Capitolul 2 - Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 2:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie
Art. 326: Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie
Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei pentru riscul de poziţie este suma cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul general şi cel specific aferente poziţiilor sale pe instrumente de datorie şi de capital. Poziţiile din securitizare din portofoliul de tranzacţionare sunt tratate ca instrumente de datorie.
Art. 327: Compensare
(1)Valoarea absolută a excedentului poziţiilor lungi (scurte) ale unei instituţii faţă de poziţiile sale scurte (lungi) pe titluri de capital, instrumente de datorie şi titluri convertibile, identice, precum şi pe contracte financiare futures, opţiuni, warranturi şi warranturi acoperite, identice, reprezintă poziţia sa netă pe fiecare dintre aceste instrumente diferite. La calcularea poziţiei nete, poziţiile pe instrumente financiare derivate se tratează conform dispoziţiilor articolelor 328-330. În cazul în care instituţia deţine instrumente de datorie proprii, acestea nu se iau în considerare la calcularea cerinţelor de capital pentru riscul specific prevăzute la articolul 336.
(2)Nu este permisă compensarea între un titlu convertibil şi o poziţie de semn opus pe instrumentul-suport al acestuia, cu excepţia cazului în care autorităţile competente adoptă o abordare conform căreia se ia în considerare probabilitatea ca un anumit titlu convertibil să fie convertit sau impun o cerinţă de fonduri proprii pentru acoperirea oricărei pierderi pe care conversia ar putea să o determine. Aceste abordări sau cerinţe de fonduri proprii se notifică la ABE. ABE monitorizează practicile din acest domeniu şi, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri.
(3)Toate poziţiile nete, indiferent de semnul lor, se convertesc zilnic, înainte de a le agrega, în moneda de raportare folosind cel mai utilizat curs de schimb la vedere.
Art. 328: Contracte futures şi forward pe rata dobânzii
(1)Contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii (FRA) şi angajamentele forward de cumpărare sau vânzare a instrumentelor de datorie se tratează drept combinaţii de poziţii lungi şi scurte. Astfel, o poziţie lungă pe un contract futures pe rata dobânzii se tratează ca o combinaţie între un împrumut luat, cu scadenţă la data livrării contractului futures şi o deţinere a unui activ cu o scadenţă egală cu cea a instrumentului sau a poziţiei noţionale, reprezentând suport la contractul futures în cauză. În mod similar, un contract FRA vândut se tratează ca o poziţie lungă, cu o scadenţă egală cu data decontării plus perioada contractului, şi o poziţie scurtă, cu o scadenţă egală cu data decontării. Atât împrumutul, cât şi activul deţinut se includ în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul specific aferent contractelor futures pe rata dobânzii şi contractelor FRA. Un angajament forward de cumpărare a unui instrument de datorie se tratează ca o combinaţie între un împrumut cu scadenţă la data livrării şi o poziţie lungă (spot) pe însuşi instrumentul de datorie. Împrumutul se include în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, pentru scopurile riscului specific, iar instrumentul de datorie se include în coloana corespunzătoare din cadrul aceluiaşi tabel.
(2)În sensul prezentului articol, «poziţie lungă» înseamnă o poziţie în care o instituţie a fixat rata dobânzii pe care o va primi la un anumit moment în viitor, iar «poziţie scurtă» înseamnă o poziţie în care instituţia a fixat rata dobânzii pe care o va plăti la un anumit moment în viitor.
Art. 329: Opţiuni şi warranturi
(1)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe rata dobânzii, pe instrumente de datorie, pe titluri de capital, pe indici bursieri, pe contracte financiare futures, pe swapuri şi pe valute se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe instrumente identice cu instrumentul-suport, sau pe instrumente financiare derivate identice cu instrumentul financiar derivat-suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.
(2)Instituţiile reflectă în mod adecvat riscurile, altele decât riscul delta, asociate cu opţiunile în cerinţele de fonduri proprii.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, menţionate la alineatul (2), într-o manieră proporţională cu amploarea r şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile şi warranturile.
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2013.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)Înainte de intrarea în vigoare a standardelor tehnice menţionate la alineatul (3), autorităţile competente pot continua să aplice tratamentele naţionale existente în cazul în care au aplicat aceste tratamente înainte de 31 decembrie 2013.
Art. 330: Swapuri
Swapurile se tratează pentru scopurile riscului de rată a dobânzii pe aceeaşi bază ca şi instrumentele din bilanţ. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o instituţie primeşte o rată a dobânzii variabilă şi plăteşte o rată a dobânzii fixă, se tratează ca fiind echivalent cu o poziţie lungă pe un instrument pe rată a dobânzii variabilă cu scadenţă egală cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurtă pe un instrument pe rată a dobânzii fixă cu aceeaşi scadenţă ca şi swapul însuşi.
