Capitolul 3 - Abordarea bazată pe modele interne de rating - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 3:Abordarea bazată pe modele interne de rating
Art. 142: Definiţii
(1)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.«sistem de rating» înseamnă ansamblul tuturor metodelor, proceselor, sistemelor de control, sistemelor de colectare a datelor şi sistemelor informatice care permit evaluarea riscului de credit, încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi cuantificarea estimărilor cu privire la stările de nerambursare şi la pierderi, care au fost elaborate pentru un anumit tip de expuneri;
11.«clasă de expuneri» înseamnă oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv), litera (e), litera (ea), litera (f) sau litera (g);
12.«expunere faţă de societăţi» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii);
13.«expunere de tip retail» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv);
14.«expunere faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii);

2.«tip de expuneri» înseamnă un grup de expuneri administrate omogen, care pot fi limitate la o singură entitate sau la un singur subansamblu de entităţi din cadrul unui grup cu condiţia ca acelaşi tip de expuneri să fie administrat în mod diferit în alte entităţi din cadrul grupului;

3.«unitate operaţională» înseamnă orice entitate separată din punct de vedere organizatoric sau juridic, linii de activitate, amplasări geografice;
4.«entitate mare reglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care îndeplineşte toate condiţiile următoare:
a)activele totale ale entităţii sau activele totale ale societăţii-mamă, în cazul în care entitatea are o societate-mamă, calculate pe bază individuală sau consolidată, sunt mai mari sau egale cu 70 de miliarde EUR, utilizând cea mai recentă situaţie financiară sau situaţie financiară consolidată auditată pentru a stabili dimensiunea activelor;
b)entitatea face obiectul unor cerinţe prudenţiale, în mod direct pe bază individuală sau consolidată sau indirect pe baza consolidării prudenţiale a întreprinderii-mamă, în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2019/2033 şi cu Directiva 2009/138/CE, sau al cerinţelor prudenţiale legale ale unei ţări terţe care sunt cel puţin echivalente cu respectivele acte ale Uniunii;

5.«entitate nereglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la punctul 4 litera (b);
51.«societate mare» înseamnă orice întreprindere care are vânzări anuale consolidate de peste 500 de milioane EUR sau care aparţine unui grup în cazul în care vânzările anuale totale ale grupului consolidat depăşesc 500 de milioane EUR;

6.«clasă de rating a debitorilor» înseamnă o categorie de risc din cadrul scalei de rating a debitorilor aferente unui sistem de rating, în care debitorii sunt alocaţi pe baza unui set distinct şi specificat de criterii de rating care stau la baza estimării probabilităţii de nerambursare (PD);
7.«clasă de rating a tranzacţiilor» desemnează o categorie de risc din cadrul scalei de rating a tranzacţiilor, aferentă unui sistem de rating, în care sunt încadrate expunerile pe baza unui set distinct şi specificat de criterii de rating, în baza cărora se obţin propriile estimări ale LGD;
81.«abordarea de modelare a ajustării PD/LGD» înseamnă o ajustare a pierderii în caz de nerambursare (LGD) sau modelarea unei ajustări atât a probabilităţii de nerambursare (PD), cât şi a pierderii în caz de nerambursare (LGD) pentru expunerea-suport;
9.«pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie» înseamnă ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie;
10.în cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea IRB utilizând propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu articolul 143, protecţia nefinanţată a creditului «recunoscută» înseamnă o protecţie nefinanţată a creditului al cărei efect asupra calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerii-suport este luat în considerare cu ajutorul uneia dintre următoarele metode, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3):
(a)abordarea de modelare a ajustării PD/LGD;
(b)abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, astfel cum este definită la articolul 192 punctul 5;
11.«CCF pe baza SA» înseamnă procentajul aplicabil în temeiul capitolului 2 în conformitate cu articolul 111 alineatul (2);
12.«CCF pe baza IRB» înseamnă propriile estimări ale factorului de conversie a creditului.
În sensul punctului 5a de la primul paragraf, la evaluarea pragului de vânzări, cuantumurile se raportează astfel cum figurează în situaţiile financiare auditate ale societăţilor sau, în cazul societăţilor care fac parte din grupuri consolidate, ale grupurilor consolidate ale acestora, în conformitate cu standardul contabil aplicabil întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang a grupului consolidat. Cifrele se bazează pe cuantumurile medii calculate în ultimii trei ani sau pe cele mai recente cuantumuri actualizate o dată la trei ani de către instituţie.

8.[textul din Art. 142, alin. (1), punctul 8. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 1, punctul 5. din Regulamentul 2401/12-dec-2017]
(2)În sensul alineatului (1) punctul 4 litera (b) de la prezentul articol, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.
Art. 143: Aprobare pentru utilizarea abordării IRB
(1)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul capitol, autorităţile competente permit instituţiilor să îşi calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (denumită în continuare «abordarea IRB»).
(2)Aprobarea prealabilă pentru utilizarea abordării IRB, inclusiv a propriilor estimări ale LGD şi CCF pe baza IRB, este necesară pentru fiecare clasă de expuneri, pentru fiecare sistem de rating şi pentru fiecare abordare utilizată pentru estimarea LGD şi a CCF.

(3)Instituţiile obţin aprobarea prealabilă a autorităţilor competente pentru:
a)modificările semnificative ale sferei de aplicare a unui sistem de rating pe care instituţia a primit aprobarea să îl utilizeze;

b)modificările semnificative ale unui sistem de rating pe care instituţia a primit aprobarea să îl utilizeze.
Sfera de aplicare a unui sistem de rating cuprinde toate expunerile de tipul relevant de expuneri pentru care a fost conceput sistemul de rating respectiv.
(4)Instituţiile notifică autorităţilor competente toate modificările aduse sistemelor de rating.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile pe baza cărora se evaluează dacă utilizarea unui sistem de rating existent pentru alte expuneri suplimentare care nu sunt deja acoperite de sistemul de rating respectiv şi modificările aduse sistemelor de rating sunt semnificative în cadrul abordării IRB.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 ianuarie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 144: Evaluarea de către autorităţile competente a unei cereri de utilizare a abordării IRB
(1)Autoritatea competentă acordă unei instituţii aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, inclusiv de a folosi propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie, în conformitate cu articolul 143, numai dacă autoritatea competentă este convinsă că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în prezentul capitol, în special cele prevăzute în secţiunea 6, şi că sistemele instituţiei de administrare şi de rating pentru expunerile la riscul de credit sunt solide şi aplicate cu integritate şi, în special, că instituţia a demonstrat, spre satisfacţia autorităţilor competente, că sunt îndeplinite următoarele criterii:
a)sistemele de rating ale instituţiei permit o evaluare pertinentă a caracteristicilor debitorului şi ale tranzacţiei, precum şi o diferenţiere semnificativă şi o estimare cantitativă precisă şi consecventă a riscului;
b)ratingurile interne şi estimările situaţiilor de nerambursare şi ale pierderilor, utilizate pentru determinarea cerinţelor de fonduri proprii, precum şi sistemele şi procesele asociate joacă un rol esenţial în gestionarea riscurilor şi în procesul decizional, precum şi în mecanismul de aprobare a creditelor, în repartizarea capitalului intern şi în cadrul de administrare al instituţiei;
c)instituţia dispune de o unitate de control a riscului de credit, responsabilă pentru sistemele sale de rating, suficient de independentă şi aflată în afara oricărei influenţe care să-i pericliteze independenţa;
d)instituţia colectează şi păstrează toate datele relevante care pot constitui un sprijin eficace pentru procedurilor sale de măsurare şi de gestionare a riscului de credit;
e)instituţia îşi documentează sistemele de rating, precum şi motivele care stau la baza proiectării lor şi validează sistemele respective;
f)instituţia a validat fiecare sistem de rating în cursul unei perioade corespunzătoare înainte de a primi aprobarea de a utiliza sistemul de rating respectiv, a evaluat în cursul acestei perioade dacă fiecare sistem de rating este potrivit pentru sfera de aplicare a sistemului de rating respectiv şi a adus fiecărui sistem de rating modificările care s-au dovedit necesare în urma evaluării sale;

g)instituţia a calculat conform abordării IRB cerinţele de fonduri proprii care rezultă din estimările sale referitoare la parametrii de risc şi este în măsură să transmită rapoartele cerute în conformitate cu articolul 430;

h)instituţia a încadrat şi încadrează în continuare fiecare expunere din sfera de aplicare a unui sistem de rating într-o clasă de rating sau grupă de risc din cadrul sistemului de rating respectiv;
Cerinţele de utilizare a unei abordări IRB, inclusiv a propriilor estimări ale LGD şi factori de conversie, se aplică, de asemenea, în cazul în care o instituţie a introdus un sistem de rating, sau un model utilizat într-un sistem de rating, pe care l-a achiziţionat de la un furnizor terţ.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologia de evaluare pe care trebuie să o urmeze autorităţile competente atunci când evaluează conformitatea unei instituţii cu cerinţele prevăzute pentru utilizarea abordării IRB.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 145: Experienţa anterioară în utilizarea abordărilor IRB
(1)O instituţie care solicită aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating a folosit, pentru clasele de expuneri în cauză, sisteme de rating care au fost, în linii generale, în conformitate cu cerinţele prevăzute în secţiunea 6 pentru măsurarea şi gestionarea internă a riscului timp de cel puţin trei ani înainte de a se califica pentru utilizarea abordării IRB.
(2)O instituţie care solicită aprobarea de utilizare a propriilor estimări ale LGD şi ale factorilor de conversie trebuie să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente, că a estimat şi utilizat propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie într-o manieră care a fost, în linii generale, în conformitate cu cerinţele prevăzute în secţiunea 6 privind utilizarea estimărilor proprii ale parametrilor respectivi timp de cel puţin trei ani înainte de a se califica pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi proprii factori de conversie.
(3)În cazul în care instituţia extinde utilizarea abordării IRB după obţinerea aprobării iniţiale, experienţa instituţiei trebuie să fie suficientă pentru a satisface cerinţele de la alineatele (1) şi (2) pentru expunerile suplimentare acoperite. Dacă utilizarea sistemelor de rating este extinsă la expuneri semnificativ diferite de sfera iniţială de aplicare, astfel încât experienţa dobândită nu poate fi considerată suficientă pentru respectarea acestor dispoziţii în ceea ce priveşte expunerile suplimentare, atunci cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se aplică separat pentru expunerile suplimentare.
Art. 146: Măsuri care trebuie luate în cazul în care cerinţele din prezentul capitol nu mai sunt respectate
În cazul în care o instituţie nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul capitol, aceasta notifică autoritatea competentă şi ia una din următoarele măsuri:
a)prezintă autorităţii competente, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, un plan de redresare rapidă în vederea respectării cerinţelor şi realizează planul respectiv într-un interval de timp convenit cu autoritatea competentă;
b)demonstrează, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente, că efectele nerespectării cerinţelor respective sunt neglijabile.
Art. 147: Metodologia de încadrare a expunerilor în clase de expuneri
(1)Metodologia utilizată de instituţie în vederea încadrării expunerilor în diferite clase de expuneri trebuie să fie adecvată şi consecventă în timp.
(2)Fiecare expunere este încadrată în una dintre următoarele clase de expuneri:
a)expuneri faţă de administraţii centrale sau bănci centrale;
a1)expuneri faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, care sunt încadrate în următoarele clase de expuneri:
(i)expuneri faţă de administraţii regionale şi autorităţi locale;
(ii)expuneri faţă de entităţi din sectorul public;
b)expuneri faţă de instituţii;
c)expuneri faţă de societăţi, care sunt încadrate în următoarele clase de expuneri:
(i)expuneri faţă de societăţi în general;
(ii)expuneri provenind din finanţări specializate;
(iii)creanţe achiziţionate asupra societăţilor;
d)expuneri de tip retail, care sunt încadrate în următoarele clase de expuneri:
(i)expuneri eligibile de tip retail reînnoibile («QRRE»);
(ii)expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative;
(iii)creanţe achiziţionate de tip retail;
(iv)alte expuneri de tip retail;
e)expuneri provenind din titluri de capital;
e1)expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC;
f)elemente reprezentând poziţii din securitizare;
g)active, altele decât cele care reprezintă creanţe de natura creditelor.

(3)Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la alineatul (2) litera (a):
a)[textul din Art. 147, alin. (3), litera A. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 72., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
b)expuneri faţă de băncile multilaterale de dezvoltare menţionate la articolul 117 alineatul (2);
c)expuneri faţă de organizaţiile internaţionale cărora le este atribuită o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 118.
(31)Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol în cazul în care expunerile respective sunt tratate ca expuneri faţă de administraţii centrale în conformitate cu articolul 115 sau 116.

(4)Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la alineatul (2) litera (b):
a)[textul din Art. 147, alin. (4), litera A. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 72., alin. (D) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
b)[textul din Art. 147, alin. (4), litera B. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 72., alin. (D) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
c)expuneri faţă de băncile multilaterale de dezvoltare cărora nu li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 117; şi
d)expuneri faţă de instituţii financiare care sunt tratate ca expuneri faţă de instituţii, în conformitate cu articolul 119 alineatul (5).
(5)Pentru a fi încadrate în clasa expunerilor de tip retail, prevăzută la alineatul (2) litera (d), expunerile respectă următoarele criterii:
a)sunt expuneri faţă de:
(i)una sau mai multe persoane fizice;
(ii)o întreprindere mică sau mijlocie, cu condiţia ca cuantumul total datorat instituţiei, întreprinderii-mamă şi filialelor sale, incluzând orice expunere aflată în stare de nerambursare, de către clientul debitor sau de către grupul debitor de clienţi aflaţi în legătură, dar excluzând expunerile garantate cu bunuri imobile locative, până la valoarea bunurilor imobile, să nu depăşească, din informaţiile deţinute de instituţie, care ia măsurile necesare pentru verificarea cuantumului expunerii respective, suma de 1 milion EUR;
(iii)sunt expuneri garantate cu bunuri imobile locative, inclusiv drepturi de ipotecă de prim rang şi succesive, credite la termen, linii de credit reînnoibile pentru nevoi personale garantate cu imobile şi expuneri astfel cum sunt menţionate la articolul 108 alineatele (4) şi (5), indiferent de dimensiunea expunerii, cu condiţia ca expunerea să fie oricare dintre următoarele:
1.o expunere faţă de o persoană fizică;
2.o expunere faţă de asociaţii sau cooperative de persoane fizice care sunt reglementate de legislaţia naţională şi care există exclusiv pentru a acorda membrilor lor dreptul de a utiliza o reşedinţă principală în bunul imobil cu care este garantat împrumutul;

b)sunt tratate de instituţie în cadrul procesului său de gestionare a riscurilor într-o manieră similară şi consecventă în timp;
c)nu sunt gestionate doar în mod individual ca expuneri încadrate în clasele de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (c) punctele (i), (ii) sau (iii);

d)fiecare reprezintă o expunere dintr-un număr semnificativ de expuneri care sunt administrate în mod similar.
În plus faţă de expunerile enumerate la primul paragraf, valoarea actualizată a plăţilor minime aferente contractelor de leasing de tip retail se include în clasa de expuneri de tip retail.
Expunerile care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la primul paragraf litera (a) punctul (iii) şi literele (b), (c) şi (d) de la prezentul alineat sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (ii).
Prin derogare de la al treilea paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot exclude din clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (ii) împrumuturile acordate persoanelor fizice care au ipotecat mai mult de patru bunuri imobile sau unităţi locative, inclusiv împrumuturile acordate persoanelor fizice menţionate la articolul 108 alineatul (4), şi pot încadra împrumuturile respective într-una dintre clasele de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(51)Expunerile de tip retail aparţinând unui tip de expuneri care îndeplinesc toate condiţiile următoare se încadrează în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (i):
a)expunerile aparţinând acelui tip de expuneri sunt faţă de una sau mai multe persoane fizice;
b)expunerile aparţinând acelui tip de expuneri sunt reînnoibile, negarantate şi, în măsura în care creditul nu este utilizat imediat şi necondiţionat, sunt revocabile de către instituţie;
c)expunerea maximă aparţinând acelui tip de expuneri faţă de o singură persoană fizică este de 100 000 EUR sau mai puţin;
d)acel tip de expuneri a prezentat o volatilitate redusă a ratei pierderilor în raport cu nivelul mediu al ratei pierderilor pentru astfel de expuneri, în special în benzile de valori scăzute ale PD;
e)tratamentul expunerilor încadrate în acest tip de expuneri ca expuneri eligibile de tip retail reînnoibile este în concordanţă cu caracteristicile de risc aferente respectivului tip de expuneri.
Prin derogare de la litera (b) de la primul paragraf, cerinţa de a fi negarantate nu se aplică în cazul facilităţilor de credit acoperite cu garanţii reale asociate unui cont în care se efectuează plata salariului. În acest caz, sumele recuperate prin intermediul executării garanţiei reale nu se iau în considerare în estimările LGD.
Instituţiile identifică în cadrul clasei de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (d) punctul (i) expunerile faţă de tranzactori («QRRE faţă de tranzactori») şi expunerile care nu sunt expuneri faţă de tranzactori («QRRE faţă de debitori generatori de expuneri reînnoibile»). Mai precis, QRRE cu un istoric de rambursare mai scurt de 12 luni sunt identificate drept QRRE faţă de debitori generatori de expuneri reînnoibile.

(6)Cu excepţia cazului în care sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (ea) de la prezentul articol, expunerile menţionate la articolul 133 alineatul (1) se încadrează în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (e) de la prezentul articol.

(7)Orice obligaţie din credite care nu este încadrată în clasele de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) şi litera (e), (ea) sau (f) sunt încadrate într-una dintre clasele de expuneri menţionate la litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii) de la alineatul respectiv.

(8)În cadrul clasei de expuneri faţă de societăţi prevăzute la alineatul (2) litera (c), instituţiile identifică în mod distinct ca expuneri provenind din finanţări specializate, expunerile care prezintă următoarele caracteristici:
a)expunerile sunt faţă de o entitate creată în mod special pentru a finanţa sau administra active corporale sau sunt expuneri comparabile din punct de vedere economic;
b)dispoziţiile contractuale conferă creditorului un grad substanţial de control asupra activelor şi veniturilor pe care le generează;
c)sursa principală de rambursare a creditului este reprezentată de venitul generat de activele finanţate şi nu de capacitatea independentă de rambursare a societăţii comerciale în ansamblul său.
Expunerile respective sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (c) punctul (ii) şi se clasifică după cum urmează: «finanţare de proiecte» (PF), «finanţare de obiecte» (OF), «finanţare de mărfuri» (CF) şi «bunuri imobile generatoare de venituri» (IPRE).

