Art. 142. - Art. 142: Definiţii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 142: Definiţii
(1)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.«sistem de rating» înseamnă ansamblul tuturor metodelor, proceselor, sistemelor de control, sistemelor de colectare a datelor şi sistemelor informatice care permit evaluarea riscului de credit, încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi cuantificarea estimărilor cu privire la stările de nerambursare şi la pierderi, care au fost elaborate pentru un anumit tip de expuneri;
11.«clasă de expuneri» înseamnă oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv), litera (e), litera (ea), litera (f) sau litera (g);
12.«expunere faţă de societăţi» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii);
13.«expunere de tip retail» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv);
14.«expunere faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii);

2.«tip de expuneri» înseamnă un grup de expuneri administrate omogen, care pot fi limitate la o singură entitate sau la un singur subansamblu de entităţi din cadrul unui grup cu condiţia ca acelaşi tip de expuneri să fie administrat în mod diferit în alte entităţi din cadrul grupului;

3.«unitate operaţională» înseamnă orice entitate separată din punct de vedere organizatoric sau juridic, linii de activitate, amplasări geografice;
4.«entitate mare reglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care îndeplineşte toate condiţiile următoare:
a)activele totale ale entităţii sau activele totale ale societăţii-mamă, în cazul în care entitatea are o societate-mamă, calculate pe bază individuală sau consolidată, sunt mai mari sau egale cu 70 de miliarde EUR, utilizând cea mai recentă situaţie financiară sau situaţie financiară consolidată auditată pentru a stabili dimensiunea activelor;
b)entitatea face obiectul unor cerinţe prudenţiale, în mod direct pe bază individuală sau consolidată sau indirect pe baza consolidării prudenţiale a întreprinderii-mamă, în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2019/2033 şi cu Directiva 2009/138/CE, sau al cerinţelor prudenţiale legale ale unei ţări terţe care sunt cel puţin echivalente cu respectivele acte ale Uniunii;

5.«entitate nereglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la punctul 4 litera (b);
51.«societate mare» înseamnă orice întreprindere care are vânzări anuale consolidate de peste 500 de milioane EUR sau care aparţine unui grup în cazul în care vânzările anuale totale ale grupului consolidat depăşesc 500 de milioane EUR;

6.«clasă de rating a debitorilor» înseamnă o categorie de risc din cadrul scalei de rating a debitorilor aferente unui sistem de rating, în care debitorii sunt alocaţi pe baza unui set distinct şi specificat de criterii de rating care stau la baza estimării probabilităţii de nerambursare (PD);
7.«clasă de rating a tranzacţiilor» desemnează o categorie de risc din cadrul scalei de rating a tranzacţiilor, aferentă unui sistem de rating, în care sunt încadrate expunerile pe baza unui set distinct şi specificat de criterii de rating, în baza cărora se obţin propriile estimări ale LGD;
81.«abordarea de modelare a ajustării PD/LGD» înseamnă o ajustare a pierderii în caz de nerambursare (LGD) sau modelarea unei ajustări atât a probabilităţii de nerambursare (PD), cât şi a pierderii în caz de nerambursare (LGD) pentru expunerea-suport;
9.«pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie» înseamnă ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie;
10.în cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea IRB utilizând propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu articolul 143, protecţia nefinanţată a creditului «recunoscută» înseamnă o protecţie nefinanţată a creditului al cărei efect asupra calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerii-suport este luat în considerare cu ajutorul uneia dintre următoarele metode, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3):
(a)abordarea de modelare a ajustării PD/LGD;
(b)abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, astfel cum este definită la articolul 192 punctul 5;
11.«CCF pe baza SA» înseamnă procentajul aplicabil în temeiul capitolului 2 în conformitate cu articolul 111 alineatul (2);
12.«CCF pe baza IRB» înseamnă propriile estimări ale factorului de conversie a creditului.
În sensul punctului 5a de la primul paragraf, la evaluarea pragului de vânzări, cuantumurile se raportează astfel cum figurează în situaţiile financiare auditate ale societăţilor sau, în cazul societăţilor care fac parte din grupuri consolidate, ale grupurilor consolidate ale acestora, în conformitate cu standardul contabil aplicabil întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang a grupului consolidat. Cifrele se bazează pe cuantumurile medii calculate în ultimii trei ani sau pe cele mai recente cuantumuri actualizate o dată la trei ani de către instituţie.

8.[textul din Art. 142, alin. (1), punctul 8. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 1, punctul 5. din Regulamentul 2401/12-dec-2017]
(2)În sensul alineatului (1) punctul 4 litera (b) de la prezentul articol, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.