditului

Sectorul

Ponderea de risc

1

Toate

Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale

0,5 %

2

Nivelul 1-3 de calitate a creditului

Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118

0,5 %

3

Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public

1,0 %

4

Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali

5,0 %

5

Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă

3,0 %

6

Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin

3,0 %

7

Tehnologie, telecomunicaţii

2,0 %

8

Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice

1,5 %

9

Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre

1,0 %

10

Nivelul 1 de calitate a creditului

Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe

1,5 %

Nivelurile 2-3 de calitate a creditului

2,5 %

11

Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating

Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118

2 %

12

Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public

4,0 %

13

Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali

12,0 %

14

Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă

7,0 %

15

Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin

8,5 %

16

Tehnologie, telecomunicaţii

5,5 %

17

Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice

5,0 %

18

Alt sector

12,0 %

19

Indici de credit cotaţi cu majoritatea componentelor individuale din categoria investment grade

1,5 %

20

Indici de credit cotaţi cu majoritatea componentelor individuale din categoria non-investment grade sau fără rating

5 %

*) în tabelul 4, sectorul corespunzător benzii 13 se înlocuieşte cu următorul text:
Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală, creditori promoţionali şi obligaţiuni garantate

În sensul prezentului articol, unei expuneri i se atribuie categoria de calitate a creditului corespunzătoare categoriei de calitate a creditului pe care ar urma să o primească în conformitate cu abordarea standardizată pentru riscul de credit prevăzută în titlul II capitolul 2.

(2)Atunci când atribuie o expunere la risc unui sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sector. Instituţiile încadrează fiecare emitent într-o singură bandă sectorială din tabelul 4. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate atribui unui anumit sector în acest mod sunt încadrate în banda 18 din tabelul 4.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), instituţiile pot încadra în banda 4 o expunere la risc aferentă unei obligaţiuni garantate care nu beneficiază de rating în cazul în care instituţia care a emis obligaţiunea garantată are nivelul 1-3 de calitate a creditului.

Art. 325a^i: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare
(1)Parametrul de corelaţie pkl între două sensibilităţi WSk şi WS, din cadrul aceleiaşi benzi, se stabileşte după cum urmează:
Pk = pkl(nume) x pkl(scadenţă) x pkl(bază)
unde:
pkl (nume)este egal cu 1 atunci când cele două nume ale sensibilităţilor k şi l sunt identice; este egal cu 35 % atunci când cele două nume ale sensibilităţilor k şi l se află în benzile 1-18 din tabelul 4 de la articolul 325ah alineatul (1); în caz contrar este egal cu 80 %;

Pkl(scadenţă) este egal cu 1 atunci când cele două puncte ale sensibilităţilor «k» şi «l» sunt identice, iar în caz contrar cu 65 %;
Pkl(bază) este egal cu 1 atunci când cele două sensibilităţi corespund aceloraşi curbe, iar în caz contrar cu 99,90 %.
(2)Parametrii de corelaţie menţionaţi la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică benzii 18 din tabelul 4 de la articolul 325ah alineatul (1). Cerinţa de capital pentru formula de agregare a riscului delta din cadrul benzii 18 este egală cu suma valorilor absolute ale sensibilităţilor nete ponderate atribuite benzii respective:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
Art. 325a^j: Corelaţiile între benzi pentru riscul de marjă de credit pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare
Parametrul de corelaţie ybc care se aplică la agregarea sensibilităţilor între benzi diferite se stabileşte după cum urmează:
Ybc = Ybc(rating) x Ybc(sector)
unde:
bc (rating)este egal cu:
(a)1 atunci când benzile b şi c sunt benzile 1-17 şi ambele benzi intră în aceeaşi categorie de calitate a creditului (fie «nivelul 1-3 de calitate a creditului», fie «nivelul 4-6 de calitate a creditului»); în caz contrar este egal cu 50 %; în scopul acestui calcul, se consideră că banda 1 intră în aceeaşi categorie de calitate a creditului ca şi benzile care au nivelul 1-3 de calitate a creditului;
(b)1 atunci când banda b sau c este banda 18;
(c)1 atunci când banda b sau c este banda 19, iar cealaltă bandă are nivelul 1-3 de calitate a creditului; în caz contrar este egal cu 50 %;
(d)1 atunci când banda b sau c este banda 20, iar cealaltă bandă are nivelul 4-6 de calitate a creditului; în caz contrar este egal cu 50 %;

ybc(sector) este egal cu 1 atunci când cele două benzi care fac parte din acelaşi sector, iar în caz contrar cu procentul corespunzător prevăzut în tabelul 5:
Tabelul 5

