Secţiunea 1 - Dispoziţii generale şi instrumente specifice - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale şi instrumente specifice

(1)Valoarea absolută a excedentului poziţiilor lungi (scurte) ale unei instituţii faţă de poziţiile sale scurte (lungi) pe titluri de capital, instrumente de datorie şi titluri convertibile, identice, precum şi pe contracte financiare futures, opţiuni, warranturi şi warranturi acoperite, identice, reprezintă poziţia sa netă pe fiecare dintre aceste instrumente diferite. La calcularea poziţiei nete, poziţiile pe instrumente financiare derivate se tratează conform dispoziţiilor articolelor 328-330. În cazul în care instituţia deţine instrumente de datorie proprii, acestea nu se iau în considerare la calcularea cerinţelor de capital pentru riscul specific prevăzute la articolul 336.

(2)Nu este permisă compensarea între un titlu convertibil şi o poziţie de semn opus pe instrumentul-suport al acestuia, cu excepţia cazului în care autorităţile competente adoptă o abordare conform căreia se ia în considerare probabilitatea ca un anumit titlu convertibil să fie convertit sau impun o cerinţă de fonduri proprii pentru acoperirea oricărei pierderi pe care conversia ar putea să o determine. Aceste abordări sau cerinţe de fonduri proprii se notifică la ABE. ABE monitorizează practicile din acest domeniu şi, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri.

Art. 328: Contracte futures şi forward pe rata dobânzii

(1)Contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii (FRA) şi angajamentele forward de cumpărare sau vânzare a instrumentelor de datorie se tratează drept combinaţii de poziţii lungi şi scurte. Astfel, o poziţie lungă pe un contract futures pe rata dobânzii se tratează ca o combinaţie între un împrumut luat, cu scadenţă la data livrării contractului futures şi o deţinere a unui activ cu o scadenţă egală cu cea a instrumentului sau a poziţiei noţionale, reprezentând suport la contractul futures în cauză. În mod similar, un contract FRA vândut se tratează ca o poziţie lungă, cu o scadenţă egală cu data decontării plus perioada contractului, şi o poziţie scurtă, cu o scadenţă egală cu data decontării. Atât împrumutul, cât şi activul deţinut se includ în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul specific aferent contractelor futures pe rata dobânzii şi contractelor FRA. Un angajament forward de cumpărare a unui instrument de datorie se tratează ca o combinaţie între un împrumut cu scadenţă la data livrării şi o poziţie lungă (spot) pe însuşi instrumentul de datorie. Împrumutul se include în prima categorie prevăzută în tabelul 1 de la articolul 336, pentru scopurile riscului specific, iar instrumentul de datorie se include în coloana corespunzătoare din cadrul aceluiaşi tabel.

Art. 329: Opţiuni şi warranturi

(1)În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe rata dobânzii, pe instrumente de datorie, pe titluri de capital, pe indici bursieri, pe contracte financiare futures, pe swapuri şi pe valute se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe instrumente identice cu instrumentul-suport, sau pe instrumente financiare derivate identice cu instrumentul financiar derivat-suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, instituţia poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea autorităţilor competente. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care definesc o serie de metode pentru reflectarea în cerinţele de fonduri proprii a riscurilor, altele decât riscul delta, menţionate la alineatul (2), într-o manieră proporţională cu amploarea r şi complexitatea activităţilor instituţiilor în ceea ce priveşte opţiunile şi warranturile.

Art. 330: Swapuri

Swapurile se tratează pentru scopurile riscului de rată a dobânzii pe aceeaşi bază ca şi instrumentele din bilanţ. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o instituţie primeşte o rată a dobânzii variabilă şi plăteşte o rată a dobânzii fixă, se tratează ca fiind echivalent cu o poziţie lungă pe un instrument pe rată a dobânzii variabilă cu scadenţă egală cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurtă pe un instrument pe rată a dobânzii fixă cu aceeaşi scadenţă ca şi swapul însuşi.

