Secţiunea 1 - Aprobarea acordată de autorităţile competente pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 1:Aprobarea acordată de autorităţile competente pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating
Art. 142: Definiţii
(1)În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.«sistem de rating» înseamnă ansamblul tuturor metodelor, proceselor, sistemelor de control, sistemelor de colectare a datelor şi sistemelor informatice care permit evaluarea riscului de credit, încadrarea expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi cuantificarea estimărilor cu privire la stările de nerambursare şi la pierderi, care au fost elaborate pentru un anumit tip de expuneri;
11.«clasă de expuneri» înseamnă oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv), litera (e), litera (ea), litera (f) sau litera (g);
12.«expunere faţă de societăţi» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii);
13.«expunere de tip retail» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv);
14.«expunere faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public» înseamnă o expunere încadrată în oricare dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (aa) punctul (i) sau (ii);

2.«tip de expuneri» înseamnă un grup de expuneri administrate omogen, care pot fi limitate la o singură entitate sau la un singur subansamblu de entităţi din cadrul unui grup cu condiţia ca acelaşi tip de expuneri să fie administrat în mod diferit în alte entităţi din cadrul grupului;

3.«unitate operaţională» înseamnă orice entitate separată din punct de vedere organizatoric sau juridic, linii de activitate, amplasări geografice;
4.«entitate mare reglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care îndeplineşte toate condiţiile următoare:
a)activele totale ale entităţii sau activele totale ale societăţii-mamă, în cazul în care entitatea are o societate-mamă, calculate pe bază individuală sau consolidată, sunt mai mari sau egale cu 70 de miliarde EUR, utilizând cea mai recentă situaţie financiară sau situaţie financiară consolidată auditată pentru a stabili dimensiunea activelor;
b)entitatea face obiectul unor cerinţe prudenţiale, în mod direct pe bază individuală sau consolidată sau indirect pe baza consolidării prudenţiale a întreprinderii-mamă, în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2019/2033 şi cu Directiva 2009/138/CE, sau al cerinţelor prudenţiale legale ale unei ţări terţe care sunt cel puţin echivalente cu respectivele acte ale Uniunii;

5.«entitate nereglementată din sectorul financiar» înseamnă o entitate din sectorul financiar care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la punctul 4 litera (b);
51.«societate mare» înseamnă orice întreprindere care are vânzări anuale consolidate de peste 500 de milioane EUR sau care aparţine unui grup în cazul în care vânzările anuale totale ale grupului consolidat depăşesc 500 de milioane EUR;

6.«clasă de rating a debitorilor» înseamnă o categorie de risc din cadrul scalei de rating a debitorilor aferente unui sistem de rating, în care debitorii sunt alocaţi pe baza unui set distinct şi specificat de criterii de rating care stau la baza estimării probabilităţii de nerambursare (PD);
7.«clasă de rating a tranzacţiilor» desemnează o categorie de risc din cadrul scalei de rating a tranzacţiilor, aferentă unui sistem de rating, în care sunt încadrate expunerile pe baza unui set distinct şi specificat de criterii de rating, în baza cărora se obţin propriile estimări ale LGD;
81.«abordarea de modelare a ajustării PD/LGD» înseamnă o ajustare a pierderii în caz de nerambursare (LGD) sau modelarea unei ajustări atât a probabilităţii de nerambursare (PD), cât şi a pierderii în caz de nerambursare (LGD) pentru expunerea-suport;
9.«pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie» înseamnă ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie;
10.în cazul unei expuneri pentru care o instituţie aplică abordarea IRB utilizând propriile estimări ale pierderii în caz de nerambursare în conformitate cu articolul 143, protecţia nefinanţată a creditului «recunoscută» înseamnă o protecţie nefinanţată a creditului al cărei efect asupra calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerii-suport este luat în considerare cu ajutorul uneia dintre următoarele metode, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3):
(a)abordarea de modelare a ajustării PD/LGD;
(b)abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, astfel cum este definită la articolul 192 punctul 5;
11.«CCF pe baza SA» înseamnă procentajul aplicabil în temeiul capitolului 2 în conformitate cu articolul 111 alineatul (2);
12.«CCF pe baza IRB» înseamnă propriile estimări ale factorului de conversie a creditului.
În sensul punctului 5a de la primul paragraf, la evaluarea pragului de vânzări, cuantumurile se raportează astfel cum figurează în situaţiile financiare auditate ale societăţilor sau, în cazul societăţilor care fac parte din grupuri consolidate, ale grupurilor consolidate ale acestora, în conformitate cu standardul contabil aplicabil întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang a grupului consolidat. Cifrele se bazează pe cuantumurile medii calculate în ultimii trei ani sau pe cele mai recente cuantumuri actualizate o dată la trei ani de către instituţie.