Art. 331: Riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate
(1)Instituţiile care marchează la piaţă şi administrează riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate reglementate de articolele 328-330 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot, cu aprobarea autorităţilor competente, să utilizeze modelele de sensibilitate pentru a calcula poziţiile menţionate la aceste articole şi le pot utiliza pentru orice obligaţiune care este amortizată pe perioada reziduală, nu şi pentru cele al căror principal este rambursat la final într-o singură rată. Aprobarea se acordă dacă aceste modele generează poziţii care au aceeaşi sensibilitate la modificările ratei dobânzii ca şi fluxurile de numerar-suport. Această sensibilitate se evaluează în raport cu variaţiile independente ale unor rate eşantionate de-a lungul curbei de randament, care să comporte cel puţin un punct de sensibilitate în fiecare dintre benzile de scadenţă prevăzute în tabelul 2 de la articolul 339. Poziţiile se includ în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul general al instrumentelor de datorie.
(2)Instituţiile care nu utilizează modelele prevăzute la alineatul (1) pot să compenseze integral toate poziţiile pe instrumente financiare derivate reglementate de articolele 328-330 care îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:
a)poziţiile au aceeaşi valoare şi sunt denominate în aceeaşi monedă;
b)rata de referinţă (pentru poziţiile pe rată variabilă) sau cuponul (pentru poziţiile pe rată fixă) are valoare apropiată;
c)următoarea dată de fixare a dobânzii sau, pentru poziţiile pe cupon fix, scadenţa reziduală corespunde următoarelor limite:
(i)mai puţin de o lună: aceeaşi zi;
(ii)între o lună şi un an: în şapte zile;
(iii)peste un an: în 30 de zile.
Art. 332: Instrumente financiare derivate de credit
(1)La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul general şi riscul specific al părţii care îşi asumă riscul de credit («vânzătorul protecţiei») trebuie utilizat, dacă nu se specifică altfel, cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ. În scopul calculării cerinţei de risc specific, alta decât pentru instrumentele de tipul total return swap, se aplică scadenţa instrumentului financiar derivat de credit prevăzută în contract, şi nu scadenţa obligaţiei. Poziţiile se determină după cum urmează:
a)un instrument de tipul total return swap creează o poziţie lungă pe riscul general al obligaţiei de referinţă şi o poziţie scurtă pe riscul general al unui titlu de stat cu o scadenţă egală cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi care are atribuită o pondere de risc de 0 %, în temeiul titlului II capitolul 2. De asemenea, acesta creează o poziţie lungă pe riscul specific al obligaţiei de referinţă;
b)un instrument de tipul «credit default swap» nu creează o poziţie pe riscul general. Pentru scopurile riscului specific, instituţia înregistrează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă, cu excepţia cazului în care instrumentul financiar derivat beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, caz în care se înregistrează o poziţie lungă pe instrumentul financiar derivat. Dacă în cadrul produsului sunt datorate plăţi sub formă de prime sau dobânzi, aceste fluxuri de numerar se reprezintă ca poziţii noţionale pe titluri de stat;
c)un instrument de tipul single name credit linked note creează o poziţie lungă pe riscul general al instrumentului însuşi, ca şi un instrument pe rata dobânzii. Pentru scopul riscului specific se creează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă. Pentru emitentul titlului se creează o poziţie lungă suplimentară. În cazul în care un instrument de tipul credit linked note beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, este necesar să se înregistreze doar o singură poziţie lungă pe riscul specific al instrumentului respectiv;
d)Pe lângă o poziţie lungă pe riscul specific al emitentului instrumentului, un instrument de tipul multiple name credit linked note, care oferă protecţie proporţională, creează o poziţie pe fiecare entitate de referinţă, suma noţională totală a contractului fiind repartizată între poziţii, proporţional cu ponderea pe care o are fiecare expunere faţă de o entitate de referinţă. Atunci când se pot selecta mai multe obligaţii aferente unei entităţi de referinţă, obligaţia cu cea mai mare pondere de risc determină riscul specific.
e)un instrument financiar derivat de credit de tipul «first-asset- to-default» (primul activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentei litere, cuantumul maxim al plăţii poate fi considerat drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.
Un instrument financiar derivat de credit de tipul «n-th-asset-to- default» (al n-lea activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă, cu excepţia a n-1 entităţi de referinţă care au cea mai mică cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentului punct, această sumă poate fi considerată drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.
Atunci când un instrument financiar derivat de credit de tipul «n-th-to-default» beneficiază de un rating extern, vânzătorul protecţiei calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific utilizând ratingul instrumentului financiar derivat şi aplică ponderile de risc corespunzătoare aferente securitizării, după caz.
(2)Pentru partea care transferă riscul de credit («cumpărătorul protecţiei»), poziţiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzătorul protecţiei, cu excepţia instrumentelor de tipul credit linked note (care nu generează poziţii scurte pe emitent). La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru «cumpărătorul protecţiei», se utilizează cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ.
Dacă la un moment dat există o opţiune call în combinaţie cu un step-up, un asemenea moment este considerat ca fiind scadenţa protecţiei.
