Art. 293. - Art. 293: Cerinţe privind sistemul de gestionare a riscului - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 293: Cerinţe privind sistemul de gestionare a riscului
(1)O instituţie respectă următoarele cerinţe:
a)îndeplineşte cerinţele calitative stabilite în partea a treia titlul IV capitolul 5;
b)desfăşoară un program periodic de testare ex-post, comparând măsurările riscului generate de model cu măsurările riscului realizate şi modificările ipotetice bazate pe poziţiile statice cu măsurările realizate;
c)efectuează o validare iniţială şi o reexaminare periodică a modelului său de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii, precum şi a măsurărilor riscului generate de aceasta. Validarea şi reexaminarea sunt independente de dezvoltarea modelului;
d)organul de conducere şi conducerea superioară trebuie să fie implicate în procesul de control al riscului şi să se asigure că sunt alocate resurse adecvate pentru controlul riscului de credit şi al riscului de credit al contrapărţii. În acest sens, rapoartele zilnice elaborate de unitatea independentă de control al riscului, înfiinţată în conformitate cu articolul 287 alineatul (1) litera (a), trebuie să fie analizate de un nivel al conducerii cu o poziţie ierarhică şi o autoritate suficiente pentru a impune atât reduceri ale poziţiilor luate în mod individual de personalul care tranzacţionează, cât şi reduceri ale expunerii globale la risc a instituţiei;
e)modelul intern de măsurare a riscului trebuie să fie integrat în procesul zilnic de gestionare a riscurilor al instituţiei;
f)sistemul de măsurare a riscului trebuie să fie utilizat în strânsă legătură cu limitele interne de tranzacţionare şi ale expunerii. În acest sens, limitele expunerii trebuie să fie corelate cu modelul de măsurare a riscului al instituţiei într-un mod care este consecvent în timp şi corect înţeles de personalul care tranzacţionează, de administratorii de credite şi de conducerea superioară;
g)instituţia trebuie să se asigure că sistemul său de gestionare a riscurilor este bine formalizat. În special, aceasta trebuie să dispună de un set formalizat de politici, controale şi proceduri interne privind funcţionarea sistemului de măsurare a riscului, precum şi de măsuri de asigurare a respectării acestor politici;
h)în cadrul procesului de audit intern al instituţiei trebuie efectuată cu regularitate o reexaminare independentă a sistemului de măsurare a riscului. Această reexaminare include atât activitatea unităţilor care derulează tranzacţii, cât şi pe cea a unităţii independente de control al riscului. La intervale regulate (cel puţin o dată pe an), trebuie să aibă loc o reexaminare a procesului global de gestionare a riscurilor, care să vizeze, în mod specific, cel puţin toate elementele menţionate la articolul 288;
i)validarea permanentă a modelelor de calcul al riscului de credit al contrapărţii, inclusiv testarea ex-post, trebuie reexaminată periodic de un nivel al conducerii care are suficientă autoritate pentru a decide măsurile care urmează să fie luate pentru a remedia deficienţele modelelor.
(2)Autorităţile competente ţin seama de măsura în care o instituţie îndeplineşte cerinţele de la alineatul (1), atunci când stabilesc nivelul lui alfa, prevăzut la articolul 284 alineatul (4). Numai instituţiile care respectă pe deplin aceste cerinţe sunt eligibile pentru aplicarea factorului de multiplicare minim.
(3)O instituţie trebuie să formalizeze procesul de validare iniţială şi apoi permanentă a modelului său de calcul a expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi calculul măsurărilor riscului generate de modele la un nivel de detaliere care permite unei părţi terţe să recreeze analiza şi, respectiv, măsurările riscului. Documentaţia respectivă stabileşte frecvenţa cu care se efectuează analiza testării ex-post şi orice validări permanente, modul în care se efectuează validarea în ceea ce priveşte fluxurile de date şi portofoliile, precum şi analizele care sunt utilizate.
(4)O instituţie trebuie să definească criteriile conform cărora evaluează modelele sale de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi modelele care generează date de intrare pentru calculul expunerii şi să dispună de o politică scrisă care descrie procesul prin care funcţionarea inacceptabilă a modelului urmează să fie identificată şi remediată.
(5)O instituţie trebuie să definească modul în care sunt construite portofoliile reprezentative ale contrapărţilor în scopul validării unui model de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi a măsurărilor riscului efectuate de acesta.
(6)Pentru validarea modelelor de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi a măsurărilor riscului efectuate de acestea care produc distribuţiile previzionate se iau în considerare mai multe statistici ale distribuţiei previzionate.