8.[textul din Art. 142, alin. (1), punctul 8. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2019 de Art. 1, punctul 5. din Regulamentul 2401/12-dec-2017]
(2)În sensul alineatului (1) punctul 4 litera (b) de la prezentul articol, Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare şi sub rezerva procedurii de examinare prevăzute la articolul 464 alineatul (2), o decizie prin care să stabilească dacă o ţară terţă aplică dispoziţii de supraveghere şi reglementare cel puţin echivalente cu cele aplicate în Uniune. În absenţa unei astfel de decizii, până la 1 ianuarie 2015, instituţiile pot continua să aplice tratamentul prevăzut la prezentul alineat pentru o ţară terţă, dacă autorităţile competente relevante au declarat ţara terţă respectivă ca fiind eligibilă pentru acest tratament înainte de 1 ianuarie 2014.
Art. 143: Aprobare pentru utilizarea abordării IRB
(1)Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul capitol, autorităţile competente permit instituţiilor să îşi calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (denumită în continuare «abordarea IRB»).
(2)Aprobarea prealabilă pentru utilizarea abordării IRB, inclusiv a propriilor estimări ale LGD şi CCF pe baza IRB, este necesară pentru fiecare clasă de expuneri, pentru fiecare sistem de rating şi pentru fiecare abordare utilizată pentru estimarea LGD şi a CCF.

(3)Instituţiile obţin aprobarea prealabilă a autorităţilor competente pentru:
a)modificările semnificative ale sferei de aplicare a unui sistem de rating pe care instituţia a primit aprobarea să îl utilizeze;

b)modificările semnificative ale unui sistem de rating pe care instituţia a primit aprobarea să îl utilizeze.
Sfera de aplicare a unui sistem de rating cuprinde toate expunerile de tipul relevant de expuneri pentru care a fost conceput sistemul de rating respectiv.
(4)Instituţiile notifică autorităţilor competente toate modificările aduse sistemelor de rating.

(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile pe baza cărora se evaluează dacă utilizarea unui sistem de rating existent pentru alte expuneri suplimentare care nu sunt deja acoperite de sistemul de rating respectiv şi modificările aduse sistemelor de rating sunt semnificative în cadrul abordării IRB.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 ianuarie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 144: Evaluarea de către autorităţile competente a unei cereri de utilizare a abordării IRB
(1)Autoritatea competentă acordă unei instituţii aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, inclusiv de a folosi propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie, în conformitate cu articolul 143, numai dacă autoritatea competentă este convinsă că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în prezentul capitol, în special cele prevăzute în secţiunea 6, şi că sistemele instituţiei de administrare şi de rating pentru expunerile la riscul de credit sunt solide şi aplicate cu integritate şi, în special, că instituţia a demonstrat, spre satisfacţia autorităţilor competente, că sunt îndeplinite următoarele criterii:
a)sistemele de rating ale instituţiei permit o evaluare pertinentă a caracteristicilor debitorului şi ale tranzacţiei, precum şi o diferenţiere semnificativă şi o estimare cantitativă precisă şi consecventă a riscului;
b)ratingurile interne şi estimările situaţiilor de nerambursare şi ale pierderilor, utilizate pentru determinarea cerinţelor de fonduri proprii, precum şi sistemele şi procesele asociate joacă un rol esenţial în gestionarea riscurilor şi în procesul decizional, precum şi în mecanismul de aprobare a creditelor, în repartizarea capitalului intern şi în cadrul de administrare al instituţiei;
c)instituţia dispune de o unitate de control a riscului de credit, responsabilă pentru sistemele sale de rating, suficient de independentă şi aflată în afara oricărei influenţe care să-i pericliteze independenţa;
d)instituţia colectează şi păstrează toate datele relevante care pot constitui un sprijin eficace pentru procedurilor sale de măsurare şi de gestionare a riscului de credit;
e)instituţia îşi documentează sistemele de rating, precum şi motivele care stau la baza proiectării lor şi validează sistemele respective;
f)instituţia a validat fiecare sistem de rating în cursul unei perioade corespunzătoare înainte de a primi aprobarea de a utiliza sistemul de rating respectiv, a evaluat în cursul acestei perioade dacă fiecare sistem de rating este potrivit pentru sfera de aplicare a sistemului de rating respectiv şi a adus fiecărui sistem de rating modificările care s-au dovedit necesare în urma evaluării sale;