(3)Instrumentele financiare derivate de credit, în conformitate cu articolul 325 alineatul (6) sau (8), sunt incluse numai în stabilirea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul specific conform articolului 338 alineatul (2).
Art. 333: Titluri vândute în cadrul unui acord repo sau împrumutate
O instituţie, în cazul în care transferă titluri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea titlurilor, în cadrul unui acord repo sau în cazul în care dă cu împrumut titlurile în cadrul unei operaţiuni de dare de titluri cu împrumut trebuie să includă titlurile respective în calculul cerinţei de fonduri proprii, conform prezentului capitol, cu condiţia ca aceste titluri să fie poziţii din portofoliul de tranzacţionare.
SUBSECŢIUNEA 0:
Art. 334: Poziţii nete pe instrumente de datorie
Poziţiile nete se clasifică corespunzător monedei în care acestea sunt denominate, iar cerinţa de fonduri proprii pentru riscul general şi riscul specific se calculează separat pentru fiecare monedă individuală.
SUBSECŢIUNEA 1:Risc specific
Art. 335: Plafon privind cerinţa de fonduri proprii pentru o poziţie netă
Instituţia poate plafona cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific al unei poziţii nete pe un instrument de datorie la valoarea maximă a pierderii posibile ca urmare a riscului de nerambursare. În cazul unei poziţii scurte, această limită poate fi calculată ca o modificare a valorii determinată de titlu sau, unde este cazul, de faptul că numele-suport devin imediat lipsite de risc de nerambursare.
Art. 336: Cerinţă de fonduri proprii pentru instrumentele de datorie care nu sunt poziţii din securitizare
(1)Instituţia atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzacţionare pe instrumente care nu sunt poziţii din securitizare, calculate conform articolului 327, categoriilor corespunzătoare din tabelul 1 în funcţie de emitent/debitor, evaluarea externă sau internă a creditului, precum şi în funcţie de scadenţa reziduală, şi, în continuare, le înmulţeşte cu ponderile prevăzute în tabelul menţionat. Instituţia însumează poziţiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului articol, indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte, în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii pentru acoperirea riscului specific.
Tabelul 1
Categorii | Cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific |
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 0 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit. | 0% |
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 20 % sau 50 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit şi alte elemente eligibile aşa cum sunt definite la alineatul (4). | 0,25 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mică sau egală cu 6 luni) 1,00 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 6 luni şi mai mică sau egală cu 24 de luni) 1,60 % (durata reziduală până la scadenţa finală este mai mare de 24 de luni) |
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 100 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit. | 8,00 % |
Titluri de datorie care ar beneficia de o pondere de risc egală cu 150 % conform abordării standardizate pentru riscul de credit. | 12,00 % |
(2)Pentru ca instituţiile care aplică abordarea IRB clasei de expuneri căreia îi aparţine emitentul instrumentului de datorie să poată beneficia de o pondere de risc conform abordării standardizate pentru riscul de credit, menţionată la alineatul (1), emitentul expunerii trebuie să aibă un rating intern cu o probabilitate de nerambursare echivalentă cu sau mai scăzută decât cea asociată cu nivelul corespunzător de calitate a creditului conform abordării standardizate.
(3)Instituţiile pot calcula cerinţele pentru riscul specific aferent oricăror obligaţiuni care îndeplinesc condiţiile pentru o pondere de risc egală cu 10 %, în conformitate cu tratamentul de la articolul 129 alineatele (4), (5) şi (6), ca jumătate din cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific aplicabilă celei de a doua categorii din tabelul 1.
(4)Alte elemente eligibile:
a)poziţii lungi şi scurte pe active pentru care nu este disponibilă o evaluare din partea unei ECAI desemnate, şi care îndeplinesc următoarele condiţii:
(i)sunt considerate suficient de lichide de către instituţia în cauză;
(ii)calitatea lor investiţională este, în opinia instituţiei, cel puţin echivalentă cu cea a activelor menţionate în tabelul 1 al doilea rând;
(iii)sunt admise la tranzacţionare pe cel puţin o piaţă reglementată dintr-un stat membru sau pe o bursă (stock exchange) dintr-o ţară terţă, cu condiţia ca bursa respectivă să fie recunoscută de autorităţile competente din statul membru respectiv;
b)poziţii lungi şi scurte pe active, emise de instituţii supuse cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în prezentul regulament, care sunt considerate de către instituţia în cauză suficient de lichide şi a căror calitate investiţională este, în opinia instituţiei, cel puţin echivalentă cu cea a activelor menţionate în tabelul 1 al doilea rând;
c)titluri emise de instituţii care sunt considerate a avea un nivel de calitate a creditului echivalent sau mai ridicat decât cele asociate nivelului 2 de calitate a creditului, conform abordării standardizate pentru riscul de credit al expunerilor faţă de instituţii, şi care sunt supuse unor mecanisme de supraveghere şi reglementare comparabile cu cele prevăzute în prezentul regulament şi în Directiva 2013/36/UE.
