Art. 256. - Art. 256: Determinarea punctului de ataşare (A) şi a punctului de detaşare (D) - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 256: Determinarea punctului de ataşare (A) şi a punctului de detaşare (D)
(1)În sensul subsecţiunii 3, instituţiile stabilesc punctul de ataşare (A) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar începe să fie alocate poziţiei din securitizare relevante.
Punctul de ataşare (A) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero şi unu şi este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero şi raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranşelor care sunt de rang superior sau egal cu tranşa ce conţine poziţia din securitizare relevantă, inclusiv expunerea în sine, şi, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare.
(2)În sensul subsecţiunii 3, instituţiile stabilesc punctul de detaşare (D) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar antrena pierderea totală a principalului pentru tranşa care conţine poziţia din securitizare relevantă.
Punctul de detaşare (D) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero şi unu şi este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero şi raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranşelor care sunt de rang superior cu tranşa ce conţine poziţiile din securitizare relevante şi, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare.
(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile consideră supragarantarea şi conturile de rezervă finanţate ca fiind tranşe, iar activele care conţin aceste conturi de rezervă ca fiind expuneri-suport.
(4)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile nu ţin seama de conturile de rezervă nefinanţate şi nici de activele care nu furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, cum ar fi cele care oferă doar un sprijin pentru asigurarea necesarului de lichiditate, swapurile valutare sau swapurile pe rata dobânzii, precum şi conturile de garanţii sub formă de numerar legate de aceste poziţii din securitizare. În ceea ce priveşte conturile de rezervă finanţate şi activele care furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, instituţia tratează ca poziţii din securitizare numai acele părţi din aceste conturi sau active care au capacitatea de absorbţie a pierderilor.
(5)În cazul în care două sau mai multe poziţii din aceeaşi tranzacţie au scadenţe diferite, dar li se aplică aceeaşi metodă de repartizare proporţională a pierderilor, calculul punctelor de ataşare (A) şi al punctelor de detaşare (D) se bazează pe soldul agregat aferent poziţiilor respective, iar punctele de ataşare (A) şi punctele de detaşare (D) obţinute sunt identice.
(6)În scopul calculării punctelor de ataşare (A) şi a punctelor de detaşare (D) ale unei securitizări sintetice, instituţia iniţiatoare a securitizării tratează ca tranşă valoarea expunerii poziţiei din securitizare corespunzătoare marjei sintetice în exces menţionate la articolul 248 alineatul (1) litera (e) şi ajustează punctele de ataşare (A) şi punctele de detaşare (D) ale celorlalte tranşe pe care le reţine, adăugând valoarea expunerii respective la soldul portofoliului de expuneri-suport din securitizare. Numai instituţia iniţiatoare efectuează această ajustare.