g)instituţia a calculat conform abordării IRB cerinţele de fonduri proprii care rezultă din estimările sale referitoare la parametrii de risc şi este în măsură să transmită rapoartele cerute în conformitate cu articolul 430;

h)instituţia a încadrat şi încadrează în continuare fiecare expunere din sfera de aplicare a unui sistem de rating într-o clasă de rating sau grupă de risc din cadrul sistemului de rating respectiv;
Cerinţele de utilizare a unei abordări IRB, inclusiv a propriilor estimări ale LGD şi factori de conversie, se aplică, de asemenea, în cazul în care o instituţie a introdus un sistem de rating, sau un model utilizat într-un sistem de rating, pe care l-a achiziţionat de la un furnizor terţ.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodologia de evaluare pe care trebuie să o urmeze autorităţile competente atunci când evaluează conformitatea unei instituţii cu cerinţele prevăzute pentru utilizarea abordării IRB.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 145: Experienţa anterioară în utilizarea abordărilor IRB
(1)O instituţie care solicită aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating a folosit, pentru clasele de expuneri în cauză, sisteme de rating care au fost, în linii generale, în conformitate cu cerinţele prevăzute în secţiunea 6 pentru măsurarea şi gestionarea internă a riscului timp de cel puţin trei ani înainte de a se califica pentru utilizarea abordării IRB.
(2)O instituţie care solicită aprobarea de utilizare a propriilor estimări ale LGD şi ale factorilor de conversie trebuie să demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente, că a estimat şi utilizat propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie într-o manieră care a fost, în linii generale, în conformitate cu cerinţele prevăzute în secţiunea 6 privind utilizarea estimărilor proprii ale parametrilor respectivi timp de cel puţin trei ani înainte de a se califica pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi proprii factori de conversie.
(3)În cazul în care instituţia extinde utilizarea abordării IRB după obţinerea aprobării iniţiale, experienţa instituţiei trebuie să fie suficientă pentru a satisface cerinţele de la alineatele (1) şi (2) pentru expunerile suplimentare acoperite. Dacă utilizarea sistemelor de rating este extinsă la expuneri semnificativ diferite de sfera iniţială de aplicare, astfel încât experienţa dobândită nu poate fi considerată suficientă pentru respectarea acestor dispoziţii în ceea ce priveşte expunerile suplimentare, atunci cerinţele prevăzute la alineatele (1) şi (2) se aplică separat pentru expunerile suplimentare.
Art. 146: Măsuri care trebuie luate în cazul în care cerinţele din prezentul capitol nu mai sunt respectate
În cazul în care o instituţie nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute în prezentul capitol, aceasta notifică autoritatea competentă şi ia una din următoarele măsuri:
a)prezintă autorităţii competente, într-un mod pe care aceasta îl consideră satisfăcător, un plan de redresare rapidă în vederea respectării cerinţelor şi realizează planul respectiv într-un interval de timp convenit cu autoritatea competentă;
b)demonstrează, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile competente, că efectele nerespectării cerinţelor respective sunt neglijabile.
Art. 147: Metodologia de încadrare a expunerilor în clase de expuneri
(1)Metodologia utilizată de instituţie în vederea încadrării expunerilor în diferite clase de expuneri trebuie să fie adecvată şi consecventă în timp.
(2)Fiecare expunere este încadrată în una dintre următoarele clase de expuneri:
a)expuneri faţă de administraţii centrale sau bănci centrale;
a1)expuneri faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, care sunt încadrate în următoarele clase de expuneri:
(i)expuneri faţă de administraţii regionale şi autorităţi locale;
(ii)expuneri faţă de entităţi din sectorul public;
b)expuneri faţă de instituţii;
c)expuneri faţă de societăţi, care sunt încadrate în următoarele clase de expuneri:
(i)expuneri faţă de societăţi în general;
(ii)expuneri provenind din finanţări specializate;
(iii)creanţe achiziţionate asupra societăţilor;
d)expuneri de tip retail, care sunt încadrate în următoarele clase de expuneri:
(i)expuneri eligibile de tip retail reînnoibile («QRRE»);
(ii)expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative;
(iii)creanţe achiziţionate de tip retail;
(iv)alte expuneri de tip retail;
e)expuneri provenind din titluri de capital;
e1)expuneri sub formă de unităţi sau acţiuni deţinute într-un OPC;
f)elemente reprezentând poziţii din securitizare;
g)active, altele decât cele care reprezintă creanţe de natura creditelor.

