Art. 282. - Art. 282: Calculul valorii expunerii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 282: Calculul valorii expunerii
(1)Instituţiile pot calcula o singură valoare a expunerii pentru toate tranzacţiile care fac obiectul unui acord de compensare contractuală în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la articolul 274 alineatul (1). În caz contrar, instituţiile calculează separat câte o valoare a expunerii pentru fiecare tranzacţie, care este tratată ca fiind propriul set de compensare.
(2)Valoarea expunerii unui set de compensare sau a unei tranzacţii este suma dintre costul de înlocuire curent şi expunerea viitoare potenţială, înmulţită cu 1,4.
(3)Costul de înlocuire curent menţionat la alineatul (2) se calculează după cum urmează:
a)în cazul seturilor de compensare formate din tranzacţii care sunt tranzacţionate pe o bursă recunoscută sau care sunt compensate la nivel central de către o contraparte centrală autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ori recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv sau pentru care au loc schimburi bilaterale de garanţii reale cu contrapartea în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, instituţiile utilizează următoarea formulă:
RC = TH + MTA
unde:
RC = costul de înlocuire;
TH = pragul de marjă aplicabil setului de compensare conform contractului în marjă sub care instituţia nu poate solicita garanţii reale; şi
MTA = suma minimă de transfer aplicabilă setului de compensare conform contractului în marjă;
b)în cazul tuturor celorlalte seturi de compensare sau tranzacţii individuale, instituţiile utilizează următoarea formulă:
RC = max{CMV, 0}
unde:
RC = costul de înlocuire; şi
CMV = valoarea de piaţă curentă.
Pentru a calcula costul de înlocuire curent, instituţiile actualizează valoarea de piaţă curentă cel puţin lunar.
(4)Instituţiile calculează expunerea viitoare potenţială menţionată la alineatul (2) după cum urmează:
a)expunerea viitoare potenţială a unui set de compensare este suma expunerilor viitoare potenţiale ale tuturor tranzacţiilor incluse în setul de compensare, calculate în conformitate cu litera (b);
b)expunerea viitoare potenţială a unei singure tranzacţii este valoarea noţională a acesteia înmulţită cu:
(i)scadenţa reziduală a tranzacţiei exprimată în ani pentru contractele derivate pe rata dobânzii, înmulţită cu 0,5 %;
(ii)scadenţa reziduală a tranzacţiei exprimată în ani pentru contractele derivate de credit, înmulţită cu 6 %;
(iii)4 % pentru instrumentele financiare derivate pe cursul de schimb valutar;
(iv)18 % pentru instrumentele financiare derivate pe aur şi mărfuri, altele decât instrumentele financiare derivate pe energie electrică;
(v)40 % pentru instrumentele financiare derivate pe energie electrică;
(vi)32 % pentru instrumentele financiare derivate pe titluri de capital;
c)valoarea noţională menţionată la litera (b) de la prezentul alineat se determină în conformitate cu articolul 279b alineatele (2) şi (3) pentru toate instrumentele financiare derivate enumerate la litera respectivă; în plus, valoarea noţională a instrumentelor financiare derivate menţionate la prezentul alineat litera (b) punctele (iii)-(vi) se determină în conformitate cu articolul 279b alineatul (1) literele (b) şi (c);
d)expunerea viitoare potenţială a seturilor de compensare menţionate la alineatul (3) litera (a) se înmulţeşte cu 0,42.
Pentru a calcula expunerea potenţială a instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii şi a instrumentelor financiare derivate de credit în conformitate cu litera (b) punctele (i) şi (ii), o instituţie poate alege să utilizeze scadenţa iniţială în loc de scadenţa reziduală a contractelor.