Art. 105. - Art. 105: Cerinţe de evaluare prudentă - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 105: Cerinţe de evaluare prudentă
(1)Toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă fac obiectul normelor privind evaluarea prudentă enunţate la prezentul articol. Instituţiile se asigură, în special, că evaluarea prudentă a poziţiilor lor din portofoliul de tranzacţionare atinge un grad corespunzător de certitudine, ţinând seama de natura dinamică a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi a poziţiilor din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă, de cerinţele de soliditate prudenţială, de modul de operare şi de scopul cerinţelor de capital în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă.

(2)Instituţiile instituie şi menţin sisteme şi mecanisme de control suficiente pentru a obţine estimări prudente şi fiabile pentru scopuri de evaluare. Sistemele şi mecanismele de control respective includ cel puţin următoarele elemente:
a)politici şi proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzând responsabilităţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a evaluării, sursele de informaţii privind piaţa şi examinarea pertinenţei acestora, orientări pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflectă ipotezele instituţiei referitoare la elementele pe care le-ar utiliza participanţii de pe piaţă pentru stabilirea preţului poziţiei, frecvenţa cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de lună;
b)linii de raportare pentru departamentul responsabil cu procesul de evaluare, care sunt clare şi independente de compartimentul însărcinat cu iniţierea tranzacţiilor (front office) care au ca destinatar final organul de conducere.
(3)Instituţiile îşi reevaluează poziţiile din portofoliul de tranzacţionare la valoarea justă cel puţin zilnic. Modificările valorii acestor poziţii sunt raportate în contul de profit şi pierdere al instituţiei.

(4)Instituţiile îşi marchează la piaţă poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă ori de câte ori este posibil, inclusiv atunci când aplică poziţiilor respective tratamentul relevant în materie de capital.

(5)Pentru marcarea la piaţă instituţia foloseşte cotaţia de cumpărare/vânzare mai prudentă, în afara cazului în care aceasta este în măsură să îşi închidă poziţia la preţul mediu al pieţei. În cazul în care instituţiile se folosesc de această derogare, acestea îşi informează semestrial autorităţile competente cu privire la poziţiile vizate şi prezintă dovezi conform cărora îşi pot închide poziţia la preţul mediu al pieţei.
(6)Atunci când marcarea la piaţă nu este posibilă, instituţiile îşi marchează la model poziţiile şi portofoliile în mod prudent, inclusiv atunci când calculează cerinţele de fonduri proprii pentru poziţiile din portofoliul de tranzacţionare şi pentru poziţiile din afara portofoliului de tranzacţionare evaluate la valoarea justă.

(7)Instituţiile respectă următoarele cerinţe legate de marcarea la model:
a)conducerea superioară are cunoştinţă de elementele din portofoliul de tranzacţionare sau de alte poziţii evaluate la valoarea justă care fac obiectul marcării la model şi înţelege importanţa incertitudinii astfel create în raportarea riscurilor/rezultatelor activităţii;
b)atunci când este posibil, instituţiile extrag informaţiile de piaţă din aceleaşi surse ca şi preţurile de piaţă şi evaluează frecvent pertinenţa informaţiilor de piaţă privind o anumită poziţie evaluată şi parametrii modelului;
c)atunci când sunt disponibile, instituţiile folosesc metodologii de evaluare care reprezintă practici de piaţă acceptate pentru instrumentele financiare sau mărfurile în cauză;
d)atunci când modelul este dezvoltat chiar de instituţia însăşi, acesta se bazează pe ipoteze adecvate, care au fost evaluate şi examinate de părţi calificate corespunzător independente de procesul de elaborare;
e)instituţiile dispun de proceduri formale de control al variaţiilor şi păstrează o copie de siguranţă a modelului, care se foloseşte periodic pentru verificarea evaluărilor;
f)echipa de gestionare a riscurilor cunoaşte punctele slabe ale modelelor folosite şi cum să le reflecte cel mai bine în rezultatele evaluării; şi
g)modelele instituţiilor fac obiectul unei examinări periodice pentru a determina precizia rezultatelor lor, care include şi o evaluare a menţinerii adecvării ipotezelor, o analiză a profitului şi a pierderii în raport cu factorii de risc şi o comparaţie a valorilor reale de închidere cu rezultatele modelului.
În sensul primului paragraf litera (d), modelul se dezvoltă sau se aprobă independent de birourile de tranzacţionare şi este testat independent, inclusiv pentru validarea calculelor matematice, a ipotezelor şi a implementării programelor informatice.

