Art. 162. - Art. 162: Scadenţa - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 162: Scadenţa
(1)În cazul expunerilor pentru care o instituţie nu a primit aprobarea din partea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale LGD, valoarea scadenţei (M) se aplică în mod consecvent şi fie este stabilită la 2,5 ani, cu excepţia expunerilor provenite din operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare, în cazul cărora scadenţa este de 0,5 ani, fie, alternativ, este calculată în conformitate cu alineatul (2).

(2)În cazul expunerilor pentru care o instituţie aplică propriile estimări ale LGD, valoarea scadenţei (M) se calculează utilizând perioade exprimate în ani, astfel cum se prevede la prezentul alineat şi sub rezerva alineatelor (3), (4) şi (5) de la prezentul articol. M nu depăşeşte cinci ani, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 384 alineatul (2), în care se utilizează M specificată la alineatul respectiv. M se calculează, în fiecare dintre următoarele cazuri, după cum urmează:
a)pentru un instrument care face obiectul unei eşalonări a fluxurilor de numerar, scadenţa (M) se calculează conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde CFt reprezintă fluxurile de numerar (principal, dobânzi şi comisioane) pe care debitorul trebuie să le plătească conform contractului în perioada t;
b)pentru instrumentele financiare derivate care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale expunerilor şi trebuie să fie de cel puţin 1 an. Pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei expuneri;
c)pentru expunerile provenind din instrumente financiare derivate enumerate în anexa II, acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale, şi pentru expunerile provenind din tranzacţii de creditare în marjă acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale, care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi trebuie să fie de cel puţin 10 zile;
d)pentru tranzacţiile de răscumpărare sau pentru operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut, care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenţa este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi trebuie să fie de cel puţin 5 zile. Pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;
d1)pentru tranzacţiile de creditare garantată care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este de cel puţin 20 de zile; pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;
d2)pentru un acord-cadru de compensare care include mai multe dintre tipurile de tranzacţii corespunzătoare literei (c), (d) sau (da) de la prezentul alineat, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este cel puţin cea mai lungă perioadă de deţinere, exprimată în ani, aplicabilă pentru astfel de tranzacţii, astfel cum se prevede la articolul 224 alineatul (2), şi anume fie 10, fie 20 de zile, după caz; pentru ponderarea scadenţelor, se utilizează cuantumul noţional al fiecărei tranzacţii;

e)pentru o instituţie care a primit, în temeiul articolului 143, aprobarea autorităţii competente de a utiliza propriile estimări ale probabilităţii de nerambursare pentru creanţele achiziţionate asupra societăţilor, în cazul sumelor trase, scadenţa este egală cu scadenţa medie ponderată a expunerilor provenind din creanţele achiziţionate şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile. Aceeaşi valoare a scadenţei se aplică şi sumelor neutilizate din cadrul unei facilităţi de cumpărare ferme, cu condiţia ca facilitatea de cumpărare să prevadă angajamente efective, situaţii în care se declanşează rambursarea anticipată sau alte elemente care să protejeze instituţia cumpărătoare împotriva unei deteriorări viitoare semnificative a calităţii creanţelor pe care este obligată să le cumpere până la scadenţa facilităţii. În lipsa unor astfel de protecţii efective, pentru sumele neutilizate, scadenţa se calculează ca suma dintre cea mai îndelungată scadenţă a unei creanţe potenţiale conform contractului de cumpărare şi scadenţa reziduală a facilităţii de cumpărare şi trebuie să fie de cel puţin 90 de zile;
f)pentru orice alte instrumente decât cele menţionate la prezentul alineat sau în cazul în care o instituţie nu este în măsură să calculeze M astfel cum se prevede la litera (a), M este durata reziduală maximă, în ani, pe care o poate avea la dispoziţie debitorul pentru a-şi achita integral obligaţiile contractuale, inclusiv principalul, dobânzile şi comisioanele, şi este de cel puţin un an;

