Capitolul 4 - Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de marfă - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 4:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de marfă
Art. 355: Alegerea metodei pentru riscul de marfă
Sub rezerva articolelor 356-358, instituţiile îşi calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de marfă utilizând una dintre metodele prevăzute la articolele 359, 360 sau 361.
Art. 356: Activităţi cu mărfuri auxiliare
(1)Instituţiile care desfăşoară activităţi cu mărfuri agricole auxiliare pot stabili cerinţele de fonduri proprii pentru stocul fizic de mărfuri la sfârşitul fiecărui an pentru anul următor, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)în orice moment al anului, instituţia deţine fonduri proprii pentru acest risc care nu sunt mai mici decât media cerinţei de fonduri proprii pentru riscul respectiv, estimată de o manieră prudentă pentru anul următor;
b)instituţia estimează de o manieră prudentă volatilitatea aşteptată a cifrei calculate conform literei (a);
c)media cerinţei de fonduri proprii pentru acest risc nu depăşeşte 5 % din fondurile sale proprii sau 1 milion EUR şi, ţinând cont de volatilitatea estimată în conformitate cu litera (b), valoarea maximă aşteptată a cerinţelor de fonduri proprii nu depăşeşte 6,5 % din fondurile sale proprii;
d)instituţia monitorizează în permanenţă dacă estimările efectuate în conformitate cu literele (a) şi (b) continuă să reflecte realitatea.
(2)Instituţiile notifică autorităţile competente cu privire la modul în care utilizează opţiunea prevăzută la alineatul (1).
Art. 357: Poziţii pe mărfuri
(1)Fiecare poziţie pe mărfuri sau pe instrumente financiare derivate pe mărfuri se exprimă în unităţi de măsură standard. Preţul spot pentru fiecare marfă se exprimă în moneda de raportare.
(2)Pentru calcularea riscului de marfă, poziţiile pe aur sau pe instrumente financiare derivate pe aur se consideră ca fiind supuse riscului valutar şi se tratează conform capitolului 3 sau 5, după caz.
(3)În sensul articolului 360 alineatul (1), excedentul poziţiilor lungi ale unei instituţii faţă de poziţiile sale scurte, sau invers, pe o marfa şi pe contracte futures, opţiuni şi warranturi identice pe marfa respectivă reprezintă poziţia sa netă pe acea marfă. Poziţiile pe instrumente financiare derivate sunt tratate, aşa cum se prevede la articolul 358, ca poziţii pe marfa-suport.
(4)În scopul calculării unei poziţii pe o marfă, următoarele poziţii sunt considerate poziţii pe aceeaşi marfă:
a)poziţii pe diferite subcategorii de mărfuri în cazurile în care subcategoriile sunt livrabile una contra celeilalte;
b)poziţii pe mărfuri similare dacă acestea au caracteristici apropiate, putând fi substituite, şi dacă poate fi stabilită în mod clar o corelaţie minimă de 0,9 între variaţiile de preţ, pe durata a minimum un an.
Art. 358: Instrumente speciale
(1)Contractele futures pe mărfuri şi angajamentele forward de a cumpăra sau de a vinde mărfuri individuale se încorporează în sistemul de cuantificare ca cuantumuri noţionale exprimate în unităţi de măsură standard şi li se atribuie o scadenţă în funcţie de data expirării.
(2)Swapurile pe mărfuri, în care un segment al tranzacţiei este un preţ fixat, iar celălalt este preţul de piaţă curent, sunt tratate ca o serie de poziţii egale cu cuantumul noţional al contractului, o poziţie corespunzând, unde este cazul, fiecărei plăţi aferente swapului, şi sunt încadrate în benzile de scadenţă prevăzute la articolul 359 alineatul (1). Poziţiile sunt poziţii lungi dacă instituţia plăteşte un preţ fix şi primeşte un preţ variabil şi sunt poziţii scurte dacă instituţia primeşte un preţ fix şi plăteşte un preţ variabil. Swapurile pe mărfuri, în care segmentele tranzacţiei sunt pe mărfuri diferite, se raportează în benzile de scadenţă relevante pentru abordarea pe benzi de scadenţă.
(3)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe mărfuri sau pe instrumentele financiare derivate pe mărfuri se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe mărfuri fungibile identice cu marfa fungibilă suport, sau pe instrumente financiare derivate pe mărfuri fungibile identice cu instrumentul financiar derivat - suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.
Instituţiile reflectă în mod adecvat riscurile asociate cu opţiunile, altele decât riscul delta, în cerinţele de fonduri proprii.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, într-o manieră proporţională cu amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile.
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2013.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Înainte de intrarea în vigoare a standardelor tehnice menţionate la primul paragraf, autorităţile competente pot continua să aplice tratamentele naţionale existente în cazul în care au aplicat aceste tratamente înainte de 31 decembrie 2013.