(3)Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la alineatul (2) litera (a):
a)[textul din Art. 147, alin. (3), litera A. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 72., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
b)expuneri faţă de băncile multilaterale de dezvoltare menţionate la articolul 117 alineatul (2);
c)expuneri faţă de organizaţiile internaţionale cărora le este atribuită o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 118.
(31)Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol în cazul în care expunerile respective sunt tratate ca expuneri faţă de administraţii centrale în conformitate cu articolul 115 sau 116.

(4)Următoarele expuneri se încadrează în clasa prevăzută la alineatul (2) litera (b):
a)[textul din Art. 147, alin. (4), litera A. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 72., alin. (D) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
b)[textul din Art. 147, alin. (4), litera B. din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 72., alin. (D) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
c)expuneri faţă de băncile multilaterale de dezvoltare cărora nu li se atribuie o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 117; şi
d)expuneri faţă de instituţii financiare care sunt tratate ca expuneri faţă de instituţii, în conformitate cu articolul 119 alineatul (5).
(5)Pentru a fi încadrate în clasa expunerilor de tip retail, prevăzută la alineatul (2) litera (d), expunerile respectă următoarele criterii:
a)sunt expuneri faţă de:
(i)una sau mai multe persoane fizice;
(ii)o întreprindere mică sau mijlocie, cu condiţia ca cuantumul total datorat instituţiei, întreprinderii-mamă şi filialelor sale, incluzând orice expunere aflată în stare de nerambursare, de către clientul debitor sau de către grupul debitor de clienţi aflaţi în legătură, dar excluzând expunerile garantate cu bunuri imobile locative, până la valoarea bunurilor imobile, să nu depăşească, din informaţiile deţinute de instituţie, care ia măsurile necesare pentru verificarea cuantumului expunerii respective, suma de 1 milion EUR;
(iii)sunt expuneri garantate cu bunuri imobile locative, inclusiv drepturi de ipotecă de prim rang şi succesive, credite la termen, linii de credit reînnoibile pentru nevoi personale garantate cu imobile şi expuneri astfel cum sunt menţionate la articolul 108 alineatele (4) şi (5), indiferent de dimensiunea expunerii, cu condiţia ca expunerea să fie oricare dintre următoarele:
1.o expunere faţă de o persoană fizică;
2.o expunere faţă de asociaţii sau cooperative de persoane fizice care sunt reglementate de legislaţia naţională şi care există exclusiv pentru a acorda membrilor lor dreptul de a utiliza o reşedinţă principală în bunul imobil cu care este garantat împrumutul;

b)sunt tratate de instituţie în cadrul procesului său de gestionare a riscurilor într-o manieră similară şi consecventă în timp;
c)nu sunt gestionate doar în mod individual ca expuneri încadrate în clasele de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (c) punctele (i), (ii) sau (iii);

