Art. 273. - Art. 273: Metode de calcul al valorii expunerii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 273: Metode de calcul al valorii expunerii
(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii pentru contractele enumerate în anexa II şi pentru instrumentele financiare derivate de credit, cu excepţia instrumentelor financiare derivate de credit menţionate la alineatele (3) şi (5) din prezentul articol, pe baza uneia dintre metodele prevăzute în secţiunile 3-6, în conformitate cu prezentul articol.
O instituţie care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (1) nu utilizează metoda prevăzută în secţiunea 4. O instituţie care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (2) nu utilizează metoda prevăzută în secţiunea 5.
Instituţiile pot utiliza combinat metodele prevăzute în secţiunile 3-6, în mod permanent, în cadrul unui grup. O instituţie individuală nu utilizează combinat metodele prevăzute în secţiunile 3-6 în mod permanent.
(2)Dacă obţine aprobarea autorităţilor competente în conformitate cu articolul 283 alineatele (1) şi (2), o instituţie poate determina valoarea expunerii pentru următoarele elemente, utilizând metoda modelului intern prevăzută în secţiunea 6:
a)contractele enumerate în anexa II;
b)tranzacţiile de răscumpărare;
c)operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut;
d)tranzacţiile de creditare în marjă.
e)tranzacţiile cu termen lung de decontare.
(3)Dacă o instituţie achiziţionează protecţie prin intermediul unui instrument financiar derivat de credit pentru a acoperi o expunere din afara portofoliului de tranzacţionare sau o expunere la riscul de credit al contrapărţii, aceasta poate calcula cerinţa de fonduri proprii pentru expunerea acoperită în conformitate:
a)fie cu articolele 233 - 236;
b)fie cu articolul 183, dacă aprobarea a fost acordată în conformitate cu articolul 143.
Valoarea expunerii la CCR aferent acestor instrumente financiare derivate de credit este zero, cu excepţia cazului în care o instituţie aplică abordarea prevăzută la articolul 299 alineatul (2) litera (h) punctul (ii).
(4)În pofida alineatului (3), o instituţie poate decide să includă, în mod consecvent, în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii toate instrumentele financiare derivate de credit care nu sunt incluse în portofoliul de tranzacţionare şi sunt achiziţionate ca protecţie pentru acoperirea unei expuneri din afara portofoliului de tranzacţionare sau a unei expuneri la CCR, dacă protecţia creditului este recunoscută în temeiul prezentului regulament.
(5)Dacă instrumentele de tip credit default swap vândute de o instituţie sunt tratate de aceasta ca protecţie a creditului furnizată şi fac obiectul unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de credit al activului suport la întregul cuantum noţional, valoarea expunerii acestor instrumente la CCT în afara portofoliului de tranzacţionare este zero.
(6)În cadrul metodelor prevăzute în secţiunile 3-6, valoarea expunerii pentru o anumită contraparte este egală cu suma valorilor expunerilor calculate pentru fiecare set de compensare cu contrapartea respectivă.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care un contract în marjă se aplică mai multor seturi de compensare cu contrapartea respectivă, iar instituţia utilizează una dintre metodele prevăzute în secţiunile 3-6 pentru a calcula valoarea expunerii acestor seturi de compensare, valoarea expunerii se calculează în conformitate cu secţiunea relevantă.
Pentru o anumită contraparte, valoarea expunerii pentru un anumit set de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere enumerate în anexa II, calculată în conformitate cu prezentul capitol, este valoarea mai mare dintre zero şi diferenţa dintre suma valorilor expunerilor pentru toate seturile de compensare cu contrapartea şi suma ajustărilor evaluării creditului pentru contrapartea respectivă, care este recunoscută de instituţie ca fiind o reducere suportată a valorii contabile. Ajustările evaluării creditului se calculează fără să se ţină cont de nicio ajustare compensatoare a valorii debitului atribuită propriului risc de credit al firmei care a fost deja exclus din fondurile proprii în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) litera (c).
(7)Atunci când calculează valoarea expunerii în conformitate cu metodele prevăzute în secţiunile 3, 4 şi 5, instituţiile pot trata două contracte derivate extrabursiere incluse în acelaşi acord de compensare care se potrivesc perfect ca fiind un singur contract cu o valoare principală noţională egală cu zero.
În sensul primului paragraf, două contracte derivate extrabursiere se potrivesc perfect în cazul în care acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)poziţiile lor de risc sunt de semn opus;
b)caracteristicile lor, cu excepţia datei tranzacţionării, sunt identice;
c)fluxurile lor de numerar se compensează reciproc în proporţie de 100 %.
(8)Instituţiile determină valoarea expunerii pentru expunerile care rezultă din tranzacţii cu termen lung de decontare prin oricare din metodele prevăzute în secţiunile 3-6 din prezentul capitol, indiferent de metoda aleasă pentru a trata instrumentele financiare derivate extrabursiere şi tranzacţiile de răscumpărare, operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi tranzacţiile de creditare în marjă. La calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru tranzacţiile cu termen lung de decontare, o instituţie care utilizează abordarea prevăzută în capitolul 3 poate atribui ponderi de risc în cadrul abordării prevăzute în capitolul 2, în mod permanent şi indiferent de importanţa acestor poziţii.
(9)În cazul metodelor prevăzute în secţiunile 3-6 din prezentul capitol, instituţiile tratează tranzacţiile în cazul cărora a fost identificat un risc specific de corelare defavorabilă în conformitate cu articolul 291 alineatele (2), (4), (5) şi (6).