Secţiunea 2 - Metode de calcul al valorii expunerii - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 2:Metode de calcul al valorii expunerii
Art. 273: Metode de calcul al valorii expunerii
(1)Instituţiile calculează valoarea expunerii pentru contractele enumerate în anexa II şi pentru instrumentele financiare derivate de credit, cu excepţia instrumentelor financiare derivate de credit menţionate la alineatele (3) şi (5) din prezentul articol, pe baza uneia dintre metodele prevăzute în secţiunile 3-6, în conformitate cu prezentul articol.
O instituţie care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (1) nu utilizează metoda prevăzută în secţiunea 4. O instituţie care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (2) nu utilizează metoda prevăzută în secţiunea 5.
Instituţiile pot utiliza combinat metodele prevăzute în secţiunile 3-6, în mod permanent, în cadrul unui grup. O instituţie individuală nu utilizează combinat metodele prevăzute în secţiunile 3-6 în mod permanent.
(2)Dacă obţine aprobarea autorităţilor competente în conformitate cu articolul 283 alineatele (1) şi (2), o instituţie poate determina valoarea expunerii pentru următoarele elemente, utilizând metoda modelului intern prevăzută în secţiunea 6:
a)contractele enumerate în anexa II;
b)tranzacţiile de răscumpărare;
c)operaţiunile de dare sau luare de titluri sau mărfuri cu împrumut;
d)tranzacţiile de creditare în marjă.
e)tranzacţiile cu termen lung de decontare.
(3)Dacă o instituţie achiziţionează protecţie prin intermediul unui instrument financiar derivat de credit pentru a acoperi o expunere din afara portofoliului de tranzacţionare sau o expunere la riscul de credit al contrapărţii, aceasta poate calcula cerinţa de fonduri proprii pentru expunerea acoperită în conformitate:
a)fie cu articolele 233 - 236;
b)fie cu articolul 183, dacă aprobarea a fost acordată în conformitate cu articolul 143.
Valoarea expunerii la CCR aferent acestor instrumente financiare derivate de credit este zero, cu excepţia cazului în care o instituţie aplică abordarea prevăzută la articolul 299 alineatul (2) litera (h) punctul (ii).
(4)În pofida alineatului (3), o instituţie poate decide să includă, în mod consecvent, în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit al contrapărţii toate instrumentele financiare derivate de credit care nu sunt incluse în portofoliul de tranzacţionare şi sunt achiziţionate ca protecţie pentru acoperirea unei expuneri din afara portofoliului de tranzacţionare sau a unei expuneri la CCR, dacă protecţia creditului este recunoscută în temeiul prezentului regulament.
(5)Dacă instrumentele de tip credit default swap vândute de o instituţie sunt tratate de aceasta ca protecţie a creditului furnizată şi fac obiectul unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de credit al activului suport la întregul cuantum noţional, valoarea expunerii acestor instrumente la CCT în afara portofoliului de tranzacţionare este zero.
(6)În cadrul metodelor prevăzute în secţiunile 3-6, valoarea expunerii pentru o anumită contraparte este egală cu suma valorilor expunerilor calculate pentru fiecare set de compensare cu contrapartea respectivă.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care un contract în marjă se aplică mai multor seturi de compensare cu contrapartea respectivă, iar instituţia utilizează una dintre metodele prevăzute în secţiunile 3-6 pentru a calcula valoarea expunerii acestor seturi de compensare, valoarea expunerii se calculează în conformitate cu secţiunea relevantă.
Pentru o anumită contraparte, valoarea expunerii pentru un anumit set de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere enumerate în anexa II, calculată în conformitate cu prezentul capitol, este valoarea mai mare dintre zero şi diferenţa dintre suma valorilor expunerilor pentru toate seturile de compensare cu contrapartea şi suma ajustărilor evaluării creditului pentru contrapartea respectivă, care este recunoscută de instituţie ca fiind o reducere suportată a valorii contabile. Ajustările evaluării creditului se calculează fără să se ţină cont de nicio ajustare compensatoare a valorii debitului atribuită propriului risc de credit al firmei care a fost deja exclus din fondurile proprii în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) litera (c).
(7)Atunci când calculează valoarea expunerii în conformitate cu metodele prevăzute în secţiunile 3, 4 şi 5, instituţiile pot trata două contracte derivate extrabursiere incluse în acelaşi acord de compensare care se potrivesc perfect ca fiind un singur contract cu o valoare principală noţională egală cu zero.
În sensul primului paragraf, două contracte derivate extrabursiere se potrivesc perfect în cazul în care acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)poziţiile lor de risc sunt de semn opus;
b)caracteristicile lor, cu excepţia datei tranzacţionării, sunt identice;
c)fluxurile lor de numerar se compensează reciproc în proporţie de 100 %.
(8)Instituţiile determină valoarea expunerii pentru expunerile care rezultă din tranzacţii cu termen lung de decontare prin oricare din metodele prevăzute în secţiunile 3-6 din prezentul capitol, indiferent de metoda aleasă pentru a trata instrumentele financiare derivate extrabursiere şi tranzacţiile de răscumpărare, operaţiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri şi tranzacţiile de creditare în marjă. La calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru tranzacţiile cu termen lung de decontare, o instituţie care utilizează abordarea prevăzută în capitolul 3 poate atribui ponderi de risc în cadrul abordării prevăzute în capitolul 2, în mod permanent şi indiferent de importanţa acestor poziţii.