d)fiecare reprezintă o expunere dintr-un număr semnificativ de expuneri care sunt administrate în mod similar.
În plus faţă de expunerile enumerate la primul paragraf, valoarea actualizată a plăţilor minime aferente contractelor de leasing de tip retail se include în clasa de expuneri de tip retail.
Expunerile care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la primul paragraf litera (a) punctul (iii) şi literele (b), (c) şi (d) de la prezentul alineat sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (ii).
Prin derogare de la al treilea paragraf de la prezentul alineat, autorităţile competente pot exclude din clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (ii) împrumuturile acordate persoanelor fizice care au ipotecat mai mult de patru bunuri imobile sau unităţi locative, inclusiv împrumuturile acordate persoanelor fizice menţionate la articolul 108 alineatul (4), şi pot încadra împrumuturile respective într-una dintre clasele de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(51)Expunerile de tip retail aparţinând unui tip de expuneri care îndeplinesc toate condiţiile următoare se încadrează în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (d) punctul (i):
a)expunerile aparţinând acelui tip de expuneri sunt faţă de una sau mai multe persoane fizice;
b)expunerile aparţinând acelui tip de expuneri sunt reînnoibile, negarantate şi, în măsura în care creditul nu este utilizat imediat şi necondiţionat, sunt revocabile de către instituţie;
c)expunerea maximă aparţinând acelui tip de expuneri faţă de o singură persoană fizică este de 100 000 EUR sau mai puţin;
d)acel tip de expuneri a prezentat o volatilitate redusă a ratei pierderilor în raport cu nivelul mediu al ratei pierderilor pentru astfel de expuneri, în special în benzile de valori scăzute ale PD;
e)tratamentul expunerilor încadrate în acest tip de expuneri ca expuneri eligibile de tip retail reînnoibile este în concordanţă cu caracteristicile de risc aferente respectivului tip de expuneri.
Prin derogare de la litera (b) de la primul paragraf, cerinţa de a fi negarantate nu se aplică în cazul facilităţilor de credit acoperite cu garanţii reale asociate unui cont în care se efectuează plata salariului. În acest caz, sumele recuperate prin intermediul executării garanţiei reale nu se iau în considerare în estimările LGD.
Instituţiile identifică în cadrul clasei de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (d) punctul (i) expunerile faţă de tranzactori («QRRE faţă de tranzactori») şi expunerile care nu sunt expuneri faţă de tranzactori («QRRE faţă de debitori generatori de expuneri reînnoibile»). Mai precis, QRRE cu un istoric de rambursare mai scurt de 12 luni sunt identificate drept QRRE faţă de debitori generatori de expuneri reînnoibile.

(6)Cu excepţia cazului în care sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (ea) de la prezentul articol, expunerile menţionate la articolul 133 alineatul (1) se încadrează în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (e) de la prezentul articol.

(7)Orice obligaţie din credite care nu este încadrată în clasele de expuneri menţionate la alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) şi litera (e), (ea) sau (f) sunt încadrate într-una dintre clasele de expuneri menţionate la litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii) de la alineatul respectiv.

(8)În cadrul clasei de expuneri faţă de societăţi prevăzute la alineatul (2) litera (c), instituţiile identifică în mod distinct ca expuneri provenind din finanţări specializate, expunerile care prezintă următoarele caracteristici:
a)expunerile sunt faţă de o entitate creată în mod special pentru a finanţa sau administra active corporale sau sunt expuneri comparabile din punct de vedere economic;
b)dispoziţiile contractuale conferă creditorului un grad substanţial de control asupra activelor şi veniturilor pe care le generează;
c)sursa principală de rambursare a creditului este reprezentată de venitul generat de activele finanţate şi nu de capacitatea independentă de rambursare a societăţii comerciale în ansamblul său.
Expunerile respective sunt încadrate în clasa de expuneri menţionată la alineatul (2) litera (c) punctul (ii) şi se clasifică după cum urmează: «finanţare de proiecte» (PF), «finanţare de obiecte» (OF), «finanţare de mărfuri» (CF) şi «bunuri imobile generatoare de venituri» (IPRE).

