Art. 284. - Art. 284: Valoarea expunerii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 284: Valoarea expunerii
(1)Dacă o instituţie a primit, în conformitate cu articolul 283 alineatul (1), aprobarea de a utiliza MMI pentru a calcula valoarea expunerii pentru toate sau numai pentru unele din tranzacţiile menţionate la alineatul respectiv, aceasta trebuie să măsoare valoarea expunerii tranzacţiilor respective la nivelul setului de compensare.
Modelul utilizat de instituţie în acest scop trebuie:
a)să specifice distribuţia previzionată a modificărilor valorii de piaţă a setului de compensare, care pot fi atribuite modificărilor concomitente ale variabilelor relevante ale pieţei, precum ratele dobânzii şi cursurile de schimb;
b)să calculeze valoarea expunerii pentru setul de compensare la fiecare dintre datele viitoare, pe baza modificărilor concomitente ale variabilelor pieţei.
(2)Pentru ca modelul să reflecte efectele constituirii marjei, modelul valorii garanţiei reale trebuie să îndeplinească cerinţele cantitative, calitative şi privind datele referitoare la MMI, în conformitate cu prezenta secţiune, iar instituţia poate să includă în distribuţiile previzionate ale modificărilor valorii de piaţă a setului de compensare numai garanţiile financiare eligibile definite la articolul 197, la articolul 198 şi la articolul 299 alineatul (2) literele (c) şi (d).
(3)Cerinţa de fonduri proprii pentru CCR pentru expunerile la riscul de credit al contrapărţii în cazul cărora o instituţie aplică MMI trebuie să fie cea mai mare dintre următoarele cerinţe:
a)cerinţa de fonduri proprii pentru aceste expuneri, calculată pe baza expunerii pozitive aşteptate efective, utilizând datele de piaţă curente;
b)cerinţa de fonduri proprii pentru aceste expuneri, calculată pe baza expunerii pozitive aşteptate efective, utilizând în mod consecvent o singură calibrare la condiţii de criză (stress calibration) pentru toate expunerile la riscul de credit al contrapărţii în cazul cărora instituţia aplică MMI.
(4)Cu excepţia contrapărţilor identificate ca având un risc de corelare defavorabilă (Wrong-Way Risk) specific, care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 291 alineatele (4) şi (5), instituţiile trebuie să calculeze valoarea expunerii ca produs dintre alfa ([POZĂ - a se vedea actul modificator-]) şi expunerea pozitivă aşteptată efectivă, după cum urmează:
Valoarea expunerii = [POZĂ - a se vedea actul modificator-] x expunerea pozitivă aşteptată efectivă
unde:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] = 1,4, cu excepţia cazului în care autorităţile competente solicită o valoare a mai mare sau permit instituţiilor să utilizeze estimările proprii în conformitate cu alineatul (9);
Expunerea pozitivă aşteptată efectivă se calculează prin estimarea expunerii aşteptate (EEt) ca expunere medie la o dată viitoare t, media fiind determinată pe baza valorilor viitoare posibile ale factorilor de risc de piaţă relevanţi.
Modelul estimează expunerea aşteptată la o serie de date viitoare t1, t2, t3 etc.
(5)Expunerea aşteptată (EE) efectivă se calculează prin recurenţă după cum urmează:
Expunerea aşteptată efectivă EEtk
= max {Expunerea aşteptată efectivă EEtk-1, EEtk}
unde:
data curentă este t0;
EEt0 efectivă este egală cu expunerea curentă.
(6)Expunerea pozitivă aşteptată efectivă este expunerea aşteptată efectivă medie pe durata primului an al expunerii viitoare. Dacă toate contractele din setul de compensare ajung la scadenţă în mai puţin de un an, expunerea pozitivă aşteptată este expunerea aşteptată medie până la data la care toate contractele din setul de compensare ajung la scadenţă. Expunerea pozitivă aşteptată efectivă se calculează ca medie ponderată a expunerilor aşteptate efective:
Expunerea pozitivă aşteptată efectivă = [POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde ponderile [POZĂ - a se vedea actul modificator-] = tk - tk-1 permit calculul expunerii viitoare la date care nu sunt egal repartizate în timp.

(7)Instituţiile calculează cuantificările expunerii aşteptate sau ale expunerii maxime pe baza unei distribuţii a expunerilor care ţine seama de posibilitatea ca expunerile să nu fie normal distribuite.
(8)O instituţie poate utiliza o cuantificare a distribuţiei calculată prin MMI, care este mai prudentă decât produsul dintre a şi expunerea pozitivă aşteptată efectivă, calculat în conformitate cu ecuaţia de la alineatul (4) pentru fiecare contraparte.
(9)În pofida alineatului (4), autorităţile competente pot permite instituţiilor să utilizeze propriile estimări ale alfa, dacă:
a)alfa este egal cu raportul dintre capitalul intern rezultat în urma unei simulări complete, pentru toate contrapărţile, a expunerii la riscul de credit al contrapărţii (la numărător) şi capitalul intern bazat pe expunerea pozitivă aşteptată (la numitor);
b)la numitor, expunerea pozitivă aşteptată este utilizată ca şi când ar fi o sumă fixă rămasă de rambursat.
Atunci când se estimează în conformitate cu prezentul alineat, alfa nu trebuie să fie mai mic de 1,2.
(10)În scopul estimării alfa în conformitate cu alineatul (9), o instituţie trebuie să se asigure că numărătorul şi numitorul sunt calculaţi în mod coerent cu metodologia de modelare, specificaţiile parametrilor şi compoziţia portofoliului. Abordarea utilizată pentru a estima a trebuie să se bazeze pe abordarea instituţiei în ceea ce priveşte capitalul intern, să fie bine formalizată şi să fie supusă unei validări independente. În plus, o instituţie trebuie să-şi revizuiască estimările cu privire la alfa cel puţin trimestrial şi chiar mai frecvent în cazul în care compoziţia portofoliului variază în timp. Instituţia trebuie, de asemenea, să evalueze riscul aferent modelului.
(11)O instituţie trebuie să demonstreze, într-un mod pe care autorităţile competente îl consideră satisfăcător, că estimările sale interne cu privire la alfa reflectă, la numărător, sursele semnificative ale dependenţei distribuţiei valorilor de piaţă ale tranzacţiilor sau ale portofoliilor de tranzacţii pentru toate contrapărţile. Estimările interne cu privire la a trebuie să ţină seama de granularitatea portofoliilor.
(12)La supravegherea utilizării estimărilor în conformitate cu alineatul (9), autorităţile competente trebuie să ţină seama de variaţia considerabilă a estimărilor lui alfa care rezultă din potenţialele specificaţii eronate din modelele utilizate pentru numărător, în special dacă există convexitate.
(13)După caz, volatilităţile şi corelările factorilor de risc de piaţă, utilizate în modelarea comună a riscului de piaţă şi a riscului de credit, trebuie să fie condiţionate de factorul de risc de credit, pentru a reflecta creşterile potenţiale ale volatilităţii sau ale corelării în cazul unui declin economic.