(9)În cazul metodelor prevăzute în secţiunile 3-6 din prezentul capitol, instituţiile tratează tranzacţiile în cazul cărora a fost identificat un risc specific de corelare defavorabilă în conformitate cu articolul 291 alineatele (2), (4), (5) şi (6).
Art. 273a: Condiţii pentru utilizarea metodelor simplificate de calculare a valorii expunerii
(1)O instituţie poate calcula valoarea expunerii pentru poziţiile sale pe instrumente financiare derivate în conformitate cu metoda prevăzută în secţiunea 4, cu condiţia ca volumul operaţiunilor sale bilanţiere şi extrabilanţiere cu instrumente financiare derivate să fie mai mic sau egal cu fiecare dintre următoarele două praguri, pe baza unei evaluări realizate lunar, utilizând datele din ultima zi a lunii:
a)10 % din activele totale ale instituţiei;
b)300 de milioane EUR.
(2)O instituţie poate calcula valoarea expunerii pentru poziţiile sale pe instrumente financiare derivate în conformitate cu metoda prevăzută în secţiunea 5, cu condiţia ca volumul operaţiunilor sale bilanţiere şi extrabilanţiere cu instrumente financiare derivate să fie mai mic sau egal cu fiecare dintre următoarele două praguri, pe baza unei evaluări realizate lunar, utilizând datele din ultima zi a lunii:
a)5 % din activele totale ale instituţiei;
b)100 de milioane EUR.
(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile calculează volumul operaţiunilor lor bilanţiere şi extrabilanţiere cu instrumente financiare derivate pe baza datelor din ultima zi a fiecărei luni, în conformitate cu următoarele cerinţe:
a)poziţiile pe instrumente financiare derivate se evaluează la valorile lor de piaţă de la data respectivă; în cazul în care valoarea de piaţă a unei poziţii nu este disponibilă la o anumită dată, instituţiile utilizează valoarea justă pentru poziţia respectivă de la data vizată; în cazul în care valoarea de piaţă şi valoarea justă a unei poziţii nu sunt disponibile la o anumită dată, instituţiile utilizează cea mai recentă valoare de piaţă sau valoare justă pentru poziţia respectivă;
b)valoarea absolută a poziţiei lungi agregate se adună cu valoarea absolută a poziţiei scurte agregate.
c)sunt incluse toate poziţiile pe instrumente financiare derivate, cu excepţia instrumentelor financiare derivate de credit care sunt recunoscute ca acoperiri interne împotriva expunerilor la riscul de credit din afara portofoliului de tranzacţionare.
În sensul primului paragraf, poziţiile lungi şi scurte au acelaşi înţeles ca cel stabilit la articolul 94 alineatul (3).
În sensul primului paragraf, valoarea poziţiei lungi (scurte) agregate este egală cu suma valorilor poziţiilor lungi (scurte) individuale incluse în calcul în conformitate cu litera (c).
(4)Prin derogare de la alineatul (1) sau (2), după caz, dacă activitatea cu instrumente financiare derivate pe bază consolidată nu depăşeşte pragurile stabilite la alineatul (1) sau (2), după caz, o instituţie care este inclusă în consolidare şi care ar trebui să aplice metoda prevăzută în secţiunea 3 sau 4, deoarece depăşeşte pragurile respective pe bază individuală, are ca alternativă, sub rezerva aprobării din partea autorităţilor competente, opţiunea de a aplica metoda care s-ar aplica pe bază consolidată.
(5)Instituţiile notifică autorităţilor competente metodele prevăzute în secţiunea 4 sau 5 pe care le utilizează sau pe care încetează să le mai utilizeze, după caz, pentru a calcula valoarea expunerii pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate.
(6)Instituţiile nu deschid tranzacţii cu instrumente financiare derivate şi nu cumpără sau vând instrumente financiare derivate cu unicul scop de a respecta oricare dintre condiţiile prevăzute la alineatele (1) şi (2) în cursul evaluării lunare.
Art. 273b: Nerespectarea condiţiilor pentru utilizarea metodelor simplificate de calculare a valorii expunerii pentru instrumentele financiare derivate şi a abordării simplificate pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA
(1)O instituţie care nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (1) sau (2) notifică imediat acest lucru autorităţii competente.
(2)Instituţiile încetează să calculeze valorile expunerilor pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate în conformitate cu secţiunea 4 sau 5 şi să calculeze cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385, după caz, în termen de trei luni de la apariţia uneia dintre următoarele situaţii:
a)instituţia nu îndeplineşte condiţiile stabilite la articolul 273a alineatul (1) litera (a) sau alineatul (2) litera (a), după caz, sau condiţiile stabilite la articolul 273a alineatul (1) litera (b) sau alineatul (2) litera (b), după caz, timp de trei luni consecutive;
b)instituţia nu îndeplineşte condiţiile stabilite la articolul 273a alineatul (1) litera (a) sau alineatul (2) litera (a), după caz, sau condiţiile stabilite la articolul 273a alineatul (1) litera (b) sau alineatul (2) litera (b), după caz, timp de peste şase din cele 12 luni precedente.
(3)Instituţiile care au încetat să calculeze valorile expunerilor pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate în conformitate cu secţiunea 4 sau 5 şi să calculeze cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385, după caz, pot reîncepe să calculeze valoarea expunerii pentru poziţiile lor pe instrumente financiare derivate, astfel cum se prevede în secţiunea 4 sau 5, şi cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu articolul 385 numai dacă demonstrează autorităţii competente că toate condiţiile prevăzute la articolul 273a alineatul (1) sau (2) au fost îndeplinite pentru o perioadă neîntreruptă de un an.