Secţiunea 9 - Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile faţă de o CPC - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 9:Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile faţă de o CPC
Art. 300: Definiţii
În sensul prezentei secţiuni şi al părţii a şaptea, se aplică următoarele definiţii:
(1)«indisponibil în caz de faliment», cu privire la activele clienţilor, înseamnă existenţa unor dispoziţii eficace conform cărora activele respective fie nu vor fi disponibile creditorilor unei CPC sau unui membru compensator, în cazul insolvenţei CPC în cauză sau, respectiv, a membrului compensator în cauză, fie nu vor fi disponibile membrului compensator pentru a acoperi pierderile înregistrate ca urmare a nerambursării de către un client sau mai mulţi clienţi, alţii decât cei care au pus la dispoziţie activele respective;
(2)«tranzacţie legată de o CPC» înseamnă un contract sau o tranzacţie, enumerate la articolul 301 alineatul (1), între un client şi un membru compensator care sunt direct legate de un contract sau de o tranzacţie enumerate la alineatul respectiv între membrul compensator respectiv şi o CPC;
(3)«membru compensator» înseamnă membru compensator astfel cum este definit la articolul 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
(4)«client» înseamnă client astfel cum este definit la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau o întreprindere care a stabilit acorduri de compensare indirectă cu un membru compensator, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din regulamentul menţionat.
(5)«tranzacţie în numerar» înseamnă tranzacţie cu numerar, titluri de datorie sau titluri de capital, o tranzacţie de schimb valutar la vedere sau o tranzacţie cu mărfuri la vedere; cu toate acestea, tranzacţiile de răscumpărare, tranzacţiile de dare cu împrumut de titluri de valoare sau de mărfuri şi tranzacţiile de luare cu împrumut de titluri de valoare sau de mărfuri nu sunt tranzacţii în numerar;
(6)«mecanism indirect de compensare» înseamnă un mecanism care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
(7)«client de nivel superior» înseamnă o entitate care furnizează servicii de compensare unui client de nivel inferior;
(8)«client de nivel inferior» înseamnă o entitate care accesează serviciile unei CPC prin intermediul unui client de nivel superior;
(9)«structură a clientelei pe mai multe niveluri» înseamnă un mecanism indirect de compensare în temeiul căruia unei instituţii îi sunt furnizate servicii de compensare de către o entitate care nu este un membru compensator, ci este la rândul său client al unui membru compensator sau al unui client de nivel superior;
(10)«contribuţie nefinanţată la un fond de garantare» înseamnă o contribuţie pe care o instituţie care acţionează ca membru compensator s-a angajat contractual să o furnizeze unei CPC după ce aceasta din urmă şi-a epuizat fondul de garantare pentru a acoperi pierderile suportate ca urmare a intrării în stare de nerambursare a unuia sau a mai multora dintre membrii săi compensatori;
(11)«tranzacţie de dare sau luare cu împrumut de depozite garantată integral» înseamnă o tranzacţie de piaţă monetară acoperită integral cu garanţii reale în cadrul căreia două contrapărţi fac schimb de depozite şi o CPC se interpune între acestea pentru a asigura executarea obligaţiilor de plată ale contrapărţilor respective.
Art. 301: Domeniul de aplicare material
(1)Prezenta secţiune se aplică următoarelor contracte şi tranzacţii, atât timp cât sunt în curs de desfăşurare cu o CPC:
a)contractelor derivate enumerate în anexa II şi instrumentelor financiare derivate de credit;
b)operaţiunilor de finanţare prin titluri de valoare şi tranzacţiilor de dare sau luare cu împrumut de depozite garantate integral; şi
c)tranzacţiilor cu termen lung de decontare.
Prezenta secţiune nu se aplică expunerilor care rezultă din decontarea tranzacţiilor în numerar. Instituţiile aplică tratamentul prevăzut la titlul V expunerilor din tranzacţii ce rezultă din respectivele tranzacţii şi o pondere de risc de 0 % contribuţiilor la fondul de garantare care acoperă doar acele tranzacţii. Instituţiile aplică tratamentul prevăzut la articolul 307 contribuţiilor la fondul de garantare care acoperă oricare dintre tipurile de contracte menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, în plus faţă de tranzacţiile în numerar.