Instituţiile care aplică litera (a) sau (b) trebuie să dispună de o metodologie documentată pe baza căreia evaluează dacă activele îndeplinesc cerinţele de la punctele respective şi să notifice această metodologie autorităţilor competente.
Art. 337: Cerinţă de fonduri proprii pentru instrumentele care sunt poziţii din securitizare
(1)Pentru instrumentele din portofoliul de tranzacţionare care sunt poziţii din securitizare, instituţia aplică poziţiilor sale nete, calculate în conformitate cu articolul 327 alineatul (1), o pondere egală cu 8 % din ponderea de risc pe care instituţia ar aplica-o poziţiei din afara portofoliului de tranzacţionare, conform titlului II capitolul 5 secţiunea 3.
(2)Atunci când determină ponderile de risc în sensul alineatului (1), instituţiile utilizează exclusiv abordarea prevăzută în titlul II capitolul 5 secţiunea 3.
(3)În cazul poziţiilor din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc suplimentară în conformitate cu articolul 247 alineatul (6), se aplică 8 % din ponderea de risc totală.
(4)Instituţia însumează poziţiile sale ponderate care rezultă din aplicarea alineatelor (1), (2) şi (3) de la prezentul articol, indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte, pentru a-şi calcula cerinţa de fonduri proprii pentru un risc specific, cu excepţia poziţiilor din securitizare cărora li se aplică articolul 338 alineatul (2).
(5)În cazul în care instituţia iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru transferul unei părţi semnificative a riscului prevăzute la articolul 244, instituţia iniţiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerinţa de fonduri proprii, ca şi cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate.
În cazul în care instituţia iniţiatoare a unei securitizări sintetice nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru transferul unei părţi semnificative a riscului prevăzute la articolul 245, instituţia iniţiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerinţele de fonduri proprii, ca şi cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate şi nu ţine seama de efectul securitizării sintetice în scopul protecţiei creditului.
Art. 338: Cerinţă de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie
(1)În sensul prezentului articol, o instituţie îşi stabileşte portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie în conformitate cu articolul 325 alineatele (6), (7) şi (8).
(2)O instituţie determină cel mai mare dintre următoarele cuantumuri ca cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific în ceea ce priveşte portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie:
a)cerinţa totală de fonduri proprii pentru riscul specific care s-ar aplica exclusiv poziţiilor nete lungi din portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie;
b)cerinţa totală de fonduri proprii pentru riscul specific care s-ar aplica exclusiv poziţiilor nete scurte din portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie.
SUBSECŢIUNEA 2:Risc general
Art. 339: Calcularea riscului general pe baza scadenţei
(1)În vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului general, toate poziţiile se ponderează corespunzător scadenţei, astfel cum se explică la alineatul (2), în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii necesare pentru acoperirea acestora. Această cerinţă se reduce în cazul în care o poziţie ponderată este deţinută în paralel cu o poziţie ponderată de semn opus, în cadrul aceleiaşi benzi de scadenţă. Reducerea cerinţei se efectuează de asemenea în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus se încadrează în benzi de scadenţă diferite, nivelul reducerii depinzând atât de faptul că cele două poziţii aparţin sau nu aceleiaşi zone, cât şi de zonele specifice în care se încadrează.
(2)Instituţia încadrează poziţiile nete în benzile de scadenţă corespunzătoare din coloana 2 sau, după caz, coloana 3 a tabelului 2 de la alineatul (4). Instituţia realizează acest lucru pe baza scadenţei reziduale, în cazul instrumentelor cu rată fixă şi pe baza perioadei rămase până la următoarea fixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este variabilă înainte de scadenţa finală. Instituţia face, de asemenea, distincţie între instrumentele de datorie cu un cupon de 3 % sau mai mult şi cele cu un cupon sub 3 % şi, în consecinţă, le încadrează în coloana 2 sau coloana 3 a tabelului 2. Apoi, instituţia le înmulţeşte pe fiecare dintre acestea cu ponderea aferentă benzii de scadenţă în cauză din coloana 4 a tabelului 2.
(3)Ulterior, instituţia calculează suma poziţiilor lungi ponderate şi suma poziţiilor scurte ponderate din fiecare dintre benzile de scadenţă. Suma rezultată din punerea în corespondenţă a celor două sume amintite, într-o bandă de scadenţă dată, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă în acea bandă, în timp ce poziţia lungă reziduală sau poziţia scurtă reziduală reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă în aceeaşi bandă. Apoi, se calculează totalul poziţiilor ponderate puse în corespondenţă din toate benzile.
(4)Pentru benzile incluse în fiecare dintre zonele din tabelul 2, instituţia calculează totalurile poziţiilor lungi ponderate nepuse în corespondenţă, în vederea determinării poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru fiecare zonă. În mod similar, totalurile aferente poziţiilor scurte ponderate nepuse în corespondenţă, de la fiecare bandă dintr-o anumită zonă, se însumează în vederea determinării poziţiei scurte ponderate nepuse în corespondenţă pentru acea zonă. Partea aferentă poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru o zonă dată, care este pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă ponderată, nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi zonă, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă pentru zona respectivă. Partea poziţiei lungi ponderate, nepuse în corespondenţă, sau a poziţiei scurte ponderate, nepuse în corespondenţă pentru o zonă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă pentru zona respectivă.
