Secţiunea 3 - Abordarea standardizată pentru riscul de credit al contrapărţii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Secţiunea 3:Abordarea standardizată pentru riscul de credit al contrapărţii
Art. 274: Valoarea expunerii
(1)O instituţie poate calcula o singură valoare a expunerii la nivelul setului de compensare pentru toate tranzacţiile care fac obiectul unui acord de compensare contractuală în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)acordul de compensare face parte dintr-unul dintre tipurile de acorduri de compensare contractuală menţionate la articolul 295;
b)acordul de compensare a fost recunoscut de autorităţile competente în conformitate cu articolul 296;
c)instituţia şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la articolul 297 în ceea ce priveşte acordul de compensare.
În cazul în care oricare dintre condiţiile prevăzute la primul paragraf nu este îndeplinită, instituţia tratează fiecare tranzacţie ca şi cum ar fi propriul său set de compensare.
(2)Instituţiile calculează valoarea expunerii unui set de compensare conform abordării standardizate pentru riscul de credit al contrapărţii după cum urmează:
Valoarea expunerii = a x (RC + PFE)
unde:
RC = costul de înlocuire, calculat în conformitate cu articolul 275; şi
PFE = expunerea viitoare potenţială calculată în conformitate cu articolul 278;
a = 1,4.
(3)Valoarea expunerii unui set de compensare care face obiectul unui contract în marjă este plafonată la nivelul valorii expunerii aceluiaşi set de compensare în cazul în care nu ar face obiectul niciunei forme de contract în marjă.
(4)În cazul în care unui set de compensare i se aplică mai multe contracte în marjă sau în cazul în care acelaşi set de compensare include atât tranzacţii care fac obiectul unui contract în marjă, cât şi tranzacţii care nu fac obiectul unui contract în marjă, o instituţie îşi calculează valoarea expunerii după cum urmează:
a)instituţia stabileşte subseturile ipotetice de compensare în cauză, compuse din tranzacţiile incluse în setul de compensare, după cum urmează:
(i)toate tranzacţiile care fac obiectul unui contract în marjă şi cărora li se aplică aceeaşi perioadă de risc de marjă determinată în conformitate cu articolul 285 alineatele (2)-(5) se alocă aceluiaşi subset de compensare;
(ii)toate tranzacţiile care nu fac obiectul unui contract în marjă se alocă aceluiaşi subset de compensare, care este distinct de subseturile de compensare stabilite în conformitate cu punctul (i) de la prezentul alineat;
b)instituţia calculează costul de înlocuire al setului de compensare în conformitate cu articolul 275 alineatul (2), luând în considerare toate tranzacţiile din cadrul setului de compensare, indiferent dacă fac sau nu obiectul unui contract în marjă, şi aplică toate cerinţele următoare:
(i)CMV se calculează pentru toate tranzacţiile din cadrul unui set de compensare, înainte de a deduce orice garanţie reală deţinută sau furnizată, în cazul în care valorile de piaţă pozitive şi negative sunt compensate la calcularea CMV;
(ii)NICA, VM, TH şi MTA, după caz, se calculează separat ca sumă a aceloraşi date de intrare aplicabile fiecărui contract în marjă individual din setul de compensare;
c)instituţia calculează expunerea viitoare potenţială a setului de compensare menţionată la articolul 278 prin aplicarea tuturor cerinţelor următoare:
(i)multiplicatorul menţionat la articolul 278 alineatul (1) se bazează pe datele de intrare CMV, NICA şi VM, după caz, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat;
(ii)
se calculează în conformitate cu articolul 278, separat pentru fiecare subset ipotetic de compensare menţionat la litera (a) de la prezentul alineat.

(5)Instituţiile pot stabili ca valoarea expunerii să fie zero pentru un set de compensare care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)setul de compensare este alcătuit exclusiv din opţiuni vândute;
b)valoarea curentă de piaţă a setului de compensare este în orice moment negativă;
c)prima pentru toate opţiunile incluse în setul de compensare a fost primită în avans de către instituţie pentru a garanta executarea contractelor;
d)setul de compensare nu face obiectul niciunui contract în marjă.
(6)Într-un set de compensare, instituţiile înlocuiesc o tranzacţie care este o combinaţie liniară finită de opţiuni call sau put cumpărate sau vândute cu toate opţiunile individuale care formează combinaţia liniară respectivă, privite ca o tranzacţie individuală, pentru a calcula valoarea expunerii setului de compensare în conformitate cu prezenta secţiune. Fiecare combinaţie de opţiuni de acest tip este considerată ca o tranzacţie individuală din setul de compensare în care este inclusă combinaţia pentru a calcula valoarea expunerii.
Prin derogare de la primul paragraf, instituţiile înlocuiesc o opţiune digitală vanilla al cărei preţ de exercitare este egal cu K cu combinaţia relevantă de tip collar a două opţiuni vanilla call sau put vândute şi cumpărate care îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)cele două opţiuni ale combinaţiei de tip collar au:
(i)aceeaşi dată de expirare şi acelaşi preţ la vedere sau la termen al instrumentului-suport ca opţiunea digitală vanilla;
(ii)preţuri de exercitare egale cu 0,95*K şi, respectiv, 1,05*K;
b)combinaţia de tip collar reproduce exact randamentul opţiunii digitale vanilla în afara intervalului dintre cele două preţuri de exercitare menţionate la litera (a).
Poziţia de risc a celor două opţiuni din combinaţia de tip collar menţionată la al doilea paragraf se calculează separat, în conformitate cu articolul 279.