(2)În sensul prezentei secţiuni, se aplică următoarele cerinţe:
a)marja iniţială nu include contribuţiile către o CPC pentru acorduri mutualizate de partajare a pierderilor;
b)marja iniţială include garanţiile reale depuse de o instituţie care acţionează în calitate de membru compensator sau de client peste suma minimă impusă de CPC sau de instituţia care acţionează ca membru compensator, cu condiţia ca respectiva CPC sau instituţia care acţionează ca membru compensator să poată, în cazurile corespunzătoare, să împiedice instituţia care acţionează ca membru compensator sau clientul să retragă aceste garanţii reale excedentare;
c)în cazul în care o CPC utilizează marja iniţială pentru a mutualiza pierderile în rândul membrilor săi compensatori, instituţiile care acţionează ca membri compensatori tratează marja iniţială respectivă ca fiind o contribuţie la fondul de garantare.
Art. 302: Monitorizarea expunerilor la CPC
(1)Instituţiile îşi monitorizează toate expunerile la CPC şi stabilesc proceduri privind raportarea cu regularitate a informaţiilor privind aceste expuneri către conducerea superioară şi comitetul sau comitetele adecvate ale organului de conducere.
(2)Instituţiile evaluează, prin intermediul unor analize de scenarii şi al unor simulări de criză adecvate, dacă nivelul fondurilor proprii deţinute pentru expunerile la o CPC, inclusiv la expunerile din credite viitoare potenţiale sau contingente, expunerile la contribuţiile la fondul de garantare şi, în cazul în care instituţia acţionează în calitate de membru compensator, expunerile rezultate din acorduri contractuale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 304, este corelat în mod corespunzător cu riscurile inerente ale expunerilor respective.
Art. 303: Tratamentul expunerilor la CPC-uri ale membrilor compensatori
(1)O instituţie care acţionează ca membru compensator, în scopuri proprii sau în calitate de intermediar financiar între un client şi o CPC calculează cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sale faţă de o CPC după cum urmează:
a)aplică tratamentul prevăzut la articolul 306 expunerilor sale din tranzacţii cu respectiva CPC;
b)aplică tratamentul prevăzut la articolul 307 contribuţiilor sale la fondul de garantare efectuate către CPC.
(2)În sensul alineatului (1), suma cerinţelor de fonduri proprii ale unei instituţii pentru expunerile sale faţă de o CPCC generate de expunerile din tranzacţii şi de contribuţiile la fondul de garantare face obiectul unui plafon egal cu suma cerinţelor de fonduri proprii care s-ar aplica expunerilor respective dacă CPC ar fi o CPC necalificată.
Art. 304: Tratamentul expunerilor membrilor compensatori la clienţi
(1)O instituţie care acţionează ca membru compensator şi care, în această calitate, acţionează ca intermediar financiar între un client şi o CPC calculează cerinţele de fonduri proprii pentru tranzacţiile sale cu clientul respectiv legate de CPC în conformitate cu secţiunile 1-8 din prezentul capitol, cu capitolul 4 secţiunea 4 din prezentul titlu şi cu titlul VI, după caz.
(2)Dacă o instituţie care acţionează ca membru compensator încheie un acord contractual cu un client al unui alt membru compensator care facilitează clientului respectiv, în conformitate cu articolul 48 alineatele (5) şi (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, transferul poziţiilor şi al garanţiilor reale menţionate la articolul 305 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament şi dacă respectivul acord contractual antrenează o obligaţie contingentă pentru respectiva instituţie, instituţia poate atribui o valoare a expunerii egală cu zero obligaţiei contingente respective.
(3)În cazul în care o instituţie care acţionează ca membru compensator utilizează metodele prevăzute în secţiunea 3 sau 6 din prezentul capitol pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile sale, se aplică următoarele dispoziţii:
a)prin derogare de la articolul 285 alineatul (2), instituţia poate utiliza o perioadă de risc de marjă de cel puţin cinci zile lucrătoare pentru expunerile sale la un client;
b)instituţia aplică o perioadă de risc de marjă de cel puţin 10 zile lucrătoare pentru expunerile sale la o CPC;
c)prin derogare de la articolul 285 alineatul (3), în cazul în care un set de compensare inclus în calcul îndeplineşte condiţia prevăzută la litera (a) de la alineatul respectiv, instituţia poate să nu ţină seama de limita stabilită la litera respectivă, cu condiţia ca setul de compensare să nu îndeplinească cerinţa prevăzută la litera (b) de la alineatul respectiv şi să nu conţină tranzacţii contestate sau opţiuni exotice;
d)în cazul în care o CPC reţine o marjă de variaţie faţă de o tranzacţie şi garanţiile reale ale instituţiei nu sunt protejate în cazul insolvenţei respectivei CPC, instituţia aplică o perioadă de risc de marjă egală cu valoarea cea mai mică dintre un an şi scadenţa reziduală a tranzacţiei, cu un prag de 10 zile lucrătoare.
