Art. 279b. - Art. 279 b : Valoarea noţională ajustată - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 279b: Valoarea noţională ajustată
(1)Instituţiile calculează valoarea noţională ajustată după cum urmează:
a)pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii sau în categoria de risc de credit, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată ca fiind produsul dintre valoarea noţională a contractului derivat şi factorul duratei impus de autorităţile de supraveghere, care se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:

R

=

rata de actualizare impusă de autorităţile de supraveghere; R = 5 %;

S

=

perioada de timp dintre data de începere a unei tranzacţii şi data raportării, care este exprimată în ani, utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă;

E

=

perioada dintre data de încetare a unei tranzacţii şi data raportării, care este exprimată în ani, utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă; şi un exerciţiu financiar (OneBusinessYear) = un an exprimat în zile lucrătoare utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă.

Data de începere a unei tranzacţii este prima dată la care este fie stabilită, fie efectuată cel puţin o plată contractuală în cadrul tranzacţiei, către instituţie sau din partea instituţiei, alta decât plăţile legate de schimbul de garanţii reale din cadrul unui contract în marjă. În cazul în care tranzacţia a început deja să stabilească sau să efectueze plăţi la data raportării, data de începere a unei tranzacţii este egală cu 0.
În cazul în care o tranzacţie implică una sau mai multe date contractuale viitoare la care instituţia sau contrapartea poate decide să pună capăt tranzacţiei înainte de scadenţa contractuală a acesteia, data de începere a unei tranzacţii este egală cu prima dintre următoarele:
(i)data sau prima dintre datele viitoare multiple la care instituţia sau contrapartea poate decide să pună capăt tranzacţiei înainte de scadenţa contractuală a acesteia;
(ii)data la care o tranzacţie începe să stabilească sau să efectueze plăţi, altele decât plăţile legate de schimbul de garanţii reale din cadrul unui contract în marjă.
În cazul în care o tranzacţie are ca instrument-suport un instrument financiar care poate da naştere unor obligaţii contractuale suplimentare faţă de cele care decurg din tranzacţie, data de începere a unei tranzacţii se determină pe baza primei date la care instrumentul-suport începe stabilirea sau efectuarea plăţilor.
Data de încetare a unei tranzacţii este ultima dată la care este efectuată sau poate fi efectuată o plată contractuală în cadrul tranzacţiei, către sau din partea instituţiei.
În cazul în care o tranzacţie are ca instrument-suport un instrument financiar care poate da naştere unor obligaţii contractuale suplimentare faţă de cele care decurg din tranzacţie, data de încetare a unei tranzacţii se determină pe baza ultimei plăţi contractuale aferente instrumentului-suport al tranzacţiei.
În cazul în care o tranzacţie este structurată astfel încât o expunere rămasă de rambursat să fie decontată după anumite date de plată specificate şi termenii sunt revizuiţi astfel încât valoarea de piaţă a tranzacţiei să fie zero la datele specificate respective, decontarea expunerii rămase de rambursat la aceste date specificate este considerată plată contractuală în cadrul aceleiaşi tranzacţii;
b)în cazul tranzacţiilor încadrate în categoria de risc valutar, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată după cum urmează:
(i)în cazul în care tranzacţia este formată dintr-un segment de plată, valoarea noţională ajustată este valoarea noţională a contractului derivat;
(ii)în cazul în care tranzacţia este formată din două segmente de plată, iar valoarea noţională a unui segment de plată este denominată în moneda de raportare a instituţiei, valoarea noţională ajustată este valoarea noţională a celuilalt segment de plată;
(iii)în cazul în care tranzacţia este formată din două segmente de plată, iar valoarea noţională a fiecărui segment de plată este denominată într-o altă monedă decât moneda de raportare a instituţiei, valoarea noţională ajustată este cea mai mare dintre valorile noţionale ale celor două segmente de plată după ce valorile respective au fost convertite în moneda de raportare a instituţiei la cursul de schimb la vedere predominant;
c)pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc privind titlurile de capital sau de risc de marfă, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată ca fiind produsul dintre preţul de piaţă al unei unităţi a instrumentului-suport al tranzacţiei şi numărul de unităţi ale instrumentului-suport la care se raportează tranzacţia;
în cazul în care o tranzacţie încadrată în categoria de risc privind titlurile de capital sau de risc de marfă este exprimată prin contract ca o valoare noţională, instituţiile utilizează valoarea noţională a tranzacţiei, şi nu numărul de unităţi ale instrumentului-suport, ca valoare noţională ajustată;
d)pentru tranzacţiile încadrate în categoria «alte riscuri», instituţiile calculează valoarea noţională ajustată pe baza metodei celei mai adecvate dintre metodele menţionate la literele (a), (b) şi (c), în funcţie de natura şi caracteristicile instrumentului-suport al tranzacţiei.
(2)În scopul calculării valorii noţionale ajustate a unei tranzacţii menţionate la alineatul (1), instituţiile determină valoarea noţională sau numărul de unităţi ale instrumentului-suport după cum urmează:
a)în cazul în care valoarea noţională sau numărul de unităţi ale instrumentului-suport al unei tranzacţii nu este stabilit până la scadenţa contractuală:
(i)pentru valori deterministe ale valorilor noţionale şi ale numărului de unităţi ale instrumentului-suport, valoarea noţională este media ponderată a tuturor valorilor deterministe ale valorilor noţionale sau ale numărului de unităţi ale instrumentului-suport, după caz, până la scadenţa contractuală a tranzacţiei, ponderile fiind date de proporţia din perioada de timp în care se aplică fiecare valoare noţională;
(ii)pentru valori stocastice ale valorilor noţionale şi ale numărului de unităţi ale instrumentului-suport, valoarea noţională este valoarea determinată prin stabilirea valorilor curente de piaţă în formula de calcul al valorilor de piaţă viitoare;
b)în cazul contractelor care presupun schimburi multiple ale valorii noţionale, aceasta se înmulţeşte cu numărul plăţilor care mai rămân de efectuat conform contractelor;
c)în cazul contractelor care prevăd o multiplicare a plăţilor aferente fluxurilor de numerar sau o multiplicare a instrumentului-suport al contractului derivat, instituţia ajustează valoarea noţională pentru a reflecta efectele multiplicării asupra structurii de risc a contractelor respective.
(3)Instituţiile convertesc valoarea noţională ajustată a unei tranzacţii în moneda lor de raportare la cursul de schimb la vedere predominant în cazul în care valoarea noţională ajustată este calculată în conformitate cu prezentul articol pornind de la o valoare noţională contractuală sau de la un preţ de piaţă al numărului de unităţi ale instrumentului-suport denominat într-o altă monedă.