Art. 124. - Art. 124: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare

Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025

Art. 124: Expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile

(2)O expunere non-ADC, până la valoarea nominală a dreptului de ipotecă asupra bunului, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, este tratată după cum urmează:

a)în cazul în care expunerea este garantată cu un bun imobil locativ

2.expunerea este faţă de o persoană fizică şi este garantată cu o unitate locativă generatoare de venituri, indiferent dacă bunul imobil în ansamblu constituie o singură unitate locativă sau dacă unitatea locativă constituie o parte separată din cadrul bunului imobil, iar expunerile totale ale instituţiei faţă de persoana fizică respectivă nu sunt garantate cu mai mult de patru bunuri imobile, inclusiv cele care nu sunt bunuri imobile locative sau care nu îndeplinesc niciunul dintre criteriile precizate la prezentul punct, sau unităţi locative separate în cadrul unor bunuri imobile;

(3)Ca să fie eligibilă pentru tratamentul menţionat la alineatul (2), o expunere garantată cu un bun imobil îndeplineşte toate condiţiile următoare:

a)bunul imobil cu care este garantată expunerea îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

2.o administraţie centrală, o administraţie regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public este implicată, expunerile la acestea fiind tratate în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) sau, respectiv, articolul 116 alineatul (4), şi are competenţele legale şi capacitatea de a asigura finalizarea bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil şi are obligaţia sau şi-a asumat un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic să asigure finalizarea în cazul în care, fără intervenţia sa, construcţia nu ar fi finalizată într-un astfel de interval de timp rezonabil; în mod alternativ, există un mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil;

e)sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la articolul 208 şi sunt respectate regulile de evaluare prevăzute la articolul 229 alineatul (1).

(4)Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), în jurisdicţiile în care drepturile de ipotecă de rang inferior conferă deţinătorului o creanţă asupra garanţiilor reale care este executorie din punct de vedere juridic şi constituie un mijloc eficace de diminuare a riscului de credit, pot fi recunoscute şi drepturile de ipotecă de rang inferior deţinute de o instituţie, alta decât cea care deţine dreptul de ipotecă de rang superior, inclusiv în cazul în care instituţia nu deţine dreptul de ipotecă de rang superior sau nu deţine un drept de ipotecă situat între un drept de ipotecă de rang superior şi un drept de ipotecă de rang inferior care sunt ambele deţinute de instituţie.

(5)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru facilităţile neutilizate, drepturile de ipotecă care îndeplinesc toate cerinţele de eligibilitate prevăzute la alineatul (3) şi, după caz, la alineatul (4) pot fi recunoscute în cazul în care tragerea în cadrul facilităţii este condiţionată de constituirea unui drept de ipotecă, în prealabil sau simultan, pe măsura dreptului instituţiei asupra dreptului de ipotecă odată ce facilitatea este utilizată, astfel încât instituţia nu are niciun drept asupra dreptului de ipotecă în măsura în care facilitatea nu este utilizată.

(6)În sensul articolului 125 alineatul (2) şi al articolului 126 alineatul (2), raportul expunere/valoare («ETV») se calculează împărţind cuantumul brut al expunerii la valoarea bunului imobil, sub rezerva următoarelor condiţii:

a)cuantumul brut al expunerii se calculează ca fiind valoarea contabilă a elementului de activ aferent expunerii garantate cu bunul imobil şi orice cuantum netras, dar angajat care, odată tras, ar creşte valoarea expunerii garantate cu bunul imobil; respectivul cuantum brut al expunerii se calculează fără a lua în considerare:

b)cuantumul brut al expunerii se calculează fără a ţine cont de orice tip de protecţie finanţată sau nefinanţată a creditului, cu excepţia conturilor de depozite gajate deschise la instituţia creditoare care îndeplinesc toate cerinţele pentru compensare bilanţieră, fie în cadrul acordurilor-cadru de compensare în conformitate cu articolele 196 şi 206, fie în temeiul altor acorduri de compensare bilanţieră în conformitate cu articolele 195 şi 205 şi care au fost gajate necondiţionat şi irevocabil exclusiv în scopul îndeplinirii obligaţiei din credite aferente expunerii garantate cu bunul imobil;