(4)Prin derogare de la articolul 281 alineatul (2) litera (i), în cazul în care o instituţie care acţionează ca membru compensator utilizează metoda prevăzută în secţiunea 4 pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii aferentă expunerilor sale la un client, instituţia poate utiliza un factor de scadenţă de 0,21 pentru efectuarea calculului.
(5)Prin derogare de la articolul 282 alineatul (4) litera (d), în cazul în care o instituţie care acţionează ca membru compensator utilizează metoda prevăzută în secţiunea 5 pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii aferentă expunerilor sale la un client, instituţia respectivă poate utiliza un factor de scadenţă de 0,21 la calculul respectiv.
(6)O instituţie care acţionează ca membru compensator poate utiliza valoarea redusă a expunerii în caz de nerambursare rezultată din calculele menţionate la alineatele (3), (4) şi (5) pentru a-şi calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu titlul VI.
(7)O instituţie care acţionează ca membru compensator care colectează garanţii reale de la un client pentru o tranzacţie legată de o CPC şi transferă garanţiile reale către CPC poate recunoaşte garanţiile respective pentru a-şi reduce expunerea la client pentru tranzacţia respectivă legată de CPC.
În cazul unei structuri a clientelei pe mai multe niveluri, tratamentul prevăzut la primul paragraf poate fi aplicat la fiecare nivel al structurii respective.
Art. 305: Tratamentul expunerilor clienţilor
(1)O instituţie care este client calculează cerinţele de fonduri proprii pentru tranzacţiile sale legate de o CPC cu membrul său compensator în conformitate cu secţiunile 1-8 din prezentul capitol, cu capitolul 4 secţiunea 4 din prezentul titlu şi cu titlul VI, după caz.
(2)Fără a aduce atingere abordării prevăzute la alineatul (1), în cazul în care o instituţie este client, aceasta poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sale din tranzacţii în cazul tranzacţiilor cu membrul compensator legate de CPC în conformitate cu articolul 306, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)poziţiile şi activele instituţiei legate de tranzacţiile în cauză sunt distinse şi separate, atât la nivelul membrului compensator, cât şi al CPC, de poziţiile şi activele membrului compensator şi ale celorlalţi clienţi ai membrului compensator şi, ca urmare a acestei distincţii şi separări, poziţiile şi activele respective ale instituţiei sunt indisponibile în cazul în care membrul compensator ori unul sau mai mulţi dintre clienţii săi intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă;
b)legislaţia, reglementările şi normele, precum şi acordurile contractuale aplicabile instituţiei sau CPC ori obligatorii pentru acestea facilitează transferul poziţiilor clientului legate de contractele şi de tranzacţiile în cauză şi al garanţiilor reale aferente către un alt membru compensator în perioada de risc de marjă aplicabilă, în cazul în care membrul compensator iniţial intră în stare de nerambursare sau în insolvenţă. În această situaţie, poziţiile clientului şi garanţiile reale se transferă la valoarea de piaţă, cu excepţia cazului în care clientul solicită închiderea poziţiei la valoarea de piaţă;
c)clientul a efectuat şi a menţinut la zi o analiză juridică suficient de aprofundată, care demonstrează că modalităţile prin care se asigură îndeplinirea condiţiei prevăzute la litera (b) sunt legale, valabile, obligatorii şi executorii din punct de vedere juridic în temeiul legislaţiei relevante ale jurisdicţiei sau jurisdicţiilor relevante;
d)CPC este o CPCC.
