Capitolul 5 - Securitizarea - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
CAPITOLUL 5:Securitizarea
Art. 242: Definiţii
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii:
1.«opţiune de solicitare a stingerii securitizării» înseamnă o opţiune contractuală care permite iniţiatorului, atunci când cuantumul expunerilor-suport rămase de rambursat ajunge la un anumit nivel prestabilit sau scade sub acesta, să răscumpere poziţiile din securitizare înainte de rambursarea tuturor expunerilor securitizate, fie prin răscumpărarea expunerilor-suport rămase în portofoliu în cazul securitizărilor tradiţionale, fie prin rezilierea protecţiei creditului în cazul securitizărilor sintetice;
2.«componentă de dobândă care îmbunătăţeşte calitatea creditului» înseamnă un activ bilanţier care reprezintă o evaluare a fluxurilor de numerar legate de venitul viitor din expuneri (future margin income) şi reprezintă o tranşă subordonată în cadrul securitizării;
3.«facilitate de lichiditate» înseamnă o facilitate de lichiditate astfel cum este definită la articolul 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
4.«poziţie care nu beneficiază de rating» înseamnă o poziţie din securitizare care nu beneficiază de o evaluare a creditului eligibilă în conformitate cu secţiunea 4;
5.«poziţie care beneficiază de rating» înseamnă o poziţie din securitizare care beneficiază de o evaluare a creditului eligibilă în conformitate cu secţiunea 4;
6.«poziţie din securitizare de rang superior» înseamnă o poziţie susţinută sau garantată cu un drept de prim rang asupra ansamblului expunerilor-suport, fără a se lua în considerare, în acest scop, sumele datorate în baza contractelor aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute, comisioanele sau alte plăţi similare şi indiferent de eventualele diferenţe în privinţa scadenţei faţă de una sau mai multe alte tranşe de rang superior cu care poziţia respectivă împarte pierderile în mod proporţional;
7.«portofoliu IRB» înseamnă un portofoliu de expuneri-suport aparţinând unei categorii pentru care instituţia are aprobarea de a utiliza abordarea IRB şi este în măsură să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, în conformitate cu capitolul 3, pentru toate aceste expuneri;
8.«portofoliu mixt» înseamnă un portofoliu de expuneri-suport aparţinând unei categorii pentru care instituţia are aprobarea de a utiliza abordarea IRB şi este în măsură să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, în conformitate cu capitolul 3, pentru unele, dar nu pentru toate aceste expuneri;
9.«supragarantare» înseamnă orice formă de îmbunătăţire a calităţii creditului prin care se conferă expunerilor-suport o valoare mai mare decât valoarea poziţiilor din securitizare;
10.securitizare simplă, transparentă şi standardizată sau «securitizare STS» înseamnă o securitizare care îndeplineşte criteriile prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
11.«program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active» sau «program ABCP» înseamnă un program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active sau program ABCP, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
12.«tranzacţie cu titluri pe termen scurt garantate cu active» sau «tranzacţie ABCP» înseamnă o tranzacţie cu titluri pe termen scurt garantate cu active sau o tranzacţie ABCP, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
13.«securitizare tradiţională» înseamnă o securitizare tradiţională astfel cum este definită la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
14.«securitizare sintetică» înseamnă o securitizare sintetică astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
15.«expunere reînnoibilă» înseamnă o expunere reînnoibilă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
16.«clauză de amortizare anticipată» înseamnă o clauză de amortizare anticipată, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 17 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
17.«tranşă care suportă prima pierdere» înseamnă o tranşă care suportă prima pierdere, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
18.«poziţie-mezanin din securitizare» înseamnă o poziţie din securitizare care este subordonată poziţiei din securitizare de rang superior şi este de rang superior tranşei care suportă prima pierdere şi căreia i se aplică o pondere de risc mai mică de 1 250 % şi mai mare de 25 %, în conformitate cu secţiunea 3 subsecţiunile 2 şi 3;
19.«entitate de promovare» înseamnă orice întreprindere sau entitate instituită de administraţia centrală, regională sau locală a unui stat membru, care acordă credite promoţionale sau acordă garanţii promoţionale, al cărei scop principal nu este de a face profit sau de a maximiza cota de piaţă, ci de a promova obiectivele de politică publică ale administraţiei respective, cu condiţia ca administraţia respectivă să aibă obligaţia, în temeiul normelor privind ajutorul de stat, de a proteja baza economică a întreprinderii sau a entităţii şi de a menţine viabilitatea acesteia pe durata existenţei sale ori ca cel puţin 90 % din capitalul iniţial sau finanţarea iniţială a acesteia sau din creditul promoţional pe care îl acordă să fie garantat în mod direct sau indirect de respectiva administraţie centrală, regională sau locală a statului membru.
20.«marjă sintetică în exces» înseamnă marjă sintetică în exces astfel cum este definită la articolul 2 punctul 29 din Regulamentul (UE) 2017/2402.
Art. 243: Criterii pentru securitizările STS eligibile pentru un tratament diferenţiat în materie de capital
(1)Poziţiile din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP care pot fi considerate drept poziţii într-o securitizare STS sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 şi 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a)expunerile-suport îndeplinesc, în momentul includerii lor în programul ABCP, potrivit informaţiilor deţinute de iniţiator sau de creditorul iniţial, condiţiile pentru a li se atribui, în temeiul abordării standardizate şi luând în considerare orice diminuări eligibile ale riscului de credit, o pondere de risc egală sau mai mică decât 75 % pe o bază individuală în cazul în care expunerea este o expunere de tip retail sau o pondere de 100 % pentru orice altă expunere; şi
b)valoarea expunerii agregate a tuturor expunerilor faţă de un singur debitor la nivel de program ABCP nu depăşeşte 2 % din valoarea agregată a tuturor expunerilor din cadrul programului ABCP la momentul adăugării acestora la programul ABCP. În sensul acestui calcul, împrumuturile sau contractele de leasing acordate unui grup de clienţi aflaţi în legătură, potrivit informaţiilor deţinute de sponsor, sunt considerate expuneri faţă de un singur debitor.
În cazul creanţelor comerciale, primul paragraf litera (b) nu se aplică în cazul în care riscul de credit al acestor creanţe comerciale este acoperit integral de o protecţie a creditului eligibilă în conformitate cu capitolul 4, cu condiţia ca, în acest caz, furnizorul de protecţie să fie o instituţie, o firmă de investiţii, o societate de asigurare sau o societate de reasigurare.
Primul paragraf litera (b) nu se aplică în cazul valorilor reziduale securitizate ale contractelor de leasing, care nu sunt expuse riscului de refinanţare sau riscului asociat revânzării ca urmare a unui angajament executoriu din punct de vedere juridic de răscumpărare sau de refinanţare a expunerii respective cu o sumă prestabilită din partea unui terţ eligibil în temeiul articolului 201 alineatul (1).
Prin derogare de la primul paragraf litera (a), în cazul în care o instituţie aplică articolul 248 alineatul (3) sau i s-a acordat aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 265, ponderea de risc pe care instituţia respectivă ar atribui-o unei facilităţi de lichiditate, care să acopere în întregime ABCP emise în cadrul programului, este mai mică sau egală cu 100 %.
(2)Poziţiile într-o securitizare, alta decât din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP, care pot fi considerate drept poziţii într-o securitizare STS, sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 şi 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a)la momentul includerii în securitizare, valoarea agregată a tuturor expunerilor faţă de un singur debitor din portofoliu nu depăşeşte 2 % din totalul valorilor agregate ale expunerilor rămase de rambursat din portofoliul de expuneri-suport. În sensul acestui calcul, împrumuturile sau contractele de leasing acordate unui grup de clienţi aflaţi în legătură sunt considerate expuneri faţă de un singur debitor.
