Art. 383a. - Art. 383 a : Modelul de CVA reglementară - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 383a: Modelul de CVA reglementară
(1)Un model de CVA reglementară utilizat pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 383 este solid din punct de vedere conceptual, se pune în aplicare cu integritate şi respectă toate cerinţele următoare:
a)modelul de CVA reglementară este capabil să modeleze CVA aferentă unei anumite contrapărţi, recunoscând acordurile de compensare şi contractele în marjă la nivel de set de compensare, dacă este cazul, în conformitate cu prezentul articol;
b)instituţia estimează probabilităţile de nerambursare ale contrapărţii pe baza marjelor de credit ale contrapărţii şi a pierderii în caz de nerambursare conform consensului preconizat al pieţei pentru contrapartea respectivă;
c)pierderea aşteptată în caz de nerambursare menţionată la litera (a) este aceeaşi cu pierderea în caz de nerambursare conform consensului preconizat al pieţei menţionată la litera (b), cu excepţia cazului în care instituţia poate demonstra faptul că rangul portofoliului de tranzacţii cu contrapartea respectivă diferă de rangul obligaţiunilor negarantate cu rang superior emise de contrapartea respectivă;
d)la fiecare moment ulterior, expunerea viitoare actualizată simulată a portofoliului de tranzacţii cu o contraparte se calculează cu ajutorul unui model de calcul al expunerii prin reevaluarea tuturor tranzacţiilor din portofoliul respectiv, pe baza modificărilor comune simulate ale factorilor de risc de piaţă care sunt semnificativi pentru acele tranzacţii, utilizând un număr adecvat de scenarii şi actualizând preţurile până la data efectuării calculului pe baza ratelor dobânzii fără risc;
e)modelul de CVA reglementară este capabil să modeleze dependenţa semnificativă dintre expunerea viitoare actualizată simulată a portofoliului de tranzacţii şi marjele de credit ale contrapărţii;
f)în cazul în care tranzacţiile din portofoliu sunt incluse într-un set de compensare care face obiectul unui contract în marjă şi al evaluării zilnice la preţul pieţei, garanţiile reale furnizate şi primite ca parte a contractului respectiv sunt recunoscute ca fiind un factor de diminuare a riscului în expunerea viitoare actualizată simulată, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
(i)instituţia determină perioada de risc de marjă pentru setul de compensare respectiv în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 285 alineatele (2) şi (5) şi reflectă perioada de marjă respectivă în calculul expunerii viitoare actualizate simulate;
(ii)toate caracteristicile aplicabile ale contractului în marjă, inclusiv frecvenţa apelurilor în marjă, tipul de garanţie reală eligibilă contractual, cuantumurile-prag, sumele minime ale transferurilor, sumele independente şi marjele iniţiale atât pentru instituţie, cât şi pentru contraparte sunt reflectate în mod corespunzător în calculul expunerii viitoare actualizate simulate;
(iii)instituţia a înfiinţat o unitate de administrare a garanţiilor reale care se conformează articolului 287 pentru toate garanţiile reale recunoscute în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea standardizată.
În sensul primului paragraf litera (a), CVA are semn pozitiv şi se calculează în funcţie de pierderile aşteptate în caz de nerambursare ale contrapărţii, de un set adecvat de probabilităţi de nerambursare ale contrapărţii la momente viitoare şi de un set adecvat de expuneri viitoare actualizate simulate ale portofoliului de tranzacţii cu contrapartea respectivă în momente viitoare până la scadenţa tranzacţiei cu cea mai lungă durată din portofoliul respectiv.
În scopul demonstrării menţionate la primul paragraf litera (c), garanţiile reale primite de la contraparte nu modifică rangul expunerii.
În sensul primului paragraf litera (f) punctul (iii) de la prezentul alineat, în cazul în care a înfiinţat deja o unitate de administrare a garanţiilor reale pentru a utiliza metoda modelului intern menţionată la articolul 283, instituţia nu este obligată să înfiinţeze o unitate suplimentară de administrare a garanţiilor reale dacă instituţia respectivă demonstrează autorităţii sale competente că unitatea respectivă respectă cerinţele prevăzute la articolul 287 pentru garanţiile reale recunoscute în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA utilizând abordarea standardizată.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b), în cazul în care marjele instrumentelor de tipul credit default swap ale contrapărţii sunt observabile pe piaţă, o instituţie utilizează aceste marje. În cazul în care nu sunt disponibile astfel de marje ale instrumentelor de tipul credit default swap, instituţiile utilizează una dintre următoarele:
a)marjele de credit aferente altor instrumente emise de contraparte care reflectă condiţiile actuale de piaţă;
b)marjele aproximative care sunt adecvate având în vedere ratingul, sectorul de activitate şi regiunea contrapărţii.
