Art. 166. - Art.166: Expuneri faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expuneri de tip retail - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art.166: Expuneri faţă de societăţi, instituţii, administraţii centrale şi bănci centrale, administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expuneri de tip retail
(1)Cu excepţia cazului în care se specifică altfel, valoarea expunerii pentru expunerile bilanţiere este valoarea contabilă măsurată fără a ţine seama de ajustările pentru riscul de credit efectuate.
Această regulă se aplică şi activelor achiziţionate la un preţ diferit de suma datorată.
Pentru activele achiziţionate, diferenţa dintre suma datorată şi valoarea contabilă rezultată după aplicarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit, care a fost înregistrată în bilanţul instituţiilor la achiziţionarea activului, este denumită discount dacă suma datorată este mai mare, respectiv, primă dacă suma datorată este mai mică.
(2)În cazul în care instituţiile utilizează acorduri-cadru de compensare pentru tranzacţiile de răscumpărare sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, valoarea expunerii se calculează în conformitate cu capitolul 4 sau 6.
(3)La calculul valorii expunerii pentru compensarea bilanţieră a creditelor şi depozitelor, instituţiile aplică metodele prevăzute în capitolul 4.
(4)Valoarea expunerii pentru operaţiunile de leasing este valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing. Plăţile minime de leasing sunt plăţile pe care locatarul este obligat sau poate fi obligat să le efectueze pe perioada contractului de leasing, precum şi orice opţiune de cumpărare avantajoasă (bargain option) (a cărei probabilitate de exercitare este certă într-o măsură rezonabilă). Dacă o parte, alta decât locatarul, poate fi obligată să efectueze o plată legată de valoarea reziduală a activului care face obiectul contractului de leasing şi dacă această obligaţie de plată îndeplineşte setul de condiţii prevăzut la articolul 201 cu privire la eligibilitatea furnizorilor de protecţie, precum şi cerinţele de recunoaştere a altor tipuri de garanţii, prevăzute la articolul 213, obligaţia de plată poate fi recunoscută ca protecţie nefinanţată a creditului în conformitate cu capitolul 4.
(5)În cazul oricărui contract menţionat în anexa II, valoarea expunerii se determină utilizând metodele prevăzute în capitolul 6 şi nu ia în considerare ajustările pentru riscul de credit efectuate.
(6)Pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru creanţele achiziţionate, valoarea expunerii este valoarea stabilită în conformitate cu alineatul (1), mai puţin cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor, anterior aplicării tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
(7)În cazul unei expuneri sub formă de titluri sau mărfuri vândute, gajate sau date cu împrumut în cadrul tranzacţiilor de răscumpărare, sau al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii este valoarea titlurilor sau a mărfurilor, determinată în conformitate cu articolul 24. Dacă se utilizează metoda extinsă a garanţiilor financiare (Financial Collateral Comprehensive Method) prevăzută la articolul 223, valoarea expunerii se majorează cu ajustarea de volatilitate corespunzătoare unor astfel de titluri sau mărfuri, astfel cum prevede articolul respectiv. În cazul tranzacţiilor de răscumpărare, al operaţiunilor de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjă, valoarea expunerii se poate determina fie în conformitate cu capitolul 6, fie în conformitate cu articolul 220 alineatul (2).
(8)Valoarea expunerii elementelor extrabilanţiere care nu sunt contracte, astfel cum sunt enumerate în anexa II, se calculează utilizând fie CCF pe baza IRB, fie CCF pe baza SA, în conformitate cu alineatele (8a) şi (8b) de la prezentul articol şi cu articolul 151 alineatul (8).
În cazul în care numai soldurile trase ale facilităţilor reînnoibile au fost securitizate, instituţiile se asigură că deţin în continuare cuantumul necesar de fonduri proprii în raport cu soldurile netrase asociate securitizării.