Primul paragraf de la prezenta literă nu se aplică în cazul valorilor reziduale securitizate ale contractelor de leasing, care nu sunt expuse riscului de refinanţare sau riscului asociat revânzării ca urmare a unui angajament executoriu din punct de vedere juridic de răscumpărare sau de refinanţare a expunerii respective cu o sumă prestabilită din partea unui terţ eligibil în temeiul articolului 201 alineatul (1);
b)la momentul includerii acestora în securitizare, expunerile-suport îndeplinesc condiţiile pentru a li se atribui, în temeiul abordării standardizate şi ţinând cont de eventuala diminuare eligibilă a riscului de credit, o pondere de risc egală sau mai mică decât:
(i)40 % pe baza mediei ponderate a valorii expunerilor pentru portofoliu în cazul în care expunerile sunt împrumuturi garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative sau împrumuturi locative garantate integral, astfel cum se menţionează la articolul 129 alineatul (1) litera (e);
(ii)50 % pe baza unei expuneri individuale în cazul în care expunerea este un împrumut garantat cu ipoteci comerciale;
(iii)75 % pe baza unei expuneri individuale în cazul în care expunerea este o expunere de tip retail;
(iv)pentru orice alte expuneri, 100 % pentru o expunere individuală;
c)în cazul în care se aplică litera (b) punctele (i) şi (ii), împrumuturile garantate prin titluri de garanţie de rang inferior asupra unui anumit activ nu sunt incluse în securitizare decât dacă toate împrumuturile garantate prin titluri de garanţie de rang superior asupra activului în cauză sunt, de asemenea, incluse în securitizare;
d)în cazul în care se aplică litera (b) punctul (i) din prezentul alineat, niciun împrumut din portofoliul de expuneri-suport nu are un raport între împrumut şi valoarea bunurilor gajate mai mare de 100 % în momentul includerii în securitizare, măsurat în conformitate cu articolul 129 alineatul (1) litera (d) punctul (i) şi cu articolul 229 alineatul (1).
Art. 244: Securitizarea tradiţională
(1)Instituţia iniţiatoare a unei securitizări tradiţionale poate exclude expunerile-suport de la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:
a)o parte semnificativă a riscului de credit asociat expunerilor-suport a fost transferată către terţi;
b)instituţia iniţiatoare aplică o pondere de risc de 1 250 % tuturor poziţiilor din securitizare pe care le deţine în securitizare sau deduce aceste poziţii din securitizare din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k).
(2)Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:
a)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor-mezanin din securitizare deţinute de instituţia iniţiatoare în securitizare nu depăşesc 50 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor poziţiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;
b)instituţia iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:
(i)iniţiatorul poate demonstra că valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere depăşeşte cu o marjă considerabilă o estimare fundamentată a pierderii aşteptate din expunerile-suport;
(ii)nu există poziţii-mezanin din securitizare.
În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obţinută de instituţia iniţiatoare prin securitizarea de la litera (a) sau (b) nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi, autorităţile competente pot decide, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terţi un nivel semnificativ al riscului de credit.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), autorităţile competente pot permite instituţiilor iniţiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituţia iniţiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerinţelor de fonduri proprii pe care iniţiatorul o obţine prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituţia îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)instituţia dispune de politici şi de metodologii interne adecvate de gestionare a riscurilor pentru a evalua transferul riscului de credit;
b)instituţia a recunoscut, de asemenea, transferul riscului de credit către terţi în fiecare caz, în vederea gestionării interne a riscului de către instituţie şi a alocării capitalului intern al acesteia.
(4)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3), trebuie îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)documentaţia referitoare la tranzacţie reflectă substanţa economică a securitizării;
b)poziţiile din securitizare nu reprezintă obligaţii de plată ale instituţiei iniţiatoare;
c)expunerile-suport sunt inaccesibile pentru instituţia iniţiatoare şi creditorii săi într-un mod care respectă cerinţa prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2402;
d)instituţia iniţiatoare nu păstrează controlul asupra expunerilor-suport. Se consideră că se păstrează controlul asupra expunerilor-suport dacă instituţia iniţiatoare are dreptul de a răscumpăra de la destinatarul transferului expunerile transferate anterior pentru a realiza profiturile aferente acestora sau dacă are obligaţia de a-şi asuma în alt fel riscul transferat. Păstrarea de către instituţia iniţiatoare a drepturilor sau a obligaţiilor de administrare a expunerilor-suport nu constituie în sine control asupra expunerilor;
e)documentaţia referitoare la securitizare nu conţine clauze sau condiţii care:
(i)impun instituţiei iniţiatoare obligaţia de a modifica expunerile-suport pentru a îmbunătăţi calitatea medie a portofoliului; sau
(ii)majorează profitul care trebuie plătit deţinătorilor de poziţii sau îmbunătăţeşte în alt fel poziţiile din securitizare ca reacţie la o deteriorare a calităţii creditului expunerilor-suport;
f)dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);
g)în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească, de asemenea, toate condiţiile următoare:
(i)opţiunea poate fi exercitată la discreţia instituţiei iniţiatoare;
(ii)opţiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10 % din valoarea iniţială a expunerilor-suport rămâne nerambursată;
(iii)opţiunea nu este structurată astfel încât să evite imputarea pierderilor asupra poziţiilor care beneficiază de îmbunătăţire a calităţii creditului sau asupra altor poziţii deţinute de investitori în securitizare şi nici nu este structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătăţire a calităţii creditului;
h)instituţia iniţiatoare a primit avizul unui consilier juridic calificat, care confirmă faptul că securitizarea respectă condiţiile prevăzute la litera (c) din prezentul alineat.
(5)Autorităţile competente informează ABE cu privire la cazurile în care au hotărât că eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii nu era justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi, în conformitate cu alineatul (2), precum şi cazurile în care instituţiile au ales să aplice alineatul (3).
(6)ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoaşterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările tradiţionale, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:
a)condiţiile în care are loc transferul unui risc de credit semnificativ către terţi, în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4);
b)interpretarea noţiunii de «transfer corespunzător al riscului de credit către terţi» în sensul evaluării de către autorităţile competente prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf şi la alineatul (3);
c)cerinţele pentru evaluarea de către autorităţile competente a tranzacţiilor de securitizare pentru care iniţiatorul solicită recunoaşterea transferului semnificativ al riscului de credit către terţi, în conformitate cu alineatul (2) sau (3).
ABE raportează Comisiei constatările sale până la 2 ianuarie 2021. Ţinând cont de raportul ABE, Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea elementelor enumerate la literele (a), (b) şi (c) din prezentul alineat.
Art. 245: Securitizarea sintetică
(1)Instituţia iniţiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate aferente expunerilor-suport în conformitate cu articolele 251 şi 252, dacă este îndeplinită oricare dintre condiţiile următoare:
a)un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat către terţi prin intermediul unei protecţii finanţate sau nefinanţate a creditului;
b)instituţia iniţiatoare aplică o pondere de risc de 1 250 % tuturor poziţiilor din securitizare pe care le reţine în securitizare sau deduce aceste poziţii din securitizare din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k).
(2)Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:
a)cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente poziţiilor-mezanin din securitizare deţinute de instituţia iniţiatoare în securitizare nu depăşesc 50 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente tuturor poziţiilor-mezanin din securitizare existente în această securitizare;
b)instituţia iniţiatoare nu deţine mai mult de 20 % din valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere din securitizare, sub rezerva îndeplinirii ambelor condiţii următoare:
(i)iniţiatorul poate demonstra că valoarea expunerii tranşei care suportă prima pierdere depăşeşte cu o marjă considerabilă o estimare fundamentată a pierderii aşteptate din expunerile-suport;
(ii)nu există poziţii-mezanin din securitizare.
În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obţinută de instituţia iniţiatoare prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi, autorităţile competente pot decide, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terţi un nivel semnificativ al riscului de credit.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), autorităţile competente pot permite instituţiilor iniţiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituţia iniţiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerinţelor de fonduri proprii pe care iniţiatorul o obţine prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituţia îndeplineşte ambele condiţii următoare:
a)instituţia dispune de politici şi de metodologii interne adecvate de gestionare a riscurilor pentru a evalua transferul riscului;
b)instituţia a recunoscut, de asemenea, transferul riscului de credit către terţi în fiecare caz, în vederea gestionării interne a riscului de către instituţie şi a alocării capitalului intern al acesteia.