Banda

1, 2 şi 11

3 şi 12

4 şi 13

5 şi 14

6 şi 15

7 şi 16

8 şi 17

9 şi 10

18

19

20

1, 2 şi 11

75 %

10 %

20 %

25 %

20 %

15 %

10 %

0 %

45 %

45 %

3 şi 12

5 %

15 %

20 %

15 %

10 %

10 %

0 %

45 %

45 %

4 şi 13

5 %

15 %

20 %

5 %

20 %

0 %

45 %

45 %

5 şi 14

20 %

25 %

5 %

5 %

0 %

45 %

45 %

6 şi 15

25 %

5 %

15 %

0 %

45 %

45 %

7 şi 16

5 %

20 %

0 %

45 %

45 %

8 şi 17

5 %

0 %

45 %

45 %

9 şi 10

0 %

45 %

45 %

18

0 %

0 %

19

75 %

20

Art. 325a^k: Ponderile de risc pentru securitizările riscului de marjă de credit incluse în ACTP
Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc aferenţi securitizărilor riscului de marjă de credit incluse în ACTP sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă şi se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 6 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:
Tabelul 6

Numărul benzii

Calitatea creditului

Sectorul

Ponderea de risc

1

Toate

Administraţia centrală a statelor membre, inclusiv băncile centrale

4,0 %

2

Nivelul 1-3 de calitate a creditului

Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118

4,0 %

3

Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public

4,0 %

4

Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali

8,0 %

5

Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă

5,0 %

6

Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin

4,0 %

7

Tehnologie, telecomunicaţii

3,0 %

8

Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice

2,0 %

9

Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit stabilite în statele membre

3,0 %

10

Obligaţiuni garantate emise de instituţii de credit din ţări terţe

6,0 %

11

Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating

Administraţia centrală a unei ţări terţe, inclusiv băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală şi organizaţiile internaţionale menţionate la articolul 117 alineatul (2) sau la articolul 118

13,0 %

12

Administraţii regionale sau locale şi entităţi din sectorul public

13,0 %

13

Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală şi creditori promoţionali

16,0 %

14

Materiale de bază, energie, produse industriale, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă

10,0 %

15

Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin

12,0 %

16

Tehnologie, telecomunicaţii

12,0 %

17

Asistenţă medicală, utilităţi, activităţi profesionale şi tehnice

12,0 %

18

Alt sector

13,0 %

*) Tabelul 6 se modifică după cum urmează:
(i)coloana "Calitatea creditului" se modifică după cum urmează:
1.al doilea rând se înlocuieşte cu următorul text:
Nivelul 1-10 de calitate a creditului
2.al treilea rând se înlocuieşte cu următorul text:
Nivelul 11-17 de calitate a creditului
(ii)sectorul corespunzător benzii 13 se înlocuieşte cu următorul text:
Entităţi din sectorul financiar, inclusiv instituţii de credit înregistrate sau înfiinţate de o administraţie centrală, o administraţie regională sau o autoritate locală, creditori promoţionali şi obligaţiuni garantate

În sensul prezentului articol, unei expuneri i se atribuie categoria de calitate a creditului corespunzătoare categoriei de calitate a creditului pe care ar urma să o primească în conformitate cu abordarea standardizată pentru riscul de credit prevăzută în titlul II capitolul 2.
Prin derogare de la al doilea paragraf, instituţiile pot încadra în banda 4 o expunere la risc aferentă unei obligaţiuni garantate care nu beneficiază de rating în cazul în care instituţia care emite obligaţiunea garantată are nivelul 1-3 de calitate a creditului.

