Art. 181. - Art. 181: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 181: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare
(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare:
a)instituţiile estimează pierderile în caz de nerambursare per clasă de rating sau grupă de tranzacţii, pe baza pierderilor în caz de nerambursare medii efective per clasă de rating sau grupă de tranzacţii, ţinând seama de toate stările de nerambursare observate, existente în sursele de date (media ponderată în funcţie de numărul stărilor de nerambursare);
b)instituţiile utilizează estimările pierderii în caz de nerambursare care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale pierderii în caz de nerambursare la un nivel constant per clasă de rating sau grupă de risc în timp, instituţiile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc per clasă de rating sau grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului.
c)o instituţie ia în considerare gradul oricărei dependenţe dintre, pe de o parte, riscul aferent debitorului şi, pe de altă parte, riscul aferent protecţiei finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, sau riscul aferent furnizorului protecţiei respective;

d)neconcordanţele de monede dintre obligaţia-suport şi protecţia finanţată a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, sunt tratate cu prudenţă la estimarea de către instituţie a LGD;

e)în măsura în care estimările LGD ţin seama de existenţa unei protecţii finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, estimările respective nu se bazează numai pe valoarea de piaţă estimată a protecţiei finanţate a creditului;

f)în măsura în care estimările LGD ţin seama de existenţa unei protecţii finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, instituţiile stabilesc cerinţe interne cu privire la administrarea, securitatea juridică şi gestionarea riscurilor în legătură cu respectiva protecţie finanţată a creditului, iar cerinţele respective sunt, în general, în concordanţă cu cele prevăzute în capitolul 4 secţiunea 3 subsecţiunea 1;

g)în măsura în care o instituţie recunoaşte protecţia finanţată a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, atunci când determină cuantumul expunerii la riscul de credit al contrapărţii în conformitate cu capitolul 6 secţiunea 5 sau 6, instituţia nu ia în considerare în estimările LGD niciun cuantum pe care se aşteaptă să îl recupereze din respectiva protecţie finanţată a creditului;

h)în cazul specific al expunerilor aflate deja în stare de nerambursare, instituţia trebuie să utilizeze suma celor mai bune estimări proprii ale pierderii aşteptate pentru fiecare expunere, având în vedere condiţiile economice curente şi situaţia expunerii, precum şi estimările proprii privind creşterea ratei de pierderi cauzate de posibile pierderi suplimentare neaşteptate în cursul perioadei de recuperare, şi anume între data la care s-a înregistrat neplata şi lichidarea finală a expunerii;
i)în măsura în care penalităţile pentru întârzierile la plată, impuse debitorului înainte de intrarea în stare de nerambursare, au fost înregistrate în contul de profit şi pierdere al instituţiei, acestea se adaugă la valoarea expunerii şi a pierderii instituţiei;

j)pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările LGD se bazează pe date care acoperă cel puţin cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date; dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.
În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, instituţiile iau în considerare în mod corespunzător recuperările realizate în cursul proceselor de recuperare relevante din orice tip de protecţie finanţată a creditului, precum şi din protecţia nefinanţată a creditului care nu se încadrează în definiţia de la articolul 142 alineatul (1) punctul 10.
În sensul literei (c) de la primul paragraf, cazurile în care există un grad semnificativ de dependenţă sunt tratate în mod prudent.
În sensul literei (e) de la primul paragraf, estimările LGD ţin seama de efectul eventualei incapacităţi a instituţiilor de a obţine rapid controlul asupra garanţiilor reale şi de a le lichida.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile pot:
a)să obţină estimări ale pierderii în caz de nerambursare pornind de la pierderile efective şi de la estimările adecvate ale probabilităţilor de nerambursare;
b)să ţină seama de tragerile viitoare fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea propriilor estimări ale LGD;

c)să utilizeze date de referinţă externe şi interne pentru a estima pierderile în caz de nerambursare pentru creanţele de tip retail achiziţionate.
În sensul literei (b) de la primul paragraf, în cazul în care instituţiile includ viitoare trageri suplimentare în factorii lor de conversie, acestea ar trebui să se reflecte în LGD atât la numărător, cât şi la numitor. În cazul în care instituţiile nu includ viitoare trageri suplimentare în factorii lor de conversie, acestea ar trebui să se reflecte în LGD numai la numărător.
În cazul expunerilor de tip retail, estimările LGD se bazează pe date care acoperă cel puţin cinci ani. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, atunci când aplică abordarea IRB, instituţiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:
a)natura, severitatea şi durata declinului economic menţionat la alineatul (1);
b)condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă poate permite unei instituţii, în temeiul alineatului (2), să utilizeze date relevante care acoperă o perioadă de doi ani, atunci când aplică abordarea IRB.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a clarifica tratamentul oricărui tip de protecţie finanţată a creditului şi protecţie nefinanţată a creditului în sensul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol şi în scopul aplicării parametrilor LGD.
(5)În scopul calculării pierderii, ABE emite, până la 31 decembrie 2025, ghiduri actualizate, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la următoarele:
a)în ceea ce priveşte cazurile în care se revine la stadiul de a nu se afla în stare de nerambursare, specificarea modului în care trebuie tratat fluxul de numerar artificial şi a măsurii în care este mai adecvat ca instituţiile să actualizeze fluxul de numerar artificial din perioada efectivă a stării de nerambursare;
b)evaluarea măsurii în care calibrarea şi aplicarea ratei de actualizare sunt adecvate pentru calcularea pierderii economice aferente tuturor expunerilor.