(4)În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3), trebuie îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)documentaţia referitoare la tranzacţie reflectă substanţa economică a securitizării;
b)protecţia creditului în temeiul căreia este transferat riscul de credit respectă articolul 249;
c)documentaţia referitoare la securitizare nu conţine clauze sau condiţii care:
(i)impun praguri de semnificaţie ridicate, sub care se consideră că protecţia creditului nu este declanşată dacă are loc un eveniment de credit;
(ii)permit încetarea protecţiei ca urmare a deteriorării calităţii creditului expunerilor-suport;
(iii)impun instituţiei iniţiatoare obligaţia de a modifica componenţa expunerilor-suport pentru a îmbunătăţi calitatea medie a portofoliului; sau
(iv)majorează costurile instituţiei legate de protecţia creditului sau randamentul ce trebuie plătit deţinătorilor de poziţii din securitizare ca răspuns la deteriorarea calităţii creditului portofoliului-suport;
d)protecţia creditului este executorie în toate jurisdicţiile relevante;
e)dacă este cazul, documentaţia privind tranzacţia specifică în mod clar faptul că iniţiatorul sau sponsorul nu poate decât să achiziţioneze sau să răscumpere poziţii din securitizare sau să răscumpere, să restructureze sau să substituie expunerile-suport dincolo de obligaţiile sale contractuale în cazul în care astfel de aranjamente se desfăşoară cu respectarea condiţiilor predominante de pe piaţă, iar părţile la acestea acţionează în interes propriu ca părţi libere şi independente (în condiţii de concurenţă deplină);
f)în cazul în care există o opţiune de solicitare a stingerii securitizării, opţiunea respectivă trebuie să îndeplinească toate condiţiile următoare:
(i)opţiunea poate fi exercitată la discreţia instituţiei iniţiatoare;
(ii)opţiunea poate fi exercitată numai dacă cel mult 10 % din valoarea iniţială a expunerilor-suport rămâne nerambursată;
(iii)opţiunea nu este structurată astfel încât să evite alocarea pierderilor asupra poziţiilor care beneficiază de îmbunătăţirea calităţii creditului sau asupra altor poziţii deţinute de investitori în securitizare şi nici nu este structurată într-un alt mod care să asigure o îmbunătăţire a calităţii creditului;
g)instituţia iniţiatoare a primit avizul unui consilier juridic calificat, care confirmă faptul că securitizarea respectă condiţiile prevăzute la litera (d) din prezentul alineat.
(5)Autorităţile competente informează ABE cu privire la cazurile în care au hotărât că eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii nu era justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terţi, în conformitate cu alineatul (2), precum şi la cazurile în care instituţiile au ales să aplice alineatul (3).
(6)ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoaşterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările sintetice, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:
a)condiţiile în care are loc transferul unui risc de credit semnificativ către terţi, în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4);
b)interpretarea noţiunii de "transfer corespunzător al riscului de credit către terţi" în sensul evaluării de către autorităţile competente prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf şi la alineatul (3); şi
c)cerinţele pentru evaluarea de către autorităţile competente a tranzacţiilor de securitizare pentru care iniţiatorul solicită recunoaşterea transferului unui risc de credit semnificativ către terţi, în conformitate cu alineatul (2) sau (3).
ABE raportează Comisiei constatările sale până la 2 ianuarie 2021. Ţinând cont de raportul ABE, Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea elementelor enumerate la literele (a), (b) şi (c) din prezentul alineat.
Art. 246: Cerinţe operaţionale pentru clauzele de amortizare anticipată
În cazul în care securitizarea include expuneri reînnoibile şi clauze de amortizare anticipată sau clauze similare, riscul semnificativ de credit este considerat a fi fost transferat de către instituţia iniţiatoare doar dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la articolele 244 şi 245, iar clauza de amortizare anticipată, odată declanşată:
(a)nu subordonează creanţele de rang prioritar sau de rang egal deţinute de instituţie asupra expunerilor-suport creanţelor celorlalţi investitori;
(b)nu subordonează şi mai mult creanţele deţinute de instituţie asupra expunerilor-suport creanţelor altor părţi; sau
(c)nu măreşte în alt mod expunerea la pierderi a instituţiei asociată expunerilor-suport reînnoibile.
Subsecţiunea 1:Dispoziţii generale
Art. 247: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor
(1)Dacă o instituţie iniţiatoare a transferat o parte semnificativă a riscului de credit asociat expunerilor-suport din securitizare în conformitate cu secţiunea 2, instituţia respectivă poate:
a)în cazul unei securitizări tradiţionale, să excludă expunerile-suport din calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate;
b)în cazul unei securitizări sintetice, să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile-suport, în conformitate cu articolele 251 şi 252.
(2)Dacă instituţia iniţiatoare a decis să aplice alineatul (1), aceasta calculează, pentru poziţiile pe care le-ar putea deţine în securitizare, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor potrivit prezentului capitol.
Dacă nu a transferat o parte semnificativă a riscului de credit sau a decis să nu aplice alineatul (1), instituţia iniţiatoare nu este obligată să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru niciuna dintre poziţiile pe care le-ar putea deţine în securitizare, dar continuă să includă expunerile-suport în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, şi după caz, al cuantumurilor pierderilor aşteptate, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate.
(3)Dacă există o expunere faţă de poziţii în diferite tranşe ale unei securitizări, expunerea faţă de fiecare tranşă este considerată o poziţie distinctă din securitizare. Furnizorii de protecţie a creditului pentru poziţiile din securitizare sunt consideraţi a fi deţinători de poziţii din securitizare. Poziţiile din securitizare includ expunerile faţă de o securitizare care rezultă din contractele aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute pe care instituţia le-a încheiat în cadrul tranzacţiei.
(4)Cu excepţia cazului în care o poziţie din securitizare este dedusă din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (k), cuantumul ponderat la risc al expunerii este inclus în totalul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor instituţiei, în sensul articolului 92 alineatul (3).
(5)Cuantumul ponderat la risc al expunerii unei poziţii din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii aferentă poziţiei, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc totală relevantă.
(6)Ponderea de risc totală se determină ca fiind suma dintre ponderea de risc stabilită în prezentul capitol şi orice pondere de risc suplimentară stabilită în conformitate cu articolul 270a.
Art. 248: Valoarea expunerii
(1)Valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare se calculează după cum urmează:
a)valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare din bilanţ este valoarea sa contabilă rămasă după aplicarea, în conformitate cu articolul 110, a oricăror ajustări relevante specifice pentru riscul de credit asupra poziţiei din securitizare;
b)valoarea expunerii aferentă unei poziţii din securitizare extrabilanţiere este valoarea sa nominală din care se deduce orice ajustare specifică relevantă pentru riscul de credit pentru poziţia din securitizare în conformitate cu articolul 110, înmulţită cu factorul relevant de conversie, astfel cum se prevede la prezenta literă. Factorul de conversie este de 100 %, cu excepţia facilităţilor de furnizare de numerar în avans. Pentru a determina valoarea expunerii părţii care nu a fost trasă aferente facilităţilor de furnizare de numerar în avans, se poate aplica un factor de conversie de 0 % la cuantumul nominal al unei facilităţi de lichiditate care poate fi revocată necondiţionat, dacă rambursarea lichidităţilor trase în cadrul facilităţii are rang superior în raport cu orice alte creanţe asupra fluxurilor de numerar generate de expunerile-suport şi dacă instituţia a demonstrat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea competentă, că aplică o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părţii care nu a fost trasă;
c)în cazul riscului de credit al contrapărţii aferent unei poziţii din securitizare care rezultă dintr-un instrument financiar derivat menţionat în anexa II, valoarea expunerii se determină în conformitate cu capitolul 6;
d)o instituţie iniţiatoare poate deduce, din valoarea expunerii unei poziţii din securitizare căreia i se atribuie o pondere de risc de 1 250 % în conformitate cu subsecţiunea 3 sau care este dedusă din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k), cuantumul ajustărilor specifice pentru riscul de credit asupra expunerilor-suport în conformitate cu articolul 110 şi orice reducere de preţ de cumpărare nerambursabilă legată de astfel de expuneri-suport în măsura în care astfel de reduceri au provocat reducerea fondurilor proprii.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica ce anume constituie o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părţii care nu a fost trasă menţionată la primul paragraf litera (b).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.
Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menţionate la al treilea paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
e)Valoarea expunerii unei marje sintetice în exces include următoarele elemente, după caz:
(i)orice venituri din expunerile securitizate deja recunoscute de instituţia iniţiatoare în contul său de profit şi pierdere, conform cadrului contabil aplicabil, pe care instituţia iniţiatoare le-a alocat prin contract tranzacţiei ca fiind marjă sintetică în exces şi care sunt încă disponibile pentru acoperirea pierderilor;
(ii)orice marjă sintetică în exces care este desemnată prin contract de instituţia iniţiatoare în orice perioadă anterioară şi care este încă disponibilă pentru a acoperi pierderi;
(iii)orice marjă sintetică în exces care este desemnată prin contract de instituţia iniţiatoare pentru perioada curentă şi care este încă disponibilă pentru a acoperi pierderi;
(iv)orice marjă sintetică în exces care este desemnată prin contract de instituţia iniţiatoare pentru viitor.