(8)Pe lângă marcarea zilnică la piaţă sau la model, instituţiile efectuează şi o verificare independentă a preţurilor. Verificarea preţurilor de piaţă şi a datelor de intrare ale modelului trebuie să fie efectuată de o persoană sau o unitate independentă de persoanele sau unităţile care beneficiază de pe urma portofoliului de tranzacţionare, cel puţin o dată pe lună, sau mai frecvent în funcţie de natura pieţei sau a activităţii de tranzacţionare. Atunci când nu există surse independente de determinare a preţurilor sau sursele de determinare a preţurilor sunt mai subiective, pot fi potrivite măsuri prudente, precum ajustările evaluărilor.
(9)Instituţiile instituie şi menţin proceduri pentru luarea în considerare a ajustărilor evaluărilor.
(10)Instituţiile iau în considerare în mod formal ajustările evaluărilor cu privire la următoarele: marjele de credit constatate în avans, costurile de închidere, riscurile operaţionale, incertitudinea preţului de piaţă, finalizarea anticipată, costurile de investiţie şi de finanţare, costurile administrative viitoare şi, după caz, riscul de model.
(11)Instituţiile instituie şi menţin proceduri pentru calculul ajustării evaluării curente a oricărei poziţii mai puţin lichide, care ar putea să rezulte în special din evenimente de pe piaţă sau din situaţii proprii instituţiei, de exemplu poziţii concentrate şi/sau poziţii pentru care perioada de deţinere avută în vedere iniţial a fost depăşită. Dacă este necesar, instituţiile efectuează astfel de ajustări în plus faţă de orice modificări ale valorii poziţiei necesare în scopul raportării financiare şi le concep în aşa fel încât să reflecte lipsa de lichiditate a poziţiei. Conform acestor proceduri, instituţiile trebuie să ia în considerare mai mulţi factori pentru a stabili dacă este necesară o ajustare a evaluării pentru poziţiile mai puţin lichide. Aceşti factori includ:
a)timpul suplimentar care ar fi necesar pentru acoperirea poziţiei sau a riscurilor inerente poziţiei dincolo de orizonturile de lichiditate care au fost atribuite factorilor de risc aplicabili poziţiei în conformitate cu articolul 325bd;

b)volatilitatea şi media marjelor dintre preţurile de cumpărare şi cele de vânzare;
c)disponibilitatea cotaţiilor de piaţă (numărul şi identitatea formatorilor de piaţă), volatilitatea şi media volumelor de tranzacţionare, inclusiv volumele de tranzacţionare în perioadele de criză a pieţei;
d)concentrările pieţei;
e)clasamentul cronologic al poziţiilor;
f)măsura în care evaluarea se bazează pe marcarea la model;
g)impactul altor riscuri de model.
(12)În cazul utilizării unor evaluări realizate de terţi sau în cazul marcării la model, instituţiile verifică dacă este oportună aplicarea unei ajustări a evaluării. În plus, instituţiile verifică necesitatea stabilirii de ajustări pentru poziţiile mai puţin lichide şi reexaminează permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora. De asemenea, instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea de a efectua ajustări ale evaluărilor în legătură cu gradul de incertitudine al datelor utilizate pentru parametri în cadrul modelelor.
(13)În ceea ce priveşte produsele complexe care includ expunerile din securitizare şi instrumentele derivate de credit de tip «n-th-to-default» (al n-lea caz de nerambursare), instituţiile evaluează în mod explicit necesitatea unor ajustări ale evaluării pentru a reflecta riscul de model asociat utilizării unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorectă şi riscul de model asociat utilizării, în modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observaţi (şi care ar putea fi incorecţi).
(14)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze în ce condiţii se aplică cerinţele de la articolul 105 în sensul alineatului (1) de la prezentul articol.
ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 28 iulie 2013.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.