O instituţie care nu a primit autorizarea de a utiliza CCF pe baza IRB calculează valoarea expunerii ca fiind cuantumul angajat, dar netras, înmulţit cu CCF pe baza SA în cauză.
O instituţie care utilizează CCF pe baza IRB calculează valoarea expunerii pentru angajamentele neutilizate ca fiind cuantumul netras înmulţit cu CCF pe baza IRB.
(81)În cazul unei expuneri pentru care instituţia nu a primit autorizarea de a utiliza CCF pe baza IRB, CCF aplicabil este CCF pe baza SA prevăzut în capitolul 2 pentru aceleaşi tipuri de elemente, astfel cum se prevede la articolul 111. Cuantumul la care trebuie aplicat CCF pe baza SA este valoarea cea mai mică dintre valoarea cuantumului angajat, dar netras, şi valoarea care reflectă orice posibilă constrângere privind disponibilitatea facilităţii, inclusiv existenţa unei limite superioare a cuantumului potenţial al creditului care este legată de fluxul de numerar raportat al debitorului. În cazul în care o facilitate este supusă unor astfel de constrângeri, instituţia dispune de suficiente proceduri de monitorizare şi gestionare a liniei de credit pentru a sprijini existenţa constrângerii respective.
(82)Sub rezerva aprobării autorităţilor competente, instituţiile care îndeplinesc cerinţele pentru a utiliza CCF pe baza IRB, astfel cum se specifică în secţiunea 6, utilizează CCF pe baza IRB pentru expunerile provenite din angajamente reînnoibile netrase tratate conform abordării IRB, cu condiţia ca expunerile respective să nu facă obiectul unui CCF pe baza SA de 100 % conform abordării standardizate. CCF pe baza SA se utilizează pentru:
a)toate celelalte elemente extrabilanţiere, în special angajamentele nereînnoibile netrase;
b)expunerile în cazul cărora cerinţele minime pentru calcularea CCF pe baza IRB, astfel cum sunt specificate în secţiunea 6, nu sunt îndeplinite de instituţie sau în cazul cărora autoritatea competentă nu a permis utilizarea CCF pe baza IRB.
În sensul prezentului articol, un angajament este considerat «reînnoibil» atunci când acesta îi permite unui debitor să obţină un împrumut în cadrul căruia debitorul dispune de flexibilitatea de a decide cât de des şi la ce intervale să facă trageri din împrumut, permiţând tragerea, rambursarea şi tragerea din nou de către debitor a împrumuturilor care i-au fost acordate. Acordurile contractuale care permit plăţi anticipate şi, ulterior, noi trageri ale plăţilor anticipate respective sunt considerate reînnoibile.
(83)Atunci când CCF pe baza IRB se utilizează exclusiv în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi a cuantumurilor pierderilor aşteptate aferente expunerilor provenite din angajamente reînnoibile altele decât expunerile atribuite clasei de expuneri în conformitate cu articolul 147 alineatul (2) litera (a), în special în temeiul articolului 153 alineatul (1), al articolului 157 şi al articolului 158 alineatele (1), (5) şi (10), valoarea pentru fiecare expunere utilizată ca dată de intrare în formula de calcul al cuantumului ponderat la risc al expunerii şi al pierderii aşteptate nu este mai mică decât suma dintre:
a)cuantumul tras din angajamentul reînnoibil;
b)50 % din cuantumul expunerii extrabilanţiere aferente părţii netrase rămase din angajamentul reînnoibil, calculat utilizând CCF pe baza SA aplicabil, astfel cum este prevăzut la articolul 111.
Suma cuantumurilor de la literele (a) şi (b) este denumită «pragul minim al CCF».
(9)În cazul în care un angajament se referă la prelungirea unui alt angajament, se utilizează cel mai mic dintre cei doi factori de conversie asociaţi angajamentelor individuale.
(10)
[textul din Art. 166, alin. (10) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 5 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 92., alin. (D) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]