În sensul prezentei litere, orice sumă care este furnizată ca garanţie reală sau ca o îmbunătăţire a calităţii creditului în legătură cu securitizarea sintetică şi care face deja obiectul unei cerinţe de fonduri proprii în conformitate cu prezentul capitol nu se include în valoarea expunerii.
(2)Dacă o instituţie are două sau mai multe poziţii din securitizare care se suprapun, aceasta include numai una dintre poziţii în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor.
În cazul în care poziţiile se suprapun parţial, instituţia poate împărţi poziţia în două părţi şi poate recunoaşte suprapunerea doar în ceea ce priveşte o singură parte în conformitate cu primul paragraf. Ca alternativă, instituţia poate trata poziţiile ca şi cum acestea s-ar suprapune integral, optând, în vederea calculării capitalului, pentru extrapolarea poziţiei care produce cele mai mari cuantumuri ponderate la risc ale expunerilor.
Instituţia poate să recunoască o suprapunere şi între cerinţele de fonduri proprii pentru riscul specific aferente poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare şi cerinţele de fonduri proprii pentru poziţiile din securitizare din afara portofoliului de tranzacţionare, cu condiţia ca instituţia să aibă capacitatea să calculeze şi să compare cerinţele de fonduri proprii pentru poziţiile respective.
În sensul prezentului alineat, se consideră că două poziţii se suprapun atunci când se compensează reciproc astfel încât instituţia este în măsură să prevină pierderile rezultate dintr-o poziţie prin onorarea obligaţiilor care decurg din cealaltă poziţie.
(3)În cazurile în care articolul 270c litera (d) se aplică poziţiilor din ABCP, instituţia poate utiliza ponderea de risc atribuită unei facilităţi de lichiditate pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru ABCP, cu condiţia ca facilitatea de lichiditate să acopere în proporţie de 100 % ABCP emise în cadrul programului ABCP şi ca facilitatea de lichiditate să fie de acelaşi rang cu ABCP, astfel încât să formeze o poziţie care se suprapune. Instituţia notifică autorităţilor competente situaţiile în care a aplicat dispoziţiile prevăzute la prezentul alineat. Pentru a stabili acoperirea de 100 % prevăzută la prezentul alineat, instituţia poate ţine seama de alte facilităţi de lichiditate în cadrul programului ABCP, cu condiţia ca acestea să formeze o poziţie care se suprapune cu ABCP.
(4)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze modul în care instituţiile iniţiatoare urmează să calculeze valoarea expunerii menţionate la alineatul (1) litera (e), ţinând seama de pierderile relevante care se aşteaptă a fi acoperite de marja sintetică în exces.
ABE prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 octombrie 2021.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 249: Recunoaşterea diminuării riscului de credit în cazul poziţiilor din securitizare
(1)O instituţie poate recunoaşte protecţia finanţată sau nefinanţată a creditului în ceea ce priveşte o poziţie din securitizare dacă sunt îndeplinite cerinţele pentru diminuarea riscului de credit prevăzute în prezentul capitol şi în capitolul 4.
(2)Protecţia eligibilă finanţată a creditului se limitează la garanţia financiară care este eligibilă pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în temeiul capitolului 2, astfel cum se prevede la capitolul 4, iar recunoaşterea diminuării riscului de credit este condiţionată de respectarea cerinţelor relevante stabilite în capitolul 4.
Protecţia eligibilă nefinanţată a creditului şi furnizorii eligibili de protecţie nefinanţată a creditului se limitează la cei eligibili în conformitate cu capitolul 4, iar recunoaşterea diminuării riscului de credit este condiţionată de respectarea cerinţelor relevante, astfel cum sunt stabilite în capitolul 4.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) al prezentului articol, furnizorilor eligibili de protecţie nefinanţată a creditului enumeraţi la articolul 201 alineatul (1) litera (g) li se va fi atribuit o evaluare a creditului efectuată de către o ECAI recunoscută care corespundea nivelului 2 de calitate a creditului sau unui nivel superior acestuia la momentul la care protecţia creditului a fost recunoscută pentru prima dată şi care corespunde în prezent nivelului 3 de calitate a creditului sau unui nivel superior.
Instituţiile care sunt autorizate să aplice abordarea IRB în cazul unei expuneri directe faţă de furnizorul de protecţie pot evalua eligibilitatea în conformitate cu primul paragraf, pe baza echivalenţei dintre PD a furnizorului de protecţie şi PD asociată nivelurilor de calitate a creditului menţionate la articolul 136.
(4)Prin derogare de la alineatul (2), SSPE sunt furnizori de protecţie eligibili, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)SSPE deţine active care se califică drept garanţii financiare eligibile în conformitate cu capitolul 4;
b)activele menţionate la litera (a) nu fac obiectul unor creanţe sau al unor creanţe potenţiale de rang egal sau superior cu creanţa sau cu creanţa potenţială a instituţiei care beneficiază de o protecţie nefinanţată a creditului şi
c)sunt îndeplinite toate cerinţele de recunoaştere a garanţiilor financiare menţionate în capitolul 4.
(5)În sensul alineatului (4), cuantumul protecţiei ajustat pentru eventualele neconcordanţe de monede şi de scadenţe (Ga) în conformitate cu dispoziţiile capitolului 4 se limitează la valoarea de piaţă ajustată în funcţie de volatilitatea activelor respective, iar ponderea de risc aferentă expunerilor faţă de furnizorul de protecţie, specificată în cadrul abordării standardizate (g), se determină ca fiind ponderea de risc medie ponderată care s-ar aplica activelor respective ca garanţie financiară în cadrul abordării standardizate.
(6)În cazul în care o poziţie din securitizare beneficiază de o protecţie integrală a creditului sau de o protecţie parţială a creditului calculată în mod proporţional, se aplică următoarele cerinţe:
a)instituţia care furnizează protecţia creditului calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru partea din poziţia din securitizare care beneficiază de o protecţie a creditului în conformitate cu subsecţiunea 3, ca şi cum ar deţine acea parte din poziţie în mod direct;
b)instituţia care cumpără protecţia creditului calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 4 pentru partea protejată.
(7)În toate cazurile care nu fac obiectul alineatului (6), se aplică următoarele cerinţe:
a)instituţia care furnizează protecţia creditului tratează partea din poziţie care beneficiază de o protecţie a creditului ca pe o poziţie din securitizare şi calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor ca şi cum ar deţine acea poziţie în mod direct, în conformitate cu subsecţiunea 3, sub rezerva alineatelor (8), (9) şi (10);
b)instituţia care cumpără protecţia creditului calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor aferente părţii din poziţie care beneficiază de protecţie menţionate la litera (a) în conformitate cu capitolul 4. Instituţia tratează partea din poziţia din securitizare care nu beneficiază de protecţie a creditului ca pe o poziţie distinctă din securitizare şi calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu subsecţiunea 3, sub rezerva alineatelor (8), (9) şi (10).
(8)Instituţiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating (SEC-IRBA) sau abordarea standardizată a securitizării (SEC-SA) în temeiul subsecţiunii 3 stabilesc punctul de ataşare (A) şi punctul de detaşare (D) separat pentru fiecare dintre poziţiile derivate în conformitate cu alineatul (7), ca şi cum acestea ar fi fost poziţii distincte din securitizare în momentul iniţierii tranzacţiei. Valoarea KIRb sau, respectiv, a KSA se calculează ţinând seama de portofoliul iniţial de expuneri-suport din securitizare.
(9)Instituţiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele externe de rating (SEC-ERBA) în temeiul subsecţiunii 3 pentru poziţia din securitizare iniţială calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile derivate în conformitate cu alineatul (7) după cum urmează:
a)în cazul în care poziţia derivată are un rang superior, i se atribuie ponderea de risc aferentă poziţiei din securitizare iniţiale;
b)în cazul în care poziţia derivată are un rang inferior, i se poate atribui un rating dedus în conformitate cu articolul 261 alineatul (7). În acest caz, valoarea de intrare pentru densitate T este calculată exclusiv pe baza poziţiei derivate. În cazul în care un rating nu poate fi dedus, instituţia aplică cea mai ridicată dintre ponderile de risc care rezultă fie din:
(i)aplicarea SEC-SA în conformitate cu alineatul (8) şi cu subsecţiunea 3, fie din
(ii)ponderea de risc aferentă poziţiei din securitizare iniţiale în conformitate cu SEC-ERBA.