g)în cazul instituţiilor care determină valorile expunerilor utilizând metoda modelelor interne prevăzută în capitolul 6 secţiunea 6, pentru expunerile cărora li se aplică metoda respectivă şi care sunt incluse într-un set de compensare în care scadenţa celui mai îndelungat contract este mai mare de un an, scadenţa se calculează conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
în care:
Stk = o variabilă de tip «dummy» a cărei valoare pentru perioada viitoare tk este egală cu 0, dacă tk > 1 an, şi cu 1, dacă tk < = 1
EEtk = expunerea aşteptată pentru perioada viitoare tk;
Effective EEtk = expunerea aşteptată efectivă pentru perioada viitoare tk;
dftk = factorul de actualizare fără risc pentru perioada de timp viitoare tk;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
h)o instituţie care foloseşte un model intern pentru a calcula o ajustare unilaterală a evaluării creditului (CVA) poate utiliza ca valoare a scadenţei, cu aprobarea autorităţilor competente, durata efectivă a creditului estimată prin modelul intern.
Sub rezerva dispoziţiilor de la alineatul (2), pentru seturile de compensare în care toate contractele au o scadenţă iniţială mai mică de 1 an, se aplică formula de la litera (a);
i)în cazul instituţiilor care utilizează abordările menţionate la articolul 382a alineatul (1) litera (a) sau (b) pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul CVA al tranzacţiilor cu o anumită contraparte, M nu este mai mare de 1 în formula prevăzută la articolul 153 alineatul (1) punctul (iii) în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de contraparte pentru aceleaşi tranzacţii, astfel cum se menţionează la articolul 92 alineatul (4) litera (a) sau (g), după caz;

j)în cazul expunerilor reînnoibile, M se determină utilizând data contractuală maximă de încetare a facilităţii; instituţiile nu utilizează data de rambursare a tragerii curente dacă data respectivă nu este data contractuală maximă de încetare a facilităţii.

(3)În cazul în care documentaţia impune recalcularea zilnică a marjei şi reevaluarea zilnică şi include clauze care permit lichidarea sau compensarea rapidă a garanţiilor reale în caz de nerambursare sau de imposibilitate de refacere a marjei, M este media ponderată a scadenţelor rămase ale tranzacţiilor şi este de cel puţin o zi pentru:
a)expuneri faţă de instituţii sau firme de investiţii provenind din decontarea obligaţiilor în monedă străină;

b)tranzacţiile de creditare în marjă acoperite integral sau aproape integral cu garanţii reale;
c)tranzacţiile de răscumpărare, operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut.
În plus, pentru expuneri pe termen scurt eligibile care nu fac parte din finanţarea curentă a debitorului de către instituţie, scadenţa este de cel puţin o zi. Expunerile pe termen scurt eligibile includ următoarele:
a)expuneri faţă de instituţii provenind din decontarea obligaţiilor în monedă străină;
b)operaţiuni de finanţare a comerţului pe termen scurt care se lichidează de la sine şi creanţele achiziţionate asupra societăţilor, cu condiţia ca expunerile respective să aibă o scadenţă reziduală de până la un an;

c)expuneri provenind din decontarea achiziţionărilor şi vânzărilor de titluri în cadrul perioadei de livrare obişnuite de două zile lucrătoare;
d)expuneri provenind din decontarea plăţilor în numerar prin transfer electronic şi din decontarea operaţiunilor de plată electronică şi a serviciilor preplătite, inclusiv din descoperitul de cont rezultat din tranzacţii nereuşite, care nu depăşesc un număr de zile lucrătoare redus, fix şi convenit.
e)scrisori de credit emise şi confirmate care sunt pe termen scurt, adică au o scadenţă mai mică de un an, şi care se lichidează de la sine.

(4)Pentru expunerile faţă de societăţi care sunt stabilite în Uniune şi care nu sunt societăţi mari, instituţiile pot alege să stabilească M pentru toate aceste expuneri astfel cum se prevede la alineatul (1), în loc să aplice alineatul (2).

(5)Neconcordanţele scadenţei se tratează astfel cum se prevede la capitolul 4.
(6)În scopul exprimării în ani a numărului minim de zile menţionat la alineatul (2) literele (c)-(db) şi la alineatul (3), numărul minim de zile se împarte la 365,25.