Art. 182. - Art. 182: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorilor de conversie - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 182: Cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorilor de conversie
(1)La cuantificarea parametrilor de risc care trebuie asociaţi claselor de rating sau grupelor de risc, instituţiile aplică următoarele cerinţe specifice privind estimările proprii ale factorului de conversie:
a)instituţiile estimează factorii de conversie pe clase de rating sau pe grupe ale tranzacţiilor, pe baza factorilor de conversie medii efectivi pe clasă de rating sau pe grupe ale tranzacţiilor, utilizând media ponderată în funcţie de numărul stărilor de nerambursare, rezultată din toate stările de nerambursare observate, existente în sursele de date;
b)instituţiile utilizează estimările factorului de conversie care sunt adecvate unui declin economic, dacă acestea sunt mai prudente decât media pe termen lung. În măsura în care se aşteaptă ca un sistem de rating să furnizeze valori efective ale factorilor de conversie la un nivel constant pe clasă de rating sau pe grupă de risc în timp, instituţiile trebuie să efectueze ajustări ale estimărilor lor privind parametrii de risc pe clasă de rating sau pe grupă de risc, pentru a limita impactul unui declin economic asupra capitalului;
c)CCF pe baza IRB ai instituţiilor ţin seama de posibilitatea ca debitorul să efectueze trageri suplimentare până la data declanşării unui eveniment de nerambursare şi ulterior acesteia;

d)în vederea efectuării propriilor estimări ale factorilor de conversie, instituţiile trebuie să ia în considerare propriile politici şi strategii specifice adoptate în ceea ce priveşte monitorizarea conturilor şi procesarea plăţilor. Instituţiile trebuie să ia în considerare, de asemenea, propria capacitate şi disponibilitate de a împiedica noi trageri în circumstanţe apropiate stării de nerambursare, precum încălcarea angajamentelor contractuale sau alte evenimente asociate stărilor tehnice de nerambursare;
e)instituţiile trebuie să dispună de sisteme şi proceduri adecvate pentru a monitoriza cuantumurile tranzacţiilor, sumele datorate faţă de liniile de credit angajate şi modificările sumelor datorate pe debitor şi pe clasă de rating. Instituţia trebuie să poată monitoriza zilnic soldurile;
f)dacă instituţiile utilizează, pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, estimări ale factorilor de conversie diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, această situaţie trebuie să fie formalizată şi să aibă un caracter rezonabil.
g)CCF pe baza IRB ai instituţiilor se estimează utilizând o abordare cu un orizont de timp fix de 12 luni;
h)CCF pe baza IRB ai instituţiilor se bazează pe date de referinţă care reflectă caracteristicile debitorului, ale facilităţii şi ale practicii de administrare bancară aferente expunerilor cărora li se aplică estimările.
În sensul literei (a) de la primul paragraf, în cazul în care instituţiile observă un factor de conversie efectiv negativ în cadrul observaţiilor lor implicite, factorul de conversie efectiv pentru observaţiile respective este egal cu zero în scopul cuantificării CCF pe baza IRB ai lor. Instituţiile pot utiliza informaţiile privind factorul de conversie efectiv negativ în procesul de elaborare a modelului în scopul diferenţierii riscurilor.
În sensul literei (c) de la primul paragraf, CCF pe baza IRB includ o marjă mai mare de prudenţă în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil existenţa unei corelaţii pozitive mai puternice între frecvenţa apariţiei stărilor de nerambursare şi mărimea factorului de conversie.
În sensul literei (g) de la primul paragraf, fiecare stare de nerambursare se corelează cu caracteristicile debitorului şi ale facilităţii relevante la data de referinţă fixă, definită ca fiind cu 12 luni înainte de data intrării în stare de nerambursare.