(10)Poziţia derivată cu rangul de prioritate mai mic este considerată drept poziţie din securitizare care nu este de rang superior, chiar dacă poziţia din securitizare iniţială înainte de protecţie se califică drept poziţie de rang superior.
Art. 250: Suportul implicit
(1)O instituţie sponsor sau o instituţie iniţiatoare care, în legătură cu o securitizare, a utilizat articolul 247 alineatele (1) şi (2) pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a vândut instrumente din portofoliul său de tranzacţionare, astfel încât nu mai este obligată să deţină fonduri proprii pentru riscurile aferente acestor instrumente, nu furnizează direct sau indirect suport pentru securitizare dincolo de obligaţiile sale contractuale, în scopul reducerii pierderilor potenţiale sau reale ale investitorilor.
(2)Se consideră că o tranzacţie nu furnizează suport în sensul alineatului (1) dacă la evaluarea transferului unei părţi semnificative a riscului de credit s-a ţinut pe deplin seama de tranzacţia respectivă şi dacă ambele părţi au efectuat tranzacţia acţionând în interes propriu ca părţi libere şi independente (tranzacţie desfăşurată în condiţii de concurenţă deplină). În acest scop, instituţia efectuează o analiză completă a tranzacţiei din punctul de vedere al calităţii creditului şi ia în considerare cel puţin toate elementele următoare:
a)preţul de răscumpărare;
b)poziţia de capital şi de lichiditate a instituţiei înainte şi după răscumpărare;
c)performanţa expunerilor-suport;
d)performanţa poziţiilor din securitizare;
e)impactul suportului asupra pierderilor previzionate a fi înregistrate de iniţiator în raport cu investitorii.
(3)Instituţia iniţiatoare şi instituţia sponsor notifică autorităţii competente orice tranzacţie încheiată în legătură cu securitizarea în conformitate cu alineatul (2).
(4)În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite ghiduri cu privire la definirea condiţiilor de concurenţă deplină în sensul prezentului articol şi la cazurile în care o tranzacţie nu este structurată astfel încât să furnizeze suport.
(5)Dacă o instituţie iniţiatoare sau o instituţie sponsor nu respectă alineatul (1) în ceea ce priveşte o securitizare, instituţia include toate expunerile-suport din securitizarea respectivă în calculele sale referitoare la cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate, şi comunică:
a)faptul că a furnizat suport pentru securitizare încălcând astfel alineatul (1) şi
b)impactul suportului furnizat în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii.
Art. 251: Calcularea de către instituţiile iniţiatoare a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor securitizate în cadrul unei securitizări sintetice
(1)În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile-suport, instituţia iniţiatoare a unei securitizări sintetice utilizează metodologiile de calcul stabilite în prezenta secţiune, dacă este cazul, în locul celor prevăzute în capitolul 2. În cazul instituţiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor şi, după caz, cuantumurile pierderilor aşteptate pentru expunerile-suport în temeiul capitolului 3, cuantumul pierderii aşteptate pentru astfel de expuneri este zero.
(2)Cerinţele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se aplică întregului portofoliu de expuneri-suport din securitizare. Sub rezerva articolului 252, instituţia iniţiatoare calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru toate tranşele din securitizare în conformitate cu prezenta secţiune, inclusiv pentru poziţiile în legătură cu care instituţia este în măsură să recunoască diminuarea riscului de credit în conformitate cu articolul 249. Ponderea de risc care trebuie aplicată poziţiilor ce beneficiază de diminuarea riscului de credit poate fi modificată în conformitate cu capitolul 4.
Art. 252: Tratamentul neconcordanţei de scadenţe în securitizările sintetice
În vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu articolul 251, orice neconcordanţă de scadenţe între protecţia creditului prin intermediul căreia se realizează transferul riscului şi expunerile-suport se calculează după cum urmează:
(a)scadenţa expunerilor-suport este cea mai mare scadenţă a oricăreia dintre expunerile respective, dar nu mai mare de cinci ani. Scadenţa protecţiei creditului se stabileşte în conformitate cu capitolul 4;
(b)o instituţie iniţiatoare nu ţine seama de nicio neconcordanţă de scadenţe atunci când calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc de 1 250 % în conformitate cu prezenta secţiune. Pentru toate celelalte poziţii, tratamentul neconcordanţei de scadenţe prevăzut în capitolul 4 se aplică în conformitate cu următoarea formulă:
RW * = cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (4) litera (a);
unde:
RW* = cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (3) litera (a);
RWAss = cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor-suport ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, calculate în mod proporţional;
RWsp = cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor calculate în conformitate cu articolul 251, ca şi cum nu ar fi existat o neconcordanţă de scadenţe;
T = scadenţa expunerilor-suport, exprimată în ani;
t = scadenţa protecţiei creditului, exprimată în ani;
t* = 0,25
Art. 253: Reducerea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor
(1)Dacă unei poziţii din securitizare i se atribuie o pondere de risc de 1 250 % în temeiul prezentei secţiuni, instituţiile pot deduce valoarea expunerii unei astfel de poziţii din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k) în loc să includă poziţia respectivă în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. În acest sens, atunci când se calculează valoarea expunerii, poate fi luată în considerare protecţia eligibilă finanţată a creditului, în conformitate cu articolul 249.
(2)Dacă o instituţie recurge la soluţia alternativă menţionată la alineatul (1), aceasta poate să scadă cuantumul dedus în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k) din cuantumul specificat la articolul 268 ca fiind cerinţa maximă de capital care ar fi calculată pentru expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.
Subsecţiunea 2:Ierarhia metodelor şi parametri comuni
Art. 254: Ierarhia metodelor
(1)Instituţiile utilizează una dintre metodele prevăzute în subsecţiunea 3 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea ierarhie:
a)dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 258, instituţiile utilizează SEC-IRBA în conformitate cu articolele 259 şi 260;
b)în cazul în care nu se poate utiliza SEC-IRBA, instituţiile recurg la SEC-SA, în conformitate cu articolele 261 şi 262;
c)în cazul în care nu se poate utiliza SEC-SA, o instituţie recurge la SEC-ERBA în conformitate cu articolele 263 şi 264 pentru poziţiile care beneficiază de rating sau pentru poziţiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus.
(2)Pentru poziţiile care beneficiază de rating sau pentru poziţiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus, o instituţie utilizează SEC-ERBA în loc de SEC-SA în fiecare dintre următoarele cazuri:
a)în cazul în care aplicarea SEC-SA ar duce la o pondere de risc mai mare de 25 % pentru poziţii care se califică drept poziţii într-o securitizare STS;
b)în cazul în care aplicarea SEC-SA ar duce la o pondere de risc mai mare de 25 % sau în care aplicarea SEC-ERBA ar duce la o pondere de risc mai mare de 75 % pentru poziţiile care nu se califică drept poziţii într-o securitizare STS;
c)pentru tranzacţiile de securitizare bazate pe portofolii de credite auto, contracte de leasing auto şi de leasing de echipamente.
(3)În cazurile care nu intră sub incidenţa alineatului (2) şi prin derogare de la alineatul (1) litera (b), o instituţie poate decide să aplice SEC-ERBA în locul SEC-SA pentru toate poziţiile ei din securitizare care beneficiază de rating sau pentru poziţiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus.
În sensul primului paragraf, instituţiile notifică deciziile lor autorităţii competente până cel târziu la 17 noiembrie 2018.
Orice decizie ulterioară de a schimba din nou abordarea aplicată pentru toate poziţiile sale din securitizare care beneficiază de rating se notifică de către instituţii autorităţilor lor competente înainte de data de 15 noiembrie imediat următoare acestei decizii.
În lipsa oricărei obiecţii din partea autorităţii competente până la data de 15 decembrie imediat următoare termenului menţionat la al doilea sau la al treilea paragraf, după caz, decizia notificată de instituţie se aplică de la 1 ianuarie a anului următor şi este valabilă până la intrarea în vigoare a unei decizii notificate ulterior. O instituţie nu utilizează abordări diferite în cursul aceluiaşi an.
(4)Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente pot interzice instituţiilor, de la caz la caz, să aplice SEC-SA atunci când cuantumul ponderat la risc al expunerii care rezultă din aplicarea SEC-SA nu este corespunzător cu riscurile asupra instituţiei sau a stabilităţii financiare, care includ, dar fără a se limita la riscul de credit asociat expunerilor-suport din securitizare. În cazul expunerilor care nu se califică drept poziţii într-o securitizare STS, se acordă o atenţie sporită în special securitizărilor cu caracteristici extrem de complexe şi riscante.