(7)Valoarea expunerii unei tranzacţii cu instrumente financiare derivate de credit care reprezintă o poziţie lungă în suport poate fi plafonată la cuantumul primei neplătite restante, cu condiţia ca aceasta să fie tratată drept propriul său set de compensare care nu face obiectul unui contract în marjă.
Art. 275: Costul de înlocuire
(1)Instituţiile calculează costul de înlocuire RC pentru seturile de compensare care nu fac obiectul unui contract în marjă în conformitate cu următoarea formulă:
RC = max{CMV - NICA, 0}
(2)Instituţiile calculează costul de înlocuire pentru seturile de compensare individuale care fac obiectul unui contract în marjă în conformitate cu următoarea formulă:
RC = max{CMV - VM - NICA, TH + MTA - NICA, 0}
unde:
RC = costul de înlocuire;
VM = valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a marjei de variaţie nete primite sau furnizate, după caz, pentru setul de compensare în mod regulat pentru a atenua variaţiile valorii de piaţă curente a setului de compensare;
TH = pragul de marjă aplicabil setului de compensare conform contractului în marjă sub care instituţia nu poate solicita garanţii reale; şi
MTA = suma minimă de transfer aplicabilă setului de compensare conform contractului în marjă.
(3)Instituţiile calculează costul de înlocuire pentru seturile de compensare multiple care fac obiectul aceluiaşi contract în marjă în conformitate cu următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
RC = costul de înlocuire;
i = indicele care desemnează seturile de compensare care fac obiectul contractului în marjă individual;
CMVi = valoarea de piaţă curentă a setului de compensare i;
VMma = suma valorilor ajustate în funcţie de volatilitate ale garanţiilor reale primite sau furnizate, după caz, pentru seturi de compensare multiple în mod regulat cu scopul de a atenua variaţiile valorii de piaţă curente a acestora; şi
NICAMA = suma valorilor ajustate în funcţie de volatilitate ale garanţiilor reale primite sau furnizate, după caz, pentru seturi de compensare multiple, altele decât VMma.
În sensul primului paragraf, NICAMA poate fi calculată la nivel de tranzacţie, la nivel de set de compensare sau la nivelul tuturor seturilor de compensare cărora li se aplică contractul în marjă, în funcţie de nivelul la care se aplică acesta.
Art. 276: Recunoaşterea şi tratamentul aplicat garanţiilor reale
(1)În sensul prezentei secţiuni, instituţiile calculează valoarea garanţiilor reale aferente VM, VMma, NICA şi NICAMA, prin aplicarea tuturor cerinţelor următoare:
a)în cazul în care toate tranzacţiile incluse într-un set de compensare fac parte din portofoliul de tranzacţionare, sunt recunoscute numai garanţiile reale eligibile în temeiul articolelor 197 şi 299;
b)în cazul în care un set de compensare cuprinde cel puţin o tranzacţie din afara portofoliului de tranzacţionare, sunt recunoscute numai garanţiile reale eligibile în temeiul articolului 197;
c)garanţiile reale primite de la o contraparte sunt recunoscute cu semn pozitiv, iar garanţiile reale furnizate unei contrapărţi sunt recunoscute cu semn negativ;
d)valoarea ajustată pentru volatilitate a oricărui tip de garanţii reale primite sau furnizate se calculează în conformitate cu articolul 223;

e)aceeaşi garanţie reală nu este inclusă în acelaşi timp şi în VM, şi în NICA;
f)aceeaşi garanţie reală nu este inclusă în acelaşi timp şi în VMma, şi în NICAMA;
g)nicio garanţie reală furnizată de contraparte care este separată de activele contrapărţii respective şi, ca urmare a separării, este indisponibilă în caz de faliment sau în caz de intrare în stare de nerambursare ori de insolvenţă a contrapărţii respective nu este recunoscută în calcularea NICA şi a NICAMA.
(2)Pentru a calcula valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiilor reale furnizate menţionate la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, instituţiile înlocuiesc formula prevăzută la articolul 223 alineatul (2) cu formula următoare:
Cva = C x (1 + Hc + Hfx)
unde:
CVA = valoarea ajustată în funcţie de volatilitate a garanţiilor reale furnizate; şi
C = garanţiile reale;
Hc şi Hfx sunt definite în conformitate cu articolul 223 alineatul (2).
(3)În sensul alineatului (1) litera (d), instituţiile stabilesc perioada de lichidare relevantă pentru calcularea valorii ajustate în funcţie de volatilitate a garanţiilor reale primite sau furnizate în conformitate cu unul dintre următoarele orizonturi de timp:
a)un an pentru seturile de compensare menţionate la articolul 275 alineatul (1);
b)perioada de risc de marjă determinată în conformitate cu articolul 279c alineatul (1) litera (b) pentru seturile de compensare menţionate la articolul 275 alineatele (2) şi (3).
Art. 277: Încadrarea tranzacţiilor în categorii de risc
(1)Instituţiile încadrează fiecare tranzacţie dintr-un set de compensare într-una din următoarele categorii de risc pentru a determina expunerea viitoare potenţială a setului de compensare menţionată la articolul 278:
a)riscul de rată a dobânzii;
b)riscul valutar;
c)riscul de credit;
d)riscul privind titlurile de capital;
e)riscul de marfă;
f)alte riscuri.
(2)Instituţiile efectuează încadrarea menţionată la alineatul (1) în funcţie de determinantul de risc principal al unei tranzacţii cu instrumente financiare derivate. Determinantul de risc principal este singurul determinant de risc semnificativ al unei tranzacţii cu instrumente financiare derivate.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), instituţiile încadrează tranzacţiile cu instrumente financiare derivate care au mai mult de un determinant de risc semnificativ în mai multe categorii de risc. În cazul în care toţi determinanţii de risc semnificativi ai uneia dintre aceste tranzacţii fac parte din aceeaşi categorie de risc, instituţiile nu sunt obligate să încadreze tranzacţia respectivă în categoria de risc respectivă decât o singură dată, pe baza celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc. În cazul în care determinanţii de risc semnificativi ai uneia dintre aceste tranzacţii fac parte din categorii de risc diferite, instituţiile încadrează tranzacţia respectivă o singură dată în fiecare categorie de risc pentru care tranzacţia are cel puţin un determinant de risc semnificativ, pe baza celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc din categoria de risc în cauză.
(4)În pofida alineatelor (1), (2) şi (3), la încadrarea tranzacţiilor în categoriile de risc enumerate la alineatul (1), instituţiile aplică următoarele cerinţe:
a)în cazul în care determinantul de risc principal al unei tranzacţii sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la alineatul (3) este o variabilă legată de inflaţie, instituţiile încadrează tranzacţia respectivă în categoria de risc de rată a dobânzii;
b)în cazul în care determinantul de risc principal al unei tranzacţii sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la alineatul (3) este o variabilă legată de condiţiile climatice, instituţiile încadrează tranzacţia respectivă în categoria de risc de marfă.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)metoda pentru identificarea tranzacţiilor cu un singur determinant de risc semnificativ;
b)metoda pentru identificarea tranzacţiilor cu mai mult de un determinant de risc semnificativ şi pentru identificarea celui mai semnificativ dintre determinanţii de risc respectivi în sensul alineatului (3).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 decembrie 2019.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 277a: Seturi de acoperire a riscului
(1)Instituţiile stabilesc seturile de acoperire a riscului relevante pentru fiecare categorie de risc a unui set de compensare şi atribuie fiecare tranzacţie acestor seturi de acoperire a riscului, după cum urmează:
a)tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului numai în cazul în care determinantul lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este denominat în aceeaşi monedă;
b)tranzacţiile încadrate în categoria de risc valutar se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului numai în cazul în care determinantul lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) se bazează pe aceeaşi pereche de monede;
c)toate tranzacţiile încadrate în categoria de risc de credit se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului;
d)toate tranzacţiile încadrate în categoria de risc privind titlurile de capital se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului;
e)tranzacţiile încadrate în categoria de risc de marfă se atribuie unuia din următoarele seturi de acoperire a riscului în funcţie de natura determinantului lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3):
(i)energie;
(ii)metale;
(iii)produse agricole;
(iv)alte mărfuri;
(v)condiţii climatice;
f)tranzacţiile încadrate în alte categorii de risc se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului numai în cazul în care determinantul lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este identic.
În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii care au ca determinant de risc principal o variabilă legată de inflaţie se atribuie unor seturi de acoperire a riscului distincte, altele decât seturile de acoperire a riscului stabilite pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii care nu au ca determinant de risc principal o variabilă legată de inflaţie. Tranzacţiile respective se atribuie aceluiaşi set de acoperire a riscului numai în cazul în care determinantul lor de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este denominat în aceeaşi monedă.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, instituţiile stabilesc seturi de acoperire a riscului distincte în fiecare categorie de risc pentru următoarele tranzacţii:
a)tranzacţiile pentru care determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este fie volatilitatea de piaţă implicită sau volatilitatea realizată a unui determinant de risc, fie corelaţia dintre doi determinanţi de risc;
b)tranzacţiile pentru care determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este reprezentat de diferenţa dintre doi determinanţi de risc încadraţi în aceeaşi categorie de risc sau tranzacţiile care constau în două segmente de plată denominate în aceeaşi monedă şi pentru care un determinant de risc din aceeaşi categorie de risc ca şi principalul determinant de risc este inclus în celălalt segment de plată decât cel care conţine determinantul de risc principal.
În sensul literei (a) de la primul paragraf de la prezentul alineat, instituţiile atribuie tranzacţiile aceluiaşi set de acoperire a riscului din categoria de risc relevantă numai în cazul în care determinantul de risc principal al acestora sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) este identic.
În sensul literei (b) de la primul paragraf, instituţiile atribuie tranzacţiile aceluiaşi set de acoperire a riscului din categoria de risc relevantă numai în cazul în care perechea de determinanţi de risc din tranzacţiile menţionate la litera (b) este identică, iar între cei doi determinanţi de risc care fac parte din pereche există o corelaţie pozitivă.
În caz contrar, instituţiile atribuie tranzacţiile menţionate la primul paragraf litera (b) unuia dintre seturile de acoperire a riscului stabilite în conformitate cu alineatul (1), doar pe baza unuia dintre cei doi determinanţi de risc menţionaţi la primul paragraf litera (b).
În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, instituţiile atribuie tranzacţiile unui set de acoperire a riscului distinct din categoria de risc relevantă urmând aceeaşi alcătuire a seturilor de acoperire a riscului prevăzută la alineatul (1).