Atunci când o instituţie evaluează dacă respectă condiţia prevăzută la primul paragraf litera (b), aceasta poate lua în considerare orice precedent clar în materie de transferuri ale poziţiilor clienţilor şi ale garanţiilor reale corespunzătoare la nivelul unei CPC, precum şi orice intenţie din partea sectorului de a continua această practică.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, în cazul în care o instituţie care este client nu îndeplineşte condiţia prevăzută la litera (a) de la alineatul menţionat deoarece nu este protejată de pierderi în situaţia în care membrul compensator şi un alt client al membrului compensator intră împreună în stare de nerambursare, sub rezerva îndeplinirii tuturor celelalte condiţii prevăzute la literele (a)-(d) de la alineatul menţionat sunt îndeplinite, instituţia poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile sale din tranzacţii în cazul tranzacţiilor cu membrul său compensator legate de o CPC în conformitate cu articolul 306, sub rezerva înlocuirii ponderii de risc de 2 % prevăzute la articolul 306 alineatul (1) litera (a) cu o pondere de risc de 4 %.
(4)În cazul unei structuri a clientelei pe mai multe niveluri, o instituţie care este client de nivel inferior şi care accesează serviciile unei CPC prin intermediul unui client de nivel superior poate aplica tratamentul menţionat la alineatul (2) sau (3) numai în cazul în care condiţiile prevăzute la alineatele respective sunt îndeplinite la fiecare nivel al structurii în cauză.
Art. 306: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile din tranzacţii
(1)O instituţie aplică următorul tratament expunerilor sale din tranzacţii cu CPC:
a)aplică o pondere de risc de 2 % valorilor tuturor expunerilor sale din tranzacţii cu CPCC;
b)aplică ponderea de risc utilizată în cadrul abordării standardizate pentru riscul de credit prevăzută la articolul 107 alineatul (2) litera (b) tuturor expunerilor sale din tranzacţii cu CPC necalificate.
c)în cazul în care o instituţie acţionează ca intermediar financiar între un client şi o CPC, iar condiţiile tranzacţiei legate de CPC prevăd că instituţia nu este obligată să ramburseze clientului eventualele pierderi suferite ca urmare a modificărilor valorii tranzacţiei respective în cazul în care respectiva CPC intră în stare de nerambursare, instituţia respectivă poate stabili ca valoarea expunerii pentru expunerea din tranzacţia cu CPC care corespunde tranzacţiei legate de CPC respective să fie egală cu zero;
d)în cazul în care o instituţie acţionează ca intermediar financiar între un client şi o CPC, iar condiţiile tranzacţiei legate de CPC prevăd că instituţia este obligată să ramburseze clientului eventualele pierderi suferite ca urmare a modificărilor valorii tranzacţiei respective în cazul în care respectiva CPC intră în stare de nerambursare, instituţia respectivă aplică tratamentul de la litera (a) sau (b), după caz, expunerii din tranzacţia cu CPC care corespunde tranzacţiei legate de CPC respective.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), dacă activele date în garanţie unei CPC sau unui membru compensator sunt indisponibile în cazul în care respectiva CPC, membrul compensator ori unul sau mai mulţi dintre ceilalţi clienţi ai membrului compensator devin insolvenţi, o instituţie poate atribui expunerilor la riscul de credit al contrapărţii aferente activelor respective o valoare a expunerii egală cu zero.
(3)O instituţie calculează valorile expunerilor pentru expunerile sale din tranzacţii cu o CPC în conformitate cu secţiunile 1-8 din prezentul capitol şi cu secţiunea 4 din capitolul 4, după caz.
(4)O instituţie calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile sale din tranzacţii cu CPC în sensul articolului 92 alineatul (3) înmulţind suma valorilor expunerilor sale din tranzacţii cu CPC, calculate în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, cu ponderea de risc determinată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 307: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile la fondul de garantare al unei CPC
O instituţie care acţionează ca membru compensator aplică următorul tratament expunerilor sale rezultate din contribuţiile sale la fondul de garantare al unei CPC:
(a)calculează cerinţa de fonduri proprii pentru contribuţiile sale prefinanţate la fondul de garantare al unei CPCC în conformitate cu abordarea prevăzută la articolul 308;
(b)calculează cerinţa de fonduri proprii pentru contribuţiile sale prefinanţate şi nefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate în conformitate cu abordarea prevăzută la articolul 309;
(c)calculează cerinţa de fonduri proprii pentru contribuţiile sale nefinanţate la fondul de garantare al unei CPCC în conformitate cu abordarea prevăzută la articolul 310.