(5)Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, o instituţie poate utiliza abordarea bazată pe evaluări interne pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziţie care nu beneficiază de rating în cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP în conformitate cu articolul 266, sub rezerva respectării condiţiilor prevăzute la articolul 265. În cazul în care o instituţie a primit o aprobare de a utiliza abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 265 alineatul (2) şi o anumită poziţie din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP intră în domeniul de aplicare reglementat de o astfel de aprobare, instituţia aplică acea abordare pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru poziţia respectivă.
(6)În cazul unei poziţii din resecuritizare, instituţiile aplică SEC-SA în conformitate cu articolul 261, cu modificările prevăzute la articolul 269.
(7)În toate celelalte cazuri, poziţiilor din securitizare li se atribuie o pondere de risc de 1 250 %.
(8)Autorităţile competente informează ABE în legătură cu orice notificare efectuată în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. ABE monitorizează impactul prezentului articol asupra cerinţelor de capital şi gama de practici de supraveghere adoptate în legătură cu alineatul (4) din prezentul articol şi prezintă anual Comisiei un raport referitor la constatările sale şi emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 255: Determinarea KIRB şi KSa
(1)În cazul în care o instituţie aplică SEC-IRBA în temeiul subsecţiunii 3, instituţia calculează Kirb în conformitate cu alineatele (2)-(5).
(2)Instituţiile determină Kirb înmulţind cu 8 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 3 pentru expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, şi împărţind apoi rezultatul la valoarea expunerilor aferentă expunerilor-suport. Kirb se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero şi unu.
(3)Pentru calculul KIRB, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 3 pentru expunerile-suport includ:
a)cuantumul pierderilor aşteptate asociate tuturor expunerilor-suport din securitizare, inclusiv expunerilor-suport în stare de nerambursare care fac încă parte din portofoliu, în conformitate cu capitolul 3 şi
b)cuantumul pierderilor neaşteptate asociate expunerilor-suport, inclusiv expunerilor-suport în stare de nerambursare din cadrul portofoliului, în conformitate cu capitolul 3.
(4)Instituţiile pot calcula KIRB pentru expunerile-suport din securitizare în conformitate cu dispoziţiile stabilite în capitolul 3 pentru calcularea cerinţelor de capital în cazul creanţelor achiziţionate. În acest sens, expunerile de tip retail sunt tratate ca şi creanţe de tip retail achiziţionate, iar expunerile care nu sunt de tip retail sunt tratate ca şi creanţe achiziţionate asupra societăţilor.
(5)Instituţiile calculează Kirb separat pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor în ceea ce priveşte expunerile-suport dintr-o securitizare în care riscul de diminuare este semnificativ pentru astfel de expuneri.
În cazul în care pierderile rezultate din riscul de diminuare a valorii creanţelor şi din riscul de credit sunt tratate în mod agregat în cadrul securitizării, instituţiile combină respectivul KIRB pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor şi pentru riscul de credit într-un singur KIRB în sensul subsecţiunii 3. Prezenţa unui fond de rezervă unic sau supragarantarea disponibilă pentru a acoperi pierderile rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare a valorii creanţelor poate fi privită ca o indicaţie a faptului că aceste riscuri sunt tratate în mod agregat.
În cazul în care riscul de diminuare a valorii creanţelor şi riscul de credit nu sunt tratate în mod agregat în cadrul securitizării, instituţiile modifică tratamentul prevăzut la al doilea paragraf pentru a combina cu prudenţă Kirb pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor şi KIRB pentru riscul de credit.
(6)În cazul în care o instituţie aplică SEC-SA în temeiul subsecţiunii 3, aceasta calculează KSA înmulţind cu 8 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 în ceea ce priveşte expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate, şi împărţind apoi rezultatul la valoarea expunerilor-suport. KSA se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero şi unu.
În sensul prezentului alineat, instituţiile calculează valoarea expunerii aferentă expunerilor-suport fără a compensa ajustările specifice pentru riscul de credit şi ajustările specifice de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 şi 110, precum şi alte reduceri ale fondurilor proprii.
(7)În sensul alineatelor (1)-(6), în cazul în care structura securitizării presupune utilizarea unei SSPE, toate expunerile aferente acesteia, care sunt legate de securitizare, sunt tratate ca expuneri-suport. Fără a aduce atingere celor menţionate anterior, atunci când calculează Kirb sau KSA, instituţia poate să excludă expunerile SSPE din portofoliul de expuneri-suport dacă riscul rezultat din expunerile SSPE este nesemnificativ sau dacă acesta nu aduce atingere poziţiei din securitizare deţinute de instituţie.
În cazul securitizărilor sintetice finanţate, orice venituri semnificative rezultate din emiterea de instrumente de tipul credit linked note sau alte obligaţii finanţate ale SSPE care servesc drept garanţii reale pentru rambursarea poziţiilor din securitizare sunt incluse în calculul KIRB sau al KSA în cazul în care riscul de credit aferent garanţiei reale face obiectul unei repartizări a pierderilor pe tranşe.
(8)În sensul alineatului (5) al treilea paragraf din prezentul articol, ABE emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind metodele adecvate de combinare a KIrb pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor şi, respectiv, pentru riscul de credit dacă aceste riscuri nu sunt tratate în mod agregat în cadrul unei securitizări.
(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condiţiile care permit instituţiilor să calculeze KIrb pentru portofoliile de expuneri-suport în conformitate cu alineatul (4), în special în ceea ce priveşte:
a)politica internă de creditare şi modelele de calculare a KIRB pentru securitizări;
b)utilizarea a diferiţi factori de risc aferenţi portofoliului de expuneri-suport şi, atunci când nu sunt disponibile date suficient de precise sau fiabile cu privire la respectivul portofoliu, a unor date indirecte pentru estimarea PD şi LGD şi
c)cerinţele privind îndeplinirea obligaţiei de diligenţă pentru a monitoriza acţiunile şi politicile vânzătorilor de creanţe sau ale altor iniţiatori.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menţionate la al doilea paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 256: Determinarea punctului de ataşare (A) şi a punctului de detaşare (D)
(1)În sensul subsecţiunii 3, instituţiile stabilesc punctul de ataşare (A) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar începe să fie alocate poziţiei din securitizare relevante.
Punctul de ataşare (A) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero şi unu şi este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero şi raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranşelor care sunt de rang superior sau egal cu tranşa ce conţine poziţia din securitizare relevantă, inclusiv expunerea în sine, şi, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare.
(2)În sensul subsecţiunii 3, instituţiile stabilesc punctul de detaşare (D) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar antrena pierderea totală a principalului pentru tranşa care conţine poziţia din securitizare relevantă.
Punctul de detaşare (D) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero şi unu şi este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero şi raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranşelor care sunt de rang superior cu tranşa ce conţine poziţiile din securitizare relevante şi, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare.
(3)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile consideră supragarantarea şi conturile de rezervă finanţate ca fiind tranşe, iar activele care conţin aceste conturi de rezervă ca fiind expuneri-suport.
(4)În sensul alineatelor (1) şi (2), instituţiile nu ţin seama de conturile de rezervă nefinanţate şi nici de activele care nu furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, cum ar fi cele care oferă doar un sprijin pentru asigurarea necesarului de lichiditate, swapurile valutare sau swapurile pe rata dobânzii, precum şi conturile de garanţii sub formă de numerar legate de aceste poziţii din securitizare. În ceea ce priveşte conturile de rezervă finanţate şi activele care furnizează o îmbunătăţire a calităţii creditului, instituţia tratează ca poziţii din securitizare numai acele părţi din aceste conturi sau active care au capacitatea de absorbţie a pierderilor.
(5)În cazul în care două sau mai multe poziţii din aceeaşi tranzacţie au scadenţe diferite, dar li se aplică aceeaşi metodă de repartizare proporţională a pierderilor, calculul punctelor de ataşare (A) şi al punctelor de detaşare (D) se bazează pe soldul agregat aferent poziţiilor respective, iar punctele de ataşare (A) şi punctele de detaşare (D) obţinute sunt identice.
(6)În scopul calculării punctelor de ataşare (A) şi a punctelor de detaşare (D) ale unei securitizări sintetice, instituţia iniţiatoare a securitizării tratează ca tranşă valoarea expunerii poziţiei din securitizare corespunzătoare marjei sintetice în exces menţionate la articolul 248 alineatul (1) litera (e) şi ajustează punctele de ataşare (A) şi punctele de detaşare (D) ale celorlalte tranşe pe care le reţine, adăugând valoarea expunerii respective la soldul portofoliului de expuneri-suport din securitizare. Numai instituţia iniţiatoare efectuează această ajustare.