(9)Valoarea reziduală a bunurilor care fac obiectul unui contract de leasing se încadrează în clasa de expuneri prevăzută la alineatul (2) litera (g), cu excepţia cazului în care valoarea reziduală este deja inclusă în valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing prevăzută la articolul 166 alineatul (4).
(10)Expunerea rezultată din asigurarea protecţiei prin intermediul unui coş de instrumente financiare derivate de credit de tipul «nth-to-default» pentru un coş de expuneri este încadrată în aceeaşi clasă prevăzută la alineatul (2) în care ar fi încadrate şi expunerile din coş, cu excepţia cazului în care expunerile individuale din coş ar fi încadrate în diverse clase de expuneri, situaţie în care expunerea este încadrată în clasa de expuneri faţă de societăţi prevăzută la alineatul (2) litera (c).
(11)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:
a)criteriile de clasificare în PF, OF şi CF, în conformitate cu definiţiile din capitolul 2;
b)criteriile de determinare a categoriei IPRE, specificând în special care expuneri ADC şi expuneri garantate cu bunuri imobile pot fi sau sunt clasificate drept IPRE.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu condiţiile şi criteriile de încadrare a expunerilor în clasele menţionate la alineatul (2) şi, dacă este necesar, pentru a detalia aceste clase de expuneri.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2027.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 148: Condiţii de implementare a abordării IRB pentru diferite clase de expuneri şi unităţi operaţionale
(1)O instituţie căreia i se permite să aplice abordarea IRB în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) implementează, împreună cu orice întreprindere-mamă şi filialele sale, abordarea IRB pentru cel puţin una dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) sau litera (g). Odată ce o instituţie a implementat abordarea IRB pentru un anumit tip de expuneri dintr-o clasă de expuneri, instituţia face acest lucru pentru toate expunerile din respectiva clasă de expuneri, cu excepţia cazului în care a primit din partea autorităţii competente aprobarea de a utiliza în permanenţă abordarea standardizată în conformitate cu articolul 150.
Sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile competente, implementarea abordării IRB se poate face progresiv pentru diferitele tipuri de expuneri din cadrul unei anumite clase de expuneri din cadrul aceleiaşi unităţi operaţionale şi pentru diferite unităţi operaţionale din cadrul aceluiaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD ori al utilizării CCF pe baza IRB.

(2)Autorităţile competente stabilesc perioada necesară fiecărei instituţii, întreprinderi-mamă şi filiale ale sale pentru a implementa abordarea IRB pentru toate expunerile dintr-o anumită clasă de expuneri pentru diferite tipuri de expuneri din cadrul aceleiaşi unităţi operaţionale şi pentru diferite unităţi operaţionale din cadrul aceluiaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD ori al utilizării CCF pe baza IRB. Această perioadă este cea pe care autorităţile competente o consideră adecvată, în funcţie de natura şi dimensiunea activităţilor instituţiei în cauză sau ale oricărei întreprinderi-mamă şi ale filialelor sale, precum şi în funcţie de numărul şi natura sistemelor de rating care urmează să fie implementate.

(3)Instituţiile implementează abordarea IRB în conformitate cu condiţiile stabilite de autorităţile competente. Autoritatea competentă elaborează aceste condiţii în aşa fel încât să garanteze că flexibilitatea acordată în temeiul alineatului (1) nu este utilizată selectiv cu scopul de a obţine cerinţe de fonduri proprii reduse în ceea ce priveşte acele tipuri de expuneri sau unităţi operaţionale care urmează a fi incluse în abordarea IRB sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD sau al utilizării CCF pe baza IRB.

(4)[textul din Art. 148, alin. (4) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 73., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(5)[textul din Art. 148, alin. (5) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 73., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(6)
[textul din Art. 148, alin. (6) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 73., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 149: Condiţii pentru a reveni la utilizarea unor abordări mai puţin sofisticate
(1)O instituţie care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu renunţă la utilizarea acestei abordări pentru a utiliza în schimb abordarea standardizată pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)instituţia a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că utilizarea abordării standardizate nu are ca scop angajarea în arbitraj de reglementare, inclusiv prin reducerea nejustificată a cerinţelor de fonduri proprii, că ea este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea tuturor expunerilor de acest tip ale instituţiei şi că nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii instituţiei sau a capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;

b)instituţia a primit aprobarea prealabilă a autorităţii competente.
(2)Instituţiile care au obţinut aprobarea prevăzută la articolul 151 alineatul (9) pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi a propriilor factori de conversie, nu revin la utilizarea valorilor LGD şi a factorilor de conversie menţionaţi la articolul 151 alineatul (8), decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)instituţia a demonstrat în mod satisfăcător autorităţii competente că utilizarea LGD şi a factorilor de conversie prevăzuţi la articolul 151 alineatul (8) pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu este propusă pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii ale instituţiei, ci este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea expunerilor totale de acest tip ale instituţiei şi nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii instituţiei sau asupra capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;
b)instituţia a primit aprobarea prealabilă a autorităţii competente.
(3)Aplicarea alineatelor (1) şi (2) este subordonată condiţiilor pentru implementarea progresivă a abordării IRB stabilite de autorităţile competente în conformitate cu articolul 148 şi permisiunii de utilizare parţială permanentă menţionată la articolul 150.
Art. 150: Condiţii de utilizare parţială permanentă
(1)Instituţiile aplică abordarea standardizată în cazul tuturor expunerilor următoare:
a)expunerile încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (e);
b)expunerile încadrate în clase de expuneri sau care aparţin unor tipuri de expuneri dintr-o clasă de expuneri în cazul cărora instituţiile nu au primit aprobarea prealabilă a autorităţilor competente de a utiliza abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate.
O instituţie căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o anumită clasă de expuneri poate, sub rezerva aprobării prealabile a autorităţii competente, să aplice abordarea standardizată pentru anumite tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri, inclusiv expuneri din sucursale străine şi din diferite grupe de expuneri, în cazul în care respectivele tipuri de expuneri nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii şi a profilului de risc.
(11)În plus faţă de expunerile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, o instituţie poate, sub rezerva aprobării prealabile a autorităţii competente, să aplice abordarea standardizată pentru următoarele expuneri în cazul în care abordarea IRB se aplică pentru alte tipuri de expuneri din aceeaşi clasă de expuneri:
a)expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre şi faţă de administraţiile regionale, autorităţile locale şi entităţile din sectorul public ale acestora, sub rezerva următoarelor condiţii:
(i)din punctul de vedere al riscului, ca urmare a unor acorduri publice cu caracter specific, nu există diferenţe între expunerile faţă de administraţia centrală şi faţă de banca centrală în cauză şi celelalte expuneri menţionate; şi
(ii)expunerile faţă de administraţiile centrale şi faţă de băncile centrale primesc o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 114 alineatul (2) sau (4);
b)expunerile unei instituţii faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă, filiala sa sau o filială a întreprinderii-mamă, cu condiţia ca contrapartea să fie o instituţie sau o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituţie financiară, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate sau o întreprindere legată printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;
c)expunerile între instituţii care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 113 alineatul (7).
O instituţie căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor numai pentru anumite tipuri de expuneri din cadrul unei clase de expuneri aplică abordarea standardizată pentru celelalte tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri.
În plus faţă de expunerile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol şi la prezentul alineat, o instituţie poate să aplice abordarea standardizată pentru expunerile faţă de biserici şi comunităţi religioase care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 115 alineatul (3).

(21)Până la 10 iulie 2028, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, privind ceea ce constituie tipuri de expuneri care nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii şi a profilului de risc.

(3)
[textul din Art. 150, alin. (3) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 75., alin. (E) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(4)
[textul din Art. 150, alin. (4) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 75., alin. (E) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
SUBSECŢIUNEA 1:Tratament pe tip de clasă de expuneri
Art. 151: Tratament pe clasă de expuneri
(1)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit în cazul expunerilor încadrate într-una dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) sau litera (g) se calculează în conformitate cu subsecţiunea 2, cu excepţia cazului în care respectivele expuneri sunt deduse din fondurile proprii sau sunt supuse tratamentului prevăzut la articolul 72e alineatul (5) primul paragraf.

(2)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate se calculează în conformitate cu articolul 157. În cazul în care o instituţie dispune de drept de recurs deplin împotriva vânzătorului creanţelor achiziţionate, pentru riscul de nerambursare şi riscul de diminuare a valorii creanţei, dispoziţiile prezentului articol, ale articolului 152 şi ale articolului 158 alineatele (1)-(4) în ceea ce priveşte creanţele achiziţionate nu se aplică, iar expunerea este tratată ca o expunere beneficiind de o garanţie reală.
(3)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţei se calculează pe baza parametrilor relevanţi aferenţi expunerilor respective. Parametrii menţionaţi includ PD, LGD, scadenţa (denumită în continuare «M») şi valoarea expunerii. PD şi LGD pot fi considerate individual sau împreună, în conformitate cu secţiunea 4.
(4)[textul din Art. 151, alin. (4) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 76., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(5)Cuantumurile expunerilor ponderate la riscul de credit în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate se calculează în conformitate cu articolul 153 alineatul (5).
(6)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) literele (a)-(d), instituţiile furnizează propriile estimări ale PD în conformitate cu articolul 143 şi secţiunea 6.
(7)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile furnizează propriile estimări ale LGD, precum şi CCF pe baza IRB, dacă este cazul, în temeiul articolului 166 alineatele (8) şi (8b), în conformitate cu articolul 143 şi cu secţiunea 6. Instituţiile utilizează CCF pe baza SA în cazul în care dispoziţiile de la articolul 166 alineatele (8) şi (8b) nu permit utilizarea CCF pe baza IRB.

(8)Instituţiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1) şi CCF pe baza SA în conformitate cu articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b) în cazul următoarelor expuneri:
a)expunerile încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (b);
b)expunerile faţă de entităţi din sectorul financiar, altele decât cele menţionate la litera (a) de la prezentul paragraf;
c)expunerile faţă de societăţi mari care nu sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (ii).
În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii) sau litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), cu excepţia expunerilor menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, instituţiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1) şi CCF pe baza SA în conformitate cu articolul 166 alineatele (8), (8a) şi (8b), cu excepţia cazului în care li s-a permis să utilizeze propriile estimări ale LGD şi ale CCF pe baza IRB pentru expunerile respective în conformitate cu alineatul (9) de la prezentul articol.

(9)În cazul expunerilor menţionate la alineatul (8) al doilea paragraf de la prezentul articol, autoritatea competentă le permite instituţiilor să utilizeze propriile estimări ale LGD, precum şi ale CCF pe baza IRB, dacă este cazul, în temeiul articolului 166 alineatele (8) şi (8b), în conformitate cu articolul 143 şi cu secţiunea 6.

(10)Pentru expunerile securitizate şi pentru cele încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (f), cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor se calculează în conformitate cu capitolul 5.
(11)În cazul expunerilor sub formă de acţiuni sau unităţi deţinute într-un OPC care aparţin clasei de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (ea), instituţiile aplică tratamentul prevăzut la articolul 152, cu excepţia cazului în care expunerile respective sunt deduse din fondurile proprii sau fac obiectul tratamentului prevăzut la articolul 72e alineatul (5) primul paragraf.

Art. 152: Tratamentul expunerilor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute în OPC-uri
(1)Instituţiile calculează valorile expunerilor ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC înmulţind valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC, calculată în conformitate cu abordările prevăzute la alineatele (2) şi (5), cu procentajul unităţilor sau acţiunilor deţinute de instituţiile în cauză.
(2)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituţiile care dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC ţin seama de aceste expuneri-suport pentru a calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC, ponderând la risc toate expunerile-suport ale OPC-ului ca şi cum ar fi deţinute direct de instituţiile în cauză.
(3)Prin derogare de la articolul 92 alineatul (4) litera (e), instituţiile care calculează valoarea expunerii ponderate la risc pentru OPC în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol pot calcula cerinţa de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului pentru expunerile din instrumente financiare derivate ale respectivului OPC ca un cuantum egal cu 50 % din cerinţa de fonduri proprii pentru expunerile din instrumentele financiare derivate respective, calculată în conformitate cu capitolul 6 secţiunea 3, 4 sau 5 din prezentul titlu, după caz.
Prin derogare de la primul paragraf, o instituţie poate să excludă din calculul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul aferent ajustărilor evaluării creditului expunerile din instrumente financiare derivate care nu ar fi supuse acestei cerinţe dacă ar fi asumate direct de instituţie.
(4)Instituţiile care aplică abordarea transparentă de tip look through în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol şi care nu utilizează metodele prevăzute în prezentul capitol sau, după caz, în capitolul 5, pentru toate expunerile-suport ale OPC-ului sau pentru o parte din acestea, calculează valorile expunerilor ponderate la risc şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru toate expunerile-suport respective sau pentru partea respectivă din acestea în conformitate cu următoarele principii:
a)în cazul expunerilor-suport care ar fi încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (e), instituţiile aplică abordarea standardizată prevăzută în capitolul 2;
b)în cazul expunerilor încadrate în clasa de elemente reprezentând poziţii din securitizare menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (f), instituţiile aplică tratamentul prevăzut la articolul 254 ca şi cum expunerile respective ar fi deţinute direct de acele instituţii;
c)în cazul tuturor celorlalte expuneri-suport, instituţiile aplică abordarea standardizată prevăzută în capitolul 2.

(5)În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 132 alineatul (3), instituţiile care nu dispun de suficiente informaţii cu privire la expunerile-suport individuale ale unui OPC pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile respective în conformitate cu limitele stabilite în abordarea pe bază de mandat stabilită la articolul 132a alineatul (2). Cu toate acestea, pentru expunerile enumerate la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c) de la prezentul articol, instituţiile aplică abordările stabilite la literele respective.
(6)Sub rezerva articolului 132b alineatul (2), instituţiile care nu aplică abordarea transparentă de tip look-through în conformitate cu alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol sau abordarea pe bază de mandat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol aplică abordarea de rezervă (fall-back) menţionată la articolul 132 alineatul (2).
(7)Instituţiile pot calcula valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile lor sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC utilizând o combinaţie a abordărilor menţionate la prezentul articol, în măsura în care condiţiile de utilizare a abordărilor respective sunt îndeplinite.
(8)Instituţiile care nu dispun de date sau informaţii adecvate pentru a calcula valoarea ponderată la risc pentru un OPC în conformitate cu abordările descrise la alineatele (2), (3), (4) şi (5) se pot baza pe calculele efectuate de o terţă parte, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)partea terţă este:
(i)instituţia depozitară sau instituţia financiară depozitară a OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri de valoare şi să depoziteze toate titlurile de valoare la această instituţie depozitară sau instituţie financiară depozitară;
(ii)pentru OPC-urile care nu se încadrează la punctul (i) de la prezenta literă, societatea de administrare a OPC-ului, cu condiţia ca societatea de administrare a OPC-ului să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 132 alineatul (3) litera (a);
b)pentru alte expuneri decât cele menţionate la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c) din prezentul articol, partea terţă efectuează calculul în conformitate cu abordarea de tip look-through prevăzută la articolul 132a alineatul (1);
c)pentru expunerile menţionate la alineatul (4) literele (a), (b) şi (c), partea terţă efectuează calculul în conformitate cu abordările prevăzute la literele respective;
d)un auditor extern a confirmat corectitudinea calculului efectuat de partea terţă.
Instituţiile care se bazează pe calcule efectuate de terţi înmulţesc valoarea expunerii ponderate la risc pentru expunerile unui OPC rezultată în urma acestor calcule cu un factor de 1,2.
Prin derogare de la al doilea paragraf, în cazul în care instituţia dispune de acces nerestricţionat la calculele detaliate efectuate de partea terţă, nu se aplică factorul de 1,2. Instituţia furnizează, la cerere, calculele respective autorităţii competente.
(9)În sensul prezentului articol, se aplică articolul 132 alineatele (5) şi (6) şi articolul 132b. În sensul prezentului articol, se aplică articolul 132c, cu folosirea ponderilor de risc calculate în conformitate cu capitolul 3 din prezentul titlu.

SUBSECŢIUNEA 2:Calculul cuantumurilor expunerilor ponderate la riscul de credit
Art. 153: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi
(1)Sub rezerva aplicării tratamentelor specifice prevăzute la alineatele (2) şi (4), cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi se calculează în conformitate cu următoarele formule:
Cuantumul ponderat la risc al expunerii = RW x valoarea expunerii
unde ponderea de risc (RW) este definită după cum urmează:
(i)dacă PD = 0, RW este 0;
(ii)dacă PD = 1, şi anume pentru expunerile aflate în stare de nerambursare:
- atunci când instituţiile aplică valorile LGD prevăzute la articolul 161 alineatul (1), RW este 0;
- atunci când instituţiile folosesc propriile estimări ale LGD, RW este
RW = max {0;12,5 x (LGD - ELbe)};
unde cea mai bună estimare a pierderii aşteptate [denumită în continuare -«ELbe» (Expected Loss Best Estimate)] este cea mai bună estimare a instituţiei cu privire la pierderea aşteptată în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 177 alineatul (1) litera (h);
(iii)dacă 0 < PD < 1, atunci:
unde:

N

= funcţia de distribuţie cumulativă a unei variabile aleatorii normale standard, adică N(x) exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero şi varianţa 1, să fie mai mică sau egală cu x;

G

= inversa funcţiei de distribuţie cumulative pentru o variabilă aleatorie normală standard, adică dacă x = G(z), x exprimă valoarea astfel determinată încât N(x) = z;

R

= coeficientul de corelaţie, care este definit ca:

b

= factorul de ajustare în funcţie de scadenţă, care este definit ca:

b = 0,11852 - 0,05478 * lnPD2;

M

= scadenţa, exprimată în ani şi determinată în conformitate cu articolul 162.

[textul din Art. 153, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 153, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 153, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 153, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 153, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 153, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 153, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 153, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(2)În cazul expunerilor faţă de entităţi mari reglementate din sectorul financiar şi faţă de entităţi nereglementate din sectorul financiar, coeficientul de corelaţie R menţionat la alineatul (1) punctul (iii) sau, după caz, la alineatul (4) se înmulţeşte cu 1,25 atunci când se calculează ponderile de risc ale expunerilor respective.