(3)Instituţiile pun la dispoziţie, la cererea autorităţilor competente, numărul de seturi de acoperire a riscului stabilite în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol pentru fiecare categorie de risc, împreună cu determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) sau perechea de determinanţi de risc aferentă fiecăruia dintre seturile de acoperire a riscului respective şi cu numărul de tranzacţii din cadrul fiecărui set de acoperire a riscului.
Art. 278: Expunerea viitoare potenţială
(1)Instituţiile calculează expunerea viitoare potenţială a unui set de compensare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
PFE = expunerea viitoare potenţială;
a = indicele care desemnează categoriile de risc incluse în calculul expunerii viitoare potenţiale a setului de compensare;
AddOn(a) = majorarea pentru categoria de risc a calculată în conformitate cu articolele 280a- 280f, după caz; şi
multiplicator (multiplier) = factorul de multiplicare calculat în conformitate cu formula menţionată la alineatul (3).
În scopul acestui calcul, instituţiile includ majorarea (add-on) aferentă unei anumite categorii de risc în calculul expunerii viitoare potenţiale a unui set de compensare în cazul în care cel puţin o tranzacţie din setul de compensare a fost încadrată în categoria de risc respectivă.
(2)Expunerea viitoare potenţială a seturilor de compensare multiple care fac obiectul unui singur contract în marjă, astfel cum se menţionează la articolul 275 alineatul (3), se calculează ca suma expunerilor viitoare potenţiale a tuturor seturilor de compensare individuale ca şi cum nu ar face obiectul niciunei forme de contract în marjă.
(3)În scopul alineatului (1), multiplicatorul se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
Prag (floor)m = 5 %;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
NICAi = suma independentă netă a garanţiilor reale calculată numai pentru tranzacţiile incluse în setul de compensare i. NICAi se calculează la nivel de tranzacţie sau la nivel de set de compensare, în funcţie de contractul în marjă.
Art. 279: Calculul poziţiei de risc
Pentru calcularea majorărilor aferente categoriilor de risc menţionate la articolele 280a-280f, instituţiile calculează poziţia de risc (RiskPosition) a fiecărei tranzacţii dintr-un set de compensare după cum urmează:
Poziţia de risc = [POZĂ - a se vedea actul modificator-] x AdjNot x MF
unde:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = delta reglementat al tranzacţiei, calculat în conformitate cu formula prevăzută la articolul 279a;
AdjNot = valoarea noţională ajustată a tranzacţiei, calculată în conformitate cu articolul 279b; şi
MF = factorul de ajustare în funcţie de scadenţă al tranzacţiei, calculat în conformitate cu formula prevăzută la articolul 279c.
Art. 279a: Delta reglementat
(1)Instituţiile calculează delta reglementat după cum urmează:
a)în cazul opţiunilor call şi put care îi dau cumpărătorului opţiunii dreptul să cumpere sau să vândă un instrument-suport la un preţ pozitiv la o dată unică sau la multiple date din viitor, cu excepţia cazului în care aceste opţiuni sunt încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii sau categoria de risc de marfă, instituţiile utilizează următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = delta reglementat
semn (sign) = - 1 dacă tranzacţia este o opţiune call vândută sau o opţiune put cumpărată;
semn (sign) = + 1 dacă tranzacţia este o opţiune call cumpărată sau o opţiune put vândută;
tip (type) = - 1 dacă tranzacţia este o opţiune put;
tip (type) = + 1 dacă tranzacţia este o opţiune call;
N(x) = funcţia de distribuţie cumulativă pentru o variabilă aleatorie normală standard, care exprimă probabilitatea ca o variabilă aleatorie normal distribuită, cu media zero şi varianţa 1, să fie mai mică sau egală cu x;
P = preţul la vedere sau la termen al instrumentului-suport al opţiunii; pentru opţiuni ale căror fluxuri de numerar depind de o valoare medie a preţului instrumentului-suport, P este egal cu valoarea medie la data calculului;
K = preţul de exercitare a opţiunii;