Art. 325a^l: Corelaţiile pentru securitizările riscului de marjă de credit incluse în ACTP
(1)Corelaţia pentru riscul delta pkl se obţine în conformitate cu articolul 325ai, cu excepţia faptului că, în sensul prezentului alineat, pkl(bază) este egală cu 1 atunci când cele două sensibilităţi corespund aceloraşi curbe, iar în caz contrar cu 99,00 %.
(2)Corelaţia ybc se obţine în conformitate cu articolul 325aj.
Art. 325a^m: Ponderile de risc pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP
(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc aferenţi securitizărilor riscului de marjă de credit neincluse în ACTP sunt aceleaşi pentru toate scadenţele (0,5 ani, 1 an, 3 ani, 5 ani, 10 ani) din fiecare bandă din tabelul 7 şi se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 7 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:
Tabelul 7

Numărul benzii

Calitatea creditului

Sectorul

Ponderea de risc

1

Superioară şi nivelul 1-3 de calitate a creditului

RMBS – cu profil de risc prime

0,9 %

2

RMBS – cu profil de risc mid-prime

1,5 %

3

RMBS – cu profil de risc sub-prime

2,0 %

4

CMBS

2,0 %

5

Titluri de valoare garantate cu active (ABS) – împrumuturi pentru studenţi

0,8 %

6

ABS – cărţi de credit

1,2 %

7

ABS – auto

1,2 %

8

Obligaţiuni garantate cu împrumuturi colateralizate (CLO) neincluse în ACTP

1,4 %

9

Inferioară şi nivelul 1-3 de calitate a creditului

RMBS – cu profil de risc prime

1,125 %

10

RMBS – cu profil de risc mid-prime

1,875 %

11

RMBS – cu profil de risc sub-prime

2,5 %

12

CMBS

2,5 %

13

ABS – împrumuturi pentru studenţi

1 %

14

ABS – cărţi de credit

1,5 %

15

ABS – auto

1,5 %

16

CLO neincluse în ACTP

1,75 %

17

Nivelul 4-6 de calitate a creditului şi fără rating

RMBS – cu profil de risc prime

1,575 %

18

RMBS – cu profil de risc mid-prime

2,625 %

19

RMBS – cu profil de risc sub-prime

3,5 %

20

CMBS

3,5 %

21

ABS – împrumuturi pentru studenţi

1,4 %

22

ABS – cărţi de credit

2,1 %

23

ABS – auto

2,1 %

24

CLO neincluse în ACTP

2,45 %

25

Alt sector

3,5 %

*) la alineatul (1) tabelul 7, coloana "Calitatea creditului" se modifică după cum urmează:
(i)primul rând se înlocuieşte cu următorul text:
Superioară şi nivelul 1-10 de calitate a creditului
(ii)al doilea rând se înlocuieşte cu următorul text:
Inferioară şi nivelul 1-10 de calitate a creditului
(iii)al treilea rând se înlocuieşte cu următorul text:
Nivelul 11-17 de calitate a creditului şi fără rating

(2)Atunci când atribuie o expunere la risc unui sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sector. Instituţiile încadrează fiecare tranşă întruna din benzile sectoriale din tabelul 7. Expunerile la risc provenind din orice tranşă, pe care o instituţie nu le poate atribui unui anumit sector în acest mod, sunt încadrate în banda 25.
(3)În sensul prezentului articol, unei expuneri i se atribuie categoria de calitate a creditului corespunzătoare categoriei de calitate a creditului pe care ar urma să o primească în conformitate cu abordarea bazată pe modele externe de rating prevăzută în titlul II capitolul 5.