(3)
[textul din Art. 153, alin. (3) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 78., alin. (D) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(4)Pentru calcularea ponderilor de risc pentru expunerile faţă de societăţi în cazul cărora cifra de afaceri anuală a grupului consolidat din care face parte respectiva societate este mai mică de 50 de milioane EUR, instituţiile pot folosi formula de corelaţie de la alineatul (1) punctul (iii). În această formulă, S (sales) corespunde cifrei de afaceri anuale exprimate în milioane de euro, unde 5 milioane EUR < = S < = 50 milioane EUR. O cifră de afaceri declarată mai mică de 5 milioane EUR se consideră a fi echivalentă cu 5 milioane EUR. Pentru creanţele achiziţionate, cifra de afaceri anuală totală reprezintă media ponderată a expunerilor individuale din coş.
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
Instituţiile pot folosi activele totale ale grupului consolidat în locul cifrei de afaceri anuale totale în cazul în care cifra de afaceri anuală totală nu este un indicator adecvat pentru dimensiunea societăţii, iar activele totale constituie un indicator mai reprezentativ decât cifra de afaceri anuală totală.
(5)Pentru expunerile din finanţări specializate pentru care o instituţie nu poate estima PD sau estimările PD ale instituţiei nu îndeplinesc cerinţele prevăzute în secţiunea 6, instituţia atribuie ponderi de risc în conformitate cu tabelul 1, după cum urmează:
Tabelul 1

Scadenţă reziduală

Categoria 1

Categoria 2

Categoria 3

Categoria 4

Categoria 5

Mai puţin de 2,5 ani

50

%

70

%

115

%

250

%

0

%

Egală sau mai mare de 2,5 ani

70

%

90

%

115

%

250 %

0%

Atunci când atribuie ponderi de risc pentru expunerile din finanţări specializate, instituţiile iau în considerare următorii factori: puterea financiară, cadrul politic şi juridic, caracteristicile tranzacţiei şi/sau ale activului, soliditatea sponsorului şi a promotorului, inclusiv veniturile obţinute în urma unui parteneriat public-privat şi mecanismele de garantare.
(6)În cazul creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, instituţiile respectă cerinţele prevăzute la articolul 184. Pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor care întrunesc şi condiţiile prevăzute la articolul 154 alineatul (5), atunci când aplicarea standardelor de cuantificare a riscurilor prevăzute în secţiunea 6 pentru expunerile faţă de societăţi reprezintă o sarcină excesivă pentru instituţie, se pot aplica standardele prevăzute în secţiunea 6 pentru cuantificarea riscurilor pentru expunerile de tip retail.
(7)În cazul creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, reducerile de preţ de cumpărare rambursabile, garanţiile reale sau garanţiile parţiale care asigură protecţia pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanţei sau al pierderilor provenite din ambele situaţii pot fi considerate drept o protecţie a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanţelor sau de către beneficiarul garanţiei reale sau al garanţiei parţiale, în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preţ de cumpărare rambursabilă şi furnizorul unei garanţii reale sau a unei garanţii parţiale tratează respectiva garanţie drept o expunere faţă de o poziţie care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3.

(8)În cazul în care o instituţie oferă protecţia creditului pentru o serie de expuneri supuse condiţiei potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanşează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coş sunt agregate, mai puţin un număr de n-1 expuneri, unde suma cuantumului pierderilor aşteptate înmulţit cu 12,5 şi al cuantumului ponderat la risc al expunerii nu depăşeşte valoarea nominală a protecţiei furnizate de instrumentul financiar derivat de credit înmulţită cu 12,5. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare. O pondere de risc de 1 250 % se aplică poziţiilor din coş pentru care instituţia nu poate determina ponderea de risc în temeiul Abordării IRB.

(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul în care instituţiile trebuie să ţină cont de factorii menţionaţi la alineatul (5) al doilea paragraf atunci când atribuie ponderi de risc expunerilor din finanţări specializate.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 154: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile de tip retail
(1)Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile de tip retail se calculează după următoarele formule:
Cuantumul ponderat la risc al expunerii = RW x valoarea expunerii
unde ponderea de risc (RW) este definită după cum urmează:
(i)dacă PD = 1, adică în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare, RW este;
RW = max {0;12,5 x (LGD - ELbe)};
unde ELBE este cea mai bună estimare a pierderii aşteptate a instituţiei pentru expunerea aflată în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) litera (h);
(ii)dacă PD < 1, atunci:
unde:

N

= funcţia de distribuţie cumulativă a unei variabile aleatorii normale standard, adică N(x) exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero şi varianţa 1, să fie mai mică sau egală cu x;

G

= inversa funcţiei de distribuţie cumulative pentru o variabilă aleatorie normală standard, adică dacă x = G(z), x exprimă valoarea astfel determinată încât N(x) = z;

R

= coeficientul de corelaţie, care este definit ca:

[textul din Art. 154, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 79., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 154, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 79., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 154, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 79., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 154, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 79., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 154, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 79., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
[textul din Art. 154, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 79., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(2)[textul din Art. 154, alin. (2) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 79., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(3)În cazul expunerilor de tip retail care nu sunt în stare de nerambursare şi care sunt garantate sau parţial garantate cu bunuri imobile locative, un coeficient de corelaţie R de 0,15 înlocuieşte cifra obţinută cu ajutorul formulei coeficientului de corelaţie de la alineatul (1).
Ponderea de risc calculată pentru o expunere garantată parţial cu bunuri imobile locative în temeiul alineatului (1) punctul (ii), ţinând seama de un coeficient de corelaţie R astfel cum este prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat, se aplică atât părţii garantate, cât şi părţii negarantate a expunerii respective.

(4)În cazul QRRE care nu sunt în stare de nerambursare, un coeficient de corelaţie R de 0,04 înlocuieşte cifra obţinută cu ajutorul formulei coeficientului de corelaţie de la alineatul (1).
Autorităţile competente examinează volatilitatea relativă a ratei pierderilor pentru QRRE aparţinând aceluiaşi tip de expuneri, precum şi pentru clasa agregată de expuneri QRRE şi fac schimb de informaţii cu celelalte state membre şi cu ABE în ceea ce priveşte caracteristicile tipice ale ratei pierderilor aferente expunerilor eligibile de tip retail reînnoibile.

(5)Pentru a fi eligibile pentru tratament de tip retail, creanţele achiziţionate respectă cerinţele prevăzute la articolul 180, precum şi următoarele condiţii:
a)instituţia a achiziţionat creanţele de la un vânzător terţ cu care nu se află în legătură, iar expunerile sale faţă de debitorul creanţelor nu includ nicio expunere la originea căreia se află, în mod direct sau indirect, instituţia însăşi;
b)creanţele achiziţionate sunt generate în condiţii de concurenţă deplină între vânzător şi debitor. În consecinţă, creanţele din tranzacţii între conturile aceleiaşi societăţi şi creanţele care fac obiectul unor operaţiuni încrucişate între conturile societăţilor care vând şi cumpără una de la cealaltă nu sunt eligibile;

c)Instituţia cumpărătoare deţine o creanţă asupra ansamblului veniturilor generate de creanţele achiziţionate sau un drept pro-rata asupra veniturilor respective; şi
d)portofoliul de creanţe achiziţionate este suficient de diversificat.
(6)În cazul creanţelor achiziţionate de tip retail, reducerile de preţ de cumpărare rambursabile, garanţiile reale sau garanţiile parţiale care asigură protecţia pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanţei sau al pierderilor provenite din ambele situaţii pot fi considerate drept o protecţie a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanţelor sau de către beneficiarul garanţiei reale sau al garanţiei parţiale, în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preţ de cumpărare rambursabilă şi furnizorul garanţiei reale sau a garanţiei parţiale tratează respectivele garanţii drept o expunere faţă de o poziţie care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3.

(7)În cazul portofoliilor hibride de creanţe achiziţionate de tip retail, atunci când instituţia cumpărătoare nu poate separa expunerile garantate cu un bun imobil şi expunerile eligibile de tip retail reînnoibile eligibile de alte expuneri de tip retail, se aplică funcţia de ponderare la risc de tip retail care are drept rezultat cele mai ridicate cerinţe de capital pentru expunerile respective.
Art. 155:
[textul din Art. 155 din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 2, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 80. din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 156: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru alte active decât creanţele de tip credit
Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru alte active, altele decât creanţele de tip credit se calculează după următoarea formulă:
Cuantumul ponderat la risc al expunerii = 100 % x valoarea expunerii,
exceptând următoarele:
a)numerarul aflat în casă şi elementele echivalente de numerar, precum şi lingourile de aur păstrate în case de valori proprii sau depozitate în custodie, în limita sumelor garantate cu pasive sub formă de lingouri de aur, cărora li se atribuie o pondere de risc de 0 %;
b)situaţiile în care expunerea este o valoare reziduală a unor active care fac obiectul unui contract de leasing, când cuan- tumurile ponderate la risc ale expunerilor se calculează după cum urmează:
1/t x 100% x valoarea expunerii
unde t reprezintă numărul cel mai mare dintre 1 şi cel mai apropiat număr întreg de ani aferenţi duratei rămase a contractul de leasing.
SUBSECŢIUNEA 3:Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate
Art. 157: Cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate
(1)Instituţiile calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscului de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate asupra societăţilor şi a celor de tip retail după formula prevăzută la articolul 153 alineatul (1).
(2)Instituţiile determină parametrii de intrare PD şi LGD în conformitate cu secţiunea 4.
(3)Instituţiile determină valoarea expunerii în conformitate cu secţiunea 5.
(4)În sensul prezentului articol, valoarea M este de 1 an.
(5)Autorităţile competente exceptează o instituţie de la calculul şi recunoaşterea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanţei a unui tip de expuneri, cauzat de creanţe achiziţionate asupra societăţilor sau de creanţe de tip retail, în cazul în care instituţia a demonstrat, spre satisfacţia autorităţii competente, că riscul de diminuare pentru instituţia respectivă este neglijabil pentru acest tip de expuneri.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu:
a)metodologia de calcul al cuantumului ponderat la risc al expunerii pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate, inclusiv recunoaşterea diminuării riscului de credit în conformitate cu articolul 160 alineatul (4), precum şi condiţiile de utilizare a propriilor estimări şi a parametrilor din cadrul abordării de rezervă;
b)evaluarea criteriului legat de caracterul neglijabil pentru tipul de expuneri menţionat la alineatul (5).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2027.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 158: Tratamentul pe tip de expunere
(1)Calculul cuantumurilor pierderilor aşteptate se bazează pe aceleaşi valori de intrare ale probabilităţii de nerambursare (PD) şi pierderii în caz de nerambursare (LGD) şi pe aceeaşi valoare a expunerii pentru fiecare expunere ca cele utilizate pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, în conformitate cu articolul 151.
(2)Cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile securitizate se calculează în conformitate cu capitolul 5.
(3)Cuantumul pierderilor aşteptate este zero pentru expunerile încadrate în clasa de expuneri «active, altele decât cele care reprezintă creanţe de tip credit», menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (g).
(4)Cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile sub formă de acţiuni sau de unităţi ale unui OPC menţionat la articolul 152 se calculează în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul articol.
(5)Pierderea aşteptată (EL) şi cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, precum şi pentru expunerile de tip retail se calculează conform următoarelor formule:
pierderea aşteptată (EL) = PD * LGD
cuantumul pierderii aşteptate = EL [multiplicat cu] valoarea expunerii.
Pentru expunerile aflate în stare de nerambursare (PD = 100 %), în cazul în care instituţiile utilizează propriile estimări ale LGD, EL este ELBE, respectiv cea mai bună estimare a instituţiei cu privire la pierderea aşteptată pentru expunerea aflată în stare de nerambursare, în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) litera (h).

(6)Pentru expunerile provenind din finanţări specializate, în cazul în care instituţiile utilizează metodele prevăzute la articolul 153 alineatul (5) pentru atribuirea ponderilor de risc, valorile pierderilor aşteptate se atribuie în conformitate cu tabelul 2.
Tabelul 2

Scadenţă reziduală

Categoria 1

Categoria 2

Categoria 3

Categoria 4

Categoria 5

Mai puţin de 2,5 ani

0

%

0,4

%

2,8

%

8

%

50

%

2,5 ani sau mai mult

0,4

%

0,8

%

2,8

%

8

%

50

%

(7)
[textul din Art. 158, alin. (7) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 82., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(8)
[textul din Art. 158, alin. (8) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 82., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(9)[textul din Art. 158, alin. (9) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 82., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(91)Cuantumul pierderilor aşteptate pentru un angajament de valoare minimă care îndeplineşte toate cerinţele stabilite la articolul 132c alineatul (3) este zero.

(10)Cuantumul pierderilor aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferente creanţelor achiziţionate se calculează conform următoarei formule:
Pierderea aşteptată (EL) = PD x LGD
Cuantumul pierderii aşteptate = EL x valoarea expunerii
Art. 159: Tratamentul cuantumurilor pierderilor aşteptate, al deficitului conform IRB şi al excedentului conform IRB
(1)Instituţiile deduc cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile menţionate la articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10) din suma tuturor elementelor următoare:
a)ajustările generale şi specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective, calculate în conformitate cu articolul 110;
b)ajustările de valoare suplimentare datorate stării de nerambursare a contrapărţii, determinate în conformitate cu articolul 34 şi legate de expunerile pentru care cuantumurile pierderilor aşteptate se calculează în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) şi (10);
c)alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerilor respective, altele decât deducerile efectuate în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m).
În cazul în care calculul efectuat în conformitate cu primul paragraf are drept rezultat o valoare pozitivă, cuantumul obţinut se numeşte «excedent conform IRB». În cazul în care calculul efectuat în conformitate cu primul paragraf are drept rezultat o valoare negativă, cuantumul obţinut se numeşte «deficit conform IRB».
(2)În scopul calculului menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile tratează discounturile determinate în conformitate cu articolul 166 alineatul (1) aferente expunerilor bilanţiere achiziţionate atunci când se află în stare de nerambursare în acelaşi fel ca ajustările specifice pentru riscul de credit. Discounturile aferente expunerilor bilanţiere achiziţionate atunci când nu se află în stare de nerambursare nu pot fi incluse în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB. Ajustările specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor aflate în stare de nerambursare nu se utilizează pentru a acoperi cuantumurile pierderilor aşteptate în cazul altor expuneri. Cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile securitizate şi ajustările generale şi specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor respective nu se includ în calculul deficitului conform IRB sau al excedentului conform IRB.

SUBSECŢIUNEA 1:SUBSECŢIUNEA 1: Expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public
Art. 160: Probabilitatea de nerambursare (PD)
(1)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (b) sau litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolelor 153 şi 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valoarea PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al PD: 0,05 %.
(11)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, valoarea PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al PD: 0,03 %.

(2)În cazul expunerilor provenind din creanţe asupra societăţilor, achiziţionate de către instituţie, pentru care aceasta nu poate estima probabilităţile de nerambursare sau pentru care estimările instituţiei cu privire la probabilitatea de nerambursare nu îndeplinesc cerinţele stabilite în secţiunea 6, probabilităţile de nerambursare se determină conform următoarelor metode:
a)pentru drepturile cu rang prioritar în ceea ce priveşte creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de către instituţie, probabilitatea de nerambursare este estimarea instituţiei cu privire la pierderea aşteptată împărţită la pierderea în caz de nerambursare pentru creanţele respective;
b)pentru drepturile subordonate în ceea ce priveşte creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de către instituţie, probabilitatea de nerambursare este estimarea instituţiei cu privire la pierderea aşteptată;
c)o instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile faţă de societăţi şi care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de către aceasta, în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil, poate utiliza estimarea probabilităţii de nerambursare care rezultă din această descompunere.
(3)În cazul debitorilor aflaţi în stare de nerambursare, probabilitatea de nerambursare este 100 %.
(4)În cazul unei expuneri acoperite de o protecţie nefinanţată a creditului, o instituţie care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143 atât pentru expunerea acoperită de protecţia nefinanţată a creditului, cât şi pentru expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie poate recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în LGD în conformitate cu articolul 183.

(5)[textul din Art. 160, alin. (5) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 4, subsectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 86., alin. (D) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(6)Pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor, PD se stabileşte ca fiind egală cu estimările instituţiei cu privire la pierderile aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. O instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD pentru expunerile faţă de societăţi şi care poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor în PD şi LGD într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil poate utiliza estimările PD care rezultă din descompunerea respectivă. În calculul PD, instituţiile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4.

(7)O instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor poate recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului ajustând PD, cu respectarea dispoziţiilor articolului 161 alineatul (3).

Art. 161: Pierderea în caz de nerambursare (LGD)
(1)Instituţiile trebuie să utilizeze următoarele valori ale pierderilor în caz de nerambursare:
a)expuneri cu rang prioritar fără protecţie finanţată a creditului eligibilă faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, faţă de entităţi din sectorul financiar şi faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public: 45 %;
a1)expuneri cu rang prioritar fără protecţie finanţată a creditului eligibilă faţă de societăţi care nu sunt entităţi din sectorul financiar: 40 %;

b)expuneri subordonate care nu beneficiază de garanţii reale eligibile: 75 %;
c)[textul din Art. 161, alin. (1), litera C. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 4, subsectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 87., alin. (A) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
d)obligaţiunilor garantate eligibile pentru tratamentul stabilit la articolul 129 alineatele (4) şi (5) li se poate atribui o valoare a pierderii în caz de nerambursare de 11,25%;
e)pentru expunerile aferente creanţelor cu rang prioritar achiziţionate asupra societăţilor, în cazul în care o instituţie nu poate estima PD sau în care estimările PD ale instituţiei nu îndeplinesc cerinţele stabilite în secţiunea 6: 40 %;

f)pentru expunerile aferente creanţelor subordonate asupra societăţilor, achiziţionate de către instituţie, în cazul în care aceasta nu poate estima probabilităţile de nerambursare sau în care estimările instituţiei cu privire la probabilitatea de nerambursare nu îndeplinesc cerinţele stabilite în secţiunea 6:100%;
g)pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate asupra societăţilor: 100 %.

(2)Pentru riscul de diminuare a valorii creanţei şi riscul de nerambursare, în cazul în care o instituţie a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile faţă de societăţi şi poate descompune estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de instituţie, în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră fiabil, se poate utiliza estimarea pierderii în caz de nerambursare pentru creanţele asupra societăţilor, achiziţionate de instituţie.
(3)În cazul unei expuneri acoperite de o protecţie nefinanţată a creditului, o instituţie care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143 atât pentru expunerea care este acoperită de o protecţie nefinanţată a creditului, cât şi pentru expunerile directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie poate recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în LGD în conformitate cu articolul 183.