Art. 308: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile prefinanţate la fondul de garantare al unei CPCC
(1)Valoarea expunerii aferente contribuţiei prefinanţate (DFi) a unei instituţii la fondul de garantare al unei CPCC reprezintă suma plătită sau valoarea de piaţă a activelor furnizate de instituţia respectivă din care se scade orice sumă din contribuţia respectivă pe care CPCC a utilizat-o deja pentru a-şi absorbi pierderile cauzate de intrarea în stare de nerambursare a unuia sau a mai multora dintre membrii săi compensatori.
(2)O instituţie calculează cerinţa de fonduri proprii pentru a acoperi expunerea provenind din contribuţia sa prefinanţată după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Ki = cerinţa de fonduri proprii;
i = indicele care desemnează membrul compensator;
KCCP = capitalul ipotetic al CPCC comunicat instituţiei de CPCC în conformitate cu articolul 50c din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
DFi = contribuţia prefinanţată;
DFCCP = resursele financiare prefinanţate ale CPC comunicate instituţiei de CPC în conformitate cu articolul 50c din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; şi
DFcm = suma contribuţiilor prefinanţate ale tuturor membrilor compensatori ai CPCC comunicată instituţiei de CPCC în conformitate cu articolul 50c din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
(3)O instituţie calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile rezultate din contribuţia prefinanţată a instituţiei respective la fondul de garantare al unei CPCC în sensul articolului 92 alineatul (3) prin înmulţirea cu 12,5 a cerinţei de fonduri proprii calculate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.
(4)[textul din Art. 308, alin. (4) din partea III, titlul II, capitolul 6, sectiunea 9 a fost abrogat la 28-iun-2021 de Art. 1, punctul 86., alin. (A) din Regulamentul 876/20-mai-2019]
(5)[textul din Art. 308, alin. (5) din partea III, titlul II, capitolul 6, sectiunea 9 a fost abrogat la 28-iun-2021 de Art. 1, punctul 86., alin. (A) din Regulamentul 876/20-mai-2019]
Art. 309: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile prefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate şi pentru contribuţiile nefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate
(1)O instituţie aplică următoarea formulă pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile rezultate din contribuţiile sale prefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate şi din contribuţiile nefinanţate la respectiva CPC:
K = DF + UC
unde:
K = cerinţa de fonduri proprii;
DF = contribuţiile prefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate; şi UC = contribuţiile nefinanţate la fondul de garantare al unei CPC necalificate.
(2)O instituţie calculează valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile rezultate din contribuţia instituţiei respective la fondul de garantare al unei CPC necalificate în sensul articolului 92 alineatul (3) prin înmulţirea cu 12,5 a cerinţei de fonduri proprii calculate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol.
Art. 310: Cerinţele de fonduri proprii pentru contribuţiile nefinanţate la fondul de garantare al unei CPCC
O instituţie aplică o pondere de risc de 0 % contribuţiilor sale nefinanţate la fondul de garantare al unei CPCC.
Art. 311: Cerinţele de fonduri proprii pentru expunerile faţă de CPC-urile care încetează să îndeplinească anumite condiţii
(1)Instituţiile aplică tratamentul prevăzut la prezentul articol în cazul în care au luat cunoştinţă, în urma unui anunţ public sau a unei notificări din partea autorităţii competente a unei CPC utilizate de instituţiile respective sau din partea respectivei CPC, de faptul că respectiva CPC nu va mai îndeplini condiţiile privind autorizarea sau recunoaşterea, după caz.
(2)În cazul în care condiţia prevăzută la alineatul (1) este îndeplinită, instituţiile, în termen de trei luni din momentul în care iau cunoştinţă despre situaţia menţionată la alineatul respectiv, sau mai devreme dacă autorităţile competente ale instituţiilor respective impun acest lucru, procedează după cum urmează în ceea ce priveşte expunerile lor la respectiva CPC:
a)aplică tratamentul prevăzut la articolul 306 alineatul (1) litera (b) expunerilor lor din tranzacţii la respectiva CPC;
b)aplică tratamentul prevăzut la articolul 309 contribuţiilor lor prefinanţate la fondul de garantare al respectivei CPC şi contribuţiilor lor nefinanţate la respectiva CPC;
c)tratează expunerile lor faţă de respectiva CPC, altele decât expunerile enumerate la literele (a) şi (b) de la prezentul alineat, ca fiind expuneri la o societate, în conformitate cu abordarea standardizată pentru riscul de credit prevăzută în capitolul 2.