Art. 325a^n: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP
(1)Între două sensibilităţi WSk şi WSl din cadrul aceleiaşi benzi, parametrul de corelaţie pkl se stabileşte după cum urmează:
Pkl = pkl(tranşă) x pkl(scadenţă) x pkl(bază)
unde:
Pkl(tranşă) este egal cu 1 atunci când cele două nume ale sensibilităţilor «k» şi «l» sunt incluse în aceeaşi bandă şi corespund aceleiaşi tranşe din securitizare (o suprapunere de peste 80 % în termeni noţionali), iar în caz contrar cu 40 %;
Pkl(scadenţă) este egal cu 1 atunci când cele două puncte ale sensibilităţilor «k» şi «l» sunt identice, iar în caz contrar cu 80 %; şi
Pkl(bază) este egal cu 1 atunci când cele două sensibilităţi corespund aceloraşi curbe, iar în caz contrar cu 99,90 %.
(2)Parametrii de corelaţie menţionaţi la alineatul (1) nu se aplică benzii 25 din tabelul 7 din articolul 325am alineatul (1). Cerinţa de fonduri proprii pentru formula de agregare a riscului delta din cadrul benzii 25 este egală cu suma valorilor absolute ale sensibilităţilor nete ponderate atribuite benzii respective:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
Art. 325a^o: Corelaţiile între benzi pentru securitizările riscului de marjă de credit neincluse în ACTP
(1)Parametrul de corelaţie ybc se aplică agregării sensibilităţilor între diferite benzi şi este stabilit la 0 %.
(2)Cerinţa de fonduri proprii pentru banda 25 se adaugă la capitalul global calculat la nivelul clasei de risc, nefiind recunoscute efectele diversificării sau ale acoperirii cu nicio altă bandă.
Art. 325a^P: Ponderile de risc pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital
(1)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factori de risc de devalorizare a titlurilor de capital şi de risc de rată repo a titlurilor de capital se specifică pentru fiecare bandă din tabelul 8 în temeiul actului delegat menţionat la articolul 461a:
Tabelul 8

Numărul benzii

Capitalizarea de piaţă

Economia

Sectorul

Ponderea de risc pentru preţul spot al titlurilor de capital

Ponderea de risc pentru rata repo a titlurilor de capital

1

Ridicată

Economie de piaţă emergentă

Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi

55 %

0,55 %

2

Telecomunicaţii, produse industriale

60 %

0,60 %

3

Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă

45 %

0,45 %

4

Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie

55 %

0,55 %

5

Economie avansată

Bunuri şi servicii pentru consumatori, transport şi depozitare, servicii administrative şi activităţi de sprijin, asistenţă medicală, utilităţi

30 %

0,30 %

6

Telecomunicaţii, produse industriale

35 %

0,35 %

7

Materiale de bază, energie, agricultură, industria prelucrătoare, industria extractivă

40 %

0,40 %

8

Societăţi financiare, inclusiv societăţi financiare susţinute de guvern, activităţi imobiliare, tehnologie

50 %

0,50 %

9

Scăzută

Economie de piaţă emergentă

Toate sectoarele descrise la benzile 1, 2, 3 şi 4

70 %

0,70 %

10

Economie avansată

Toate sectoarele descrise la benzile 5, 6, 7 şi 8

50 %

0,50 %

11

Alt sector

70 %

0,70 %

12

Indici pentru capitalizare de piaţă ridicată, într-o economie avansată

15 %

0,15 %

13

Alţi indici

25 %

0,25 %

(2)Standardele tehnice de reglementare menţionate la articolul 325bd alineatul (7) precizează ce reprezintă o capitalizare de piaţă scăzută şi ce reprezintă o capitalizare de piaţă ridicată în sensul prezentului articol.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze ce reprezintă o piaţă emergentă şi ce reprezintă o economie avansată în sensul prezentului articol.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iunie 2021.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE)nr. 1093/2010.
(4)Atunci când atribuie o expunere la risc unui sector, instituţiile se bazează pe o clasificare care este utilizată în mod curent pe piaţă pentru gruparea emitenţilor în funcţie de sector. Instituţiile încadrează fiecare emitent întruna din benzile sectoriale din tabelul 8 şi încadrează toţi emitenţii dintr-un anumit subsector în acelaşi sector. Expunerile la risc provenind de la orice emitent pe care o instituţie nu le poate atribui unui anumit sector în acest mod sunt încadrate în banda 11 din tabelul 8. Emitenţii de titluri de capital multinaţionali sau multisectoriali sunt încadraţi într-o anumită bandă pe baza celei mai semnificative regiuni sau a celui mai semnificativ sector în care îşi desfăşoară activitatea emitentul de titluri de capital.
Art. 325a^q: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital
(1)Parametrul de corelaţie a riscului delta l între două sensibilităţi WSk şi WSl din aceeaşi bandă este de 99,90 % atunci când una dintre acestea este o sensibilitate la un preţ spot al titlurilor de capital, iar cealaltă este o sensibilitate la o rată repo a titlurilor de capital, iar ambele sensibilităţi corespund aceluiaşi nume de emitent de titluri de capital.