c)pentru expunerile care trebuie tratate în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) în cazul în care o parte, alta decât instituţia, deţine un drept de ipotecă de rang superior şi un drept de ipotecă de rang inferior deţinut de instituţie este recunoscut în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, cuantumul brut al expunerii se calculează ca suma dintre cuantumul brut al expunerii aferente dreptului de ipotecă deţinut de instituţie şi cuantumurile brute ale expunerii pentru toate celelalte drepturi de ipotecă de rang egal sau superior faţă de dreptul de ipotecă deţinut de instituţie.

În sensul primului paragraf litera (a), în cazul în care o instituţie are mai mult de o expunere garantată cu acelaşi bun imobil, iar expunerile respective sunt garantate cu drepturi de ipotecă aflate în ordine ierarhică secvenţială asupra respectivului bun imobil şi nu există niciun drept de ipotecă de rang intermediar deţinut de o parte terţă, expunerile sunt tratate ca o expunere combinată unică, iar pentru a calcula cuantumul brut al expunerii pentru expunerea combinată unică, se însumează cuantumurile brute ale expunerilor individuale.

În sensul primului paragraf litera (c), în cazul în care nu există informaţii suficiente pentru a se putea stabili ordinea de prioritate a celorlalte drepturi de ipotecă, instituţia tratează respectivele drepturi de ipotecă ca fiind de rang egal cu dreptul de ipotecă de rang inferior deţinut de instituţie. Instituţia determină mai întâi ponderea de risc în conformitate cu articolul 125 alineatul (2) sau cu articolul 126 alineatul (2) (denumită în continuare «ponderea de risc de bază»), după caz. Instituţia ajustează apoi această pondere de risc cu un multiplicator de 1,25, în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale drepturilor de ipotecă de rang inferior. În cazul în care ponderea de risc de bază corespunde celei mai mici benzi expunere/valoare, multiplicatorul nu se aplică. Ponderea de risc rezultată din înmulţirea cu 1,25 a ponderii de risc de bază este plafonată la ponderea de risc care s-ar aplica expunerii dacă nu au fost îndeplinite cerinţele de la alineatul (3).

(7)Expunerile faţă de un chiriaş în cazul unei tranzacţii de leasing de bunuri imobile în care instituţia este locator, iar chiriaşul are opţiunea de cumpărare se califică drept expuneri garantate cu bunuri imobile şi sunt tratate în conformitate cu tratamentul prevăzut la articolul 125 sau 126 dacă sunt îndeplinite condiţiile aplicabile prevăzute la prezentul articol, cu condiţia ca expunerea instituţiei să fie garantată de dreptul său de proprietate asupra bunului respectiv.

(8)Statele membre desemnează o autoritate care să fie responsabilă cu aplicarea alineatului (9). Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată.

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este autoritatea competentă, ea se asigură că organismele şi autorităţile naţionale relevante care au un mandat macroprudenţial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenţia autorităţii competente de a utiliza dispoziţiile prezentului articol şi sunt implicate în mod adecvat în evaluarea preocupărilor legate de stabilitatea financiară din statul său membru, în conformitate cu alineatul (9).

În cazul în care autoritatea desemnată de statul membru pentru punerea în aplicare a prezentului articol este diferită de autoritatea competentă, statul membru adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura în mod adecvat coordonarea şi schimbul de informaţii între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol. În special, autorităţile au obligaţia să coopereze îndeaproape şi să partajeze toate informaţiile care ar putea fi necesare pentru exercitarea adecvată a obligaţiilor impuse autorităţii desemnate în temeiul prezentului articol. Această cooperare are drept scop evitarea oricărei forme de acţiune redundantă sau inconsecventă între autoritatea competentă şi autoritatea desemnată, precum şi asigurarea faptului că interacţiunea cu alte măsuri, în special cu măsurile luate în temeiul articolului 458 din prezentul regulament şi al articolului 133 din Directiva 2013/36/UE, este luată în considerare în mod corespunzător.

