Art. 180. - Art. 180: Cerinţe specifice privind estimarea probabilităţii de nerambursare - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 180: Cerinţe specifice privind estimarea probabilităţii de nerambursare
(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimarea PD în cazul expunerilor faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, al expunerilor faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, al expunerilor faţă de instituţii şi al expunerilor faţă de societăţi:
a)instituţiile estimează probabilităţile de nerambursare pe clase de rating ale debitorilor, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale. Estimările probabilităţii de nerambursare în cazul debitorilor foarte îndatoraţi sau al debitorilor ale căror active sunt predominant active tranzacţionate trebuie să reflecte performanţa activelor-suport în perioade de volatilitate accentuată;
b)pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, instituţiile pot estima pierderile aşteptate pe clase de rating ale debitorilor, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale efective;
c)dacă o instituţie obţine, pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, estimările medii pe termen lung ale probabilităţilor de nerambursare şi ale pierderilor în caz de nerambursare din estimarea pierderii aşteptate, precum şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie conform cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la articolul 181 alineatul (1) litera (a);
d)instituţiile utilizează tehnicile de estimare a probabilităţii de nerambursare numai în urma unei analize justificative. Instituţiile trebuie să recunoască importanţa considerentelor derivate din raţionamentul profesional, combinând rezultatele tehnicilor şi efectuând ajustări pentru a ţine seama de limitele tehnicilor şi ale informaţiilor.
e)în măsura în care o instituţie utilizează, pentru estimarea PD, date din experienţa proprie în materie de nerambursare, estimările ţin seama de normele de subscriere curente şi de orice diferenţe existente între sistemul de rating care a generat datele şi sistemul actual de rating; în cazul în care normele de subscriere sau sistemele de rating s-au modificat, după includerea unei ajustări adecvate, instituţia adaugă o marjă mai mare de prudenţă în estimarea sa privind PD legată de gama preconizată de erori de estimare care nu este deja acoperită de ajustarea adecvată;
f)în măsura în care o instituţie asociază sau pune în corespondenţă clasele interne de rating cu cele ale scalei utilizate de o ECAI sau de organizaţii similare şi apoi atribuie claselor sale de rating rata de nerambursare observată la clasele organizaţiilor externe, punerea în corespondenţă trebuie să se bazeze pe comparaţia dintre criteriile interne de rating şi criteriile utilizate de organizaţiile externe şi dintre ratingurile interne şi cele externe acordate debitorilor comuni. Instituţia trebuie să evite orice distorsiuni sau incoerenţe în procesul de punere în corespondenţă sau în datele-suport. Criteriile organizaţiei externe care stau la baza datelor utilizate pentru cuantificare trebuie să ţină seama exclusiv de riscul de nerambursare şi să nu reflecte caracteristicile tranzacţiei. Analiza efectuată de instituţie trebuie să includă o comparaţie a definiţiilor utilizate pentru starea de nerambursare, cu respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 178. Instituţia trebuie să formalizeze baza utilizată pentru punerea în corespondenţă.
g)în măsura în care o instituţie utilizează modele statistice de previzionare a stărilor de nerambursare, aceasta poate estima probabilităţile de nerambursare ca medie simplă a estimărilor probabilităţii de nerambursare pentru debitorii individuali dintr-o clasă dată. Utilizarea în acest scop de către instituţie a modelelor de previzionare a probabilităţii de nerambursare trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 174;
h)indiferent dacă o instituţie utilizează surse de date externe, interne sau centralizate ori o combinaţie a acestora în cazul estimărilor sale privind probabilitatea de nerambursare, perioada istorică de observare pentru datele-suport este de cel puţin cinci ani pentru cel puţin o sursă;
i)indiferent de metoda utilizată pentru estimarea PD, instituţiile estimează o PD pentru fiecare clasă de rating pe baza mediei istorice observate a ratei de nerambursare pe un an, care este o medie aritmetică bazată pe numărul de debitori (ponderată în funcţie de număr); nu sunt permise alte abordări, inclusiv mediile ponderate în funcţie de expuneri.
În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, instituţiile care nu au primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD sau de a utiliza CCF pe baza IRB pot utiliza, atunci când aplică abordarea IRB, date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.
(2)În cazul expunerilor de tip retail, se aplică următoarele cerinţe:
a)instituţiile estimează PD pe clase de rating sau grupe de risc ale debitorilor sau ale tranzacţiilor pornind de la mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare pe un an, iar ratele de nerambursare se calculează la nivel de tranzacţie numai în cazul în care definiţia stării de nerambursare se aplică la nivelul facilităţilor de credit individuale în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf;
b)estimările probabilităţii de nerambursare pot fi obţinute şi pornind de la estimarea pierderilor totale şi de la estimările adecvate ale pierderilor în caz de nerambursare;
c)instituţiile trebuie să considere datele interne utilizate pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc ca fiind principala sursă de informaţii pentru estimarea caracteristicilor pierderilor. Instituţiile pot utiliza date externe (inclusiv date centralizate) sau modele statistice pentru cuantificare, cu condiţia să existe ambele legături puternice de mai jos:
(i)între procesul utilizat de instituţie pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi procesul utilizat de sursa externă de date; şi
(ii)între profilul de risc intern al instituţiei şi compoziţia datelor externe;
d)dacă o instituţie obţine estimările medii pe termen lung ale probabilităţii de nerambursare şi ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile de tip retail dintr-o estimare a pierderilor totale şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie consecvent cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la articolul 181 alineatul (1) litera (a);
e)indiferent dacă o instituţie utilizează surse de date externe, interne sau centralizate ori o combinaţie a acestora în cazul estimărilor sale ale PD, perioada istorică de observare pentru datele-suport este de cel puţin cinci ani pentru cel puţin o sursă;
f)instituţiile trebuie să identifice şi să analizeze modificările aşteptate ale parametrilor de risc de-a lungul duratei de viaţă a expunerilor din credite (efectele maturizării expunerii - seasoning effects).
În cazul creanţelor de tip retail achiziţionate, instituţiile pot utiliza date de referinţă externe şi interne. Instituţiile trebuie să utilizeze toate sursele relevante de date ca baze de comparaţie.
În sensul literei (a) de la primul paragraf, PD se bazează pe media istorică observată a ratei de nerambursare pe un an.
În sensul literei (e) de la primul paragraf, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, atunci când aplică abordarea IRB, instituţiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologiile în conformitate cu care autorităţile competente evaluează metodologia utilizată de o instituţie pentru estimarea PD în temeiul articolului 143.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.