Art. 274. - Art. 274: Valoarea expunerii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 274: Valoarea expunerii
(1)O instituţie poate calcula o singură valoare a expunerii la nivelul setului de compensare pentru toate tranzacţiile care fac obiectul unui acord de compensare contractuală în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)acordul de compensare face parte dintr-unul dintre tipurile de acorduri de compensare contractuală menţionate la articolul 295;
b)acordul de compensare a fost recunoscut de autorităţile competente în conformitate cu articolul 296;
c)instituţia şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la articolul 297 în ceea ce priveşte acordul de compensare.
În cazul în care oricare dintre condiţiile prevăzute la primul paragraf nu este îndeplinită, instituţia tratează fiecare tranzacţie ca şi cum ar fi propriul său set de compensare.
(2)Instituţiile calculează valoarea expunerii unui set de compensare conform abordării standardizate pentru riscul de credit al contrapărţii după cum urmează:
Valoarea expunerii = a x (RC + PFE)
unde:
RC = costul de înlocuire, calculat în conformitate cu articolul 275; şi
PFE = expunerea viitoare potenţială calculată în conformitate cu articolul 278;
a = 1,4.
(3)Valoarea expunerii unui set de compensare care face obiectul unui contract în marjă este plafonată la nivelul valorii expunerii aceluiaşi set de compensare în cazul în care nu ar face obiectul niciunei forme de contract în marjă.
(4)În cazul în care unui set de compensare i se aplică mai multe contracte în marjă sau în cazul în care acelaşi set de compensare include atât tranzacţii care fac obiectul unui contract în marjă, cât şi tranzacţii care nu fac obiectul unui contract în marjă, o instituţie îşi calculează valoarea expunerii după cum urmează:
a)instituţia stabileşte subseturile ipotetice de compensare în cauză, compuse din tranzacţiile incluse în setul de compensare, după cum urmează:
(i)toate tranzacţiile care fac obiectul unui contract în marjă şi cărora li se aplică aceeaşi perioadă de risc de marjă determinată în conformitate cu articolul 285 alineatele (2)-(5) se alocă aceluiaşi subset de compensare;
(ii)toate tranzacţiile care nu fac obiectul unui contract în marjă se alocă aceluiaşi subset de compensare, care este distinct de subseturile de compensare stabilite în conformitate cu punctul (i) de la prezentul alineat;
b)instituţia calculează costul de înlocuire al setului de compensare în conformitate cu articolul 275 alineatul (2), luând în considerare toate tranzacţiile din cadrul setului de compensare, indiferent dacă fac sau nu obiectul unui contract în marjă, şi aplică toate cerinţele următoare:
(i)CMV se calculează pentru toate tranzacţiile din cadrul unui set de compensare, înainte de a deduce orice garanţie reală deţinută sau furnizată, în cazul în care valorile de piaţă pozitive şi negative sunt compensate la calcularea CMV;
(ii)NICA, VM, TH şi MTA, după caz, se calculează separat ca sumă a aceloraşi date de intrare aplicabile fiecărui contract în marjă individual din setul de compensare;
c)instituţia calculează expunerea viitoare potenţială a setului de compensare menţionată la articolul 278 prin aplicarea tuturor cerinţelor următoare:
(i)multiplicatorul menţionat la articolul 278 alineatul (1) se bazează pe datele de intrare CMV, NICA şi VM, după caz, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat;
(ii)
se calculează în conformitate cu articolul 278, separat pentru fiecare subset ipotetic de compensare menţionat la litera (a) de la prezentul alineat.
(5)Instituţiile pot stabili ca valoarea expunerii să fie zero pentru un set de compensare care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)setul de compensare este alcătuit exclusiv din opţiuni vândute;
b)valoarea curentă de piaţă a setului de compensare este în orice moment negativă;
c)prima pentru toate opţiunile incluse în setul de compensare a fost primită în avans de către instituţie pentru a garanta executarea contractelor;
d)setul de compensare nu face obiectul niciunui contract în marjă.
(6)Într-un set de compensare, instituţiile înlocuiesc o tranzacţie care este o combinaţie liniară finită de opţiuni call sau put cumpărate sau vândute cu toate opţiunile individuale care formează combinaţia liniară respectivă, privite ca o tranzacţie individuală, pentru a calcula valoarea expunerii setului de compensare în conformitate cu prezenta secţiune. Fiecare combinaţie de opţiuni de acest tip este considerată ca o tranzacţie individuală din setul de compensare în care este inclusă combinaţia pentru a calcula valoarea expunerii.
Prin derogare de la primul paragraf, instituţiile înlocuiesc o opţiune digitală vanilla al cărei preţ de exercitare este egal cu K cu combinaţia relevantă de tip collar a două opţiuni vanilla call sau put vândute şi cumpărate care îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)cele două opţiuni ale combinaţiei de tip collar au:
(i)aceeaşi dată de expirare şi acelaşi preţ la vedere sau la termen al instrumentului-suport ca opţiunea digitală vanilla;
(ii)preţuri de exercitare egale cu 0,95*K şi, respectiv, 1,05*K;
b)combinaţia de tip collar reproduce exact randamentul opţiunii digitale vanilla în afara intervalului dintre cele două preţuri de exercitare menţionate la litera (a).
Poziţia de risc a celor două opţiuni din combinaţia de tip collar menţionată la al doilea paragraf se calculează separat, în conformitate cu articolul 279.
(7)Valoarea expunerii unei tranzacţii cu instrumente financiare derivate de credit care reprezintă o poziţie lungă în suport poate fi plafonată la cuantumul primei neplătite restante, cu condiţia ca aceasta să fie tratată drept propriul său set de compensare care nu face obiectul unui contract în marjă.