(3)O instituţie care utilizează un model de CVA reglementară respectă toate cerinţele calitative următoare:
a)modelul de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) face parte din sistemul intern de gestionare a riscului CVA al instituţiei care include identificarea, măsurarea, gestionarea, aprobarea şi raportarea internă a CVA şi a riscului CVA în scopuri contabile;
b)instituţia dispune de un proces pentru a asigura conformitatea cu un set documentat de politici interne, controale, evaluări ale performanţei modelului şi proceduri privind modelul de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1);
c)instituţia dispune de o unitate de validare independentă care este responsabilă cu validarea efectivă iniţială şi continuă a modelului de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol; această unitate este independentă de unităţile care se ocupă de creditele comerciale şi de unităţile de tranzacţionare, inclusiv de unitatea menţionată la articolul 383 alineatul (1) litera (a), şi raportează direct conducerii superioare; unitatea dispune de personal suficient cu un nivel de competenţe adecvat pentru îndeplinirea scopului respectiv;
d)conducerea superioară participă activ la procesul de control al riscului şi consideră controlul riscului CVA drept un aspect esenţial al activităţii economice, căruia trebuie să i se aloce resurse adecvate;
e)instituţia documentează procesul de validare iniţială şi continuă a modelului de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1), la un nivel de detaliere care ar permite unei părţi terţe să înţeleagă modul în care funcţionează modelele, limitările şi ipotezele lor principale şi să recreeze analiza; documentaţia respectivă stabileşte frecvenţa minimă cu care se efectuează validarea continuă, precum şi alte circumstanţe, cum ar fi o schimbare bruscă a comportamentului pe piaţă, în care se efectuează o validare suplimentară; documentaţia descrie modul în care se efectuează validarea în ceea ce priveşte fluxurile de date şi portofoliile, ce analize sunt utilizate şi modul în care sunt constituite portofoliile reprezentative ale contrapărţilor;
f)modelele de evaluare utilizate în modelul de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) pentru un anumit scenariu de factori de risc de piaţă simulaţi sunt testate în raport cu valori de referinţă independente adecvate pentru o gamă largă de stări ale pieţei, ca parte a procesului de validare iniţială şi continuă a modelului; modelele de evaluare a opţiunilor ţin seama de neliniaritatea valorii opţiunii în ceea ce priveşte factorii de risc de piaţă;
g)în cadrul procesului de audit intern al instituţiei se efectuează cu regularitate o reexaminare independentă a sistemului său intern de gestionare a riscului CVA menţionat la litera (a) de la prezentul alineat; respectiva reexaminare include activităţile atât ale unităţii menţionate la articolul 383 alineatul (1) litera (a), cât şi ale unităţii independente de validare menţionate la litera (c) de la prezentul alineat;
h)modelul de CVA reglementară utilizat de instituţie pentru calcularea expunerii viitoare actualizate simulate menţionate la alineatul (1) reflectă condiţiile şi specificaţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă într-un mod prompt, complet şi prudent; condiţiile şi specificaţiile se păstrează într-o bază de date securizată, care face obiectul unui audit formal şi periodic; transmiterea datelor privind condiţiile şi specificaţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă în vederea integrării în modelul de calcul al expunerii face, de asemenea, obiectul auditului intern, iar între modelul intern şi sistemele de date-sursă există procese de reconciliere formală pentru a verifica în permanenţă dacă specificaţiile şi condiţiile tranzacţiilor şi contractele în marjă sunt reflectate corect sau, cel puţin, prudent în sistemul de calcul al expunerii;
i)intrările de date de piaţă curente şi istorice utilizate în model de instituţie pentru calcularea expunerii viitoare actualizate simulate menţionate la alineatul (1) se obţin independent de liniile de activitate şi se introduc în modelul respectiv în mod prompt şi complet şi se păstrează într-o bază de date securizată care face obiectul unui audit formal şi periodic; o instituţie dispune de un proces bine dezvoltat de verificare a integrităţii datelor pentru a gestiona observaţiile privind date neadecvate; în cazul în care modelul se bazează pe date de substituire a datelor de piaţă, instituţia elaborează politici interne pentru a identifica substituenţi adecvaţi şi demonstrează în mod empiric şi în permanenţă că substituenţii oferă o reprezentare prudentă a riscului-suport;
j)modelul de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) cuprinde informaţiile specifice cu privire la tranzacţii şi informaţiile contractuale care sunt necesare pentru a putea agrega expunerile la nivelul setului de compensare; instituţia verifică dacă în cadrul modelului tranzacţiile sunt atribuite setului de compensare adecvat.
În scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA, modelul de calcul al expunerii menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol poate avea specificaţii şi ipoteze diferite pentru a îndeplini toate cerinţele prevăzute la articolul 383a, cu excepţia faptului că intrările sale de date de piaţă şi recunoaşterea compensării sunt aceleaşi ca cele utilizate în scopuri contabile.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)modul în care instituţiile trebuie să stabilească marjele aproximative menţionate la alineatul (2) litera (b) în scopul calculării probabilităţilor de nerambursare;
b)alte elemente tehnice pe care instituţiile trebuie să le ia în considerare atunci când calculează pierderea aşteptată în caz de nerambursare a contrapărţii, probabilităţile de nerambursare ale contrapărţii şi expunerea viitoare actualizată simulată a portofoliului de tranzacţii cu contrapartea respectivă, precum şi CVA, astfel cum se menţionează la alineatul (1);
c)care alte instrumente menţionate la alineatul (2) litera (a) sunt adecvate pentru a estima probabilităţile de nerambursare ale contrapărţii şi modul în care instituţiile trebuie să efectueze această estimare.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2027.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)condiţiile de evaluare a importanţei extinderilor şi modificărilor utilizării abordării standardizate, astfel cum se menţionează la articolul 383 alineatul (3);
b)metodologia de evaluare pe baza căreia autorităţile competente trebuie să verifice respectarea de către o instituţie a cerinţelor prevăzute la articolele 383 şi 383a.
ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2028.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.