(11)În sensul literei (h) de la alineatul (1), CCF pe baza IRB aplicaţi anumitor expuneri nu se bazează pe date care reunesc efectele unor caracteristici disparate sau pe date provenite din expuneri care prezintă caracteristici de risc semnificativ diferite. CCF pe baza IRB se bazează pe segmente cu un nivel adecvat de omogeneitate. În acest scop, următoarele practici sunt permise numai pe baza unei examinări şi a unei justificări detaliate de către o instituţie:
a)aplicarea datelor subiacente privind IMM-urile/întreprinderile din segmentul mediu al pieţei pentru debitori care sunt societăţi mari;
b)aplicarea datelor de la angajamente care oferă o limită disponibilă neutilizată mică pentru facilităţile care oferă o limită disponibilă neutilizată mare;
c)aplicarea datelor de la debitorii cu incidente de neplată sau blocaţi pentru trageri suplimentare la data de referinţă pentru debitorii care nu au incidente de neplată cunoscute sau restricţii relevante;
d)utilizarea datelor care au fost afectate de modificări ale gamei de produse de împrumut şi de alte produse de credite ale debitorilor în cursul perioadei de observare, cu excepţia cazului în care datele respective au fost ajustate în mod eficace prin eliminarea efectelor modificărilor gamei de produse.
(12)În sensul alineatului (1a) litera (d), instituţiile demonstrează autorităţilor competente că înţeleg în detaliu impactul modificărilor gamei de produse a clienţilor asupra seturilor de date de referinţă privind expunerile şi asupra CCF pe baza IRB asociaţi şi că impactul respectiv este nesemnificativ sau a fost atenuat în mod eficace în cadrul procesului lor de estimare. În acest sens, următoarele practici nu sunt considerate adecvate:
a)stabilirea de praguri sau plafoane pentru CCF sau observaţiile privind valorile expunerilor, cu excepţia factorului de conversie efectiv egal cu zero, în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf;
b)utilizarea de estimări la nivel de debitori care nu acoperă integral opţiunile relevante în materie de transformare a produselor sau care combină în mod necorespunzător produse cu caracteristici foarte diferite;
c)ajustarea numai a observaţiilor semnificative afectate de transformarea produselor;
d)excluderea observaţiilor afectate de transformarea profilului produselor.
(13)Instituţiile se asigură că CCF pe baza IRB ai lor sunt protejaţi efectiv de efectele potenţiale ale regiunii de instabilitate cauzate de faptul că o facilitate este aproape complet trasă la data de referinţă.
(14)Datele de referinţă nu se plafonează la valoarea principalului unei facilităţi sau la limita disponibilă a facilităţii. Dobânda acumulată, alte plăţi scadente şi trageri care depăşesc limitele facilităţii se includ în datele de referinţă.

(2)Pentru expunerile faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale şi administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, estimările factorilor de conversie trebuie să se bazeze pe date acoperind o perioadă de minimum cinci ani, care creşte cu câte un an în fiecare an de la aplicare, până când se atinge o perioadă minimă de şapte ani pentru cel puţin o sursă de date. Dacă perioada de observare disponibilă este mai lungă pentru oricare dintre surse şi datele respective sunt relevante, respectiva perioadă mai lungă este cea care se utilizează.

(3)În cazul expunerilor de tip retail, instituţiile pot lua în considerare tragerile viitoare din credite fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii ale pierderii în caz de nerambursare.
Pentru expunerile de tip retail, estimările factorilor de conversie trebuie să se bazeze pe date care acoperă o perioadă de minimum cinci ani. Cu condiţia obţinerii aprobării autorităţilor competente, atunci când aplică abordarea bazată pe modele interne de rating, instituţiile pot utiliza date relevante care acoperă o perioadă de doi ani. Perioada care trebuie acoperită creşte cu un an în fiecare an, până când datele relevante acoperă cel puţin cinci ani.

(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:
a)natura, severitatea şi durata declinului economic menţionat la alineatul (1);
b)condiţiile în conformitate cu care o autoritate competentă poate permite unei instituţii să utilizeze date relevante care acoperă o perioadă de doi ani, atunci când aplică pentru prima dată abordarea IRB.
ABE transmite Comisiei proiectele respective de standardelor tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2014.
Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf este delegată Comisiei în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)Până la 31 decembrie 2026, ABE emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, pentru a preciza metodologia pe care instituţiile o aplică pentru a estima CCF pe baza IRB.