Art. 172. - Art. 172: Încadrarea expunerilor - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 172: Încadrarea expunerilor
(1)În ceea ce priveşte expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public, expunerile faţă de instituţii şi expunerile faţă de societăţi, încadrarea acestora se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:
a)fiecare debitor trebuie încadrat într-o clasă de rating a debitorilor, ca parte a procesului de aprobare a creditelor;
b)în cazul expunerilor pentru care o instituţie a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale pierderilor în caz de nerambursare şi ale factorilor de conversie, fiecare expunere este încadrată, de asemenea, într-o clasă de rating al tranzacţiei, ca parte a procesului de aprobare a creditelor;
c)instituţiile care utilizează metodele prevăzute la articolul 153 alineatul (5) pentru atribuirea ponderilor de risc în cazul expunerilor provenind din finanţări specializate, încadrează fiecare dintre aceste expuneri într-o clasă de rating, în conformitate cu articolul 170 alineatul (2);
d)fiecare entitate juridică distinctă faţă de care instituţia înregistrează expuneri este evaluată separat;

e)expunerile distincte faţă de acelaşi debitor trebuie încadrate în aceeaşi clasă de rating al debitorului, indiferent de diferenţele existente în natura fiecărei tranzacţii specifice. Cu toate acestea, expunerile distincte pot conduce la încadrarea aceluiaşi debitor în mai multe clase de rating, în următoarele cazuri:
(i)există un risc de transfer aferent unei ţări, după cum expunerile sunt denominate în moneda locală sau într-o monedă străină;
(ii)tratamentul garanţiilor asociate unei expuneri poate consta în ajustarea unui rating atribuit debitorului;
(iii)legislaţia privind protecţia consumatorilor sau secretul bancar, sau orice alte reglementări interzic schimbul de informaţii cu privire la clienţi.
În sensul literei (d) de la primul paragraf, o instituţie dispune de politici adecvate privind tratamentul clienţilor debitori individuali şi al grupurilor de clienţi aflaţi în legătură. Politicile respective conţin un proces de identificare a riscului specific de corelare defavorabilă pentru fiecare entitate juridică faţă de care instituţia are expuneri.
În sensul capitolului 6, tranzacţiile cu contrapărţi în cazul cărora s-a identificat un risc specific de corelare defavorabilă sunt tratate diferit atunci când se calculează valoarea expunerii lor.

(2)În cazul expunerilor de tip retail, fiecare expunere trebuie încadrată într-o clasă de rating sau într-o grupă de risc, ca parte a procesului de aprobare a creditelor.
(3)În ceea ce priveşte încadrarea într-o clasă de rating sau într-o grupă de risc, instituţiile trebuie să formalizeze situaţiile în care raţionamentul profesional poate prima asupra datelor de intrare sau de ieşire din procesul de încadrare, precum şi informaţiile privind personalul responsabil cu aprobarea priorităţii raţionamentului uman. Instituţiile trebuie să formalizeze aceste modificări şi să consemneze în scris personalul responsabil în acest sens. Instituţiile trebuie să analizeze performanţa expunerilor ale căror încadrări au fost modificate. Această analiză include o evaluare a performanţei expunerilor ale căror ratinguri au fost modificate de către o anumită persoană, care preia responsabilitatea întregului personalul responsabil.