Art. 113. - Art. 113: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 113: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor
(1)Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, se aplică ponderi de risc tuturor expunerilor, cu excepţia cazului în care respectivele expuneri sunt deduse din fondurile proprii sau sunt supuse tratamentului prevăzut la articolul 72e alineatul (5) primul paragraf, în conformitate cu dispoziţiile din secţiunea 2 din prezentul regulament. Ponderile de risc aplicate depind de clasa în care este încadrată fiecare expunere şi, în conformitate cu secţiunea 2, de calitatea creditului. Calitatea creditului poate fi stabilită prin raportare la evaluările de credit emise de ECAI sau la evaluările de credit emise de agenţiile de creditare a exportului, în conformitate cu secţiunea 3. Cu excepţia expunerilor încadrate în clasele de expuneri prevăzute la articolul 112 literele (a), (b), (c) şi (e) din prezentul regulament, în cazul în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 79 litera (b) din Directiva 2013/36/UE reflectă caracteristici de risc mai ridicat decât cele implicate de nivelul de calitate a creditului în care ar urma să fie încadrată expunerea pe baza evaluării aplicabile de credit emise de ECAI desemnată sau de agenţia de creditare a exportului, instituţia atribuie o pondere de risc cu cel puţin un nivel de calitate a creditului mai mare decât ponderea de risc pe care o implică evaluarea de credit emisă de ECAI desemnată sau de agenţia de creditare a exportului.
(2)În vederea aplicării unei ponderi de risc în sensul alineatului (1), valoarea expunerii se multiplică cu ponderea de risc specificată sau determinată în conformitate cu secţiunea 2.
(3)În cazul în care o expunere face obiectul protecţiei creditului, valoarea expunerii sau ponderea de risc aplicabilă expunerii respective, după caz, poate fi modificată în conformitate cu prezentul capitol şi cu capitolul 4.
(4)În cazul expunerilor din securitizare, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor se calculează în conformitate cu capitolul 5.
(5)Valoarea expunerii aferente oricărui element pentru care nu se prevede nicio pondere de risc în temeiul prezentului capitol primeşte o pondere de risc de 100 %.
(6)Cu excepţia expunerilor care generează elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau elemente de fonduri proprii de nivel 2, o instituţie poate decide, sub rezerva aprobării prealabile de către autorităţile competente, să nu aplice cerinţele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol pentru expunerile instituţiei respective faţă de o contraparte care este întreprinderea-mamă, o filială a acesteia, o filială a întreprinderii sale mamă sau o întreprindere legată de instituţie printr-o relaţie în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE. Autorităţile competente sunt împuternicite să acorde aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)contrapartea este o instituţie sau o instituţie financiară care face obiectul unor cerinţe prudenţiale adecvate;
b)contrapartea este inclusă în aceeaşi arie de consolidare ca şi instituţia, potrivit metodei consolidării globale;
c)contrapartea face obiectul aceloraşi proceduri de evaluare, de măsurare şi de control al riscurilor ca şi instituţia;
d)contrapartea este situată în acelaşi stat membru ca şi instituţia;
e)nu există niciun impediment practic sau juridic semnificativ, actual sau potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către contra - parte instituţiei.
În cazul în care instituţia este autorizată, în conformitate cu prezentul alineat, să nu aplice cerinţele prevăzute la alineatul (1), aceasta poate atribui o pondere de risc de 0%.
(7)Cu excepţia expunerilor care generează elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi elemente fonduri proprii de nivel 2, instituţiile pot, sub rezerva aprobării prealabile acordate de autorităţile competente, să nu aplice cerinţele prevăzute la prezentul articol alineatul (1) pentru expunerile faţă de contrapărţile cu care instituţiile au intrat într-un sistem instituţional de protecţie care constă într-un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităţilor care protejează instituţiile respective şi le asigură, în special, lichiditatea şi solvabilitatea pentru a evita falimentul, în cazul în care este necesar. Autorităţile competente sunt împuternicite să acorde aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)cerinţele prevăzute la alineatul (6) literele (a), (d) şi (e) sunt respectate;
b)acordurile încheiate asigură că sistemul instituţional de protecţie poate acorda sprijinul necesar, în temeiul angajamentelor care stau la baza lui, din fonduri care îi sunt imediat disponibile;
c)sistemul instituţional de protecţie dispune de sisteme adecvate şi uniformizate pentru monitorizarea şi clasificarea riscurilor, oferind o imagine completă a situaţiilor de risc ale tuturor membrilor, consideraţi individual, precum şi a sistemului instituţional de protecţie în ansamblul său, cu posibilităţile corespunzătoare de a-şi exercita influenţa; sistemele în cauză permit monitorizarea adecvată a expunerilor în stare de nerambursare, în conformitate cu articolul 178 alineatul (1);
d)sistemul instituţional de protecţie realizează propria analiză a riscurilor, pe care o comunică membrilor;
e)sistemul instituţional de protecţie întocmeşte şi publică anual un raport consolidat care cuprinde bilanţul, contul de profit şi pierderi, raportul de situaţie şi raportul privind riscurile cu privire la sistemul instituţional de protecţie în ansamblul său, sau un raport care cuprinde bilanţul agregat, contul agregat de profit şi pierderi, raportul de situaţie şi raportul privind riscurile cu privire la sistemul instituţional de protecţie în ansamblul său;
f)membrii sistemului instituţional de protecţie sunt obligaţi să dea un preaviz de cel puţin 24 de luni în cazul în care doresc să pună capăt sistemului instituţional de protecţie;
g)utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii (denumită în continuare «multipla utilizare a fondurilor proprii»), precum şi orice constituire inadecvată de fonduri proprii între membrii sistemului instituţional de protecţie sunt excluse;
h)sistemul instituţional de protecţie se bazează pe o largă participare a instituţiilor de credit cu un profil de activitate predominant omogen;
i)adecvarea sistemelor menţionate la literele (c) şi (d) este aprobată şi monitorizată la intervale regulate de către autorităţile competente relevante.
În cazul în care instituţia decide, în conformitate cu prezentul alineat, să nu aplice cerinţele prevăzute la alineatul (1), aceasta poate atribui o pondere de risc de 0 %.