(9)Pe baza datelor colectate în temeiul articolului 430a şi a oricăror alţi indicatori relevanţi, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol evaluează periodic, cel puţin o dată pe an, dacă ponderile de risc prevăzute la articolele 125 şi 126 pentru expunerile garantate cu bunuri imobile situate pe teritoriul statului membru al autorităţii respective sunt adecvate pe baza:

b)perspectivelor de evoluţie a pieţei de bunuri imobile.

În cazul în care, pe baza evaluării menţionate la primul paragraf, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol concluzionează că ponderile de risc prevăzute la articolul 125 sau 126 nu reflectă în mod adecvat riscurile reale, legate de unul sau mai multe segmente imobiliare, aferente expunerilor garantate cu ipoteci pe bunuri imobile locative sau pe bunuri imobile comerciale situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru al autorităţii respective, precum şi în cazul în care consideră că un caracter inadecvat al ponderilor de risc ar putea avea efecte negative asupra stabilităţii financiare actuale sau viitoare în statul său membru, aceasta poate majora ponderile de risc aplicabile expunerilor respective în intervalele prevăzute la al patrulea paragraf de la prezentul alineat sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol.

Autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol notifică ABE şi CERS orice ajustare adusă ponderilor de risc şi criteriilor aplicată în temeiul prezentului alineat. În termen de o lună de la primirea notificării respective, ABE şi CERS prezintă avizul lor statului membru în cauză şi pot indica în avizul respectiv, acolo unde este necesar, dacă consideră că ajustările ponderilor de risc şi criteriilor sunt recomandate şi altor state membre. ABE şi CERS publică ponderile de risc şi criteriile pentru expunerile menţionate la articolele 125 şi 126 şi la articolul 199 alineatul (1) litera (a), astfel cum sunt puse în aplicare de autoritatea relevantă.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol poate majora ponderile de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf, articolul 125 alineatul (2) primul paragraf, articolul 126 alineatul (1) primul paragraf sau articolul 126 alineatul (2) primul paragraf sau poate impune criterii mai stricte decât cele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol pentru expunerile la unul sau mai multe segmente imobiliare garantate cu ipoteci pe bunuri imobile situate în una sau mai multe părţi ale teritoriului statului membru în care este situată autoritatea respectivă. Autoritatea respectivă nu majorează respectivele ponderi de risc la mai mult de 150 %.

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea desemnată în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol poate, de asemenea, să reducă procentele din valoarea bunului imobil menţionate la articolul 125 alineatul (1) sau la articolul 126 alineatul (1) sau procentele expunere/valoare care definesc banda expunere/valoare a ponderilor de risc prevăzute la articolul 125 alineatul (2) tabelul 1 sau la articolul 126 alineatul (2) tabelul 1. Autoritatea relevantă asigură coerenţa între toate benzile expunere/valoare ale ponderilor de risc, astfel încât ponderea de risc a unei benzi expunere/valoare cu pondere de risc inferioară să fie întotdeauna mai mică sau egală cu ponderea de risc aferentă unei benzi expunere/valoare cu pondere de risc superioară.

(11)ABE, în strânsă cooperare cu CERS, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica tipurile de factori care trebuie luaţi în considerare pentru evaluarea caracterului adecvat al ponderilor de risc menţionate la alineatul (9).

(12)CERS poate formula, prin intermediul unor recomandări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 şi în strânsă cooperare cu ABE, orientări pentru autorităţile desemnate în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol cu privire la ambele elemente următoare:

(14)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în vederea specificării a ce anume constituie un «mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcţie într-un termen rezonabil», în conformitate cu alineatul (3) litera (a) punctul (iii) subpunctul 2.