T

=

perioada cuprinsă între data expirării opţiunii (Texp) şi data raportării; pentru opţiuni care pot fi exercitate numai la o dată viitoare, Texp este egală cu data respectivă; pentru opţiuni care pot fi exercitate la multiple date viitoare, Texp este egală cu ultima dintre datele respective; T se exprimă în ani, utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă; şi

o = volatilitatea reglementată a opţiunii, determinată în conformitate cu tabelul 1 în funcţie de categoria de risc a tranzacţiei şi de natura instrumentului-suport al opţiunii.
Tabelul 1

Categorie de risc

Instrumentul-suport

Volatilitatea reglementată

Schimb valutar

Toate

15 %

Credit

Instrument având la bază o singură semnătură

100 %

Instrument având la bază mai multe semnături

80 %

Titluri de capital

Instrument având la bază o singură semnătură

120 %

Instrument având la bază mai multe semnături

75 %

Marfă

Energie electrică

150 %

Alte mărfuri (mai puţin energia electrică)

70 %

Altele

Toate

150 %

Instituţiile care utilizează preţul la termen al instrumentului-suport al unei opţiuni se asigură că:
(i)preţul la termen este în concordanţă cu caracteristicile opţiunii;
(ii)preţul la termen se calculează utilizând o rată a dobânzii relevantă care predomină la data raportării;
(iii)preţul la termen integrează fluxurile de numerar preconizate ale instrumentului-suport înainte de expirarea opţiunii;
b)pentru tranşele unei securitizări sintetice şi pentru un instrument financiar derivat de credit de tip "nth-to- default" (al n-lea caz de nerambursare), instituţiile utilizează următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = semn x 15 / (1 + 14 x A) x (1 + 14 x D)
unde:
semn (sing) = {+ 1 dacă prin tranzacţie s-a obţinut protecţia creditului
- 1 dacă prin tranzacţie s-a furnizat protecţia creditului
A = plafonul de afectare al tranşei; pentru o tranzacţie cu un instrument financiar derivat de credit de tip "nth-to-default" bazat pe entităţile de referinţă k, A = (n - 1)/k; şi
D = plafonul de neafectare al tranşei; pentru o tranzacţie cu un instrument financiar derivat de credit de tip "nth-to-default" bazat pe entităţile de referinţă k, D = n/k;
c)pentru tranzacţiile care nu sunt menţionate la litera (a) sau (b), instituţiile utilizează următorul delta reglementat:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = + 1 dacă tranzacţia este o poziţie lungă pe determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc în acea categorie de risc
- 1 dacă tranzacţia este o poziţie scurtă pe determinantul de risc principal sau cel mai semnificativ determinant de risc în acea categorie de risc
(2)În sensul prezentei secţiuni, o poziţie lungă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) înseamnă că valoarea de piaţă a tranzacţiei creşte atunci când valoarea determinantului de risc respectiv creşte, iar o poziţie scurtă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3) înseamnă că valoarea de piaţă a tranzacţiei scade atunci când valoarea determinantului de risc respectiv creşte.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)în conformitate cu evoluţiile internaţionale în materie de reglementare, formulele pe care instituţiile le utilizează pentru a calcula delta reglementat pentru opţiunile call şi put încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii sau categoria de risc de marfă compatibilă cu condiţii de piaţă în care ratele dobânzii sau preţurile mărfurilor pot fi negative şi volatilitatea reglementată care este adecvată pentru formulele respective;

b)o metodă pentru a stabili dacă o tranzacţie este o poziţie lungă sau scurtă pe determinantul de risc principal sau pe cel mai semnificativ determinant de risc într-o anumită categorie de risc pentru tranzacţiile menţionate la articolul 277 alineatul (3).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2025.

Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 279b: Valoarea noţională ajustată
(1)Instituţiile calculează valoarea noţională ajustată după cum urmează:
a)pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc de rată a dobânzii sau în categoria de risc de credit, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată ca fiind produsul dintre valoarea noţională a contractului derivat şi factorul duratei impus de autorităţile de supraveghere, care se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:

R

=

rata de actualizare impusă de autorităţile de supraveghere; R = 5 %;

S

=

perioada de timp dintre data de începere a unei tranzacţii şi data raportării, care este exprimată în ani, utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă;

E

=

perioada dintre data de încetare a unei tranzacţii şi data raportării, care este exprimată în ani, utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă; şi un exerciţiu financiar (OneBusinessYear) = un an exprimat în zile lucrătoare utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă.