Tabelul 2
Zonă | Bandă de scadenţă | Pondere (%) | Variaţia presupusă a ratei dobânzii | |
Cupon de 3 % sau mai mult | Cupon sub 3 | |||
Unu | 0 < = 1 lună | 0 < = 1 lună | 0,00 | - |
>1 < = 3 luni | >1 < = 3 luni | 0,20 | 1,00 | |
>3 < = 6 luni | >3 < = 6 luni | 0,40 | 1,00 | |
>6 < = 12 luni | >6 < = 12 luni | 0,70 | 1,00 | |
Doi | >1 < = 2 ani | > 1,0 < = 1,9 ani | 1,25 | 0,90 |
>2 < = 3 ani | > 1,9 < = 2,8 ani | 1,75 | 0,80 | |
>3 < = 4 ani | > 2,8 < = 3,6 ani | 2,25 | 0,75 | |
Trei | >4 < = 5 ani | > 3,6 < = 4,3 ani | 2,75 | 0,75 |
>5 < = 7 ani | > 4,3 < = 5,7 ani | 3,25 | 0,70 | |
>7 < = 10 ani | > 5,7 < = 7,3 ani | 3,75 | 0,65 | |
>10 < = 15 ani | > 7,3 < = 9,3 ani | 4,50 | 0,60 | |
>15 < = 20 ani | > 9,3 < = 10,6 ani | 5,25 | 0,60 | |
> 20 ani | >10,6 < = 12,0 ani | 6,00 | 0,60 | |
> 12,0 < = 20,0 ani | 8,00 | 0,60 | ||
> 20 ani | 12,50 | 0,60 | ||
(5)Cuantumul aferent poziţiei lungi sau scurte ponderate, nepuse în corespondenţă în zona unu, care este pus în corespondenţă cu poziţia scurtă sau lungă ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi. Acelaşi calcul se realizează ulterior pentru partea rămasă din poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi şi poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona trei, în vederea calculării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele doi şi trei.
(6)Instituţia poate inversa ordinea de la alineatul (5), astfel încât să calculeze poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele doi şi trei înainte să calculeze poziţia respectivă între zonele unu şi doi.
(7)Apoi, în vederea determinării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele unu şi trei, soldul poziţiei ponderate nepuse în corespondenţă din zona unu se pune în corespondenţă cu cel din zona trei, rămas după ce zona trei a fost pusă în corespondenţă cu zona doi.
(8)Poziţiile reziduale rezultate în urma parcurgerii celor trei proceduri separate de calcul de punere în corespondenţă prevăzute la alineatele (5), (6) şi (7) se însumează.
(9)Cerinţa de fonduri proprii a instituţiei se calculează prin însumarea următoarelor elemente:
a)10 % din suma poziţiilor ponderate puse în corespondenţă în toate benzile de scadenţă;
b)40 % din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona unu;
c)30 % din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona doi;
d)30 % din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona trei;
e)40 % din poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi şi între zonele doi şi trei;
f)150 % din poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi trei;
g)100 % din poziţiile ponderate reziduale nepuse în corespondenţă.
Art. 340: Calcularea riscului general pe baza duratei
(1)Instituţiile pot utiliza în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul general, aferent instrumentelor de datorie, în locul abordării prevăzute la articolul 339, o abordare care reflectă durata, cu condiţia ca instituţia să utilizeze acest sistem în mod consecvent.
(2)Conform abordării bazate pe durată menţionate la alineatul (1), instituţia ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument de datorie cu rată fixă şi calculează randamentul la scadenţă al acestuia, care este rata de actualizare implicită pentru titlul respectiv. În cazul instrumentelor cu rată variabilă, instituţia ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument şi calculează randamentul pornind de la ipoteza că principalul este scadent la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii.
(3)Apoi, instituţia calculează durata modificată pentru fiecare instrument de datorie pe baza următoarei formule:
durata modificată = D/1 + R
unde:
D = durata calculată conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
R = randamentul la scadenţă;
Ct = plata în numerar la momentul t;
M = scadenţa totală.
Se efectuează corecţii ale calculului duratei modificate pentru instrumentele de datorie supuse riscului de plată anticipată. ABE, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri cu privire la modul de aplicare a acestor corecţii.
(4)Apoi, instituţia încadrează fiecare instrument de datorie în zona corespunzătoare a tabelului 3. Instituţia realizează acest lucru pe baza duratei modificate a fiecărui instrument.