(2)În alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (1), parametrul de corelaţie Pkl între două sensibilităţi WSk şi WSl la preţul spot al titlurilor de capital din aceeaşi bandă se stabileşte după cum urmează:
a)15 % între două sensibilităţi din aceeaşi bandă care se încadrează în categoria capitalizării de piaţă ridicate şi a economiilor de piaţă emergente (banda 1, 2, 3 sau 4);
b)25 % între două sensibilităţi din aceeaşi bandă care se încadrează în categoria capitalizării de piaţă ridicate şi a economiilor avansate (banda 5, 6, 7 sau 8);
c)7,5 % între două sensibilităţi din aceeaşi bandă care se încadrează în categoria capitalizării de piaţă scăzute şi a economiilor de piaţă emergente (banda 9);
d)12,5 % între două sensibilităţi din aceeaşi bandă care se încadrează în categoria capitalizării de piaţă scăzute şi a economiilor avansate (banda 10).
e)80 % între două sensibilităţi din aceeaşi bandă care se încadrează în oricare dintre cele două benzi de indici (banda numărul 12 sau 13).

(3)Parametrul de corelaţie kl între două sensibilităţi WSk şi WSl la ratele repo ale titlurilor de capital din aceeaşi bandă se stabileşte în conformitate cu alineatul (2) literele (a)-(d).

(4)Între două sensibilităţi WSk şi WSl din aceeaşi bandă, atunci când una dintre acestea este o sensibilitate la un preţ spot al titlurilor de capital, iar cealaltă este o sensibilitate la o rată repo a titlurilor de capital, iar fiecare corespunde unui alt nume de emitent de titluri de capital, parametrul de corelaţie Pkl este stabilit la parametrii de corelaţie specificaţi la alineatul (2), înmulţită cu 99,90 %.
(5)Parametrii de corelaţie specificaţi la alineatele (1)-(4) nu se aplică benzii 11. Cerinţa de capital pentru formula de agregare a riscului delta din cadrul benzii 11 este egală cu suma valorilor absolute ale sensibilităţilor nete ponderate atribuite benzii respective:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
- Articolul 325a^r: Corelaţiile între benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital
Parametrul de corelaţie ybc se aplică agregării sensibilităţilor între benzi diferite. Acesta este stabilit la 15 % atunci când cele două benzi au numere de la 1 la 10.
Art. 325a^r: Corelaţiile între benzi pentru riscul de devalorizare a titlurilor de capital
Parametrul de corelaţie bc se aplică agregării sensibilităţilor între benzi diferite.
Acesta se stabileşte în raport cu benzile din tabelul 8 de la articolul 325ap, după cum urmează:
(a)15 % atunci când cele două benzi au numere de la 1 la 10;
(b)0 % atunci când una dintre cele două benzi are numărul 11;
(c)75 % atunci când cele două benzi au numerele 12 şi 13;
(d)45 % în toate celelalte cazuri.
Art. 325a^s: Ponderile de risc pentru riscul de marfă
Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factorii de risc de marfă sunt următoarele:
Tabelul 9
*) La articolul 325as, tabelul 9 se modifică după cum urmează:
- denumirea benzii 3 se înlocuieşte cu următorul text:
Energie - energie electrică
- se introduc următoarele câmpuri:

3a

Energie - comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon în cadrul EU ETS

40 %

3b

Energie - comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon în afara EU ETS

60 %

Numărul benzii

Denumirea benzii

Ponderea de risc

1

Energie – combustibili solizi

30 %

2

Energie – combustibili lichizi

35 %

3

Energie – energie electrică şi comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon

60 %

4

Transport

80 %

5

Metale – nepreţioase

40 %

6

Combustibili gazoşi

45 %

7

Metale preţioase (inclusiv aurul)