Data de începere a unei tranzacţii este prima dată la care este fie stabilită, fie efectuată cel puţin o plată contractuală în cadrul tranzacţiei, către instituţie sau din partea instituţiei, alta decât plăţile legate de schimbul de garanţii reale din cadrul unui contract în marjă. În cazul în care tranzacţia a început deja să stabilească sau să efectueze plăţi la data raportării, data de începere a unei tranzacţii este egală cu 0.
În cazul în care o tranzacţie implică una sau mai multe date contractuale viitoare la care instituţia sau contrapartea poate decide să pună capăt tranzacţiei înainte de scadenţa contractuală a acesteia, data de începere a unei tranzacţii este egală cu prima dintre următoarele:
(i)data sau prima dintre datele viitoare multiple la care instituţia sau contrapartea poate decide să pună capăt tranzacţiei înainte de scadenţa contractuală a acesteia;
(ii)data la care o tranzacţie începe să stabilească sau să efectueze plăţi, altele decât plăţile legate de schimbul de garanţii reale din cadrul unui contract în marjă.
În cazul în care o tranzacţie are ca instrument-suport un instrument financiar care poate da naştere unor obligaţii contractuale suplimentare faţă de cele care decurg din tranzacţie, data de începere a unei tranzacţii se determină pe baza primei date la care instrumentul-suport începe stabilirea sau efectuarea plăţilor.
Data de încetare a unei tranzacţii este ultima dată la care este efectuată sau poate fi efectuată o plată contractuală în cadrul tranzacţiei, către sau din partea instituţiei.
În cazul în care o tranzacţie are ca instrument-suport un instrument financiar care poate da naştere unor obligaţii contractuale suplimentare faţă de cele care decurg din tranzacţie, data de încetare a unei tranzacţii se determină pe baza ultimei plăţi contractuale aferente instrumentului-suport al tranzacţiei.
În cazul în care o tranzacţie este structurată astfel încât o expunere rămasă de rambursat să fie decontată după anumite date de plată specificate şi termenii sunt revizuiţi astfel încât valoarea de piaţă a tranzacţiei să fie zero la datele specificate respective, decontarea expunerii rămase de rambursat la aceste date specificate este considerată plată contractuală în cadrul aceleiaşi tranzacţii;
b)în cazul tranzacţiilor încadrate în categoria de risc valutar, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată după cum urmează:
(i)în cazul în care tranzacţia este formată dintr-un segment de plată, valoarea noţională ajustată este valoarea noţională a contractului derivat;
(ii)în cazul în care tranzacţia este formată din două segmente de plată, iar valoarea noţională a unui segment de plată este denominată în moneda de raportare a instituţiei, valoarea noţională ajustată este valoarea noţională a celuilalt segment de plată;
(iii)în cazul în care tranzacţia este formată din două segmente de plată, iar valoarea noţională a fiecărui segment de plată este denominată într-o altă monedă decât moneda de raportare a instituţiei, valoarea noţională ajustată este cea mai mare dintre valorile noţionale ale celor două segmente de plată după ce valorile respective au fost convertite în moneda de raportare a instituţiei la cursul de schimb la vedere predominant;
c)pentru tranzacţiile încadrate în categoria de risc privind titlurile de capital sau de risc de marfă, instituţiile calculează valoarea noţională ajustată ca fiind produsul dintre preţul de piaţă al unei unităţi a instrumentului-suport al tranzacţiei şi numărul de unităţi ale instrumentului-suport la care se raportează tranzacţia;
în cazul în care o tranzacţie încadrată în categoria de risc privind titlurile de capital sau de risc de marfă este exprimată prin contract ca o valoare noţională, instituţiile utilizează valoarea noţională a tranzacţiei, şi nu numărul de unităţi ale instrumentului-suport, ca valoare noţională ajustată;
d)pentru tranzacţiile încadrate în categoria «alte riscuri», instituţiile calculează valoarea noţională ajustată pe baza metodei celei mai adecvate dintre metodele menţionate la literele (a), (b) şi (c), în funcţie de natura şi caracteristicile instrumentului-suport al tranzacţiei.
(2)În scopul calculării valorii noţionale ajustate a unei tranzacţii menţionate la alineatul (1), instituţiile determină valoarea noţională sau numărul de unităţi ale instrumentului-suport după cum urmează:
a)în cazul în care valoarea noţională sau numărul de unităţi ale instrumentului-suport al unei tranzacţii nu este stabilit până la scadenţa contractuală:
(i)pentru valori deterministe ale valorilor noţionale şi ale numărului de unităţi ale instrumentului-suport, valoarea noţională este media ponderată a tuturor valorilor deterministe ale valorilor noţionale sau ale numărului de unităţi ale instrumentului-suport, după caz, până la scadenţa contractuală a tranzacţiei, ponderile fiind date de proporţia din perioada de timp în care se aplică fiecare valoare noţională;
(ii)pentru valori stocastice ale valorilor noţionale şi ale numărului de unităţi ale instrumentului-suport, valoarea noţională este valoarea determinată prin stabilirea valorilor curente de piaţă în formula de calcul al valorilor de piaţă viitoare;
b)în cazul contractelor care presupun schimburi multiple ale valorii noţionale, aceasta se înmulţeşte cu numărul plăţilor care mai rămân de efectuat conform contractelor;
c)în cazul contractelor care prevăd o multiplicare a plăţilor aferente fluxurilor de numerar sau o multiplicare a instrumentului-suport al contractului derivat, instituţia ajustează valoarea noţională pentru a reflecta efectele multiplicării asupra structurii de risc a contractelor respective.