(5)Dacă o instituţie are una dintre calităţile de mai jos, aceasta include mărfurile în cauză în calculul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de marfă:
a)cedent de mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor în cadrul unui acord repo;
b)împrumutător de mărfuri în cadrul unui contract de dare de mărfuri cu împrumut.
Art. 359: Abordarea pe benzi de scadenţă
(1)Instituţia utilizează un tabel cu benzi de scadenţă, separat pentru fiecare marfă, conform tabelului 1. Toate poziţiile pe acea marfă se încadrează în benzile de scadenţă corespunzătoare. Stocurile fizice se încadrează pe prima bandă de scadenţă, între 0 şi 1 lună, inclusiv.
Tabelul 1
Bandă de scadenţă | Rata spread (%) |
0 < = 1 lună | 1,50 |
>1 < = 3 luni | 1,50 |
>3 < = 6 luni | 1,50 |
>6 < = 12 luni | 1,50 |
>1 < = 2 ani | 1,50 |
>2 < = 3 ani | 1,50 |
> 3 ani | 1,50 |
(2)Poziţiile pe aceeaşi marfă pot fi compensate şi pot fi încadrate pe benzile de scadenţă corespunzătoare pe bază netă pentru:
a)poziţiile pe contracte care au scadenţa la aceeaşi dată;
b)poziţiile pe contracte care înregistrează unul faţă de celălalt o diferenţă de scadenţă de maximum 10 zile, dacă contractele sunt tranzacţionate pe pieţe care au date de livrare zilnice.
(3)Apoi, instituţia calculează suma poziţiilor lungi şi suma poziţiilor scurte în fiecare bandă de scadenţă. Suma poziţiilor lungi puse în corespondenţă cu poziţiile scurte într-o anumită bandă de scadenţă reprezintă poziţiile puse în corespondenţă în acea bandă de scadenţă, în timp ce poziţia reziduală lungă sau scurtă reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi bandă.
(4)Acea parte a poziţiei lungi, nepusă în corespondenţă în cadrul unei anumite benzi de scadenţă, care este, mai departe, pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă, nepusă în corespondenţă în cadrul unei benzi de scadenţă, sau invers, reprezintă poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă. Acea parte a poziţiei lungi sau scurte, nepusă în corespondenţă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă.
(5)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei pentru fiecare marfă se calculează, pe baza benzilor de scadenţă relevante, ca sumă a următoarelor:
a)suma poziţiilor lungi şi scurte puse în corespondenţă, înmulţită cu rata spread corespunzătoare, aşa cum se indică în a doua coloană a tabelului 1, pentru fiecare bandă de scadenţă, şi cu preţul spot al mărfii;
b)poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă, înmulţită, pentru fiecare bandă de scadenţă în care o poziţie nepusă în corespondenţă este reportată, cu 0,6 %, care este rata carry, şi cu preţul spot al mărfii;
c)poziţiile reziduale nepuse în corespondenţă, înmulţite cu 15 %, care este rata outright, şi cu preţul spot al mărfii.
(6)Cerinţa de fonduri proprii totală a instituţiei pentru riscul de marfă se calculează ca sumă a cerinţelor de fonduri proprii calculate pentru fiecare marfă, conform alineatului (5).
Art. 360: Abordare simplificată
(1)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei pentru fiecare marfă se calculează ca sumă a următoarelor elemente:
a)15 % din poziţia netă, lungă sau scurtă, înmulţită cu preţul spot al mărfii;
b)3 % din poziţia brută, lungă plus scurtă, înmulţită cu preţul spot al mărfii.
(2)Cerinţa de fonduri proprii totală a instituţiei pentru riscul de marfă se calculează ca sumă a cerinţelor de fonduri proprii calculate pentru fiecare marfă, conform alineatului (1).
Art. 361: Abordare extinsă pe benzi de scadenţă
Instituţiile pot utiliza ratele minime de spread, carry şi outright menţionate în tabelul 2 de mai jos, în locul celor indicate la articolul 359, cu condiţia ca instituţiile:
a)să desfăşoare activităţi semnificative cu mărfuri;
b)să aibă un portofoliu de mărfuri diversificat în mod adecvat;
Instituţiile notifică autorităţilor lor competente modul în care aplică prezentul articol.
Tabelul 2
Metale preţioase (exceptând aurul) | Metale de bază | Produse agricole (perisabile) | Altele, inclusiv produse energetice | |
Rata spread (%) | 1,0 | 1,2 | 1,5 | 1,5 |
Rata carry (%) | 0,3 | 0,5 | 0,6 | 0,6 |
Rata outright (%) | 8 | 10 | 12 | 15 |