Tabelul 3
Zonă | Durată modificată (în ani) | Dobândă presupusă (modificare, în %) |
Unu | >0 < = 1,0 | 1,0 |
Doi | > 1,0 < = 3,6 | 0,85 |
Trei | > 3,6 | 0,7 |
(5)Instituţia calculează apoi poziţia ponderată pe baza duratei, pentru fiecare instrument, prin înmulţirea valorii sale de piaţă cu durata sa modificată şi cu modificarea presupusă a ratei dobânzii aferente unui instrument căruia îi corespunde respectiva durată modificată (a se vedea coloana 3 a tabelului 3).
(6)Instituţia calculează poziţiile lungi ponderate pe baza duratei, precum şi poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, în cadrul fiecărei zone. Suma rezultată din punerea în corespondenţă, în fiecare zonă, a poziţiilor lungi ponderate pe baza duratei cu poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, reprezintă poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru zona respectivă.
Apoi instituţia calculează pentru fiecare zonă poziţiile ponderate pe baza duratei nepuse în corespondenţă. În continuare, parcurge procedurile stabilite la articolul 339 alineatele (5)-(8), pentru poziţiile ponderate nepuse în corespondenţă.
(7)Ulterior, cerinţa de fonduri proprii a instituţiei se calculează ca sumă a următoarelor elemente:
a)2 % din poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru fiecare zonă;
b)40 % din poziţiile ponderate pe baza duratei, puse în corespondenţă între zonele unu şi doi şi între zonele doi şi trei;
c)150 % din poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă între zonele unu şi trei;
d)100 % din poziţiile reziduale ponderate pe baza duratei, nepuse în corespondenţă.
Art. 341: Poziţii nete pe titluri de capital
(1)Instituţia calculează separat suma tuturor poziţiilor nete lungi şi suma tuturor poziţiilor nete scurte, în conformitate articolul 327. Suma valorilor absolute ale celor două cifre reprezintă poziţia brută totală a instituţiei.
(2)Instituţia calculează, separat pentru fiecare piaţă, diferenţa dintre suma poziţiilor nete lungi şi suma poziţiilor nete scurte. Suma valorilor absolute ale acestor diferenţe reprezintă poziţia netă totală a instituţiei.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc termenul «piaţă» menţionat la alineatul (2).
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 ianuarie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 342: Riscul specific al titlurilor de capital
Pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru acoperirea riscului specific, instituţia înmulţeşte poziţia sa brută totală cu 8 %.
Art. 343: Riscul general al titlurilor de capital
Pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru acoperirea riscului general, instituţia înmulţeşte poziţia sa netă totală cu 8 %.
Art. 344: Indici bursieri
(1)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care se precizează indicii bursieri pentru care sunt disponibile tratamentele prevăzute la alineatul (4) a doua teză.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(2)Înainte de intrarea în vigoare a standardelor tehnice menţionate la alineatul (1), instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la alineatul (4) a doua teză, în cazul în care autorităţile competente au aplicat acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.
(3)Contractele futures pe indici bursieri, echivalentele delta ale opţiunilor pe contractele futures pe indici bursieri şi ale opţiunilor pe indici bursieri, care sunt denumite în continuare, în mod colectiv, «contracte futures pe indici bursieri», se pot descompune în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente. Aceste poziţii pot fi tratate ca poziţii pe titlurile de capital-suport respective şi pot fi compensate cu poziţii de semn opus pe înseşi titlurile de capital-suport. Instituţiile notifică autoritatea competentă cu privire la modul în care utilizează acest tratament.
(4)În cazul în care un contract futures pe indice bursier nu este descompus în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente, acesta se tratează ca şi un titlu de capital individual. Cu toate acestea, riscul specific al acestui titlu de capital individual poate fi ignorat dacă respectivul contract futures pe indice bursier este tranzacţionat pe o bursă şi reprezintă un indice relevant cu o diversificare corespunzătoare.
Art. 345: Reducerea poziţiilor nete
(1)În cazul angajamentelor de preluare fermă de titluri de datorie şi de capital, o instituţie poate utiliza procedura ce urmează la calcularea cerinţelor de fonduri proprii. În primul rând, instituţia calculează poziţiile nete prin deducerea poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi, pe baza unor înţelegeri formale. Instituţia reduce apoi poziţiile nete cu factorii de reducere prevăzuţi în tabelul 4 şi calculează cerinţele de fonduri proprii utilizând poziţiile reduse aferente angajamentelor de preluare fermă.
Tabelul 4
ziua lucrătoare 0: | 100 % |
ziua lucrătoare 1: | 90 % |
zilele lucrătoare 2-3: | 75 % |
ziua lucrătoare 4: | 50 % |
ziua lucrătoare 5: | 25 % |
după ziua lucrătoare 5: | 0 %. |
«Ziua lucrătoare zero» este ziua lucrătoare în care instituţia devine necondiţionat angajată în acceptarea unei cantităţi cunoscute de titluri la un preţ convenit.
(2)Instituţiile notifică autorităţile competente cu privire la modul în care aplică alineatul (1).