(3)Instituţiile convertesc valoarea noţională ajustată a unei tranzacţii în moneda lor de raportare la cursul de schimb la vedere predominant în cazul în care valoarea noţională ajustată este calculată în conformitate cu prezentul articol pornind de la o valoare noţională contractuală sau de la un preţ de piaţă al numărului de unităţi ale instrumentului-suport denominat într-o altă monedă.
Art. 279c: Factorul de ajustare în funcţie de scadenţă
(1)Instituţiile calculează factorul de ajustare în funcţie de scadenţă după cum urmează:
a)pentru tranzacţiile incluse în seturile de compensare menţionate la articolul 275 alineatul (1), instituţiile utilizează următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:
MF = factorul de ajustare în funcţie de scadenţă;
M = scadenţa reziduală a tranzacţiei care este egală cu perioada de timp necesară pentru încetarea tuturor obligaţiilor contractuale care decurg din tranzacţie; în acest scop, se consideră că orice opţionalitate a unui contract derivat este o obligaţie contractuală; scadenţa reziduală se exprimă în ani, utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă;
în cazul în care o tranzacţie are ca instrument-suport un alt contract derivat care poate da naştere unor obligaţii contractuale suplimentare faţă de obligaţiile contractuale care decurg din tranzacţie, scadenţa reziduală a tranzacţiei este egală cu perioada de timp necesară pentru încetarea tuturor obligaţiilor contractuale aferente instrumentului-suport;
în cazul în care o tranzacţie este structurată astfel încât expunerea rămasă de rambursat să fie decontată după anumite date de plată specificate şi termenii sunt revizuiţi astfel încât valoarea de piaţă a tranzacţiei să fie zero la datele specificate respective, scadenţa reziduală a tranzacţiei este egală cu perioada rămasă până la data următoarei revizuiri a termenilor; şi
un exerciţiu financiar (OneBusinessYear) = un an exprimat în zile lucrătoare utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă;
b)în cazul tranzacţiilor incluse în seturile de compensare menţionate la articolul 275 alineatele (2) şi (3), factorul de ajustare în funcţie de scadenţă este definit ca:
v
unde:
MF = factorul de ajustare în funcţie de scadenţă;
MPOR = perioada de risc de marjă aferentă setului de compensare determinată în conformitate cu articolul 285 alineatele (2)-(5); şi
un exerciţiu financiar (OneBusinessYear) = un an exprimat în zile lucrătoare utilizând convenţia privind zilele lucrătoare relevantă.
Atunci când determină perioada de risc de marjă pentru tranzacţii încheiate între un client şi un membru compensator, o instituţie care acţionează în calitate de client sau de membru compensator înlocuieşte perioada minimă prevăzută la articolul 285 alineatul (2) litera (b) cu cinci zile lucrătoare.
(2)În sensul alineatului (1), scadenţa reziduală este egală cu perioada rămasă până la data următoarei revizuiri a termenilor tranzacţiilor care sunt structurate astfel încât expunerile rămase să fie decontate după anumite date de plată specificate şi ai căror termeni sunt revizuiţi astfel încât valoarea de piaţă a contractului să fie zero la datele specificate respective.
Art. 280: Coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului
Pentru calcularea majorării aferente unui set de acoperire a riscului, astfel cum este menţionată la articolele 280a- 280f, coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului «e» este următorul:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = 1 pentru seturile de acoperire a riscurilor stabilite în conformitate cu articolul 277a alin. (1)
5 pentru seturile de acoperire a riscurilor stabilite în conformitate cu articolul 277a alin. (2) litera (a)
0,5 pentru seturile de acoperire a riscurilor stabilite în conformitate cu articolul 277a alin. (2) litera (b)
Art. 280a: Majorarea pentru categoria de risc de rată a dobânzii
(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de rată a dobânzii pentru un anumit set de compensare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
AddOnIR = majorarea categoriei de risc de rată a dobânzii;
j = indicele care desemnează toate seturile de acoperire a riscului de rată a dobânzii stabilite în conformitate cu articolul 277a alineatul (1) litera (a) şi cu articolul 277a alineatul (2) pentru setul de compensare; şi
AddOnjTR = majorarea categoriei de risc de rată a dobânzii pentru setul de acoperire a riscului j calculat în conformitate cu alineatul (2).
(2)Instituţiile calculează majorarea pentru setul de acoperire a riscului j aferentă categoriei de risc de rată a dobânzii astfel:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]= coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului pentru setul de acoperire a riscului j determinat în conformitate cu valoarea aplicabilă specificată la articolul 280;
SFIR = factorul impus de autorităţile de supraveghere pentru categoria de risc de rată a dobânzii cu o valoare egală cu 0,5 %; şi
EffNojTR = valoarea noţională efectivă a setului de acoperire a riscului j calculată în conformitate cu alineatul (3).
(3)Pentru a calcula valoarea noţională efectivă a setului de acoperire a riscului j, instituţiile încadrează mai întâi fiecare tranzacţie din setul de acoperire a riscului în banda corespunzătoare din tabelul 2. Instituţiile fac acest lucru pe baza datei de încetare a fiecărei tranzacţii, determinată în conformitate cu articolul 279b alineatul (1) litera (a):
Tabelul 2