(9)Valoarea reziduală a bunurilor care fac obiectul unui contract de leasing se încadrează în clasa de expuneri prevăzută la alineatul (2) litera (g), cu excepţia cazului în care valoarea reziduală este deja inclusă în valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing prevăzută la articolul 166 alineatul (4).
(10)Expunerea rezultată din asigurarea protecţiei prin intermediul unui coş de instrumente financiare derivate de credit de tipul «nth-to-default» pentru un coş de expuneri este încadrată în aceeaşi clasă prevăzută la alineatul (2) în care ar fi încadrate şi expunerile din coş, cu excepţia cazului în care expunerile individuale din coş ar fi încadrate în diverse clase de expuneri, situaţie în care expunerea este încadrată în clasa de expuneri faţă de societăţi prevăzută la alineatul (2) litera (c).
(11)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:
a)criteriile de clasificare în PF, OF şi CF, în conformitate cu definiţiile din capitolul 2;
b)criteriile de determinare a categoriei IPRE, specificând în special care expuneri ADC şi expuneri garantate cu bunuri imobile pot fi sau sunt clasificate drept IPRE.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(12)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai în detaliu condiţiile şi criteriile de încadrare a expunerilor în clasele menţionate la alineatul (2) şi, dacă este necesar, pentru a detalia aceste clase de expuneri.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2027.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Art. 148: Condiţii de implementare a abordării IRB pentru diferite clase de expuneri şi unităţi operaţionale
(1)O instituţie căreia i se permite să aplice abordarea IRB în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) implementează, împreună cu orice întreprindere-mamă şi filialele sale, abordarea IRB pentru cel puţin una dintre clasele de expuneri menţionate la articolul 147 alineatul (2) litera (a), litera (aa) punctul (i) sau (ii), litera (b), litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii), litera (d) punctul (i), (ii), (iii) sau (iv) sau litera (g). Odată ce o instituţie a implementat abordarea IRB pentru un anumit tip de expuneri dintr-o clasă de expuneri, instituţia face acest lucru pentru toate expunerile din respectiva clasă de expuneri, cu excepţia cazului în care a primit din partea autorităţii competente aprobarea de a utiliza în permanenţă abordarea standardizată în conformitate cu articolul 150.
Sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile competente, implementarea abordării IRB se poate face progresiv pentru diferitele tipuri de expuneri din cadrul unei anumite clase de expuneri din cadrul aceleiaşi unităţi operaţionale şi pentru diferite unităţi operaţionale din cadrul aceluiaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD ori al utilizării CCF pe baza IRB.

(2)Autorităţile competente stabilesc perioada necesară fiecărei instituţii, întreprinderi-mamă şi filiale ale sale pentru a implementa abordarea IRB pentru toate expunerile dintr-o anumită clasă de expuneri pentru diferite tipuri de expuneri din cadrul aceleiaşi unităţi operaţionale şi pentru diferite unităţi operaţionale din cadrul aceluiaşi grup sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD ori al utilizării CCF pe baza IRB. Această perioadă este cea pe care autorităţile competente o consideră adecvată, în funcţie de natura şi dimensiunea activităţilor instituţiei în cauză sau ale oricărei întreprinderi-mamă şi ale filialelor sale, precum şi în funcţie de numărul şi natura sistemelor de rating care urmează să fie implementate.

(3)Instituţiile implementează abordarea IRB în conformitate cu condiţiile stabilite de autorităţile competente. Autoritatea competentă elaborează aceste condiţii în aşa fel încât să garanteze că flexibilitatea acordată în temeiul alineatului (1) nu este utilizată selectiv cu scopul de a obţine cerinţe de fonduri proprii reduse în ceea ce priveşte acele tipuri de expuneri sau unităţi operaţionale care urmează a fi incluse în abordarea IRB sau în cazul utilizării propriilor estimări ale LGD sau al utilizării CCF pe baza IRB.

(4)[textul din Art. 148, alin. (4) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 73., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(5)[textul din Art. 148, alin. (5) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 73., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(6)
[textul din Art. 148, alin. (6) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 73., alin. (B) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
Art. 149: Condiţii pentru a reveni la utilizarea unor abordări mai puţin sofisticate
(1)O instituţie care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu renunţă la utilizarea acestei abordări pentru a utiliza în schimb abordarea standardizată pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)instituţia a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că utilizarea abordării standardizate nu are ca scop angajarea în arbitraj de reglementare, inclusiv prin reducerea nejustificată a cerinţelor de fonduri proprii, că ea este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea tuturor expunerilor de acest tip ale instituţiei şi că nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii instituţiei sau a capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;