20 %

8

Cereale şi oleaginoase

35 %

9

Şeptel şi produse lactate

25 %

10

Produse agricole perisabile şi alte mărfuri agricole

35 %

11

Alte mărfuri

50 %

Art. 325a^t: Corelaţiile din cadrul unei benzi pentru riscul de marfă
(1)În scopul prezentului articol, oricare două mărfuri sunt considerate mărfuri distincte dacă pe piaţă există două contracte care sunt diferenţiate numai prin marfa-suport care trebuie livrată conform fiecărui contract.
(2)Parametrul de corelaţie pkl între două sensibilităţi WSk şi WSl din cadrul aceleiaşi benzi se stabileşte după cum urmează:
Pkl = pkl(marfă) x pkl(scadenţă) x pkl(bază)
unde:
pkl(marfîl) este egal cu 1 atunci când cele două mărfuri cu sensibilitate «k» şi «l» sunt identice, iar în caz contrar cu corelaţiile din cadrul benzii care figurează în tabelul 10;
Pkl(scadenţă) este egal cu 1 atunci când cele două puncte ale sensibilităţilor «k» şi «l» sunt identice, iar în caz contrar cu 99 %; şi
pk](bază) este egal cu 1 atunci când cele două sensibilităţi sunt identice în ceea ce priveşte locul de livrare a mărfii, iar în caz contrar cu 99,90 %.
(3)Corelaţiile din cadrul benzii pkl(marfă) sunt:
Tabelul 10

Numărul benzii

Numele benzii

Corelaţie pkl(marfă)

1

Energie - combustibili solizi

55 %

2

Energie - combustibili lichizi

95 %

3

Energie - energie electrică şi comercializarea certificatelor de emisii de dioxid de carbon

40 %

4

Transport

80 %

5

Metale - nepreţioase

60 %

6

Combustibili gazoşi

65 %

7

Metale preţioase (inclusiv aurul)

55 %

8

Cereale şi oleaginoase

45 %

9

Şeptel şi produse lactate

15 %

10

Produse agricole perisabile şi alte produse agricole

40 %

11

Alte mărfuri

15 %

(4)În pofida alineatului (1), se aplică următoarele dispoziţii:
a)doi factori de risc care sunt alocaţi benzii 3 din tabelul 10 şi care se referă la electricitatea care este generată în diferite regiuni sau este furnizată în diferite perioade în baza contractului sunt consideraţi factori de risc de marfă distincţi;
b)doi factori de risc care sunt alocaţi benzii 4 din tabelul 10 şi care se referă la transport în cazul cărora rutele de transport sau săptămânile de livrare diferă sunt consideraţi factori de risc de marfă distincţi.
Art. 325a^u: Corelaţiile între benzi pentru riscul de marfă
Parametrul de corelaţie ybc care se aplică agregării sensibilităţilor între diferite benzi este stabilit la:
(a)20 % atunci când cele două benzi au numere de la 1 la 10;
(b)0 % atunci când oricare dintre cele două benzi are numărul 11.
Art. 325a^v: Ponderile de risc pentru riscul valutar
(1)Tuturor sensibilităţilor la factorii de risc valutar li se aplică o pondere de risc de 15 %.

(2)Ponderea de risc aferentă factorilor de risc valutar în ceea ce priveşte perechile de monede formate din euro şi moneda unui stat membru care participă la cea de a doua etapă a uniunii economice şi monetare (MCS II) este una dintre următoarele:
a)ponderea de risc menţionată la alineatul (1) împărţită la 3;
b)fluctuaţia maximă în cadrul intervalului de fluctuaţie convenit oficial de statul membru şi de Banca Centrală Europeană, dacă intervalul de fluctuaţie respectiv este mai îngust decât intervalul de fluctuaţie definit în cadrul MCS II.
(3)În pofida alineatului (2), ponderea de risc aferentă factorilor de risc valutar în ceea ce priveşte monedele menţionate la alineatul (2) care participă la MCS II cu un interval de fluctuaţie convenit în mod oficial mai îngust decât intervalul standard de plus sau minus 15 % este egală cu fluctuaţia procentuală maximă în acest interval mai îngust.
(4)Ponderea de risc aferentă factorilor de risc valutar incluşi în subcategoria celor mai lichide perechi de monede menţionată la articolul 325bd alineatul (7) litera (c) este ponderea de risc menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol împărţită la V2.
(5)În cazul în care datele privind ratele de schimb zilnice pe ultimii trei ani arată că o pereche de monede formată din euro şi moneda, alta decât euro, a unui stat membru este constantă şi că instituţia poate face faţă oricând unui spread zero între cotaţiile «bid» şi «ask» pe tranzacţiile respective legate de perechea de monede respectivă, instituţia poate aplica ponderea de risc menţionată la alineatul (1) împărţită la 2, cu condiţia deţinerii aprobării explicite a autorităţii sale competente de a face lucru.
Art. 325a^w: Corelaţiile pentru riscul valutar
La agregarea sensibilităţilor la factori de risc valutar se aplică un parametru de corelaţie uniform ybc egal cu 60 %.
Subsecţiunea 2:Ponderile de risc şi corelaţiile pentru riscul vega şi riscul de curbură
Art. 325a^x: Ponderile de risc pentru riscul vega şi riscul de curbură
(1)Benzile pentru factorii de risc vega sunt similare cu benzile stabilite pentru factorii de risc delta în conformitate cu secţiunea 3 subsecţiunea 1.