Banda

Data de încetare (în ani)

1

> 0 şi < =1

2

> 1 şi < = 5

3

> 5

Instituţiile calculează apoi valoarea noţională efectivă a setului de acoperire a riscului j în conformitate cu următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:
EffNojTR = = valoarea noţională efectivă a setului de acoperire a riscului j; şi
Dj,k = valoarea noţională efectivă a benzii k a setului de acoperire a riscului j, calculată după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
l = indicele care desemnează poziţia de risc (RiskPosition).
Art. 280b: Majorarea aferentă categoriei de risc valutar
(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc valutar (foreign exchange - FX) pentru un anumit set de compensare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
AddOnFX = majorarea aferentă categoriei de risc valutar;
j = indicele care desemnează seturile de acoperire a riscului valutar stabilite în conformitate cu articolul 277a alineatul (1) litera (b) şi cu articolul 277a alineatul (2) pentru setul de compensare; şi
AddOnjFX = majorarea aferentă categoriei de risc valutar pentru setul de acoperire a riscului j calculat în conformitate cu alineatul (2).
(2)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc valutar pentru setul de acoperire a riscului j astfel:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului pentru setul de acoperire a riscului j calculat în conformitate cu articolul 280;
SFFX = factorul impus de autorităţile de supraveghere pentru categoria de risc valutar cu o valoare egală cu 4 %;
EffNotjFX = valoarea noţională efectivă a setului de acoperire a riscului j, calculată după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
l = indicele care desemnează poziţia de risc (RiskPosition).
Art. 280c: Majorarea aferentă categoriei de risc de credit
(1)În sensul alineatului (2), instituţiile stabilesc entităţile de referinţă relevante privind creditul pentru setul de compensare în conformitate cu următoarele:
a)pentru fiecare emitent al unui instrument de datorie de referinţă care este suport al unei tranzacţii având la bază o singură semnătură atribuite categoriei de risc de credit există o singură entitate de referinţă privind creditul; tranzacţiile având la bază o singură semnătură sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind creditul numai în cazul în care instrumentul de datorie de referinţă care este suport al tranzacţiilor respective este emis de acelaşi emitent;
b)pentru fiecare grup de instrumente de datorie de referinţă sau de instrumente financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură care sunt suport al unei tranzacţii având la bază mai multe semnături atribuite categoriei de risc de credit există o singură entitate de referinţă privind creditul; tranzacţiile având la bază mai multe semnături sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind creditul numai în cazul în care grupul de instrumente de datorie de referinţă sau de instrumente financiare derivate de credit având la bază o singură semnătură care sunt suport al tranzacţiilor respective au aceleaşi componente.
(2)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de credit pentru un anumit set de compensare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
AddOnCredit = majorarea aferentă categoriei de risc de credit;
j = indicele care desemnează toate seturile de acoperire a riscului de credit stabilite în conformitate cu articolul 277a alineatul (1) litera (c) şi cu articolul 277a alineatul (2) pentru setul de compensare; şi
AddOnjCredit = majorarea aferentă categoriei de risc de credit pentru setul de acoperire a riscului j calculat în conformitate cu alineatul (3).
(3)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de credit pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:
AddOnjCredit = majorarea aferentă categoriei de risc de credit pentru setul de acoperire a riscului j;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]= coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului pentru setul de acoperire a riscului j determinat în conformitate cu articolul 280;
k = indicele care desemnează entităţile de referinţă privind creditul ale setului de compensare stabilit în conformitate cu alineatul (1);
pKCredit = factorul de corelare al entităţii de referinţă privind creditul «k»; atunci când entitatea de referinţă privind creditul «k» s-a stabilit în conformitate cu alineatul (1) litera (a), pkcreiit = 50 %, atunci când entitatea de referinţă privind creditul «k» s-a stabilit în conformitate cu alineatul (1) litera (b) pkcreiit = 80 %; şi
AddOn(Entitatek) = majorarea pentru entitatea de referinţă privind creditul k determinată în conformitate cu alineatul (4).
(4)Instituţiile calculează majorarea pentru entitatea de referinţă privind creditul k după cum urmează:
AddOn(Entitatek) = EffNotkcredit
unde:
EffNotkcredit = valoarea noţională efectivă a entităţii de referinţă privind creditul k, calculată după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
l = indicele care desemnează poziţia de risc (RiskPosition); şi
SFk,jCredit = factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil entităţii de referinţă privind creditul k calculat în conformitate cu alineatul (5).
(5)Instituţiile calculează factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil entităţii de referinţă privind creditul k după cum urmează:
a)pentru entitatea de referinţă privind creditul k stabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (a), SFk,jCredit este pus în corespondenţă cu unul dintre cei şase factori impuşi de autorităţile de supraveghere prevăzuţi în tabelul 3 de la prezentul alineat pe baza unei evaluări externe a creditului efectuată de o ECAI desemnată a emitentului individual corespunzător; în cazul unui emitent individual pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată:
(i)o instituţie care utilizează abordarea menţionată la capitolul 3 pune în corespondenţă ratingul intern al emitentului individual cu una dintre evaluările externe ale creditului;
(ii)o instituţie care utilizează abordarea menţionată în capitolul 2 atribuie un SFk,jCredit = 0,54 % respectivei entităţi de referinţă privind creditul; cu toate acestea, în cazul în care o instituţie aplică articolul 128 pentru a pondera la risc expunerile la riscul de credit al contrapărţii faţă de acest emitent individual, se atribuie un SFk,jCredit = 1,6 % respectivei entităţi de referinţă privind creditul;
b)pentru entităţile de referinţă privind creditul k stabilite în conformitate cu alineatul (1) litera (b):
(i)în cazul în care o poziţie de risc l atribuită entităţii de referinţă privind creditul k este un indice de credit cotat la o bursă recunoscută, SFk,jCredit este pus în corespondenţă cu unul dintre cei doi factori impuşi de autorităţile de supraveghere prezentaţi în tabelul 4 de la prezentul alineat, pe baza calităţii creditului majorităţii componentelor individuale ale acestuia;
(ii)în cazul în care o poziţie de risc l atribuită entităţii de referinţă privind creditul k nu este menţionată la punctul (i) de la prezenta literă, SFk,jCredit este media ponderată a factorilor impuşi de autorităţile de supraveghere puşi în corespondenţă cu fiecare componentă în conformitate cu metoda prevăzută la litera (a), ponderile fiind date de proporţia valorii noţionale a componentelor incluse în această poziţie.
Tabelul 3

Nivelul de calitate a creditului

Factorul impus de autorităţile de supraveghere pentru tranzacţii având la bază o singură semnătură