b)instituţia a primit aprobarea prealabilă a autorităţii competente.
(2)Instituţiile care au obţinut aprobarea prevăzută la articolul 151 alineatul (9) pentru utilizarea propriilor estimări ale LGD şi a propriilor factori de conversie, nu revin la utilizarea valorilor LGD şi a factorilor de conversie menţionaţi la articolul 151 alineatul (8), decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)instituţia a demonstrat în mod satisfăcător autorităţii competente că utilizarea LGD şi a factorilor de conversie prevăzuţi la articolul 151 alineatul (8) pentru o anumită clasă de expuneri sau pentru un anumit tip de expunere nu este propusă pentru a reduce cerinţele de fonduri proprii ale instituţiei, ci este necesară ţinând cont de natura şi complexitatea expunerilor totale de acest tip ale instituţiei şi nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra solvabilităţii instituţiei sau asupra capacităţii sale de a administra riscul în mod eficient;
b)instituţia a primit aprobarea prealabilă a autorităţii competente.
(3)Aplicarea alineatelor (1) şi (2) este subordonată condiţiilor pentru implementarea progresivă a abordării IRB stabilite de autorităţile competente în conformitate cu articolul 148 şi permisiunii de utilizare parţială permanentă menţionată la articolul 150.
Art. 150: Condiţii de utilizare parţială permanentă
(1)Instituţiile aplică abordarea standardizată în cazul tuturor expunerilor următoare:
a)expunerile încadrate în clasa de expuneri menţionată la articolul 147 alineatul (2) litera (e);
b)expunerile încadrate în clase de expuneri sau care aparţin unor tipuri de expuneri dintr-o clasă de expuneri în cazul cărora instituţiile nu au primit aprobarea prealabilă a autorităţilor competente de a utiliza abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate.
O instituţie căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate pentru o anumită clasă de expuneri poate, sub rezerva aprobării prealabile a autorităţii competente, să aplice abordarea standardizată pentru anumite tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri, inclusiv expuneri din sucursale străine şi din diferite grupe de expuneri, în cazul în care respectivele tipuri de expuneri nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii şi a profilului de risc.
(11)În plus faţă de expunerile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, o instituţie poate, sub rezerva aprobării prealabile a autorităţii competente, să aplice abordarea standardizată pentru următoarele expuneri în cazul în care abordarea IRB se aplică pentru alte tipuri de expuneri din aceeaşi clasă de expuneri:
a)expunerile faţă de administraţiile centrale şi băncile centrale ale statelor membre şi faţă de administraţiile regionale, autorităţile locale şi entităţile din sectorul public ale acestora, sub rezerva următoarelor condiţii:
(i)din punctul de vedere al riscului, ca urmare a unor acorduri publice cu caracter specific, nu există diferenţe între expunerile faţă de administraţia centrală şi faţă de banca centrală în cauză şi celelalte expuneri menţionate; şi
(ii)expunerile faţă de administraţiile centrale şi faţă de băncile centrale primesc o pondere de risc de 0 % în temeiul articolului 114 alineatul (2) sau (4);
b)expunerile unei instituţii faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă, filiala sa sau o filială a întreprinderii-mamă, cu condiţia ca contrapartea să fie o instituţie sau o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituţie financiară, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate sau o întreprindere legată printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;
c)expunerile între instituţii care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 113 alineatul (7).
O instituţie căreia i se permite să utilizeze abordarea IRB pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor numai pentru anumite tipuri de expuneri din cadrul unei clase de expuneri aplică abordarea standardizată pentru celelalte tipuri de expuneri din respectiva clasă de expuneri.
În plus faţă de expunerile menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol şi la prezentul alineat, o instituţie poate să aplice abordarea standardizată pentru expunerile faţă de biserici şi comunităţi religioase care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 115 alineatul (3).

(21)Până la 10 iulie 2028, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, privind ceea ce constituie tipuri de expuneri care nu sunt semnificative din perspectiva dimensiunii şi a profilului de risc.

(3)
[textul din Art. 150, alin. (3) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 75., alin. (E) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]
(4)
[textul din Art. 150, alin. (4) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 75., alin. (E) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]