Art. 257: Determinarea scadenţei tranşei (MT)
(1)În sensul subsecţiunii 3 şi sub rezerva alineatului (2), instituţiile pot măsura scadenţa unei tranşe (Mp) potrivit uneia dintre următoarele metode:
a)scadenţa medie ponderată a plăţilor contractuale datorate în cadrul tranşei conform următoarei formule:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde CFt reprezintă toate plăţile contractuale (principal, dobânzi şi comisioane) care trebuie plătite de către debitor în perioada t, sau
b)scadenţa legală finală a tranşei conform următoarei formule:
Mt = 1 + (Ml - 1) x 80 %,
unde ML reprezintă scadenţa legală finală a tranşei.
(2)În sensul alineatului (1), la stabilirea scadenţei unei tranşe (MT) se aplică, în toate cazurile, o limită minimă de un an şi o limită maximă de cinci ani.
(3)În cazul în care o instituţie poate ajunge să suporte, ca urmare a contractului, pierderi potenţiale derivate din expunerile-suport, instituţia stabileşte scadenţa poziţiei din securitizare ţinând seama de scadenţa contractului plus termenul de scadenţă cel mai îndepărtat al acestor expuneri-suport. În cazul expunerilor reînnoibile, se aplică cea mai îndepărtată scadenţă reziduală posibilă din punct de vedere contractual care ar putea fi adăugată în cursul perioadei de reînnoire.
(4)ABE monitorizează gama de practici din acest domeniu ţinând seama în special de aplicarea alineatului (1) litera (a) din prezentul articol şi, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri până la 31 decembrie 2019.
Subsecţiunea 3:Metodele de calcul al cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor
Art. 258: Condiţiile de utilizare a abordării bazate pe modele interne de rating (SEC-IRBA)
(1)Instituţiile utilizează abordarea SEC-IRBA pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziţie din securitizare dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)poziţia în cauză se bazează pe un portofoliu IRB sau pe un portofoliu mixt, cu condiţia ca, în acest din urmă caz, instituţia să fie în măsură să calculeze Kirb în conformitate cu secţiunea 3 pentru cel puţin 95 % din cuantumul expunerii-suport;
b)au fost puse la dispoziţie suficiente informaţii în ceea ce priveşte expunerile-suport din securitizare pentru ca instituţia să poată calcula Kirb şi
c)instituţia nu a fost împiedicată să utilizeze SEC-IRBA pentru o anumită poziţie din securitizare în conformitate cu alineatul (2).
(2)Autorităţile competente pot să interzică, de la caz la caz, utilizarea SEC-IRBA pentru securitizările care prezintă caracteristici foarte complexe sau riscante. În acest sens, pot fi considerate caracteristici extrem de complexe sau riscante următoarele:
a)îmbunătăţirea calităţii creditului care poate fi afectată din alte motive decât cele legate de pierderile aferente portofoliului;
b)portofoliile de expuneri-suport care prezintă un grad ridicat de corelaţie internă ca urmare a unor expuneri concentrate asupra unui anumit sector sau asupra unei anumite zone geografice;
c)tranzacţiile în cazul cărora rambursarea poziţiilor din securitizare depinde în mare măsură de determinanţi de risc care nu sunt reflectaţi in KIrb sau
d)o repartizare a pierderilor extrem de complexă între tranşe.
Art. 259: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării SEC-IRBA
(1)Conform abordării SEC-IRBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii poziţiei, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiţia respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:
RW = 1 250 % unde D < = Kirb
RW = 12.5 x Kssfa(kirb) unde A > = kirb
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde A < Kirb < D
unde:
Kirb reprezintă cerinţa de capital aferentă unui portofoliu de expuneri-suport, astfel cum este definit la articolul 255;
D reprezintă punctul de detaşare, stabilit în conformitate cu articolul 256;
A reprezintă punctul de ataşare, stabilit în conformitate cu articolul 256.
KSSFA(Kirb) = [POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
a = - [1/(p * Kirb)]
u = D -- Kirb
l = max (A - Kirb; 0)
unde:
p - max [0,3; (A + B* (1/N) + C* KIRB + D*LGD + E*MT)]
unde:
N reprezintă numărul efectiv de expuneri din cadrul portofoliului de expuneri-suport, calculat în conformitate cu alineatul (4);
LGD reprezintă pierderea medie în caz de nerambursare a portofoliului de expuneri-suport, ponderată în funcţie de expunere, calculată în conformitate cu alineatul (5);
Mt reprezintă scadenţa tranşei, stabilită în conformitate cu articolul 257.
Parametrii A, B, C, D şi E se stabilesc conform următorului tabel de corespondenţă:
A | B | C | D | E | ||
De alt tip decât retail | De rang superior, granular (N > = 25) | 0 | 3,56 | -1,85 | 0,55 | 0,07 |
De rang superior, negranular (N < 25) | 0,11 | 2,61 | -2,91 | 0,68 | 0,07 | |
Altele decât cele de rang superior, granular (N > = 25) | 0,16 | 2,87 | -1,03 | 0,21 | 0,07 | |
Altele decât cele de rang superior, negranular (N < 25) | 0,22 | 2,35 | -2,46 | 0,48 | 0,07 | |
De tip retail | De rang superior | 0 | 0 | -7,48 | 0,71 | 0,24 |
Altele decât cele de rang superior | 0 | 0 | -5,78 | 0,55 | 0,27 | |
(2)În cazul în care portofoliul-suport IRB cuprinde atât expuneri de tip retail, cât şi expuneri care nu sunt de tip retail, portofoliul se împarte într-un subportofoliu de tip retail şi un subportofoliu care nu este de tip retail şi, pentru fiecare subportofoliu în parte se estimează câte un parametru p distinct, precum şi parametrii de intrare corespunzători N, Kirb şi LGD. Ulterior, se calculează un parametru p mediu ponderat pentru tranzacţie, pe baza parametrilor p aferenţi fiecărui subportofoliu şi a dimensiunii nominale a expunerilor din fiecare subportofoliu.
(3)În cazul în care o instituţie aplică SEC-IRBA în cazul unui portofoliu mixt, calculul parametrului p ţine cont numai de expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB. Nu se ţine seama în acest scop de expunerile-suport care fac obiectul abordării standardizate.
(4)Numărul efectiv de expuneri (N) se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde EADi reprezintă valoarea expunerii asociată celei de-a i-a expuneri din portofoliu.
Expunerile multiple faţă de acelaşi debitor sunt consolidate şi tratate ca o singură expunere.
(5)LGD medii ponderate la expuneri se calculează după cum urmează:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde LGDi reprezintă LGD medie asociată tuturor expunerilor faţă de al i-lea debitor.
În cazul creanţelor achiziţionate, atunci când riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţelor sunt gestionate în mod agregat în cadrul unei securitizări, valoarea LGD de intrare corespunde mediei ponderate a LGD pentru riscul de credit şi unei LGD de 100 % pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor. Ponderile aplicate sunt cerinţele individuale de capital ale abordării IRB pentru riscul de credit şi, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor. În acest scop, existenţa unui fond de rezervă unic sau a unei supragarantări pentru acoperirea pierderilor rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare poate fi considerată o indicaţie a faptului că aceste riscuri sunt gestionate în mod agregat.
(6)În cazul în care proporţia celei mai mari expuneri-suport din portofoliu (C1) nu depăşeşte 3 %, instituţiile pot utiliza următoarea metodă simplificată pentru a calcula N, precum şi LGD medii ponderate la expuneri:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
LGD = 0,50
unde
Cm reprezintă proporţia din portofoliu corespunzătoare sumei celor mai mari expuneri m şi m este stabilit de instituţie.
Dacă nu este disponibil decât C1, iar acest cuantum nu depăşeşte 0,03, atunci instituţia poate utiliza o valoare a LGD de 0,50 şi o valoare a N de 1/C1.
(7)În cazul în care poziţia se bazează pe un portofoliu mixt, iar instituţia este în măsură să calculeze KIRB pentru cel puţin 95 % din cuantumurile expunerilor-suport în conformitate cu articolul 258 alineatul (1) litera (a), instituţia calculează cerinţa de capital pentru portofoliul de expuneri-suport după cum urmează:
d x Kirb + (1 - d) x Ksa,
unde
d reprezintă proporţia cuantumului expunerilor din expunerile-suport pentru care instituţia poate calcula KIRB în raport cu cuantumul expunerilor din toate expunerile-suport;.