SECŢIUNEA 5:Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul specific aferent poziţiilor acoperite prin instrumente financiare derivate de credit
Art. 346: Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit
(1)Se recunosc acoperirile prin instrumente financiare derivate de credit, în conformitate cu principiile stabilite la alineatele (2)-(6).
(2)Instituţiile tratează poziţia pe instrumentul financiar derivat de credit ca fiind un «segment» şi poziţia acoperită care are acelaşi cuantum nominal sau, după caz, cuantumul noţional, ca celălalt «segment».
(3)Se realizează o recunoaştere integrală atunci când valoarea celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi aproximativ în aceeaşi măsură. Acest lucru se întâmplă în următoarele situaţii:
a)cele două segmente sunt constituite din instrumente complet identice;
b)o poziţie lungă cash este acoperită printr-un instrument de tip «total rate of return swap» (sau invers) şi există o corespondenţă perfectă între obligaţia de referinţă şi expunerea-suport (respectiv poziţia cash). Scadenţa swapului însuşi poate fi diferită faţă de cea a expunerii-suport.
În aceste situaţii, niciunul dintre cele două segmente ale poziţiei nu este supus cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul specific.
(4)Se aplică o compensare de 80 % atunci când valorile celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi când există o corespondenţă perfectă în ceea ce priveşte obligaţia de referinţă, în ceea ce priveşte scadenţa obligaţiei de referinţă şi cea a instrumentului financiar derivat de credit, precum şi în ceea ce priveşte moneda expunerii-suport. În plus, caracteristicile principale ale instrumentului financiar derivat de credit, prevăzute în contract, nu fac ca modificarea de preţ a instrumentului financiar derivat de credit să devieze semnificativ de la modificările de preţ ale poziţiei cash. În măsura în care prin intermediul tranzacţiei se transferă risc, se aplică o compensare de 80 % a riscului specific pentru segmentul din tranzacţie cu cerinţa de fonduri proprii mai mare, în timp ce cerinţele pentru riscul specific aferente celuilalt segment sunt zero.
(5)În alte situaţii în afară de cele menţionate la alineatele (3) şi (4), se realizează o recunoaştere parţială în următoarele situaţii:
a)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (3) litera (b), dar există neconcordanţă între active, respectiv între obligaţia de referinţă şi expunerea-suport. În această situaţie, poziţiile trebuie să îndeplinească şi următoarele cerinţe:
(i)obligaţia de referinţă are rang egal sau inferior obligaţiei - suport;
(ii)obligaţia-suport şi obligaţia de referinţă au acelaşi debitor şi au clauze de tipul «cross-default» sau «cross-acceleration» cu caracter executoriu din punct de vedere legal;
b)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (3) litera (a) sau alineatul (4), dar, în ceea ce priveşte moneda sau scadenţa, există neconcordanţă între protecţia de credit şi activul-suport. Neconcordanţele în ceea ce priveşte moneda se includ în cerinţa de fonduri proprii pentru riscul valutar;
c)poziţia corespunde cazului descris la alineatul (4) dar, în ceea ce priveşte activele, există neconcordanţă între poziţia cash şi instrumentul financiar derivat de credit. Totuşi, activul-suport este inclus în obligaţiile (de livrare), în cadrul documentaţiei instrumentului financiar derivat de credit.
Pentru a realiza o recunoaştere parţială, în loc de a se însuma cerinţele de fonduri proprii pentru riscul specific, aferente fiecărui segment al tranzacţiei, se aplică doar cea mai mare dintre cele două cerinţe de fonduri proprii.
(6)În toate situaţiile care nu intră sub incidenţa alineatelor (3)-(5), se calculează separat câte o cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific aferentă fiecărui segment al poziţiilor.
Art. 347: Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit de tipul «first to default» şi «n-th-to default»
În cazul instrumentelor financiare derivate de credit de tipul «first-to-default» şi de tipul «nth-to-default», pentru realizarea recunoaşterii conform articolului 346 se aplică următorul tratament:
a)atunci când o instituţie obţine o protecţie a creditului pentru o serie de entităţi de referinţă-suport pentru un instrument financiar derivat de credit cu condiţia ca prima nerambursare din cadrul activelor să declanşeze plata şi ca acest eveniment de credit să determine încetarea contractului, instituţia poate compensa riscul specific pentru entitatea de referinţă căreia i se aplică cea mai scăzută cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific dintre entităţile de referinţă-suport, conform tabelului 1 de la articolul 336;
b)atunci când al n-lea caz de nerambursare din cadrul expunerilor declanşează plata în baza protecţiei creditului, cumpărătorul protecţiei poate compensa riscul specific numai dacă protecţia a fost obţinută şi pentru cazurile de nerambursare de la 1 la n-1 sau dacă s-au produs deja n-1 cazuri de nerambursare. În astfel de cazuri se urmează metodologia descrisă la litera (a) pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul «first-to-default», adaptată corespunzător pentru produsele de tipul «nth-to-default».