(4)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolului 153 alineatul (1) punctul (iii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valorile LGD care sunt utilizate pentru fiecare expunere ca date de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderilor aşteptate nu sunt mai mici decât următoarele valori ale pragului minim al LGD, calculate în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol.
Tabelul 1

Pragurile minime ale LGD (LGDfloor) pentru expunerile încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii)

Expunere fără FCP eligibilă (LGDU-floor)

Expunere garantată integral cu o FCP eligibilă (LGDS-floor)

25 %

garanţii financiare

0 %

creanţe

10 %

bunuri imobile locative sau comerciale

10 %

alte garanţii reale corporale

15 %

(5)În cazul expunerilor încadrate în clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii), exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi ale pierderilor aşteptate aferente expunerilor respective, şi în special în sensul articolului 153 alineatul (1) punctul (iii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), în cazul în care se utilizează propriile estimări ale LGD, valoarea LGD utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate pentru expunerile fără o FCP eligibilă nu este mai mică decât următoarea valoare a pragului minim al LGD: 5 %.
(6)În sensul alineatului (4) de la prezentul articol, pragurile minime ale LGD din tabelul 1 de la alineatul respectiv pentru expunerile garantate integral cu o protecţie finanţată a creditului eligibilă se aplică atunci când valoarea protecţiei finanţate a creditului, după aplicarea ajustărilor de volatilitate Hc şi Hfx în cauză, în conformitate cu articolul 230, este egală sau mai mare decât valoarea expunerii-suport.
În sensul alineatului (4) de la prezentul articol şi în scopul aplicării ajustărilor aferente relevante, Hc şi Hfx, în conformitate cu articolul 230, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului capitol. În acest caz, tipul de protecţie finanţată a creditului «alte garanţii reale corporale» prevăzută la articolul 230 tabelul 1 se înţelege ca «alte garanţii reale corporale şi alte garanţii eligibile».
Pragul minim al LGD (LGDfloor) pentru o expunere parţial garantată cu o FCP se calculează ca medie ponderată între LGDU-floor pentru partea din expunere fără FCP şi LGDS-floor pentru partea garantată integral, după cum urmează:
unde:
LGDU-floor şi LGDS-floor sunt valorile relevante ale pragurilor minime din tabelul 1;
E, ES, EU şi HE sunt determinate în conformitate cu articolul 230.
(7)În cazul în care o instituţie care utilizează propriile estimări ale LGD pentru un anumit tip de expuneri negarantate faţă de societăţi şi expuneri negarantate faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public nu este în măsură să ia în considerare, în propriile estimări ale LGD, efectul protecţiei finanţate a creditului care garantează una dintre expunerile de acest tip din cauza lipsei de date privind recuperările pentru respectiva protecţie finanţată a creditului, instituţia este autorizată să aplice formula prevăzută la articolul 230, cu excepţia faptului că LGDU din formula respectivă este propria estimare a LGD a instituţiei pentru expunerile negarantate. În acest caz, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în conformitate cu capitolul 4, iar propria estimare a LGD a instituţiei utilizată ca LGDU se calculează pe baza pierderii subiacente, excluzând orice recuperări provenite din respectiva protecţie finanţată a creditului.

Art. 162: Scadenţa
(1)În cazul expunerilor pentru care o instituţie nu a primit aprobarea din partea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD, valoarea scadenţei (M) se aplică în mod consecvent şi fie este stabilită la 2,5 ani, cu excepţia expunerilor provenite din operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare, în cazul cărora scadenţa este de 0,5 ani, fie, alternativ, este calculată în conformitate cu alineatul (2).

(2)În cazul expunerilor pentru care o instituţie aplică propriile estimări ale LGD, valoarea scadenţei (M) se calculează utilizând perioade exprimate în ani, astfel cum se prevede la prezentul alineat şi sub rezerva alineatelor (3), (4) şi (5) de la prezentul articol. M nu depăşeşte cinci ani, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 384 alineatul (2), în care se utilizează M specificată la alineatul respectiv. M se calculează, în fiecare dintre următoarele cazuri, după cum urmează:
a)pentru un instrument care face obiectul unei eşalonări a fluxurilor de numerar, scadenţa (M) se calculează conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde CFt reprezintă fluxurile de numerar (principal, dobânzi şi comisioane) pe care debitorul trebuie să le plătească conform contractului în perioada t;
b)pentru instrumentele financiare derivate care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale expunerilor şi trebuie să fie de cel puţin 1 an. Pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei expuneri;
c)pentru expunerile provenind din instrumente financiare derivate enumerate în anexa II, acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale, şi pentru expunerile provenind din tranzacţii de creditare în marjă acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale, care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi trebuie să fie de cel puţin 10 zile;
d)pentru tranzacţiile de răscumpărare sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi trebuie să fie de cel puţin 5 zile. Pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;
d1)pentru tranzacţiile de creditare garantată care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este de cel puţin 20 de zile; pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;
d2)pentru un acord-cadru de compensare care include mai multe dintre tipurile de tranzacţii corespunzătoare literei (c), (d) sau (da) de la prezentul alineat, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este cel puţin cea mai lungă perioadă de deţinere, exprimată în ani, aplicabilă pentru astfel de tranzacţii, astfel cum se prevede la articolul 224 alineatul (2), şi anume fie 10, fie 20 de zile, după caz; pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;

e)pentru o instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale probabilităţii de nerambursare pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, în cazul sumelor trase, scadenţa este egală cu scadenţa medie ponderată a expunerilor provenind din creanţele achiziţionate şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile. Aceeaşi valoare a scadenţei se aplică şi sumelor neutilizate din cadrul unei facilităţi de cumpărare ferme, cu condiţia ca facilitatea de cumpărare să prevadă angajamente efective, situaţii în care se declanşează rambursarea anticipată sau alte elemente care să protejeze instituţia cumpărătoare împotriva unei deteriorări viitoare semnificative a calităţii creanţelor pe care este obligată să le cumpere până la scadenţa facilităţii. În lipsa unor astfel de protecţii efective, pentru sumele neutilizate, scadenţa se calculează ca suma dintre cea mai îndelungată scadenţă a unei creanţe potenţiale conform contractului de cumpărare şi scadenţa reziduală a facilităţii de cumpărare şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile;
f)pentru orice alte instrumente decât cele menţionate la prezentul alineat sau în cazul în care o instituţie nu este în măsură să calculeze M astfel cum se prevede la litera (a), M este durata reziduală maximă, în ani, pe care o poate avea la dispoziţie debitorul pentru a-şi achita integral obligaţiile contractuale, inclusiv principalul, dobânzile şi comisioanele, şi este de cel puţin un an;

g)în cazul instituţiilor care determină valorile expunerilor utilizând metoda modelelor interne prevăzută în capitolul 6 secţiunea 6, pentru expunerile cărora li se aplică metoda respectivă şi care sunt incluse într-un set de compensare în care scadenţa celui mai îndelungat contract este mai mare de un an, scadenţa se calculează conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
în care:
Stk = o variabilă de tip «dummy» a cărei valoare pentru perioada viitoare tk este egală cu 0, dacă tk > 1 an, şi cu 1, dacă tk < = 1
EEtk = expunerea aşteptată pentru perioada viitoare tk;
Effective EEtk = expunerea aşteptată efectivă pentru perioada viitoare tk;
dftk = factorul de actualizare fără risc pentru perioada de timp viitoare tk;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
h)o instituţie care foloseşte un model intern pentru a calcula o ajustare unilaterală a evaluării creditului (CVA) poate utiliza ca valoare a scadenţei, cu aprobarea autorităţilor competente, durata efectivă a creditului estimată prin modelul intern.
Sub rezerva dispoziţiilor de la alineatul (2), pentru seturile de compensare în care toate contractele au o scadenţă iniţială mai mică de 1 an, se aplică formula de la litera (a);
i)în cazul instituţiilor care utilizează abordările menţionate la articolul 382a alineatul (1) litera (a) sau (b) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA al tranzacţiilor cu o anumită contraparte, M nu este mai mare de 1 în formula prevăzută la articolul 153 alineatul (1) punctul (iii) în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte pentru aceleaşi tranzacţii, astfel cum se menţionează la articolul 92 alineatul (4) litera (a) sau (g), după caz;

j)în cazul expunerilor reînnoibile, M se determină utilizând data contractuală maximă de încetare a facilităţii; instituţiile nu utilizează data de rambursare a tragerii curente dacă data respectivă nu este data contractuală maximă de încetare a facilităţii.

(3)În cazul în care documentaţia impune recalcularea zilnică a marjei şi reevaluarea zilnică şi include clauze care permit lichidarea sau compensarea rapidă a garanţiilor reale în caz de nerambursare sau de imposibilitate de refacere a marjei, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este de cel puţin o zi pentru:
a)expuneri faţă de instituţii sau firme de investiţii provenind din decontarea obligaţiilor în monedă străină;

b)tranzacţiile de creditare în marjă acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale;
c)tranzacţiile de răscumpărare, operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut.
În plus, pentru expuneri pe termen scurt eligibile care nu fac parte din finanţarea curentă a debitorului de către instituţie, scadenţa este de cel puţin o zi. Expunerile pe termen scurt eligibile includ următoarele:
a)expuneri faţă de instituţii provenind din decontarea obligaţiilor în monedă străină;
b)operaţiuni de finanţare a comerţului pe termen scurt care se lichidează de la sine şi creanţele achiziţionate asupra societăţilor, cu condiţia ca expunerile respective să aibă o scadenţă reziduală de până la un an;

c)expuneri provenind din decontarea achiziţionărilor şi vânzărilor de titluri în cadrul perioadei de livrare obişnuite de două zile lucrătoare;
d)expuneri provenind din decontarea plăţilor în numerar prin transfer electronic şi din decontarea operaţiunilor de plată electronică şi a serviciilor preplătite, inclusiv din descoperitul de cont rezultat din tranzacţii nereuşite, care nu depăşesc un număr de zile lucrătoare redus, fix şi convenit.
e)scrisori de credit emise şi confirmate care sunt pe termen scurt, adică au o scadenţă mai mică de un an, şi care se lichidează de la sine.

(4)Pentru expunerile faţă de societăţi care sunt stabilite în Uniune şi care nu sunt societăţi mari, instituţiile pot alege să stabilească M pentru toate aceste expuneri astfel cum se prevede la alineatul (1), în loc să aplice alineatul (2).

(5)Neconcordanţele scadenţei se tratează astfel cum se prevede la capitolul 4.
(6)În scopul exprimării în ani a numărului minim de zile menţionat la alineatul (2) literele (c)-(db) şi la alineatul (3), numărul minim de zile se împarte la 365,25.

*) În partea a treia, după secţiunea 4, "Probabilitatea de nerambursare (PD), pierderile în caz de nerambursare (LGD) şi scadenţa", se introduce următoarea subsecţiune:
- Subsecţiunea – 1: Expuneri acoperite de garanţii furnizate de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre sau de BCE
- Articolul 159a: Neaplicarea pragurilor minime ale PD, LGD şi CCF
În sensul capitolului 3, în special în ceea ce priveşte articolul 160 alineatul (1), articolul 161 alineatul (4), articolul 164 alineatul (4) şi articolul 166 alineatul (8c), în cazul în care o expunere este acoperită de o garanţie eligibilă furnizată de o administraţie centrală sau de o bancă centrală sau de BCE, pragurile minime ale PD, LGD şi CCF nu se aplică părţii expunerii care este acoperită de garanţia respectivă. Cu toate acestea, partea expunerii care nu este acoperită de garanţia respectivă este supusă pragurilor minime ale PD, LGD şi CCF în cauză.

SUBSECŢIUNEA 2:Expunerile de tip retail
Art. 163: Probabilitatea de nerambursare (PD)
(1)Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii şi a cuantumurilor pierderii aşteptate aferente expunerilor respective, în special în sensul articolelor 154 şi 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), PD pentru fiecare expunere care este utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate este valoarea cea mai mare dintre PD pe un an asociată cu clasa de rating sau grupa de risc internă a debitorului în care se încadrează expunerea de tip retail şi următoarele valori ale pragului minim al PD:
a)0,1 % pentru QRRE faţă de debitori generatori de expuneri reînnoibile;
b)0,05 % pentru expunerile de tip retail care nu sunt QRRE faţă de debitori din expuneri reînnoibile.

(2)Probabilitatea de nerambursare în cazul debitorilor sau, atunci când se utilizează o abordare bazată pe tranzacţii, probabilitatea de nerambursare a expunerilor aflate în stare de nerambursare este de 100 %.
(3)În cazul riscului de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate, probabilitatea de nerambursare este egală cu estimările pierderii aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei. Dacă o instituţie poate descompune propriile estimări ale pierderii aşteptate pentru riscul de diminuare a valorii creanţei aferent creanţelor achiziţionate în probabilităţi de nerambursare şi pierderi în caz de nerambursare, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră fiabil, se poate utiliza estimarea probabilităţii de nerambursare.
(4)În cazul unei expuneri acoperite de o protecţie nefinanţată a creditului, o instituţie care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143 pentru expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie poate recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în PD în conformitate cu articolul 183.

Art. 164: Pierderea în caz de nerambursare (LGD)
(1)Instituţiile furnizează propriile estimări ale LGD, cu respectarea cerinţelor prevăzute în secţiunea 6 din prezentul capitol şi cu aprobarea autorităţilor competente, acordată în conformitate cu articolul 143. În cazul riscului de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate se foloseşte valoarea LGD de 100 %. Dacă o instituţie poate descompune, în mod fiabil, în PD şi LGD estimările sale cu privire la pierderea aşteptată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor achiziţionate, instituţia poate utiliza propriile sale estimări ale LGD.

(2)Instituţiile care utilizează propriile estimări ale LGD în temeiul articolului 143 pentru expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului în LGD în conformitate cu articolul 183.

(3)[textul din Art. 164, alin. (3) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 4, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 90., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(4)Exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor de tip retail şi în special în temeiul articolului 158 alineatul (1) punctul (ii), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valorile LGD pentru fiecare expunere utilizate ca date de intrare în formula de calcul al valorilor ponderate la risc ale expunerilor şi al pierderii aşteptate nu sunt mai mici decât valorile pragului minim al LGD prevăzute în tabelul 1, calculate în conformitate cu alineatul (4a) de la prezentul articol:
Tabelul 1

Pragurile minime ale LGD (LGDfloor) pentru expunerile de tip retail

Expunere fără FCP (LGDU-floor)

Expunere garantată cu o FCP (LGDS-floor)

Expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative

nu se aplică

Expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative

5 %

QRRE

50 %

QRRE

nu se aplică

Altă expunere de tip retail

30 %

Altă expunere de tip retail garantată cu garanţii financiare

0 %

Altă expunere de tip retail garantată cu creanţe

10 %

Altă expunere de tip retail garantată cu bunuri imobile locative sau comerciale

10 %

Altă expunere de tip retail garantată cu alte garanţii reale corporale

15 %

(41)În scopul alineatului (4), se aplică următoarele:
a)pragurile minime ale LGD din tabelul 1 de la alineatul (4) se aplică expunerilor garantate cu o protecţie finanţată a creditului atunci când protecţia finanţată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului capitol;
b)cu excepţia expunerilor de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragurile minime ale LGD din tabelul 1 de la alineatul (4) de la prezentul articol se aplică expunerilor garantate integral cu o protecţie finanţată a creditului în cazul cărora valoarea FCP, după aplicarea ajustărilor de volatilitate relevante în conformitate cu articolul 230, este egală cu valoarea expunerii-suport sau mai mare decât aceasta; în scopul aplicării ajustărilor aferente relevante, Hc şi Hfx, în conformitate cu articolul 230, protecţia finanţată a creditului este eligibilă în temeiul prezentului capitol;
c)cu excepţia expunerilor de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragul minim al LGD aplicabil unei expuneri garantate parţial cu o protecţie finanţată a creditului se calculează în conformitate cu formula prevăzută la articolul 161 alineatul (6);
d)pentru expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile locative, pragul minim al LGD aplicabil se stabileşte la 5 %, indiferent de nivelul garanţiilor reale furnizate de bunul imobil locativ.

(5)Statele membre desemnează o autoritate pentru a fi responsabilă cu aplicarea alineatului (6). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.
În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este autoritatea competentă, ea se asigură că organismele şi autorităţile naţionale relevante care au un mandat macroprudenţial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenţia autorităţii competente de a utiliza dispoziţiile prezentului articol şi sunt implicate în mod adecvat în evaluarea preocupărilor legate de stabilitatea financiară din statul său membru, în conformitate cu alineatul (6).
În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea şi schimbul de informaţii între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, se impune autorităţilor să coopereze îndeaproape şi să partajeze toate informaţiile care pot fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligaţiilor impuse autorităţii desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acţiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată, precum şi asigurarea faptului că interacţiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament şi al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.
(6)Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a şi a oricăror altor indicatori relevanţi şi ţinând seama de perspectivele de evoluţie a pieţelor de bunuri imobile, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, dacă valorile pragului minim al LGD prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol sunt adecvate pentru expunerile de tip retail garantate cu bunuri imobile locative sau alte expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative sau comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective.
În cazul în care, pe baza evaluării menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) concluzionează că valorile pragului minim al LGD menţionate la alineatul (4) nu sunt adecvate, precum şi în cazul în care consideră că caracterul neadecvat al valorilor pragului minim al LGD ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate stabili valori mai mari ale pragului minim al LGD pentru expunerile respective situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective. Aceste valori mai mari ale pragului minim al LGD pot fi aplicate, de asemenea, la nivelul unuia sau mai multor segmente imobiliare ale expunerilor respective.
Autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) înştiinţează ABE şi CERS înainte de a lua decizia menţionată la al doilea paragraf de la prezentul alineat. În termen de o lună de la primirea înştiinţării respective, ABE şi CERS prezintă avizul lor statului membru în cauză. ABE şi CERS publică valorile mai mari ale pragului minim al LGD menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat.

(7)În cazul în care autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) stabileşte valori mai mari ale pragului minim al LGD în temeiul alineatului (6), instituţiile dispun de o perioadă de tranziţie de şase luni pentru a le aplica.

(8)ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica condiţiile de care ţine seama autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) atunci când evaluează caracterul adecvat al valorilor pierderilor în caz de nerambursare ca parte a evaluării menţionate la alineatul (6).
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2019.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(9)CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 şi în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autorităţile desemnate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, cu privire la următoarele:
a)factorii care ar putea «avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare», menţionaţi la alineatul (6); şi
b)valorile indicative de referinţă de care autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (5) trebuie să ţină seama atunci când stabileşte valorile minime mai mari ale pierderilor în caz de nerambursare.
(10)Instituţiile dintr-un stat membru aplică valorile minime mai mari ale pierderilor în caz de nerambursare, stabilite de autorităţile dintr-un alt stat membru în conformitate cu alineatul (6), pentru toate expunerile lor corespunzătoare garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau a bunurilor imobile comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru respectiv.