(2)Ponderile de risc pentru sensibilităţile la factorii de risc vega se atribuie conform clasei de risc a factorilor de risc, după cum urmează:
Tabelul 1

Clasa de risc

Ponderi de risc

GIRR

100 %

Riscul de marjă de credit (credit spread risk - CSR) pentru instrumente care nu sunt poziţii din securitizare

100 %

CSR pentru securitizări (incluse în ACTP)

100 %

CSR pentru securitizări (neincluse în ACTP)

100 %

Titluri de capital (capitalizare ridicată şi indici)

77,78 %

Titluri de capital (capitalizare scăzută şi alt sector)

100 %

Marfă

100 %

Schimb valutar

100 %

(3)
[textul din Art. 325^A^X, alin. (3) din partea III, titlul IV, capitolul 1^A, sectiunea 6, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 177., alin. (C) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(4)Benzile utilizate în contextul riscului delta în subsecţiunea 1 se utilizează şi în contextul riscului de curbură, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol.
(5)Pentru factorii de risc valutar şi de risc de curbură aferent titlurilor de capital, ponderile de risc de curbură sunt decalaje relative egale cu ponderile de risc delta menţionate în subsecţiunea 1.
(6)Pentru factorii de risc general de rată a dobânzii, risc de marjă de credit şi risc de curbură aferent mărfurilor, ponderea de risc de curbură este decalajul paralel al tuturor punctelor pentru fiecare curbă pe baza celei mai mari ponderi de risc delta menţionate în subsecţiunea 1 pentru banda de risc relevantă.

Art. 325a^y: Corelaţiile pentru riscul vega şi riscul de curbură
(1)Între sensibilităţile la riscul vega din cadrul aceleiaşi benzi a clasei de risc general de rată a dobânzii (GIRR), parametrul de corelaţie Rokl se stabileşte după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde a este stabilit la 1 %, Tk şi Tl sunt egale cu scadenţele opţiunilor pentru care se obţin sensibilităţile vega, exprimate ca număr de ani; şi
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde a este stabilit la 1 %, TKU şi T1U sunt egale cu scadenţele instrumentelor-suport ale opţiunilor pentru care se obţin sensibilităţile vega, minus scadenţele opţiunilor corespunzătoare, exprimate în ambele cazuri ca număr de ani.
(2)Între sensibilităţile la riscul vega din cadrul unei benzi aparţinând celorlalte clase de risc, parametrul de corelaţie pkl se stabileşte după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
pkl(DELTA) este egal cu corelaţia delta din cadrul unei benzi corespunzătoare benzii în care s-ar încadra factorii de risc vega «k» şi «l»; şi
pkl(scadenţa opţiunii) este stabilit în conformitate cu alineatul (1).
(3)În ceea ce priveşte sensibilităţile la riscul vega între benzile dintr-o clasă de risc (GIRR şi non-GIRR), în contextul riscului vega se utilizează parametrii de corelaţie pentru ybc, specificaţi în cazul corelaţiilor delta pentru fiecare clasă de risc în secţiunea 4.
(4)În conformitate cu abordarea standardizată, nu este recunoscut niciun beneficiu al diversificării sau al acoperirii între factorii de risc vega şi factorii de risc delta. Cerinţele pentru riscul vega şi cerinţele pentru riscul delta sunt agregate prin simplă însumare.
(5)Corelaţiile pentru riscul de curbură sunt pătratul corelaţiilor pkl şi ybc pentru riscul delta corespunzătoare menţionate în subsecţiunea 1.