1

0,38 %

2

0,42 %

3

0,54 %

4

1,06 %

5

1,6 %

6

6,0 %

Tabelul 4

Calitatea creditului dominantă

Factorul impus de autorităţile de supraveghere pentru indici cotaţi

Categoria investment grade

0,38 %

Categoria non-investment grade

1,06 %

Art. 280d: Majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital
(1)În sensul alineatului (2), instituţiile stabilesc entităţile de referinţă relevante privind titlurile de capital pentru setul de compensare în conformitate cu următoarele:
a)pentru fiecare emitent al unui instrument de capital de referinţă care este suport al unei tranzacţii având la bază o singură semnătură atribuite categoriei de risc privind titlurile de capital există o singură entitate de referinţă privind titlurile de capital; tranzacţiile având la bază o singură semnătură sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind titlurile de capital numai în cazul în care instrumentul de capital de referinţă care este suport al tranzacţiilor respective este emis de acelaşi emitent;
b)pentru fiecare grup de instrumente de capital de referinţă sau de instrumente financiare derivate pe titluri de capital având la bază o singură semnătură care sunt suport al unei tranzacţii având la bază mai multe semnături atribuite categoriei de risc privind titlurile de capital există o singură entitate de referinţă privind titlurile de capital; tranzacţiile având la bază mai multe semnături sunt atribuite aceleiaşi entităţi de referinţă privind titlurile de capital numai în cazul în care grupul de instrumente de capital de referinţă sau de instrumente financiare derivate pe titluri de capital având la bază o singură semnătură care sunt suport al tranzacţiilor respective, după caz, are aceleaşi componente.
(2)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru un anumit set de compensare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
AddOnTitIuri de capital = majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital;
j = indicele care desemnează toate seturile de acoperire a riscului privind titlurile de capital stabilite în conformitate cu articolul 277a alineatul (1) litera (d) şi cu articolul 277a alineatul (2) pentru setul de compensare; şi
AddOnjTitIuri de capital = majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru setul de acoperire a riscului j calculat în conformitate cu alineatul (3).
(3)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:
AddOnjTitIuri de capital = majorarea aferentă categoriei de risc privind titlurile de capital pentru setul de acoperire a riscului j;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]= coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului pentru setul de acoperire a riscului j determinat în conformitate cu articolul 280;
k = indicele care desemnează entităţile de referinţă privind titlurile de capital ale setului de compensare stabilit în conformitate cu alineatul (1);
pkTitIuri de capital = factorul de corelare al entităţii de referinţă privind titlurile de capital k; în cazul în care entitatea de referinţă privind titlurile de capital k a fost stabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (a), pkTitIuri de capital = 50 %. În cazul în care entitatea de referinţă privind titlurile de capital k a fost stabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (b), pkTitIuri de capital = 80 %; şi
AddOn(Entitatek) = majorarea pentru entitatea de referinţă privind titlurile de capital k determinată în conformitate cu alineatul (4).
(4)Instituţiile calculează majorarea pentru entitatea de referinţă privind titlurile de capital k după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:
AddOn(Entitatek) = majorarea pentru entitatea de referinţă privind titlurile de capital k;
SFkTitIuri de capital = factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil entităţii de referinţă privind titlurile de capital k; în cazul în care entitatea de referinţă privind titlurile de capital k a fost stabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (a), SFkTitIuri de capital = 32 %; în cazul în care entitatea de referinţă privind titlurile de capital k a fost stabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (b), SFkTitIuri de capital = 20 %; şi
EffNotkTitIuri de capital = valoarea noţională efectivă a entităţii de referinţă privind titlurile de capital k, calculată după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
l = indicele care desemnează poziţia de risc (RiskPosition).
Art. 280e: Majorarea aferentă categoriei de risc de marfă
(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de marfă pentru un anumit set de compensare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:
AddOnMarfă = majorarea aferentă categoriei de risc de marfă;
j = indicele care desemnează seturile de acoperire a riscului de marfă stabilite în conformitate cu articolul 277a alineatul (1) litera (e) şi cu articolul 277a alineatul (2) pentru setul de compensare; şi
AddOnjMarfă = majorarea aferentă categoriei de risc de marfă pentru setul de acoperire a riscului j calculat în conformitate cu alineatul (4).
(2)Pentru a calcula majorarea aferentă unui set de acoperire a riscului de marfă pentru un anumit set de compensare în conformitate cu alineatul (4), instituţiile stabilesc tipurile de marfă de referinţă relevante pentru fiecare set de acoperire a riscului. Tranzacţiile cu instrumente financiare derivate pe mărfuri sunt atribuite aceluiaşi tip de marfă de referinţă numai în cazul în care instrumentul pe mărfuri care este suport al tranzacţiilor respective este de aceeaşi natură, indiferent de locul de livrare şi de calitatea instrumentului pe mărfuri.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), autorităţile competente pot impune unei instituţii care este expusă într-o măsură semnificativă riscului de bază al unor diferite poziţii care au aceeaşi natură ca cele menţionate la alineatul (2) să stabilească tipurile de marfă de referinţă pentru poziţiile respective utilizând mai multe caracteristici pe lângă simpla natură a instrumentului pe mărfuri care este suport al tranzacţiilor. Într-o astfel de situaţie, tranzacţiile cu instrumente financiare derivate pe mărfuri sunt atribuite aceluiaşi tip de marfă de referinţă numai în cazul în care împărtăşesc caracteristicile respective.
(4)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei de risc de marfă pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

unde:
AddOnjMarfă = majorarea aferentă categoriei de risc de marfă pentru setul de acoperire a riscului j;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]= coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului pentru setul de acoperire a riscului j determinat în conformitate cu articolul 280;
pMarfă = factorul de corelare pentru categoria de risc de marfă cu o valoare egală cu 40 %;
k = indicele care desemnează tipurile de marfă de referinţă aferente setului de compensare stabilite în conformitate cu alineatul (2); şi
AddOn(Tipjk) = majorarea aferentă tipului de marfă de referinţă k, calculată în conformitate cu alineatul (5).
(5)Instituţiile calculează majorarea pentru tipul de marfă de referinţă k după cum urmează:

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

=

factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil tipului de marfă de referinţă k; în cazul în care tipul de marfă de referinţă k corespunde unor tranzacţii atribuite setului de acoperire a riscului menţionat la articolul 277a alineatul (1) litera (e), cu excepţia tranzacţiilor privind energia electrică,

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

; pentru tranzacţiile privind energia electrică,

[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

; şi

unde:
AddOn(Tipjk) = majorarea pentru tipul de marfă de referinţă k;
SFkMarfă = factorul impus de autorităţile de supraveghere aplicabil tipului de marfă de referinţă k; în cazul în care tipul de marfă de referinţă k corespunde unor tranzacţii atribuite setului de acoperire a riscului menţionat la articolul 277a alineatul (1) litera (e) punctul (i), cu excepţia tranzacţiilor privind energia electrică, SFkMarfă = 18 %; pentru tranzacţiile privind energia electrică, SFkMarfă = 40 %; şi
EffNotkMarfă = valoarea noţională efectivă a tipului de marfa de referinţă k, calculată după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
l = indicele care desemnează poziţia de risc (RiskPosition).
Art. 280f: Majorarea aferentă categoriei alte riscuri
(1)În sensul articolului 278, instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei alte riscuri pentru un anumit set de compensare după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
AddOnAltele = majorarea aferentă categoriei alte riscuri;
j = indicele care desemnează seturile de acoperire a altor riscuri stabilite în conformitate cu articolul 277a alineatul (1) litera (f) şi cu articolul 277a alineatul (2) pentru setul de compensare; şi
AddOnjAltele = majorarea aferentă categoriei alte riscuri pentru setul de acoperire a riscului j calculat în conformitate cu alineatul (2).
(2)Instituţiile calculează majorarea aferentă categoriei alte riscuri pentru setul de acoperire a riscului j după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
AddOnjAltele = majorarea aferentă categoriei alte riscuri pentru setul de acoperire a riscului j;
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]= coeficientul factorului impus de autorităţile de supraveghere aferent setului de acoperire a riscului pentru setul de acoperire a riscului j determinat în conformitate cu articolul 280; şi
SFAltele = factorul impus de autorităţile de supraveghere pentru categoria alte riscuri cu o valoare egală cu 8 %;
EffNotjAltele = valoarea noţională efectivă a setului de acoperire a riscului j, calculată după cum urmează:
v
unde:
l = indicele care desemnează poziţia de risc (RiskPosition).