SUBSECŢIUNEA 3:
[textul din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 4, subsectiunea 3 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 91. din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art.166: Expuneri faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expuneri de tip retail
(1)Cu excepţia cazului în care se specifică altfel, valoarea expunerii pentru expunerile bilanţiere este valoarea contabilă măsurată fără a ţine seama de ajustările pentru riscul de credit efectuate.
Această regulă se aplică şi activelor achiziţionate la un preţ diferit de suma datorată.
Pentru activele achiziţionate, diferenţa dintre suma datorată şi valoarea contabilă rezultată după aplicarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit, care a fost înregistrată în bilanţul instituţiilor la achiziţionarea activului, este denumită discount dacă suma datorată este mai mare, respectiv, primă dacă suma datorată este mai mică.
(2)În cazul în care instituţiile utilizează acorduri-cadru de compensare pentru tranzacţiile de răscumpărare sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, valoarea expunerii se calculează în conformitate cu capitolul 4 sau 6.
(3)La calculul valorii expunerii pentru compensarea bilanţieră a creditelor şi depozitelor, instituţiile aplică metodele prevăzute în capitolul 4.
(4)Valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe perioada contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) (a cărei probabilitate de exercitare este certă într-o măsură rezonabilă). Dacă o parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a activului care face obiectul contractului de leasing şi dacă această obligaţie de plată îndeplineşte setul de condiţii prevăzut la articolul 201 cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii, prevăzute la articolul 213, obligaţia de plată poate fi recunoscută ca protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4.
(5)În cazul oricărui contract menţionat în anexa II, valoarea expunerii se determină utilizând metodele prevăzute în capitolul 6 şi nu ia în considerare ajustările pentru riscul de credit efectuate.
(6)Pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru creanţele achiziţionate, valoarea expunerii este valoarea stabilită în conformitate cu alineatul (1), mai puţin cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor, anterior aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
(7)În cazul unei expuneri sub formă de titluri sau mărfuri vândute, gajate sau date cu împrumut în cadrul tranzacţiilor de răscumpărare, sau al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii este valoarea titlurilor sau a mărfurilor, determinată în conformitate cu articolul 24. Dacă se utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare (Financial Collateral Comprehensive Method) prevăzută la articolul 223, valoarea expunerii se majorează cu ajustarea de volatilitate corespunzătoare unor astfel de titluri sau mărfuri, astfel cum prevede articolul respectiv. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii se poate determina fie în conformitate cu capitolul 6, fie în conformitate cu articolul 220 alineatul (2).
(8)Valoarea expunerii elementelor extrabilanţiere care nu sunt contracte, astfel cum sunt enumerate în anexa II, se calculează utilizând fie CCF pe baza IRB, fie CCF pe baza SA, în conformitate cu alineatele (8a) şi (8b) de la prezentul articol şi cu articolul 151 alineatul (8).
În cazul în care numai soldurile trase ale facilităţilor reînnoibile au fost securitizate, instituţiile se asigură că deţin în continuare cuantumul necesar de fonduri proprii în raport cu soldurile netrase asociate securitizării.
O instituţie care nu a primit autorizarea de a utiliza CCF pe baza IRB calculează valoarea expunerii ca fiind cuantumul angajat, dar netras, înmulţit cu CCF pe baza SA în cauză.
O instituţie care utilizează CCF pe baza IRB calculează valoarea expunerii pentru angajamentele neutilizate ca fiind cuantumul netras înmulţit cu CCF pe baza IRB.
(81)În cazul unei expuneri pentru care instituţia nu a primit autorizarea de a utiliza CCF pe baza IRB, CCF aplicabil este CCF pe baza SA prevăzut în capitolul 2 pentru aceleaşi tipuri de elemente, astfel cum se prevede la articolul 111. Cuantumul la care trebuie aplicat CCF pe baza SA este valoarea cea mai mică dintre valoarea cuantumului angajat, dar netras, şi valoarea care reflectă orice posibilă constrângere privind disponibilitatea facilităţii, inclusiv existenţa unei limite superioare a cuantumului potenţial al creditului care este legată de fluxul de numerar raportat al debitorului. În cazul în care o facilitate este supusă unor astfel de constrângeri, instituţia dispune de suficiente proceduri de monitorizare şi gestionare a liniei de credit pentru a sprijini existenţa constrângerii respective.
(82)Sub rezerva aprobării autorităţilor competente, instituţiile care îndeplinesc cerinţele pentru a utiliza CCF pe baza IRB, astfel cum se specifică în secţiunea 6, utilizează CCF pe baza IRB pentru expunerile provenite din angajamente reînnoibile netrase tratate conform abordării IRB, cu condiţia ca expunerile respective să nu facă obiectul unui CCF pe baza SA de 100 % conform abordării standardizate. CCF pe baza SA se utilizează pentru:
a)toate celelalte elemente extrabilanţiere, în special angajamentele nereînnoibile netrase;
b)expunerile în cazul cărora cerinţele minime pentru calcularea CCF pe baza IRB, astfel cum sunt specificate în secţiunea 6, nu sunt îndeplinite de instituţie sau în cazul cărora autoritatea competentă nu a permis utilizarea CCF pe baza IRB.
În sensul prezentului articol, un angajament este considerat «reînnoibil» atunci când acesta îi permite unui debitor să obţină un împrumut în cadrul căruia debitorul dispune de flexibilitatea de a decide cât de des şi la ce intervale să facă trageri din împrumut, permiţând tragerea, rambursarea şi tragerea din nou de către debitor a împrumuturilor care i-au fost acordate. Acordurile contractuale care permit plăţi anticipate şi, ulterior, noi trageri ale plăţilor anticipate respective sunt considerate reînnoibile.
(83)Atunci când CCF pe baza IRB se utilizează exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor provenite din angajamente reînnoibile altele decât expunerile atribuite clasei de expuneri în conformitate cu articolul 147 alineatul (2) litera (a), în special în temeiul articolului 153 alineatul (1), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valoarea pentru fiecare expunere utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al cuantumului ponderat la risc al expunerii şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât suma dintre:
a)cuantumul tras din angajamentul reînnoibil;
b)50 % din cuantumul expunerii extrabilanţiere aferente părţii netrase rămase din angajamentul reînnoibil, calculat utilizând CCF pe baza SA aplicabil, astfel cum este prevăzut la articolul 111.
Suma cuantumurilor de la literele (a) şi (b) este denumită «pragul minim al CCF».

(9)În cazul în care un angajament se referă la prelungirea unui alt angajament, se utilizează cel mai mic dintre cei doi factori de conversie asociaţi angajamentelor individuale.
(10)
[textul din Art. 166, alin. (10) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 5 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 92., alin. (D) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 167:
[textul din Art. 167 din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 5 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 93. din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 168: Active, altele decât cele de tip credit
Valoarea expunerii pentru active, altele decât obligaţiile din credit, este valoarea contabilă rezultată după aplicarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit.
SUBSECŢIUNEA 1:Sisteme de rating
Art. 169: Principii generale
(1)În cazul în care o instituţie utilizează mai multe sisteme de rating, raţionamentul pe baza căruia un debitor sau o tranzacţie sunt alocaţi unui anumit sistem de rating trebuie formalizat şi aplicat astfel încât să reflecte în mod adecvat nivelul de risc.
(2)Criteriile şi procesele de alocare trebuie revizuite periodic pentru a se stabili dacă sunt în continuare adecvate portofoliului curent şi condiţiilor externe.
(3)În cazul în care o instituţie utilizează estimări directe ale parametrilor de risc pentru debitori individuali sau expuneri, acestea pot fi considerate ca fiind estimări alocate claselor de pe o scală continuă de rating.
ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la modul de aplicare în practică a cerinţelor privind conceperea modelului, cuantificarea riscurilor, validarea şi aplicarea parametrilor de risc utilizând scale de rating continue sau foarte granulare pentru fiecare parametru de risc.

Art. 170: Structura sistemelor de rating
(1)Structura sistemelor de rating pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public respectă următoarele cerinţe:
a)un sistem de rating trebuie să ia în considerare caracteristicile de risc ale debitorului şi ale tranzacţiei;
b)un sistem de rating trebuie să includă o scală de rating a debitorilor care să reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare asociat debitorilor. Scala de rating a debitorilor trebuie să aibă minimum 7 clase pentru debitorii care nu se află în stare de nerambursare şi o clasă pentru debitorii care se află în stare de nerambursare;
c)instituţia trebuie să formalizeze relaţia dintre clasele de rating ale debitorilor din punctul de vedere al nivelului riscului de nerambursare pe care îl implică fiecare clasă de rating şi al criteriilor utilizate pentru a distinge nivelul respectiv al riscului de nerambursare;
d)instituţiile care deţin portofolii concentrate pe un anumit segment de piaţă şi într-un anumit interval al riscului de nerambursare trebuie să dispună de un număr suficient de clase de rating în cadrul intervalului respectiv pentru a evita concentrarea excesivă a debitorilor într-o anumită clasă de rating. Concentrările semnificative dintr-o singură clasă de rating trebuie justificate prin dovezi empirice convingătoare din care să rezulte că respectiva clasă de rating a debitorilor acoperă un interval rezonabil de îngust al PD şi că riscul de nerambursare aferent tuturor debitorilor din această clasă de rating se încadrează în intervalul respectiv;
e)pentru a i se permite de către autoritatea competentă să folosească propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare în vederea determinării cerinţelor de fonduri proprii, un sistem de rating trebuie să includă o scală de rating a tranzacţiilor distinctă, care să reflecte exclusiv caracteristicile asociate pierderii în caz de nerambursare ale tranzacţiilor. Definiţia clasei de rating a tranzacţiilor trebuie să includă atât descrierea modului de încadrare a expunerilor în clasa respectivă, cât şi a criteriilor utilizate pentru a distinge nivelul de risc aferent fiecărei clase de rating;
f)concentrările semnificative dintr-o singură clasă de rating a tranzacţiilor trebuie justificate prin dovezi empirice convingătoare din care să rezulte că respectiva clasă de rating a tranzacţiilor acoperă un interval rezonabil de îngust al pierderilor în caz de nerambursare şi că riscul aferent tuturor expunerilor din această clasă de rating se încadrează în intervalul respectiv.
(2)Instituţiile care utilizează metodele stabilite la articolul 153 alineatul (5) pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate sunt exceptate de la obligaţia de a avea o scală de rating a debitorilor care să reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare asociat debitorilor pentru aceste expuneri. Instituţiile respective trebuie să dispună, pentru aceste expuneri, de cel puţin 4 clase de rating pentru debitorii care nu se află în stare de nerambursare şi de cel puţin o clasă pentru debitorii care se află în stare de nerambursare.
(3)Structura sistemelor de rating pentru expunerile de tip retail respectă următoarele cerinţe:
a)sistemele de rating trebuie să reflecte riscul, atât cel asociat debitorului, cât şi cel asociat tranzacţiei, şi să includă toate caracteristicile relevante ale debitorilor şi ale tranzacţiilor.
b)nivelul de diferenţiere a riscului trebuie să asigure faptul că numărul de expuneri încadrate într-o clasă de rating dată sau într-o grupă de risc dată este suficient de mare pentru a permite cuantificarea şi validarea adecvată a caracteristicilor pierderilor la nivelul clasei de rating sau al grupei de risc. Distribuţia expunerilor şi a debitorilor în clase de rating sau grupe de risc se efectuează astfel încât să se evite concentrările excesive.
c)procesul de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc trebuie să permită diferenţierea adecvată a riscului, gruparea expunerilor suficient de omogene şi estimarea precisă şi coerentă a caracteristicilor pierderilor la nivel de clasă de rating sau grupă de risc. În cazul creanţelor achiziţionate, gruparea trebuie să reflecte practicile de subscriere ale vânzătorului şi eterogenitatea clienţilor săi;
(4)La încadrarea expunerilor în clase de risc sau grupe de risc, instituţiile trebuie să ia în considerare următorii factori de risc:
a)caracteristicile de risc ale debitorului;
b)caracteristicile de risc ale tranzacţiei, inclusiv tipul de produs şi tipul de protecţie finanţată a creditului, protecţia nefinanţată a creditului recunoscută, raportul între valoarea creditului acordat şi cea a garanţiei aferente creditului, maturizarea expunerii şi rangul de prioritate; instituţiile tratează în mod explicit cazurile în care mai multe expuneri beneficiază de aceeaşi protecţie finanţată sau nefinanţată a creditului.

c)incidentele de neplată, cu excepţia cazului în care o instituţie demonstrează autorităţii competente într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător că incidentele de neplată nu constituie un factor de risc semnificativ pentru expunere.
Art. 171: Încadrarea în clase de rating sau grupe de risc
(1)O instituţie trebuie să utilizeze definiţii, procese şi criterii specifice pentru a încadra expunerile în clase de rating sau grupe de risc în cadrul unui sistem de rating, care să respecte următoarele cerinţe:
a)definiţiile şi criteriile corespunzătoare claselor de rating sau grupelor de risc trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite persoanelor responsabile cu acordarea ratingurilor să încadreze în mod consecvent debitorii sau tranzacţiile care prezintă un risc similar în aceeaşi clasă de rating sau grupă de risc. Această consecvenţă trebuie menţinută indiferent de linia de activitate, de departament sau de localizarea geografică;
b)documentaţia aferentă procesului de rating trebuie să permită terţilor să înţeleagă şi să reproducă încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc, precum şi să evalueze adecvarea încadrării într-o anumită clasă de rating sau grupă de risc;
c)de asemenea, criteriile trebuie să respecte normele interne de creditare ale instituţiei şi politicile sale privind tratamentul aplicat debitorilor şi tranzacţiilor în dificultate.
(2)La încadrarea debitorilor şi tranzacţiilor în clase de rating sau grupe de risc, o instituţie trebuie să ia în considerare toate informaţiile relevante. Informaţiile trebuie să fie actuale şi să permită instituţiei să previzioneze performanţa viitoare a expunerii. O instituţie trebuie să fie cu atât mai prudentă la încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc de debitori şi tranzacţii, cu cât dispune de mai puţine informaţii. Dacă utilizează un rating extern ca factor principal în alocarea unui rating intern, instituţia trebuie să se asigure că ia în considerare şi alte informaţii relevante.
(3)Instituţiile utilizează un orizont de timp de peste un an la atribuirea ratingurilor. Un rating al debitorului reprezintă evaluarea de către instituţie a capacităţii şi a disponibilităţii debitorului de a respecta contractul, în pofida unor condiţii economice nefavorabile sau a producerii unor evenimente neprevăzute. Sistemele de rating sunt concepute astfel încât schimbările idiosincratice şi schimbările specifice sectorului, atunci când acestea reprezintă factori de risc semnificativi pentru tipul de expunere, să fie un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating sau grupă de risc în alta. Efectele ciclurilor economice pot fi, de asemenea, un factor determinant al trecerilor dintr-o clasă de rating sau grupă de risc în alta.

Art. 172: Încadrarea expunerilor
(1)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, încadrarea acestora se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:
a)fiecare debitor trebuie încadrat într-o clasă de rating a debitorilor, ca parte a procesului de aprobare a creditelor;
b)în cazul expunerilor pentru care o instituţie a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie, fiecare expunere este încadrată, de asemenea, într-o clasă de rating al tranzacţiei, ca parte a procesului de aprobare a creditelor;
c)instituţiile care utilizează metodele prevăzute la articolul 153 alineatul (5) pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate, încadrează fiecare dintre aceste expuneri într-o clasă de rating, în conformitate cu articolul 170 alineatul (2);
d)fiecare entitate juridică distinctă faţă de care instituţia înregistrează expuneri este evaluată separat;

e)expunerile distincte faţă de acelaşi debitor trebuie încadrate în aceeaşi clasă de rating al debitorului, indiferent de diferenţele existente în natura fiecărei tranzacţii specifice. Cu toate acestea, expunerile distincte pot conduce la încadrarea aceluiaşi debitor în mai multe clase de rating, în următoarele cazuri:
(i)există un risc de transfer aferent unei ţări, după cum expunerile sunt denominate în moneda locală sau într-o monedă străină;
(ii)tratamentul garanţiilor asociate unei expuneri poate consta în ajustarea unui rating atribuit debitorului;
(iii)legislaţia privind protecţia consumatorilor sau secretul bancar, sau orice alte reglementări interzic schimbul de informaţii cu privire la clienţi.
În sensul literei (d) de la primul paragraf, o instituţie dispune de politici adecvate privind tratamentul clienţilor debitori individuali şi al grupurilor de clienţi aflaţi în legătură. Politicile respective conţin un proces de identificare a riscului specific de corelare defavorabilă pentru fiecare entitate juridică faţă de care instituţia are expuneri.
În sensul capitolului 6, tranzacţiile cu contrapărţi în cazul cărora s-a identificat un risc specific de corelare defavorabilă sunt tratate diferit atunci când se calculează valoarea expunerii lor.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, fiecare expunere trebuie încadrată într-o clasă de rating sau într-o grupă de risc, ca parte a procesului de aprobare a creditelor.
(3)În ceea ce priveşte încadrarea într-o clasă de rating sau într-o grupă de risc, instituţiile trebuie să formalizeze situaţiile în care raţionamentul profesional poate prima asupra datelor de intrare sau de ieşire din procesul de încadrare, precum şi informaţiile privind personalul responsabil cu aprobarea priorităţii raţionamentului uman. Instituţiile trebuie să formalizeze aceste modificări şi să consemneze în scris personalul responsabil în acest sens. Instituţiile trebuie să analizeze performanţa expunerilor ale căror încadrări au fost modificate. Această analiză include o evaluare a performanţei expunerilor ale căror ratinguri au fost modificate de către o anumită persoană, care preia responsabilitatea întregului personalul responsabil.
Art. 173: Integritatea procesului de încadrare
(1)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, procesul de încadrare îndeplineşte următoarele cerinţe:
a)Încadrările şi revizuirile periodice ale acestora se efectuează sau se aprobă de către o parte independentă, care nu obţine în mod direct beneficii în urma deciziei de acordare a creditului.
b)Instituţiile reexaminează încadrările cel puţin anual şi ajustează încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale. Debitorii care prezintă un risc ridicat şi expunerile cu probleme trebuie să facă obiectul unor revizuiri mai frecvente. Dacă noi informaţii semnificative privind un debitor sau o expunere devin disponibile, instituţiile efectuează o nouă încadrare.
c)O instituţie trebuie să dispună de un proces eficient de obţinere şi actualizare a informaţiilor relevante referitoare la caracteristicile debitorilor care afectează probabilităţile de nerambursare şi la caracteristicile tranzacţiilor care afectează pierderile în caz de nerambursare sau factorii de conversie.
(2)În cazul expunerilor de tip retail, o instituţie trebuie să reexamineze cel puţin anual încadrările debitorilor şi ale tranzacţiilor şi să ajusteze încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale, sau să reexamineze caracteristicile pierderilor şi situaţia incidentelor de neplată pentru fiecare grupă de risc identificată, după caz. O instituţie trebuie, de asemenea, să revizuiască cel puţin anual, pe baza unui eşantion reprezentativ, situaţia expunerilor individuale din fiecare grupă de risc, ca mijloc de a se asigura că expunerile sunt în continuare corect încadrate şi să ajusteze încadrarea în cazul în care rezultatul reexaminării nu justifică continuarea încadrării actuale.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare de stabilire a metodologiilor care se aplică autorităţilor competente pentru a verifica integritatea procesului de încadrare şi pentru evaluarea regulată şi independentă a riscurilor.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 174: Utilizarea modelelor
Instituţiile utilizează metode statistice sau alte metode matematice («modele») pentru a încadra expunerile în clase de rating sau grupe de risc de debitori sau de tranzacţii. Trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe:

a)modelul are o bună putere de previzionare, iar utilizarea sa nu denaturează cerinţele de fonduri proprii;

b)instituţia trebuie să dispună de un proces de verificare a datelor de intrare ale modelului, care să includă o evaluare a acurateţei, exhaustivităţii şi adecvării acestor date;
c)datele utilizate pentru a crea modelul trebuie să fie reprezentative pentru populaţia de debitori sau de expuneri curente a instituţiei;
d)instituţia trebuie să dispună de un ciclu periodic de validare a modelului, care să includă monitorizarea performanţei şi a stabilităţii, revizuirea specificaţiilor şi compararea datelor de ieşire cu rezultatele efective;
e)instituţia trebuie să utilizeze raţionamentul profesional şi supravegherea umană în completarea modelului statistic, pentru a revizui încadrările efectuate pe baza modelului şi a se asigura că modelul este utilizat în mod adecvat. Procedurile de revizuire trebuie să urmărească identificarea şi limitarea erorilor asociate unor deficienţe ale modelului. Raţionamentele profesionale trebuie să ţină seama de toate informaţiile relevante pe care modelul nu le ia în considerare. Instituţia trebuie să formalizeze modul în care trebuie îmbinate raţionamentul profesional şi rezultatele modelului.
În sensul literei (a) de la primul paragraf, variabilele de intrare constituie o bază rezonabilă şi eficace pentru previziunile rezultate. Modelul nu produce denaturări semnificative ale rezultatelor. Există o legătură funcţională între datele de intrare şi rezultatele modelului, care poate fi determinată prin avizul experţilor, după caz.

