Art. 185. - Art. 185: Validarea estimărilor interne - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 185: Validarea estimărilor interne
Instituţiile validează estimările lor interne, respectând următoarele cerinţe:
a)instituţiile trebuie să dispună de sisteme robuste pentru a valida acurateţea şi coerenţa sistemelor şi proceselor de rating, precum şi estimarea tuturor parametrilor de risc relevanţi. Procesul de validare internă trebuie să permită instituţiei să evalueze performanţa sistemelor interne de rating şi de estimare a riscului în mod coerent şi semnificativ;
b)instituţiile trebuie să compare cu regularitate ratele de nerambursare efective cu estimările probabilităţilor de nerambursare pentru fiecare clasă de rating şi, în cazul în care ratele de nerambursare efective se situează în afara intervalului previzionat pentru clasa respectivă de rating, instituţiile trebuie să analizeze în mod expres motivele acestei abateri. Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie trebuie să efectueze, de asemenea, o analiză similară pentru aceste estimări. Pentru comparaţiile respective trebuie utilizate date istorice care acoperă o perioadă de timp cât mai lungă posibil. Instituţiile trebuie să consemneze metodele şi datele utilizate pentru aceste comparaţii. Analiza şi consemnarea trebuie actualizate cel puţin anual;
c)instituţiile trebuie să utilizeze, de asemenea, alte instrumente de validare cantitativă, precum şi comparaţii cu surse de date externe relevante. Analiza trebuie să se bazeze pe date adaptate portofoliului, care sunt actualizate cu regularitate şi acoperă o perioadă de observare relevantă. Evaluările interne efectuate de instituţii cu privire la performanţa propriilor sisteme de rating trebuie să se bazeze pe o perioadă de timp cât mai lungă posibil;
d)metodele şi datele utilizate pentru validarea cantitativă trebuie să fie coerente în timp. Modificările (privind atât sursele de date, cât şi perioadele acoperite) ale metodelor şi datelor utilizate pentru estimare şi validare trebuie formalizate;
e)instituţiile trebuie să dispună de standarde interne riguroase pentru cazurile în care abaterile faţă de estimări ale valorilor efective ale probabilităţilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare, ale factorilor de conversie şi ale pierderilor totale, atunci când se utilizează pierderea aşteptată, devin suficient de semnificative pentru a pune sub semnul întrebării validitatea estimărilor. Aceste standarde trebuie să ţină seama de ciclurile economice şi factori care determină o variaţie sistematică similară ratei de nerambursare. În cazul în care valorile efective continuă să fie mai mari decât valorile aşteptate, instituţiile trebuie să revizuiască în sens ascendent estimările, pentru a reflecta rata de nerambursare şi pierderile observate.