Art. 178. - Art. 178: Intrarea în stare de nerambursare a unui debitor sau a unei facilităţi de credit - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 178: Intrarea în stare de nerambursare a unui debitor sau a unei facilităţi de credit
(1)Se consideră că un debitor se află în stare de nerambursare atunci când are loc cel puţin una dintre următoarele situaţii:
a)instituţia consideră că, în lipsa recurgerii la măsuri precum executarea garanţei, este improbabil ca debitorul să-şi achite în întregime obligaţiile din credite faţă de instituţie, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia;
b)întârzierea la plată a debitorului a depăşit 90 de zile pentru oricare din obligaţiile semnificative din credite faţă de instituţie, de întreprinderea-mamă sau de oricare dintre filialele acesteia.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b) se aplică următoarele:
a)în cazul tragerilor pe descoperit de cont, întârzierea la plată începe să curgă de la data la care debitorul a depăşit o limită autorizată, a fost anunţat că limita este inferioară soldului curent sau a tras credit fără autorizaţie, cuantumul acestuia fiind semnificativ;
b)în sensul literei (a), o limită autorizată înseamnă orice limită de credit pe care instituţia o stabileşte şi o comunică debitorului;
c)în cazul cardurilor de credit, zilele restante la plată curg de la data scadenţei plăţii minime;
d)importanţa unei obligaţii din credite restante este evaluată în raport cu un prag stabilit de autorităţile competente. Acest prag reflectă un nivel de risc pe care autorităţile competente îl consideră rezonabil;
e)instituţiile trebuie să aibă politici formalizate în ceea ce priveşte numărarea zilelor restante, în special în ceea ce priveşte modificarea scadenţelor tranzacţiilor şi acordarea de prelungiri, modificări sau amânări, reînnoiri şi compensarea conturilor existente. Aceste politici trebuie să fie aplicate consecvent în timp şi trebuie să fie conforme cu gestionarea internă a riscurilor şi cu procesele decizionale ale instituţiei.
(3)În sensul alineatului (1) litera (a), elementele care trebuie considerate indicii ale improbabilităţii de plată includ următoarele:
a)instituţia încetează să mai contabilizeze dobânda aferentă obligaţiei din credite;
b)instituţia recunoaşte o ajustare specifică pentru riscul de credit, rezultată în urma perceperii unei deteriorări semnificative a calităţii creditului, ulterioară momentului în care instituţia s-a expus la risc;
c)instituţia vinde obligaţia din credite înregistrând o pierdere economică semnificativă;
d)instituţia este de acord cu o măsură de restructurare datorată dificultăţilor financiare, astfel cum se menţionează la articolul 47b, a obligaţiei din credite în cazul în care măsura respectivă este posibil să conducă la reducerea obligaţiei financiare ca urmare a anulării unei părţi semnificative a principalului, a dobânzii sau, dacă este cazul, a comisioanelor ori ca urmare a amânării la plată a acestora;
e)instituţia a introdus o cerere prin care solicită deschiderea procedurii de faliment împotriva debitorului sau aplicarea unei măsuri similare pentru o obligaţie din credite a debitorului faţă de instituţie, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia;
f)debitorul a solicitat deschiderea procedurii de faliment sau face obiectul acesteia sau al unei protecţii similare, în cazul în care acest lucru ar conduce la evitarea sau amânarea plăţii unei obligaţii din credite faţă de instituţie, de întreprinderea-mamă sau de oricare din filialele acesteia.
(4)Instituţiile care utilizează date externe care nu sunt prin ele însele coerente cu definiţia stării de nerambursare prevăzută la alineatul (1), trebuie să efectueze ajustările adecvate pentru a obţine o echivalenţă substanţială cu definiţia stării de nerambursare.
(5)Dacă instituţia consideră că o expunere clasificată anterior ca fiind aflată în stare de nerambursare nu mai prezintă niciuna din caracteristicile care declanşează starea de nerambursare, aceasta clasifică debitorul sau tranzacţia astfel cum ar proceda în cazul unei expuneri care nu se află în stare de nerambursare. Dacă definiţia stării de nerambursare devine ulterior aplicabilă, instituţia consideră că a intervenit o altă stare de nerambursare.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă trebuie să stabilească pragul menţionat la alineatul (2) litera (d).
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2014.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)ABE emite ghiduri cu privire la aplicarea prezentului articol. Respectivele ghiduri se adoptă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Până la 10 iulie 2025, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a actualiza ghidurile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat. În special, actualizarea respectivă ţine seama în mod corespunzător de necesitatea de a încuraja instituţiile să se angajeze într-o restructurare proactivă, preventivă şi semnificativă a datoriilor pentru a sprijini debitorii.
La elaborarea ghidurilor respective, ABE ia în considerare în mod corespunzător necesitatea de a acorda instituţiilor suficientă flexibilitate pentru precizarea a ceea ce constituie o obligaţie financiară diminuată în sensul alineatului (3) litera (d).