Art. 175: Documentaţia sistemelor de rating
(1)Instituţiile formalizează detaliile conceptuale şi operaţionale ale sistemelor lor de rating. Documentaţia trebuie să ateste îndeplinirea cerinţelor stabilite în prezenta secţiune şi să trateze subiecte incluzând diferenţierea portofoliilor, criteriile de rating, responsabilităţile părţilor care acordă ratinguri debitorilor şi expunerilor, frecvenţa revizuirii încadrărilor şi supravegherea procesului de rating de către organul de conducere.
(2)Instituţia formalizează motivele şi analiza pe care se bazează alegerea criteriilor de rating. Instituţia formalizează toate modificările majore aduse procesului de rating al riscului, documentaţia respectivă permiţând identificarea modificărilor aduse procesului de rating al riscului în urma ultimei revizuiri efectuate de autorităţile competente. Este formalizat, de asemenea, modul în care se organizează alocarea pe clase de rating şi grupe de risc, inclusiv procesul de acordare a ratingurilor şi structura controlului intern.
(3)Instituţiile formalizează definiţiile specifice ale stării de nerambursare şi pierderii, pe care le utilizează intern, şi asigură coerenţa acestora cu definiţiile prevăzute de prezentul regulament.
(4)În cazul în care utilizează modele statistice în procesul de rating, instituţia formalizează metodologiile aferente acestora. Documentaţia trebuie:
a)să descrie detaliat teoria, ipotezele şi baza matematică şi empirică utilizate pentru a atribui estimări claselor de rating, debitorilor individuali, expunerilor sau grupelor de risc, precum şi sursa sau sursele de date utilizate pentru a estima modelul;
b)să stabilească un proces statistic riguros de validare a modelului, care să includă teste de performanţă «în afara orizontului de timp» (out-of-time) şi «în afara eşantionului» (out-of- sample);
c)să precizeze orice circumstanţe în care modelul nu funcţionează eficient.
(5)În cazul în care o instituţie a obţinut un sistem de rating, sau un model utilizat în cadrul unui sistem de rating, de la un furnizor terţ, iar furnizorul refuză sau restricţionează accesul instituţiei la informaţiile referitoare la metodologia sistemului de rating sau a modelului respectiv, sau la datele de bază utilizate pentru elaborarea metodologiei sau a modelului respectiv, invocând drepturi de proprietate asupra acestor informaţii, instituţia în cauză trebuie să demonstreze autorităţii competente, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de prezentul articol.
Art. 176: Păstrarea datelor
(1)Instituţiile colectează şi păstrează date cu privire la diverse aspecte ale ratingurilor lor interne, astfel cum se prevede în partea a opta.
(2)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, instituţiile colectează şi păstrează:
a)istoricul complet al ratingurilor acordate debitorilor şi garanţilor recunoscuţi;
b)datele la care s-au acordat ratingurile;
c)metodologia şi datele principale utilizate pentru determinarea ratingurilor;
d)identitatea persoanei responsabile cu acordarea ratingurilor;
e)identitatea debitorilor aflaţi în stare de nerambursare şi expunerile aflate în stare de nerambursare;
f)data şi circumstanţele apariţiei stărilor de nerambursare;
g)datele privind probabilităţile de nerambursare şi ratele de nerambursare efective asociate claselor de rating şi datele privind migraţia ratingurilor.
(3)În cazul expunerilor pentru care prezentul capitol permite utilizarea propriilor estimări ale LGD sau utilizarea CCF pe baza IRB, dar pentru care instituţiile nu utilizează propriile estimări ale LGD sau CCF pe baza IRB, instituţiile colectează şi păstrează date privind comparaţiile dintre valorile efective ale LGD şi valorile stabilite la articolul 161 alineatul (1), precum şi dintre valorile efective ale CCF şi valorile CCF pe baza SA stabilite la articolul 166 alineatul (8a).

(4)Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie colectează şi păstrează:
a)istoricul complet al datelor privind ratingurile acordate tranzacţiilor şi estimarea pierderii în caz de nerambursare şi a factorului de conversie, asociate fiecărei scale de rating;
b)datele la care s-au acordat ratingurile şi s-au efectuat estimările;
c)metodologia şi datele principale utilizate pentru determinarea ratingurilor acordate tranzacţiilor şi pentru obţinerea estimării pierderii în caz de nerambursare şi a factorului de conversie;
d)identitatea persoanei care a acordat ratingul tranzacţiei şi a persoanei care a furnizat estimarea pierderii în caz de nerambursare şi a factorului de conversie;
e)datele privind pierderile în caz de nerambursare estimate şi efective şi factorii de conversie estimaţi şi efectivi, asociaţi fiecărei expuneri aflate în stare de nerambursare;
f)datele privind pierderea în caz de nerambursare pentru o expunere, înainte şi după evaluarea efectelor unei garanţii sau ale unui instrumentului financiar derivat de credit, în cazul instituţiilor care ţin seama, la calculul pierderii în caz de nerambursare, de efectele de diminuare a riscului de credit aferente garanţiilor sau instrumentelor financiare derivate de credit.
g)datele privind componentele pierderii pentru fiecare expunere aflată în stare de nerambursare.
(5)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile colectează şi păstrează:
a)datele utilizate în procesul de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc;
b)datele privind estimările probabilităţilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie asociaţi claselor de rating sau grupelor de expuneri;
c)identitatea debitorilor aflaţi în stare de nerambursare şi expunerile aflate în stare de nerambursare;
d)în cazul expunerilor aflate în stare de nerambursare, datele privind clasele de rating sau grupele de risc în care a fost încadrată expunerea în cursul anului anterior înregistrării stării de nerambursare, precum şi pierderea efectivă în caz de nerambursare şi factorul de conversie efectiv;
e)datele privind ratele pierderilor pentru expunerile eligibile de tip retail reînnoibile.
Art. 177: Simulările de criză (stress tests) utilizate la evaluarea adecvării capitalului
(1)O instituţie trebuie să dispună de procese de simulare de criză riguroase, pe care să le utilizeze la evaluarea adecvării capitalului său. Simularea de criză identifică evenimentele posibile sau modificările viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra expunerilor la riscul de credit ale unei instituţii şi evaluează capacitatea acesteia de a face faţă modificărilor respective.
(2)O instituţie trebuie să efectueze cu regularitate o simulare de criză pentru riscul de credit pentru a evalua efectul anumitor condiţii specifice asupra cerinţelor sale totale de capital pentru riscul de credit. Simularea de criză este aleasă de către instituţie, şi face obiectul procesului de supraveghere. Simularea de criză utilizată trebuie să fie semnificativă şi să ia în considerare efectele unor scenarii de recesiune gravă, dar plauzibilă. Instituţia trebuie să evalueze migraţia ratingurilor sale în scenariile simulării de criză. Portofoliile testate în simularea de criză trebuie să conţină marea majoritate a expunerilor instituţiei.
(21)Scenariile utilizate în temeiul alineatului (2) includ, de asemenea, factori de risc ESG, în special factorii de risc fizic şi de risc de tranziţie care decurg din schimbările climatice.
ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, privind aplicarea alineatelor (2) şi (2a).

(3)[textul din Art. 177, alin. (3) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 6, subsectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 101., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
SUBSECŢIUNEA 2:Cuantificarea riscului
Art. 178: Intrarea în stare de nerambursare a unui debitor sau a unei facilităţi de credit
(1)Se consideră că un debitor se află în stare de nerambursare atunci când are loc cel puţin una dintre următoarele situaţii:
a)instituţia consideră că, în lipsa recurgerii la măsuri precum executarea garanţei, este improbabil ca debitorul să-şi achite în întregime obligaţiile din credite faţă de instituţie, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia;
b)întârzierea la plată a debitorului a depăşit 90 de zile pentru oricare din obligaţiile semnificative din credite faţă de instituţie, de întreprinderea-mamă sau de oricare dintre filialele acesteia.

(2)În sensul alineatului (1) litera (b) se aplică următoarele:
a)în cazul tragerilor pe descoperit de cont, întârzierea la plată începe să curgă de la data la care debitorul a depăşit o limită autorizată, a fost anunţat că limita este inferioară soldului curent sau a tras credit fără autorizaţie, cuantumul acestuia fiind semnificativ;
b)în sensul literei (a), o limită autorizată înseamnă orice limită de credit pe care instituţia o stabileşte şi o comunică debitorului;
c)în cazul cardurilor de credit, zilele restante la plată curg de la data scadenţei plăţii minime;
d)importanţa unei obligaţii din credite restante este evaluată în raport cu un prag stabilit de autorităţile competente. Acest prag reflectă un nivel de risc pe care autorităţile competente îl consideră rezonabil;
e)instituţiile trebuie să aibă politici formalizate în ceea ce priveşte numărarea zilelor restante, în special în ceea ce priveşte modificarea scadenţelor tranzacţiilor şi acordarea de prelungiri, modificări sau amânări, reînnoiri şi compensarea conturilor existente. Aceste politici trebuie să fie aplicate consecvent în timp şi trebuie să fie conforme cu gestionarea internă a riscurilor şi cu procesele decizionale ale instituţiei.
(3)În sensul alineatului (1) litera (a), elementele care trebuie considerate indicii ale improbabilităţii de plată includ următoarele:
a)instituţia încetează să mai contabilizeze dobânda aferentă obligaţiei din credite;
b)instituţia recunoaşte o ajustare specifică pentru riscul de credit, rezultată în urma perceperii unei deteriorări semnificative a calităţii creditului, ulterioară momentului în care instituţia s-a expus la risc;
c)instituţia vinde obligaţia din credite înregistrând o pierdere economică semnificativă;
d)instituţia este de acord cu o măsură de restructurare datorată dificultăţilor financiare, astfel cum se menţionează la articolul 47b, a obligaţiei din credite în cazul în care măsura respectivă este posibil să conducă la reducerea obligaţiei financiare ca urmare a anulării unei părţi semnificative a principalului, a dobânzii sau, dacă este cazul, a comisioanelor ori ca urmare a amânării la plată a acestora;

e)instituţia a introdus o cerere prin care solicită deschiderea procedurii de faliment împotriva debitorului sau aplicarea unei măsuri similare pentru o obligaţie din credite a debitorului faţă de instituţie, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia;
f)debitorul a solicitat deschiderea procedurii de faliment sau face obiectul acesteia sau al unei protecţii similare, în cazul în care acest lucru ar conduce la evitarea sau amânarea plăţii unei obligaţii din credite faţă de instituţie, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia.
(4)Instituţiile care utilizează date externe care nu sunt prin ele însele coerente cu definiţia stării de nerambursare prevăzută la alineatul (1), trebuie să efectueze ajustările adecvate pentru a obţine o echivalenţă substanţială cu definiţia stării de nerambursare.
(5)Dacă instituţia consideră că o expunere clasificată anterior ca fiind aflată în stare de nerambursare nu mai prezintă niciuna din caracteristicile care declanşează starea de nerambursare, aceasta clasifică debitorul sau tranzacţia astfel cum ar proceda în cazul unei expuneri care nu se află în stare de nerambursare. Dacă definiţia stării de nerambursare devine ulterior aplicabilă, instituţia consideră că a intervenit o altă stare de nerambursare.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă trebuie să stabilească pragul menţionat la alineatul (2) litera (d).
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2014.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)ABE emite ghiduri cu privire la aplicarea prezentului articol. Respectivele ghiduri se adoptă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Până la 10 iulie 2025, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a actualiza ghidurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat. În special, actualizarea respectivă ţine seama în mod corespunzător de necesitatea de a încuraja instituţiile să se angajeze într-o restructurare proactivă, preventivă şi semnificativă a datoriilor pentru a sprijini debitorii.
La elaborarea ghidurilor respective, ABE ia în considerare în mod corespunzător necesitatea de a acorda instituţiilor suficientă flexibilitate pentru precizarea a ceea ce constituie o obligaţie financiară diminuată în sensul alineatului (3) litera (d).

Art. 179: Cerinţe generale privind estimarea
(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe:
a)estimările proprii ale unei instituţii cu privire la parametrii de risc: probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie şi pierderea aşteptată trebuie să ia în considerare toate datele, informaţiile şi metodele relevante. Estimările se obţin utilizând experienţa istorică şi dovezile empirice şi nu se bazează numai pe considerente derivate din raţionamentul profesional. Estimările trebuie să fie plauzibile şi intuitive şi să se bazeze pe principalii factori care determină evoluţia parametrilor de risc respectivi. Estimările unei instituţii trebuie să fie cu atât mai prudente, cu cât aceasta dispune de mai puţine date.
b)o instituţie trebuie să fie în măsură să furnizeze un istoric, în funcţie de factorii pe care îi consideră determinanţi pentru evoluţia parametrilor de risc, al experienţei sale în materie de pierderi, exprimat prin frecvenţa stărilor de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare, factorul de conversie sau pierdere, în cazul în care se utilizează estimări ale pierderii aşteptate. Estimările instituţiei trebuie să fie reprezentative pentru experienţa pe termen lung;
c)orice modificări ale practicilor de creditare sau ale procesului de recuperare a sumelor datorate, intervenite în perioadele de observare menţionate la articolul 180 alineatul (1) litera (h) şi alineatul (2) litera (e), la articolul 181 alineatul (1) litera (j) şi alineatul (2) şi la articolul 182 alineatele (2) şi (3), trebuie să fie luate în considerare. Estimările unei instituţii trebuie să ţină seama de implicaţiile progresului tehnologic şi ale noilor date, sau ale altor informaţii, pe măsură ce acestea devin disponibile. Instituţiile trebuie să-şi revizuiască estimările cel puţin anual şi atunci când apar noi informaţii;
d)populaţia de expuneri reprezentată în datele utilizate pentru estimare, normele de creditare utilizate la momentul generării datelor şi alte caracteristici relevante trebuie să fie comparabile cu cele ale expunerilor şi ale normelor instituţiei. Condiţiile economice sau de piaţă pe care se bazează datele trebuie să fie relevante pentru condiţiile curente şi pentru evoluţia previzibilă a acestora. Numărul de expuneri incluse în eşantion şi perioada la care se referă datele utilizate pentru cuantificare trebuie să fie suficiente pentru a oferi instituţiei asigurarea acurateţei şi a solidităţii estimărilor sale.
e)în cazul creanţelor achiziţionate, estimările trebuie să ţină seama de toate informaţiile relevante aflate la dispoziţia instituţiei cumpărătoare cu privire la calitatea creanţelor - suport, inclusiv de datele referitoare la portofolii similare, furnizate de vânzător, de instituţia cumpărătoare sau de surse externe. Instituţia cumpărătoare trebuie să evalueze orice date pe care se bazează şi care sunt furnizate de vânzător.
f)pentru a evita denaturările rezultatelor, o instituţie include ajustări adecvate în estimările sale, în măsura în care este posibil; după includerea unei ajustări adecvate, instituţia adaugă estimărilor sale o marjă de prudenţă suficientă, asociată intervalului aşteptat al erorilor de estimare; în cazul în care metodele şi datele sunt considerate ca fiind mai puţin satisfăcătoare, intervalul preconizat al erorilor este mai mare, iar marja de prudenţă este, de asemenea, mai mare.
În cazul în care instituţiile utilizează pentru calculul ponderilor de risc estimări diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, această situaţie trebuie să fie formalizată şi să aibă un caracter rezonabil. Dacă instituţiile pot demonstra autorităţilor competente că în ceea ce priveşte datele colectate înainte de 1 ianuarie 2007 au fost efectuate ajustări adecvate pentru a obţine o echivalenţă substanţială cu definiţia stării de nerambursare prevăzută la articolul 178 sau cu pierderea, autorităţile competente pot permite instituţiilor o anumită flexibilitate în aplicarea standardelor cerute pentru date.
(2)În cazul în care o instituţie utilizează date centralizate provenind de la mai multe instituţii, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)sistemele şi criteriile de rating ale altor instituţii care furnizează date trebuie să fie similare cu ale sale;
b)datele centralizate trebuie să fie reprezentative pentru portofoliul pentru care se utilizează aceste date;
c)datele centralizate trebuie să fie utilizate de către instituţie pentru estimările sale în mod consecvent în timp;
d)instituţia trebuie să păstreze responsabilitatea integrităţii sistemelor sale de rating;
e)instituţia trebuie să dispună, pe plan intern, de o suficientă comprehensiune a sistemelor sale de rating, inclusiv de capacitatea efectivă de a monitoriza şi a audita procesul de rating.
Art. 180: Cerinţe specifice privind estimarea probabilităţii de nerambursare
(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimarea PD în cazul expunerilor faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, al expunerilor faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, al expunerilor faţă de instituţii şi al expunerilor faţă de societăţi:
a)instituţiile estimează probabilităţile de nerambursare pe clase de rating ale debitorilor, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale. Estimările probabilităţii de nerambursare în cazul debitorilor foarte îndatoraţi sau al debitorilor ale căror active sunt predominant active tranzacţionate trebuie să reflecte performanţa activelor-suport în perioade de volatilitate accentuată;
b)pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, instituţiile pot estima pierderile aşteptate pe clase de rating ale debitorilor, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale efective;
c)dacă o instituţie obţine, pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, estimările medii pe termen lung ale probabilităţilor de nerambursare şi ale pierderilor în caz de nerambursare din estimarea pierderii aşteptate, precum şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie conform cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la articolul 181 alineatul (1) litera (a);
d)instituţiile utilizează tehnicile de estimare a probabilităţii de nerambursare numai în urma unei analize justificative. Instituţiile trebuie să recunoască importanţa considerentelor derivate din raţionamentul profesional, combinând rezultatele tehnicilor şi efectuând ajustări pentru a ţine seama de limitele tehnicilor şi ale informaţiilor.
e)în măsura în care o instituţie utilizează, pentru estimarea PD, date din experienţa proprie în materie de nerambursare, estimările ţin seama de normele de subscriere curente şi de orice diferenţe existente între sistemul de rating care a generat datele şi sistemul actual de rating; în cazul în care normele de subscriere sau sistemele de rating s-au modificat, după includerea unei ajustări adecvate, instituţia adaugă o marjă mai mare de prudenţă în estimarea sa privind PD legată de gama preconizată de erori de estimare care nu este deja acoperită de ajustarea adecvată;