Art. 331: Riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate

(1)Instituţiile care marchează la piaţă şi administrează riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate reglementate de articolele 328-330 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot, cu aprobarea autorităţilor competente, să utilizeze modelele de sensibilitate pentru a calcula poziţiile menţionate la aceste articole şi le pot utiliza pentru orice obligaţiune care este amortizată pe perioada reziduală, nu şi pentru cele al căror principal este rambursat la final într-o singură rată. Aprobarea se acordă dacă aceste modele generează poziţii care au aceeaşi sensibilitate la modificările ratei dobânzii ca şi fluxurile de numerar-suport. Această sensibilitate se evaluează în raport cu variaţiile independente ale unor rate eşantionate de-a lungul curbei de randament, care să comporte cel puţin un punct de sensibilitate în fiecare dintre benzile de scadenţă prevăzute în tabelul 2 de la articolul 339. Poziţiile se includ în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul general al instrumentelor de datorie.

(2)Instituţiile care nu utilizează modelele prevăzute la alineatul (1) pot să compenseze integral toate poziţiile pe instrumente financiare derivate reglementate de articolele 328-330 care îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:

Art. 332: Instrumente financiare derivate de credit

(1)La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul general şi riscul specific al părţii care îşi asumă riscul de credit («vânzătorul protecţiei») trebuie utilizat, dacă nu se specifică altfel, cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ. În scopul calculării cerinţei de risc specific, alta decât pentru instrumentele de tipul total return swap, se aplică scadenţa instrumentului financiar derivat de credit prevăzută în contract, şi nu scadenţa obligaţiei. Poziţiile se determină după cum urmează:

b)un instrument de tipul «credit default swap» nu creează o poziţie pe riscul general. Pentru scopurile riscului specific, instituţia înregistrează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă, cu excepţia cazului în care instrumentul financiar derivat beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, caz în care se înregistrează o poziţie lungă pe instrumentul financiar derivat. Dacă în cadrul produsului sunt datorate plăţi sub formă de prime sau dobânzi, aceste fluxuri de numerar se reprezintă ca poziţii noţionale pe titluri de stat;

c)un instrument de tipul single name credit linked note creează o poziţie lungă pe riscul general al instrumentului însuşi, ca şi un instrument pe rata dobânzii. Pentru scopul riscului specific se creează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă. Pentru emitentul titlului se creează o poziţie lungă suplimentară. În cazul în care un instrument de tipul credit linked note beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, este necesar să se înregistreze doar o singură poziţie lungă pe riscul specific al instrumentului respectiv;

d)Pe lângă o poziţie lungă pe riscul specific al emitentului instrumentului, un instrument de tipul multiple name credit linked note, care oferă protecţie proporţională, creează o poziţie pe fiecare entitate de referinţă, suma noţională totală a contractului fiind repartizată între poziţii, proporţional cu ponderea pe care o are fiecare expunere faţă de o entitate de referinţă. Atunci când se pot selecta mai multe obligaţii aferente unei entităţi de referinţă, obligaţia cu cea mai mare pondere de risc determină riscul specific.

e)un instrument financiar derivat de credit de tipul «first-asset- to-default» (primul activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentei litere, cuantumul maxim al plăţii poate fi considerat drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

Un instrument financiar derivat de credit de tipul «n-th-asset-to- default» (al n-lea activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă, cu excepţia a n-1 entităţi de referinţă care au cea mai mică cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentului punct, această sumă poate fi considerată drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

(2)Pentru partea care transferă riscul de credit («cumpărătorul protecţiei»), poziţiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzătorul protecţiei, cu excepţia instrumentelor de tipul credit linked note (care nu generează poziţii scurte pe emitent). La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru «cumpărătorul protecţiei», se utilizează cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract. În pofida primei teze, instituţia poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ.

Art. 333: Titluri vândute în cadrul unui acord repo sau împrumutate