Art. 245. - Art. 245: Securitizarea sintetică - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 245: Securitizarea sintetică
(1)Instituţia iniţiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate aferente expunerilor-suport în conformitate cu articolele 251 şi 252, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:
a)un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terţi prin intermediul unei protecţii finanţate sau nefinanţate a creditului;
b)instituţia iniţiatoare aplică o pondere de risc de 1 250 % tuturor poziţiilor din securitizare pe care le reţine în securitizare sau deduce aceste poziţii din securitizare din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k).
(2)Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:
a)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor-mezanin din securitizare deţinute de instituţia iniţiatoare în securitizare nu depăşesc 50 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor poziţiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;
b)instituţia iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:
(i)iniţiatorul poate demonstra că valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere depăşeşte cu o marjă considerabilă o estimare fundamentată a pierderii aşteptate din expunerile-suport;
(ii)nu există poziţii-mezanin din securitizare.
În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obţinută de instituţia iniţiatoare prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi, autorităţile competente pot decide, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terţi un nivel semnificativ al riscului de credit.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), autorităţile competente pot permite instituţiilor iniţiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituţia iniţiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerinţelor de fonduri proprii pe care iniţiatorul o obţine prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituţia îndeplineşte ambele condiţii următoare:
a)instituţia dispune de politici şi de metodologii interne adecvate de gestionare a riscurilor pentru a evalua transferul riscului;
b)instituţia a recunoscut, de asemenea, transferul riscului de credit către terţi în fiecare caz, în vederea gestionării interne a riscului de către instituţie şi a alocării capitalului intern al acesteia.
(4)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3), trebuie îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)documentaţia referitoare la tranzacţie reflectă substanţa economică a securitizării;
b)protecţia creditului în temeiul căreia este transferat riscul de credit respectă articolul 249;
c)documentaţia referitoare la securitizare nu conţine clauze sau condiţii care:
(i)impun praguri de semnificaţie ridicate, sub care se consideră că protecţia creditului nu este declanşată dacă are loc un eveniment de credit;
(ii)permit încetarea protecţiei ca urmare a deteriorării calităţii creditului expunerilor-suport;
(iii)impun instituţiei iniţiatoare obligaţia de a modifica componenţa expunerilor-suport pentru a îmbunătăţi calitatea medie a portofoliului; sau
(iv)majorează costurile instituţiei legate de protecţia creditului sau randamentul ce trebuie plătit deţinătorilor de poziţii din securitizare ca răspuns la deteriorarea calităţii creditului portofoliului-suport;
d)protecţia creditului este executorie în toate jurisdicţiile relevante;
e)dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile sale contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);
f)în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească toate condiţiile următoare:
(i)opţiunea poate fi exercitată la discreţia instituţiei iniţiatoare;
(ii)opţiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10 % din valoarea iniţială a expunerilor-suport rămâne nerambursată;
(iii)opţiunea nu este structurată astfel încât să evite alocarea pierderilor asupra poziţiilor care beneficiază de îmbunătăţirea calităţii creditului sau asupra altor poziţii deţinute de investitori în securitizare şi nici nu este structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătăţire a calităţii creditului;
g)instituţia iniţiatoare a primit avizul unui consilier juridic calificat, care confirmă faptul că securitizarea respectă condiţiile prevăzute la litera (d) din prezentul alineat.
(5)Autorităţile competente informează ABE cu privire la cazurile în care au hotărât că eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii nu era justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi, în conformitate cu alineatul (2), precum şi la cazurile în care instituţiile au ales să aplice alineatul (3).
(6)ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoaşterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările sintetice, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:
a)condiţiile în care are loc transferul unui risc de credit semnificativ către terţi, în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4);
b)interpretarea noţiunii de "transfer corespunzător al riscului de credit către terţi" în sensul evaluării de către autorităţile competente prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf şi la alineatul (3); şi
c)cerinţele pentru evaluarea de către autorităţile competente a tranzacţiilor de securitizare pentru care iniţiatorul solicită recunoaşterea transferului unui risc de credit semnificativ către terţi, în conformitate cu alineatul (2) sau (3).
ABE raportează Comisiei constatările sale până la 2 ianuarie 2021. Ţinând cont de raportul ABE, Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea elementelor enumerate la literele (a), (b) şi (c) din prezentul alineat.