f)în măsura în care o instituţie asociază sau pune în corespondenţă clasele interne de rating cu cele ale scalei utilizate de o ECAI sau de organizaţii similare şi apoi atribuie claselor sale de rating rata de nerambursare observată la clasele organizaţiilor externe, punerea în corespondenţă trebuie să se bazeze pe comparaţia dintre criteriile interne de rating şi criteriile utilizate de organizaţiile externe şi dintre ratingurile interne şi cele externe acordate debitorilor comuni. Instituţia trebuie să evite orice distorsiuni sau incoerenţe în procesul de punere în corespondenţă sau în datele-suport. Criteriile organizaţiei externe care stau la baza datelor utilizate pentru cuantificare trebuie să ţină seama exclusiv de riscul de nerambursare şi să nu reflecte caracteristicile tranzacţiei. Analiza efectuată de instituţie trebuie să includă o comparaţie a definiţiilor utilizate pentru starea de nerambursare, cu respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 178. Instituţia trebuie să formalizeze baza utilizată pentru punerea în corespondenţă.
g)în măsura în care o instituţie utilizează modele statistice de previzionare a stărilor de nerambursare, aceasta poate estima probabilităţile de nerambursare ca medie simplă a estimărilor probabilităţii de nerambursare pentru debitorii individuali dintr-o clasă dată. Utilizarea în acest scop de către instituţie a modelelor de previzionare a probabilităţii de nerambursare trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 174;
h)indiferent dacă o instituţie utilizează surse de date externe, interne sau centralizate ori o combinaţie a acestora în cazul estimărilor sale privind probabilitatea de nerambursare, perioada istorică de observare pentru datele-suport este de cel puţin cinci ani pentru cel puţin o sursă;
i)indiferent de metoda utilizată pentru estimarea PD, instituţiile estimează o PD pentru fiecare clasă de rating pe baza mediei istorice observate a ratei de nerambursare pe un an, care este o medie aritmetică bazată pe numărul de debitori (ponderată în funcţie de număr); nu sunt permise alte abordări, inclusiv mediile ponderate în funcţie de expuneri.
În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, instituţiile care nu au primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD sau de a utiliza CCF pe baza IRB pot utiliza, atunci când aplică abordarea IRB, date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, se aplică următoarele cerinţe:
a)instituţiile estimează PD pe clase de rating sau grupe de risc ale debitorilor sau ale tranzacţiilor pornind de la mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare pe un an, iar ratele de nerambursare se calculează la nivel de tranzacţie numai în cazul în care definiţia stării de nerambursare se aplică la nivelul facilităţilor de credit individuale în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf;

b)estimările probabilităţii de nerambursare pot fi obţinute şi pornind de la estimarea pierderilor totale şi de la estimările adecvate ale pierderilor în caz de nerambursare;
c)instituţiile trebuie să considere datele interne utilizate pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc ca fiind principala sursă de informaţii pentru estimarea caracteristicilor pierderilor. Instituţiile pot utiliza date externe (inclusiv date centralizate) sau modele statistice pentru cuantificare, cu condiţia să existe ambele legături puternice de mai jos:
(i)între procesul utilizat de instituţie pentru încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi procesul utilizat de sursa externă de date; şi
(ii)între profilul de risc intern al instituţiei şi compoziţia datelor externe;
d)dacă o instituţie obţine estimările medii pe termen lung ale probabilităţii de nerambursare şi ale pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile de tip retail dintr-o estimare a pierderilor totale şi dintr-o estimare adecvată a probabilităţii de nerambursare sau a pierderii în caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie să îndeplinească cerinţele generale privind estimarea probabilităţii de nerambursare şi a pierderii în caz de nerambursare prevăzute în prezenta parte, iar rezultatul trebuie să fie consecvent cu conceptul de pierdere în caz de nerambursare, prevăzut la articolul 181 alineatul (1) litera (a);
e)indiferent dacă o instituţie utilizează surse de date externe, interne sau centralizate ori o combinaţie a acestora în cazul estimărilor sale ale PD, perioada istorică de observare pentru datele-suport este de cel puţin cinci ani pentru cel puţin o sursă;

f)instituţiile trebuie să identifice şi să analizeze modificările aşteptate ale parametrilor de risc de-a lungul duratei de viaţă a expunerilor din credite (efectele maturizării expunerii - seasoning effects).
În cazul creanţelor de tip retail achiziţionate, instituţiile pot utiliza date de referinţă externe şi interne. Instituţiile trebuie să utilizeze toate sursele relevante de date ca baze de comparaţie.
În sensul literei (a) de la primul paragraf, PD se bazează pe media istorică observată a ratei de nerambursare pe un an.
În sensul literei (e) de la primul paragraf, în cazul în care perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi în cazul în care datele respective sunt relevante, se utilizează perioada mai lungă respectivă. Datele includ o combinaţie reprezentativă de ani favorabili şi nefavorabili ai ciclului economic relevant pentru tipul de expuneri. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, atunci când aplică abordarea IRB, instituţiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologiile în conformitate cu care autorităţile competente evaluează metodologia utilizată de o instituţie pentru estimarea PD în temeiul articolului 143.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 181: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare
(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare:
a)instituţiile estimează pierderile în caz de nerambursare per clasă de rating sau grupă de tranzacţii, pe baza pierderilor în caz de nerambursare medii efective per clasă de rating sau grupă de tranzacţii, ţinând seama de toate stările de nerambursare observate, existente în sursele de date (media ponderată în funcţie de numărul stărilor de nerambursare);
b)instituţiile utilizează estimările pierderii în caz de nerambursare care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale pierderii în caz de nerambursare la un nivel constant per clasă de rating sau grupă de risc în timp, instituţiile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc per clasă de rating sau grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului.
c)o instituţie ia în considerare gradul oricărei dependenţe dintre, pe de o parte, riscul aferent debitorului şi, pe de altă parte, riscul aferent protecţiei finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, sau riscul aferent furnizorului protecţiei respective;

d)neconcordanţele de monede dintre obligaţia-suport şi protecţia finanţată a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, sunt tratate cu prudenţă la estimarea de către instituţie a LGD;

e)în măsura în care estimările LGD ţin seama de existenţa unei protecţii finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, estimările respective nu se bazează numai pe valoarea de piaţă estimată a protecţiei finanţate a creditului;

f)în măsura în care estimările LGD ţin seama de existenţa unei protecţii finanţate a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, instituţiile stabilesc cerinţe interne cu privire la administrarea, securitatea juridică şi gestionarea riscurilor în legătură cu respectiva protecţie finanţată a creditului, iar cerinţele respective sunt, în general, în concordanţă cu cele prevăzute în capitolul 4 secţiunea 3 subsecţiunea 1;

g)în măsura în care o instituţie recunoaşte protecţia finanţată a creditului, alta decât acordurile-cadru de compensare şi compensarea bilanţieră a creditelor şi a depozitelor, atunci când determină cuantumul expunerii la riscul de credit al contrapărţii în conformitate cu capitolul 6 secţiunea 5 sau 6, instituţia nu ia în considerare în estimările LGD niciun cuantum pe care se aşteaptă să îl recupereze din respectiva protecţie finanţată a creditului;

h)în cazul specific al expunerilor aflate deja în stare de nerambursare, instituţia trebuie să utilizeze suma celor mai bune estimări proprii ale pierderii aşteptate pentru fiecare expunere, având în vedere condiţiile economice curente şi situaţia expunerii, precum şi estimările proprii privind creşterea ratei de pierderi cauzate de posibile pierderi suplimentare neaşteptate în cursul perioadei de recuperare, şi anume între data la care s-a înregistrat neplata şi lichidarea finală a expunerii;
i)în măsura în care penalităţile pentru întârzierile la plată, impuse debitorului înainte de intrarea în stare de nerambursare, au fost înregistrate în contul de profit şi pierdere al instituţiei, acestea se adaugă la valoarea expunerii şi a pierderii instituţiei;

j)pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările LGD se bazează pe date care acoperă cel puţin cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date; dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.
În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, instituţiile iau în considerare în mod corespunzător recuperările realizate în cursul proceselor de recuperare relevante din orice tip de protecţie finanţată a creditului, precum şi din protecţia nefinanţată a creditului care nu se încadrează în definiţia de la articolul 142 alineatul (1) punctul 10.
În sensul literei (c) de la primul paragraf, cazurile în care există un grad semnificativ de dependenţă sunt tratate în mod prudent.
În sensul literei (e) de la primul paragraf, estimările LGD ţin seama de efectul eventualei incapacităţi a instituţiilor de a obţine rapid controlul asupra garanţiilor reale şi de a le lichida.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile pot:
a)să obţină estimări ale pierderii în caz de nerambursare pornind de la pierderile efective şi de la estimările adecvate ale probabilităţilor de nerambursare;
b)să ţină seama de tragerile viitoare fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea propriilor estimări ale LGD;

c)să utilizeze date de referinţă externe şi interne pentru a estima pierderile în caz de nerambursare pentru creanţele de tip retail achiziţionate.
În sensul literei (b) de la primul paragraf, în cazul în care instituţiile includ viitoare trageri suplimentare în factorii lor de conversie, acestea ar trebui să se reflecte în LGD atât la numărător, cât şi la numitor. În cazul în care instituţiile nu includ viitoare trageri suplimentare în factorii lor de conversie, acestea ar trebui să se reflecte în LGD numai la numărător.
În cazul expunerilor de tip retail, estimările LGD se bazează pe date care acoperă cel puţin cinci ani. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, atunci când aplică abordarea IRB, instituţiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită este mărită cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:
a)natura, severitatea şi durata declinului economic menţionat la alineatul (1);
b)condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă poate permite unei instituţii, în temeiul alineatului (2), să utilizeze date relevante care acoperă o perioadă de doi ani, atunci când aplică abordarea IRB.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2014.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a clarifica tratamentul oricărui tip de protecţie finanţată a creditului şi protecţie nefinanţată a creditului în sensul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol şi în scopul aplicării parametrilor LGD.
(5)În scopul calculării pierderii, ABE emite, până la 31 decembrie 2025, ghiduri actualizate, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la următoarele:
a)în ceea ce priveşte cazurile în care se revine la stadiul de a nu se afla în stare de nerambursare, specificarea modului în care trebuie tratat fluxul de numerar artificial şi a măsurii în care este mai adecvat ca instituţiile să actualizeze fluxul de numerar artificial din perioada efectivă a stării de nerambursare;
b)evaluarea măsurii în care calibrarea şi aplicarea ratei de actualizare sunt adecvate pentru calcularea pierderii economice aferente tuturor expunerilor.

Art. 182: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorilor de conversie
(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorului de conversie:
a)instituţiile estimează factorii de conversie pe clase de rating sau pe grupe ale tranzacţiilor, pe baza factorilor de conversie medii efectivi pe clasă de rating sau pe grupe ale tranzacţiilor, utilizând media ponderată în funcţie de numărul stărilor de nerambursare, rezultată din toate stările de nerambursare observate, existente în sursele de date;
b)instituţiile utilizează estimările factorului de conversie care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale factorilor de conversie la un nivel constant pe clasă de rating sau pe grupă de risc în timp, instituţiile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc pe clasă de rating sau pe grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului;
c)CCF pe baza IRB ai instituţiilor ţin seama de posibilitatea ca debitorul să efectueze trageri suplimentare până la data declanşării unui eveniment de nerambursare şi ulterior acesteia;

d)în vederea efectuării propriilor estimări ale factorilor de conversie, instituţiile trebuie să ia în considerare propriile politici şi strategii specifice adoptate în ceea ce priveşte monitorizarea conturilor şi procesarea plăţilor. Instituţiile trebuie să ia în considerare, de asemenea, propria capacitate şi disponibilitate de a împiedica noi trageri în circumstanţe apropiate stării de nerambursare, precum încălcarea angajamentelor contractuale sau alte evenimente asociate stărilor tehnice de nerambursare;
e)instituţiile trebuie să dispună de sisteme şi proceduri adecvate pentru a monitoriza cuantumurile tranzacţiilor, sumele datorate faţă de liniile de credit angajate şi modificările sumelor datorate pe debitor şi pe clasă de rating. Instituţia trebuie să poată monitoriza zilnic soldurile;
f)dacă instituţiile utilizează, pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, estimări ale factorilor de conversie diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, această situaţie trebuie să fie formalizată şi să aibă un caracter rezonabil.
g)CCF pe baza IRB ai instituţiilor se estimează utilizând o abordare cu un orizont de timp fix de 12 luni;
h)CCF pe baza IRB ai instituţiilor se bazează pe date de referinţă care reflectă caracteristicile debitorului, ale facilităţii şi ale practicii de administrare bancară aferente expunerilor cărora li se aplică estimările.
În sensul literei (a) de la primul paragraf, în cazul în care instituţiile observă un factor de conversie efectiv negativ în cadrul observaţiilor lor implicite, factorul de conversie efectiv pentru observaţiile respective este egal cu zero în scopul cuantificării CCF pe baza IRB ai lor. Instituţiile pot utiliza informaţiile privind factorul de conversie efectiv negativ în procesul de elaborare a modelului în scopul diferenţierii riscurilor.
În sensul literei (c) de la primul paragraf, CCF pe baza IRB includ o marjă mai mare de prudenţă în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil existenţa unei corelaţii pozitive mai puternice între frecvenţa apariţiei stărilor de nerambursare şi mărimea factorului de conversie.
În sensul literei (g) de la primul paragraf, fiecare stare de nerambursare se corelează cu caracteristicile debitorului şi ale facilităţii relevante la data de referinţă fixă, definită ca fiind cu 12 luni înainte de data intrării în stare de nerambursare.

(11)În sensul literei (h) de la alineatul (1), CCF pe baza IRB aplicaţi anumitor expuneri nu se bazează pe date care reunesc efectele unor caracteristici disparate sau pe date provenite din expuneri care prezintă caracteristici de risc semnificativ diferite. CCF pe baza IRB se bazează pe segmente cu un nivel adecvat de omogeneitate. În acest scop, următoarele practici sunt permise numai pe baza unei examinări şi a unei justificări detaliate de către o instituţie:
a)aplicarea datelor subiacente privind IMM-urile/întreprinderile din segmentul mediu al pieţei pentru debitori care sunt societăţi mari;
b)aplicarea datelor de la angajamente care oferă o limită disponibilă neutilizată mică pentru facilităţile care oferă o limită disponibilă neutilizată mare;
c)aplicarea datelor de la debitorii cu incidente de neplată sau blocaţi pentru trageri suplimentare la data de referinţă pentru debitorii care nu au incidente de neplată cunoscute sau restricţii relevante;
d)utilizarea datelor care au fost afectate de modificări ale gamei de produse de împrumut şi de alte produse de credite ale debitorilor în cursul perioadei de observare, cu excepţia cazului în care datele respective au fost ajustate în mod eficace prin eliminarea efectelor modificărilor gamei de produse.
(12)În sensul alineatului (1a) litera (d), instituţiile demonstrează autorităţilor competente că înţeleg în detaliu impactul modificărilor gamei de produse a clienţilor asupra seturilor de date de referinţă privind expunerile şi asupra CCF pe baza IRB asociaţi şi că impactul respectiv este nesemnificativ sau a fost atenuat în mod eficace în cadrul procesului lor de estimare. În acest sens, următoarele practici nu sunt considerate adecvate:
a)stabilirea de praguri sau plafoane pentru CCF sau observaţiile privind valorile expunerilor, cu excepţia factorului de conversie efectiv egal cu zero, în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf;
b)utilizarea de estimări la nivel de debitori care nu acoperă integral opţiunile relevante în materie de transformare a produselor sau care combină în mod necorespunzător produse cu caracteristici foarte diferite;
c)ajustarea numai a observaţiilor semnificative afectate de transformarea produselor;
d)excluderea observaţiilor afectate de transformarea profilului produselor.
(13)Instituţiile se asigură că CCF pe baza IRB ai lor sunt protejaţi efectiv de efectele potenţiale ale regiunii de instabilitate cauzate de faptul că o facilitate este aproape complet trasă la data de referinţă.
(14)Datele de referinţă nu se plafonează la valoarea principalului unei facilităţi sau la limita disponibilă a facilităţii. Dobânda acumulată, alte plăţi scadente şi trageri care depăşesc limitele facilităţii se includ în datele de referinţă.

(2)Pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările factorilor de conversie trebuie să se bazeze pe date acoperind o perioadă de minimum cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date. Dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.

(3)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile pot lua în considerare tragerile viitoare din credite fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii ale pierderii în caz de nerambursare.
Pentru expunerile de tip retail, estimările factorilor de conversie trebuie să se bazeze pe date care acoperă o perioadă de minimum cinci ani. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, atunci când aplică abordarea bazată pe modele interne de rating, instituţiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită creşte cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:
a)natura, severitatea şi durata declinului economic menţionat la alineatul (1);
b)condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă poate permite unei instituţii să utilizeze date relevante care acoperă o perioadă de doi ani, atunci când aplică pentru prima dată abordarea IRB.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standardelor tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2014.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)Până la 31 decembrie 2026, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza metodologia pe care instituţiile o aplică pentru a estima CCF pe baza IRB.

