Art. 183. - Art. 183: Cerinţe privind evaluarea efectului protecţiei nefinanţate a creditului pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expunerile faţă de societăţi în cazul cărora se utilizează estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare, precum şi pentru expunerile de tip retail - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 183: Cerinţe privind evaluarea efectului protecţiei nefinanţate a creditului pentru expunerile faţă de administraţii centrale şi bănci centrale, expunerile faţă de administraţii regionale, autorităţi locale şi entităţi din sectorul public şi expunerile faţă de societăţi în cazul cărora se utilizează estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare, precum şi pentru expunerile de tip retail
(1)În ceea ce priveşte garanţii eligibili şi garanţiile eligibile se aplică următoarele cerinţe:
a)instituţiile trebuie să aibă criterii specificate în mod clar privind tipurile de garanţi pe care îi recunosc în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor;
b)pentru garanţii recunoscuţi se aplică aceleaşi reguli prevăzute la articolele 171, 172 şi 173 ca şi pentru debitori;
c)garanţia este atestată în scris, nu se revocă şi nu se schimbă de către garant, este valabilă până la îndeplinirea totală a obligaţiei, conform sumei şi perioadei de valabilitate a garanţiei, şi este executorie faţă de garant într-o jurisdicţie în care acesta are active care pot fi executate în urma unei hotărâri judecătoreşti;
d)garanţia este necondiţionată;
În sensul literei (d) de la primul paragraf, «garanţie necondiţionată» înseamnă o garanţie în cazul căreia contractul de protecţie a creditului nu conţine nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al instituţiei creditoare şi care ar putea exonera garantul de obligaţia de a plăti în timp util în caz de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale de către debitor sau în cazul în care debitorul iniţial nu efectuează o plată la scadenţă. O clauză a contractului de protecţie a creditului care prevede că o îndeplinire deficitară a obligaţiei de diligenţă sau o fraudă comisă de instituţia creditoare anulează sau diminuează gradul de acoperire al garanţiei oferite de garant nu împiedică considerarea garanţiei respective ca fiind necondiţionată.
Garanţiile în cazul cărora plata de către garant este condiţionată de obligaţia instituţiei creditoare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului şi care acoperă numai pierderile rămase după finalizarea de către instituţie a procesului de restructurare sunt considerate necondiţionate.
(11)Instituţiile pot recunoaşte protecţia nefinanţată a creditului utilizând fie abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, în conformitate cu prezentul articol şi cu condiţia îndeplinirii cerinţei prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol, fie abordarea constând în înlocuirea parametrilor de risc pe baza A-IRB, în conformitate cu articolul 236a şi cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de eligibilitate din capitolul 4. Instituţiile trebuie să aibă politici clare de evaluare a efectelor protecţiei nefinanţate a creditului asupra parametrilor de risc. Politicile instituţiilor sunt în concordanţă cu practicile lor interne de gestionare a riscurilor şi reflectă cerinţele prezentului articol. Politicile respective precizează în mod clar care dintre metodele specifice descrise la prezentul alineat sunt utilizate pentru fiecare sistem de rating, iar instituţiile aplică aceste politici în mod consecvent de-a lungul timpului.
(2)O instituţie trebuie să aibă criterii specificate în mod clar privind ajustarea claselor de rating, a grupelor de risc sau a estimărilor pierderii în caz de nerambursare şi, în cazul creanţelor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, a procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau grupe de risc, pentru a reflecta impactul garanţiilor asupra calculului cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. Aceste criterii respectă cerinţele prevăzute la articolele 171, 172 şi 173.
Criteriile trebuie să fie plauzibile şi intuitive. Acestea trebuie să ţină seama de capacitatea şi disponibilitatea garantului de a-şi îndeplini obligaţiile în condiţiile garanţiei, de datele probabile ale oricăror plăţi efectuate de garant, de gradul de corelaţie dintre capacitatea garantului de a-şi îndeplini obligaţiile în condiţiile garanţiei şi capacitatea de rambursare a debitorului, precum şi de nivelul la care se menţine riscul rezidual faţă de debitor.
(3)Cerinţele prevăzute de prezentul articol pentru garanţiile personale se aplică şi în cazul instrumentelor financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură. În cazul în care există o neconcordanţă între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia de referinţă care face obiectul instrumentului financiar derivat de credit sau între obligaţia care beneficiază de protecţie şi obligaţia utilizată pentru a stabili dacă s-a produs un eveniment de credit, se aplică cerinţele prevăzute la articolul 216 alineatul (2). În cazul expunerilor de tip retail şi al creanţelor achiziţionate eligibile, prezentul alineat se aplică procesului de încadrare a expunerilor în clase de rating sau în grupe de risc.
Criteriile trebuie să ţină seama de structura plăţilor aferentă instrumentului financiar derivat de credit şi să evalueze în mod prudent impactul acesteia asupra nivelului şi calendarului recuperărilor. Instituţia trebuie să ia în considerare măsura în care se menţin alte forme de risc rezidual.
Instrumentele financiare derivate de credit de tipul first-to-default pot fi recunoscute ca protecţie nefinanţată a creditului eligibilă. Cu toate acestea, instrumentele financiare derivate de credit de tipul second-to-default şi toate celelalte instrumente financiare derivate de credit de tipul nth-to-default nu sunt recunoscute ca forme eligibile de protecţie nefinanţată a creditului.
(4)În cazul în care instituţiile recunosc protecţia nefinanţată a creditului prin abordarea de modelare a ajustării PD/LGD, părţii garantate a expunerii-suport nu i se atribuie o pondere de risc care ar fi mai mică decât pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie. În acest scop, pragul de ponderare a riscului pentru furnizorul de protecţie se calculează utilizând aceeaşi probabilitate de nerambursare, aceeaşi pierdere în caz de nerambursare şi aceeaşi funcţie de ponderare a riscului ca cele aplicabile în cazul expunerii directe comparabile faţă de furnizorul de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 236a.
(5)În cazul garanţiilor personale pentru expuneri de tip retail, cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) se aplică, de asemenea, încadrării expunerilor în clase de rating sau grupe de risc şi estimării probabilităţii de nerambursare.
(6)
[textul din Art. 183, alin. (6) din partea III, titlul II, capitolul 3, sectiunea 6, subsectiunea 2 a fost abrogat la 01-ian-2025 de Art. 1, punctul 107., alin. (F) din Regulamentul 1623/31-mai-2024]