Art. 348: Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri
(1)Fără a aduce atingere altor dispoziţii din prezenta secţiune, poziţiile pe OPC-uri sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific) de 32 %. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 353, corelate cu tratamentul modificat pentru aur prevăzut la articolul 352 alineatul (4), poziţiile pe OPC-uri sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific) şi pentru riscul valutar de 40 %.
(2)Cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel la articolul 350, nu este permisă compensarea între investiţiile-suport ale unui OPC şi alte poziţii deţinute de instituţie.
Art. 349: Criterii generale pentru OPC-uri
OPC-urile sunt eligibile pentru abordarea prevăzută la articolul 350 atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)prospectul de emisiune al OPC-ului sau documentul echivalent include toate elementele următoare:
(i)categoriile de active în care OPC-ul este autorizat să investească;
(ii)dacă se aplică limite în ceea ce priveşte investiţiile, limitele relative şi metodologiile de calcul al acestora;
(iii)dacă este permis efectul de levier, nivelul maxim al efectului de levier;
(iv)dacă sunt permise tranzacţiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere sau tranzacţiile de răscumpărare ori tranzacţiile de dare sau luare de titluri cu împrumut, o politică de limitare a riscului de contraparte ce rezultă din aceste tranzacţii;
b)activităţile OPC-ului sunt raportate în cadrul raportărilor semestriale şi anuale pentru a permite efectuarea unei evaluări a activelor şi pasivelor, a rezultatului financiar şi a operaţiunilor aferente perioadei de raportare;
c)acţiunile sau unităţile OPC-ului sunt rambursabile în numerar, din activele organismului, pe bază zilnică, la cererea deţinătorului unităţii;
d)investiţiile în OPC sunt separate de activele administratorului OPC-ului;
e)este efectuată o evaluare adecvată a riscului OPC-ului de către instituţia investitoare.
f)OPC-urile trebuie să fie administrate de persoane supuse unei supravegheri conform Directivei 2009/65/CE sau unei legislaţii echivalente.
Art. 350: Metode specifice pentru OPC-uri
(1)În cazul în care instituţia are cunoştinţă de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, instituţia poate ţine cont de acestea pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific). În baza acestei abordări, poziţiile pentru OPC sunt tratate ca poziţii pe investiţiile-suport ale OPC. Este permisă compensarea între poziţiile pe investiţiile-suport ale OPC-ului şi alte poziţii deţinute de instituţie, atât timp cât instituţia deţine un număr suficient de acţiuni sau unităţi pentru a permite răscumpărarea/crearea, pe seama acestor acţiuni/unităţi, a investiţiilor-suport.
(2)Instituţiile pot calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific) aferent poziţiilor pe OPC-uri, luând în considerare poziţii care reprezintă poziţiile necesare pentru a reproduce componenţa şi performanţa indicelui sau coşului fix de titluri de capital sau titluri de datorie, generate extern, menţionate la litera (a), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)scopul mandatului OPC-ului este de a reproduce componenţa şi performanţa indicelui sau coşului fix de titluri de capital sau titluri de datorie, generate extern;
b)poate fi stabilit în mod clar, pe o perioadă minimă de şase luni, un coeficient de corelaţie minimă între randamentele zilnice ale OPC-ului şi indicele sau coşul de titluri de capital sau titluri de datorie pe care OPC-ul îl reproduce de 0,9 între modificările zilnice de preţ ale OPC-ului şi indicele sau coşul de titluri de capital sau titluri de datorie pe care OPC-ul îl reproduce.
(3)În cazul în care instituţia nu are cunoştinţă de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, instituţia poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
a)se presupune că OPC-ul investeşte, în primul rând, până la limita maximă permisă potrivit mandatului său în clasele de active care atrag cea mai mare cerinţă de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific, separat) şi apoi continuă să facă investiţii în ordine descrescătoare până când se atinge limita totală maximă până la care poate investi. Poziţia pe OPC se tratează ca o deţinere directă a poziţiei ipotetice;
b)la calculul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (specific şi general, separat), instituţiile ţin cont de expunerea indirectă maximă pe care ar putea să o înregistreze prin asumarea de poziţii cu efect de levier prin intermediul OPC- ului, prin creşterea proporţională a poziţiei pe OPC până la nivelul maxim al expunerii faţă de investiţiile-suport, care rezultă din mandat;
c)în cazul în care cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific, împreună), calculată conform prezentului alineat, o depăşeşte pe cea prevăzută la articolul 348 alineatul (1), cerinţa de fonduri proprii este plafonată la acel nivel.
(4)Instituţiile se pot baza pe următoarele părţi terţe în ceea ce priveşte calcularea şi raportarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de poziţie aferent poziţiilor pe OPC-uri care corespund cazurilor descrise la alineatele (1)-(4), în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul capitol:
a)depozitarul OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri şi să depoziteze toate titlurile la acest depozitar;
b)pentru alte OPC-uri, societatea de administrare a OPC-ului, cu condiţia ca societatea de administrare a OPC-ul să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 132 alineatul (3) litera (a).
Corectitudinea calculului trebuie confirmată de un auditor extern.