Art. 183: Cerinţe privind evaluarea efectului protecţiei nefinanţate a creditului pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expunerile faţă de societăţi în cazul cărora se utilizează estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare, precum şi pentru expunerile de tip retail
(1)În ceea ce priveşte garanţii eligibili şi garanţiile eligibile se aplică următoarele cerinţe:
a)instituţiile trebuie să aibă criterii specificate în mod clar privind tipurile de garanţi pe care îi recunosc în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor;
b)pentru garanţii recunoscuţi se aplică aceleaşi reguli prevăzute la articolele 171, 172 şi 173 ca şi pentru debitori;
c)garanţia este atestată în scris, nu se revocă şi nu se schimbă de către garant, este valabilă până la îndeplinirea totală a obligaţiei, conform sumei şi perioadei de valabilitate a garanţiei, şi este executorie faţă de garant într-o jurisdicţie în care acesta are active care pot fi executate în urma unei hotărâri judecătoreşti;
d)garanţia este necondiţionată;
În sensul literei (d) de la primul paragraf, «garanţie necondiţionată» înseamnă o garanţie în cazul căreia contractul de protecţie a creditului nu conţine nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituţiei creditoare şi care ar putea exonera garantul de obligaţia de a plăti în timp util în caz de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale de către debitor sau în cazul în care debitorul iniţial nu efectuează o plată la scadenţă. O clauză a contractului de protecţie a creditului care prevede că o îndeplinire deficitară a obligaţiei de diligenţă sau o fraudă comisă de instituţia creditoare anulează sau diminuează gradul de acoperire al garanţiei oferite de garant nu împiedică considerarea garanţiei respective ca fiind necondiţionată.
Garanţiile în cazul cărora plata de către garant este condiţionată de obligaţia instituţiei creditoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului şi care acoperă numai pierderile rămase după finalizarea de către instituţie a procesului de restructurare sunt considerate necondiţionate.

(11)Instituţiile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului utilizând fie abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, în conformitate cu prezentul articol şi cu condiţia îndeplinirii cerinţei prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol, fie abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, în conformitate cu articolul 236a şi cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de eligibilitate din capitolul 4. Instituţiile trebuie să aibă politici clare de evaluare a efectelor protecţiei nefinanţate a creditului asupra parametrilor de risc. Politicile instituţiilor sunt în concordanţă cu practicile lor interne de gestionare a riscurilor şi reflectă cerinţele prezentului articol. Politicile respective precizează în mod clar care dintre metodele specifice descrise la prezentul alineat sunt utilizate pentru fiecare sistem de rating, iar instituţiile aplică aceste politici în mod consecvent de-a lungul timpului.

(2)O instituţie trebuie să aibă criterii specificate în mod clar privind ajustarea claselor de rating, a grupelor de risc sau a estimărilor pierderii în caz de nerambursare şi, în cazul creanţelor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, a procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc, pentru a reflecta impactul garanţiilor asupra calculului cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. Aceste criterii respectă cerinţele prevăzute la articolele 171, 172 şi 173.
Criteriile trebuie să fie plauzibile şi intuitive. Acestea trebuie să ţină seama de capacitatea şi disponibilitatea garantului de a-şi îndeplini obligaţiile în condiţiile garanţiei, de datele probabile ale oricăror plăţi efectuate de garant, de gradul de corelaţie dintre capacitatea garantului de a-şi îndeplini obligaţiile în condiţiile garanţiei şi capacitatea de rambursare a debitorului, precum şi de nivelul la care se menţine riscul rezidual faţă de debitor.
(3)Cerinţele prevăzute de prezentul articol pentru garanţiile personale se aplică şi în cazul instrumentelor financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură. În cazul în care există o neconcordanţă între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia de referinţă care face obiectul instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă s-a produs un eveniment de credit, se aplică cerinţele prevăzute la articolul 216 alineatul (2). În cazul expunerilor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, prezentul alineat se aplică procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau în grupe de risc.
Criteriile trebuie să ţină seama de structura plăţilor aferentă instrumentului financiar derivat de credit şi să evalueze în mod prudent impactul acesteia asupra nivelului şi calendarului recuperărilor. Instituţia trebuie să ia în considerare măsura în care se menţin alte forme de risc rezidual.
Instrumentele financiare derivate de credit de tipul first-to-default pot fi recunoscute ca protecţie nefinanţată a creditului eligibilă. Cu toate acestea, instrumentele financiare derivate de credit de tipul second-to-default şi toate celelalte instrumente financiare derivate de credit de tipul nth-to-default nu sunt recunoscute ca forme eligibile de protecţie nefinanţată a creditului.

(4)În cazul în care instituţiile recunosc protecţia nefinanţată a creditului prin abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, părţii garantate a expunerii-suport nu i se atribuie o pondere de risc care ar fi mai mică decât pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie. În acest scop, pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie se calculează utilizând aceeaşi probabilitate de nerambursare, aceeaşi pierdere în caz de nerambursare şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele aplicabile în cazul expunerii directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 236a.

(5)În cazul garanţiilor personale pentru expuneri de tip retail, cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) se aplică, de asemenea, încadrării expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi estimării probabilităţii de nerambursare.
(6)
[textul din Art. 183, alin. (6) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 6, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 107., alin. (F) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 184: Cerinţe privind creanţele achiziţionate
(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc în cazul creanţelor achiziţionate, instituţiile trebuie să asigure îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alineatele (2)-(6).
(2)Structura tranzacţiei trebuie să asigure faptul că, în toate circumstanţele previzibile, instituţia deţine proprietatea şi controlul efectiv asupra tuturor încasărilor în numerar provenind din creanţe. În cazul în care debitorul efectuează plăţi direct către un vânzător sau o societate de administrare, instituţia trebuie să verifice în mod regulat dacă plăţile sunt efectuate în totalitate şi în conformitate cu termenii contractuali conveniţi. Instituţiile trebuie să dispună de proceduri care să asigure faptul că proprietatea asupra creanţelor şi a încasărilor în numerar este protejată împotriva falimentului sau a procedurilor judiciare contencioase care ar putea întârzia semnificativ exercitarea capacităţii instituţiei creditoare de a lichida sau de a ceda creanţele, ori de a păstra controlul asupra încasărilor în numerar.
(3)Instituţia monitorizează atât calitatea creanţelor achiziţionate, cât şi situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare. În acest sens, se aplică următoarele:
a)instituţia trebuie să evalueze corelaţia dintre calitatea creanţelor achiziţionate şi situaţia financiară atât a vânzătorului, cât şi a societăţii de administrare şi să dispună de politici şi proceduri interne care asigură o protecţie adecvată împotriva oricăror evenimente neprevăzute, inclusiv atribuirea unui rating intern de risc fiecărui vânzător şi fiecărei societăţi de administrare;
b)instituţia trebuie să dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru determinarea eligibilităţii vânzătorului şi a societăţii de administrare. Instituţia sau mandatarul său trebuie să reexamineze periodic vânzătorii şi societăţile de administrare, cu scopul de a verifica acurateţea rapoartelor acestora, de a detecta fraudele sau deficienţele operaţionale şi de a controla calitatea politicilor de credit ale vânzătorului şi calitatea politicilor şi procedurilor societăţii de administrare cu privire la colectarea plăţilor. Constatările acestor reexaminări trebuie formalizate;
c)instituţia trebuie să evalueze caracteristicile portofoliilor de creanţe achiziţionate, inclusiv avansurile excedentare, istoricul vânzătorului în ceea ce priveşte întârzierile la plată, creanţele neperformante şi provizioanele pentru creanţe neperformante, condiţiile de plată şi eventualele conturi corespondente;
d)instituţia trebuie să dispună de politici şi proceduri eficiente de monitorizare în mod agregat a concentrărilor de risc faţă un singur debitor, atât în cadrul unui portofoliu de creanţe achiziţionate, cât şi pentru toate portofoliile de creanţe achiziţionate;
e)instituţia trebuie să se asigure că primeşte la timp din partea societăţii de administrare rapoarte privind maturizarea şi riscul de diminuare a valorii creanţelor, care sunt suficient de detaliate pentru a asigura respectarea criteriilor de eligibilitate ale instituţiei şi a politicilor referitoare la acordarea de avansuri care guvernează creanţele achiziţionate şi pentru a constitui un mijloc eficient de monitorizare şi de confirmare a condiţiilor de vânzare practicate de vânzător şi a diminuării valorii creanţelor.
(4)Instituţia trebuie să dispună de sisteme şi proceduri pentru detectarea în stadiu incipient a deteriorării situaţiei financiare a vânzătorului şi a calităţii creanţelor achiziţionate, precum şi pentru abordarea în mod proactiv a problemelor care apar. În special, instituţia trebuie să dispună de politici, proceduri şi sisteme informaţionale clare şi eficiente pentru monitorizarea încălcărilor prevederilor contractuale, precum şi de politici şi proceduri clare şi eficiente pentru iniţierea acţiunilor judiciare şi pentru administrarea creanţelor achiziţionate problematice.
(5)Instituţia trebuie să dispună de politici şi proceduri clare şi eficiente care să reglementeze controlul creanţelor achiziţionate, al creditului şi al numerarului. În special, politicile interne consemnate în documente trebuie să specifice toate elementele semnificative ale programului de achiziţionare a creanţelor, inclusiv ratele avansurilor, garanţiile reale eligibile, documentaţia necesară, limitele de concentrare şi modul în care trebuie tratate încasările în numerar. Aceste elemente trebuie să ia în considerare în mod adecvat toţi factorii relevanţi şi semnificativi, inclusiv situaţia financiară a vânzătorului şi a societăţii de administrare, concentrările de risc şi evoluţia calităţii creanţelor achiziţionate şi a portofoliului de clienţi al vânzătorului, iar sistemele interne trebuie să asigure faptul că fondurile sunt avansate numai pe baza garanţiilor reale şi a documentaţiei justificative specificate.
(6)Instituţia trebuie să dispună de un proces intern eficient de evaluare a conformităţii cu totalitatea politicilor şi a procedurilor interne. Acest proces trebuie să includă audituri periodice ale tuturor fazelor critice ale programului de achiziţionare de creanţe al instituţiei, verificarea separării responsabilităţilor între evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare şi evaluarea debitorului şi între evaluarea vânzătorului şi a societăţii de administrare şi auditul la sediul vânzătorului şi al societăţii de administrare, precum şi evaluări ale operaţiunilor de înregistrare şi monitorizare a tranzacţiilor (back office operations), cu accent deosebit pe calificări, experienţă, numărul de angajaţi şi infrastructura informatică disponibilă.
SUBSECŢIUNEA 3:Validarea estimărilor interne
Art. 185: Validarea estimărilor interne
Instituţiile validează estimările lor interne, respectând următoarele cerinţe:
a)instituţiile trebuie să dispună de sisteme robuste pentru a valida acurateţea şi coerenţa sistemelor şi proceselor de rating, precum şi estimarea tuturor parametrilor de risc relevanţi. Procesul de validare internă trebuie să permită instituţiei să evalueze performanţa sistemelor interne de rating şi de estimare a riscului în mod coerent şi semnificativ;
b)instituţiile trebuie să compare cu regularitate ratele de nerambursare efective cu estimările probabilităţilor de nerambursare pentru fiecare clasă de rating şi, în cazul în care ratele de nerambursare efective se situează în afara intervalului previzionat pentru clasa respectivă de rating, instituţiile trebuie să analizeze în mod expres motivele acestei abateri. Instituţiile care utilizează propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie trebuie să efectueze, de asemenea, o analiză similară pentru aceste estimări. Pentru comparaţiile respective trebuie utilizate date istorice care acoperă o perioadă de timp cât mai lungă posibil. Instituţiile trebuie să consemneze metodele şi datele utilizate pentru aceste comparaţii. Analiza şi consemnarea trebuie actualizate cel puţin anual;
c)instituţiile trebuie să utilizeze, de asemenea, alte instrumente de validare cantitativă, precum şi comparaţii cu surse de date externe relevante. Analiza trebuie să se bazeze pe date adaptate portofoliului, care sunt actualizate cu regularitate şi acoperă o perioadă de observare relevantă. Evaluările interne efectuate de instituţii cu privire la performanţa propriilor sisteme de rating trebuie să se bazeze pe o perioadă de timp cât mai lungă posibil;
d)metodele şi datele utilizate pentru validarea cantitativă trebuie să fie coerente în timp. Modificările (privind atât sursele de date, cât şi perioadele acoperite) ale metodelor şi datelor utilizate pentru estimare şi validare trebuie formalizate;
e)instituţiile trebuie să dispună de standarde interne riguroase pentru cazurile în care abaterile faţă de estimări ale valorilor efective ale probabilităţilor de nerambursare, ale pierderilor în caz de nerambursare, ale factorilor de conversie şi ale pierderilor totale, atunci când se utilizează pierderea aşteptată, devin suficient de semnificative pentru a pune sub semnul întrebării validitatea estimărilor. Aceste standarde trebuie să ţină seama de ciclurile economice şi factori care determină o variaţie sistematică similară ratei de nerambursare. În cazul în care valorile efective continuă să fie mai mari decât valorile aşteptate, instituţiile trebuie să revizuiască în sens ascendent estimările, pentru a reflecta rata de nerambursare şi pierderile observate.
SUBSECŢIUNEA 4:
[textul din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 6, subsectiunea 4 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 108. din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
SUBSECŢIUNEA 5:Cadrul de administrare şi supravegherea
Art. 189: Cadrul de administrare
(1)Toate aspectele semnificative ale proceselor de rating şi de estimare se aprobă de către organul de conducere a instituţiei sau de către un comitet desemnat în acest scop şi de către conducerea superioară. Aceste părţi trebuie să dovedească o înţelegere la nivel general a sistemelor de rating ale instituţiei şi o înţelegere în detaliu a rapoartelor de administrare asociate.
(2)Conducerea superioară trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)să informeze organul de conducere sau un comitet desemnat în acest scop cu privire la modificările semnificative ale politicilor stabilite sau la derogările semnificative de la acestea, care vor avea un impact semnificativ asupra funcţionării sistemelor de rating ale instituţiei;
b)să dovedească o bună înţelegere a concepţiei şi a funcţionării sistemelor de rating;
c)să asigure permanent funcţionarea corectă a sistemele de rating.
Conducerea superioară trebuie să fie informate cu regularitate de către unităţile de control al riscului de credit cu privire la performanţa procesului de rating, la aspectele care necesită îmbunătăţiri şi la stadiul eforturilor de remediere a deficienţelor identificate anterior.
(3)Analiza profilului de risc de credit al instituţiei, bazată pe modele interne de rating, trebuie să constituie o parte esenţială a rapoartelor de administrare prezentate acestor părţi. Raportarea trebuie să includă, cel puţin, profilul de risc pe clasă de rating, migraţia debitorilor între clase de rating, estimarea parametrilor de risc relevanţi aferenţi fiecărei clase de rating, precum şi compararea ratelor de nerambursare efective şi, în măsura în care se utilizează estimări proprii, a pierderilor în caz de nerambursare efective şi a factorilor de conversie efectivi cu previziunile şi cu rezultatele simulărilor de criză. Frecvenţa de raportare depinde de importanţa şi tipul informaţiilor, precum şi de nivelul destinatarului.
Art. 190: Controlul riscului de credit
(1)Unitatea de control al riscului de credit trebuie să fie independentă faţă de personalul şi faţă de funcţiile de conducere responsabile cu iniţierea sau reînnoirea expunerilor şi să raporteze direct conducerii superioare. Această unitate este responsabilă cu conceperea sau selectarea, implementarea, supravegherea şi funcţionarea sistemelor de rating. Unitatea respectivă elaborează şi analizează cu regularitate rapoarte cu privire la rezultatele sistemelor de rating.
(2)Responsabilităţile unităţii (unităţilor) de control al riscului de credit sunt:
a)testarea şi monitorizarea claselor de rating şi a grupelor de risc;
b)elaborarea şi analizarea rapoartelor de sinteză cu privire la sistemele de rating ale instituţiei;
c)implementarea procedurilor pentru verificarea aplicării coerente a definiţiilor claselor de risc şi grupelor de risc în diferitele departamente şi localizări geografice;
d)revizuirea şi consemnarea oricăror modificări aduse procesului de rating, incluzând motivele modificărilor;
e)revizuirea criteriilor de rating, pentru a stabili dacă acestea îşi păstrează capacitatea de previzionare a riscurilor. Modificările aduse procesului de rating, criteriilor de rating sau parametrilor de rating individuali trebuie consemnate şi păstrate;
f)participarea activă la conceperea sau selectarea, implementarea şi validarea modelelor utilizate în procesul de rating;
g)monitorizarea şi supravegherea modelelor utilizate în procesul de rating;
h)revizuirea permanentă şi modificarea modelelor utilizate în procesul de rating.
(3)Instituţiile care utilizează date centralizate provenind de la mai multe instituţii în conformitate cu articolul 179 alineatul (2) pot externaliza următoarele activităţi:
a)producerea informaţiilor relevante pentru testarea şi monitorizarea claselor de rating şi a grupelor de risc;
b)elaborarea rapoartelor de sinteză cu privire la sistemele de rating ale instituţiei;
c)producerea informaţiilor relevante pentru revizuirea criteriilor de rating, pentru a evalua dacă acestea îşi păstrează capacitatea de previzionare a riscului;
d)consemnarea modificărilor aduse procesului de rating, criteriilor de rating sau parametrilor de rating individuali;
e)producerea informaţiilor relevante pentru revizuirea permanentă şi modificarea modelelor utilizate în procesul de rating.
(4)Instituţiile care aplică alineatul (3) se asigură că autorităţile competente au acces la toate informaţiile relevante provenind de la părţi terţe, care sunt necesare pentru examinarea îndeplinirii cerinţelor, şi că acestea pot efectua inspecţii la faţa locului în aceeaşi măsură în care pot efectua inspecţii în instituţie.
Art. 191: Auditul intern
Auditul intern, sau altă unitate de audit independentă comparabilă, revizuieşte, cel puţin anual, sistemele de rating ale instituţiei şi funcţionarea acestora, inclusiv funcţia de creditare şi estimarea probabilităţilor de nerambursare, a pierderilor în caz de nerambursare, a pierderilor aşteptate şi a factorilor de conversie. Printre domeniile revizuite se numără şi respectarea tuturor cerinţelor aplicabile.