(8)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.
În sensul primului paragraf, poziţia de referinţă este poziţia de rang egal, în toate privinţele, cu instrumentul financiar derivat sau, în absenţa unei astfel de poziţii de rang egal, poziţia care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat.
Art. 260: Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-IRBA
Conform SEC-IRBA, ponderea de risc aferentă unei poziţii dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 259, sub rezerva următoarelor modificări:
pragul de ponderare a riscului pentru poziţiile din securitizare de rang superior = 10 %
p = max [0,3; 0,5 x (A + B x (1/N) + C x KiRB + D x LGD + E x MT)]
Art. 261: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate (SEC-SA)
(1)Potrivit abordării SEC-SA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii aferentă poziţiei, astfel cum este calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiţia respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:
RW = 1 250 % unde D < = KA
RW = 12.5 x kssfa(ka) unde A > = ka
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde A < Ka < D
unde:
D reprezintă punctul de detaşare, stabilit în conformitate cu articolul 256;
A reprezintă punctul de ataşare, stabilit în conformitate cu articolul 256;
KA este un parametru calculat în conformitate cu alineatul (2);
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
a [1/(p x Ka)]
u = D - KA
l = max (A - KA; 0)
p = 1 pentru o expunere din securitizare care nu este o expunere din resecuritizare
(2)În sensul alineatului (1), KA se calculează după cum urmează:
Ka - (1 - W) x Ksa + W x 0.5
unde:
Ksa este cerinţa de capital aferentă portofoliului-suport, astfel cum este definită la articolul 255;
W = raportul dintre:
a)suma cuantumurilor nominale ale expunerilor-suport în stare de nerambursare şi
b)suma cuantumurilor nominale ale tuturor expunerilor-suport.
În acest sens, o expunere în stare de nerambursare înseamnă o expunere-suport care prezintă una dintre următoarele caracteristici: (i) este restantă de peste 90 de zile; (ii) face obiectul unei proceduri de faliment sau de insolvenţă; (iii) face obiectul unei proceduri de executare silită sau al unei proceduri similare; sau (iv) se află în stare de nerambursare în conformitate cu documentaţia aferentă securitizării.
Dacă o instituţie nu cunoaşte situaţia incidentelor de plată în cazul a 5 % sau mai puţin din expunerile-suport din portofoliu, instituţia poate utiliza abordarea SEC-SA, sub rezerva următoarei ajustări în calculul KA:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
Dacă instituţia nu cunoaşte situaţia incidentelor de plată în cazul a peste 5 % din expunerile-suport din portofoliu, poziţia din securitizare trebuie să beneficieze de o pondere de risc de 1 250 %.
(3)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.
În sensul prezentului alineat, poziţia de referinţă este poziţia de rang egal, în toate privinţele, cu poziţia instrumentului financiar derivat sau, în absenţa unei astfel de poziţii de rang egal, poziţia care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat.
Art. 262: Tratamentul securitizărilor STS conform SEC-SA
Potrivit SEC-SA, ponderea de risc aferentă unei poziţii dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 261, sub rezerva următoarelor modificări:
pragul de ponderare a riscului pentru poziţiile din securitizare de rang superior = 10 %
p = 0,5
Art. 263: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe modele externe de rating (SEC-ERBA)
(1)Conform SEC-ERBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziţie din securitizare se calculează înmulţind valoarea expunerii aferentă poziţiei, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată conform prezentului articol.
(2)În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen scurt sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen scurt poate fi dedus în conformitate cu alineatul (7), se aplică următoarele ponderi de risc:
Tabelul 1
Nivelul de calitate a creditului | 1 | 2 | 3 | Toate celelalte tipuri de rating |
Pondere de risc | 15 % | 50 % | 100 % | 1 250 % |
(3)În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, se aplică ponderile de risc prevăzute în tabelul 2, ajustate, după caz, în funcţie de scadenţa tranşelor (Mt) în conformitate cu articolul 257 şi cu alineatul (4) din prezentul articol şi în funcţie de densitatea tranşelor pentru tranşele care nu sunt de rang superior în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol:
Tabelul 2
Tranşă de rang superior | Tranşă care nu este de rang superior (puţin densă) | |||
Nivelul de calitate a creditului | Scadenţa tranşei (MT) | Scadenţa tranşei (MT) | ||
1 an | 5 ani | 1 an | 5 ani | |
1 | 15 % | 20 % | 15 % | 70 % |
2 | 15 % | 30 % | 15 % | 90 % |
3 | 25 % | 40 % | 30 % | 120 % |
4 | 30 % | 45 % | 40 % | 140 % |
5 | 40 % | 50 % | 60 % | 160 % |
6 | 50 % | 65 % | 80 % | 180 % |
7 | 60 % | 70 % | 120 % | 210 % |
8 | 75 % | 90 % | 170 % | 260 % |
9 | 90 % | 105 % | 220 % | 310 % |
10 | 120 % | 140 % | 330 % | 420 % |
11 | 140 % | 160 % | 470 % | 580 % |
12 | 160 % | 180 % | 620 % | 760 % |
13 | 200 % | 225 % | 750 % | 860 % |
14 | 250 % | 280 % | 900 % | 950 % |
15 | 310 % | 340 % | 1 050 % | 1 050 % |
16 | 380 % | 420 % | 1 130 % | 1 130 % |
17 | 460 % | 505 % | 1 250 % | 1 250 % |
Toate celelalte | 1 250 % | 1 250 % | 1 250 % | 1 250 % |
(4)Pentru a determina ponderea de risc pentru tranşele a căror scadenţă este cuprinsă între 1 şi 5 ani, instituţiile utilizează o interpolare liniară între ponderile de risc aplicabile unei scadenţe de un an şi, respectiv, ponderile de risc aplicabile unei scadenţe de cinci ani, în conformitate cu tabelul 2.
(5)Pentru a lua în considerare densitatea tranşelor, instituţiile calculează ponderea de risc pentru tranşele care nu sunt de rang superior după cum urmează:
RW = [RW după ajustarea în funcţie de scadenţă conform alineatului (4)] x [1 - min(T; 50 %)]
unde
T = densitatea tranşei, măsurată ca D - A
unde
D D reprezintă punctul de detaşare, stabilit în conformitate cu articolul 256;
A A reprezintă punctul de ataşare, stabilit în conformitate cu articolul 256.
(6)Ponderilor de risc pentru tranşele care nu sunt de rang superior conform alineatelor (3), (4) şi (5) li se aplică un prag de 15 %. În plus, ponderile de risc rezultate nu trebuie să fie mai mici decât ponderea de risc care corespunde unei tranşe ipotetice de rang superior din cadrul aceleiaşi securitizări, având aceeaşi evaluare a creditului şi aceeaşi scadenţă.
(7)În scopul utilizării ratingurilor deduse, instituţiile atribuie unei poziţii care nu beneficiază de rating un rating dedus, echivalent cu evaluarea creditului unei poziţii de referinţă care beneficiază de rating şi îndeplineşte toate condiţiile următoare:
a)poziţia de referinţă este de rang egal, în toate privinţele, cu poziţia din securitizare care nu beneficiază de rating sau, în lipsa unei poziţii de rang egal, poziţia de referinţă este imediat subordonată poziţiei care nu beneficiază de rating;
b)poziţia de referinţă nu beneficiază de garanţii din partea unor terţi şi nici de alte îmbunătăţiri ale calităţii creditului de care nu dispune poziţia ce nu beneficiază de rating;
c)scadenţa poziţiei de referinţă este egală sau posterioară scadenţei poziţiei care nu beneficiază de rating;
d)orice rating dedus este actualizat permanent pentru a reflecta eventualele modificări ale evaluării creditului poziţiei de referinţă.
(8)În cazul în care o instituţie deţine o poziţie din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piaţă, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituţia îi poate atribui respectivei tranzacţii cu instrumente financiare derivate o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziţiei de referinţă calculată în conformitate cu prezentul articol.
În sensul primului paragraf, poziţia de referinţă este poziţia de rang egal, în toate privinţele, cu instrumentul financiar derivat sau, în absenţa unei astfel de poziţii de rang egal, poziţia care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat.
Art. 264: Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-ERBA
(1)Potrivit abordării SEC-ERBA, ponderea de risc aferentă unei poziţii dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 263, sub rezerva modificărilor prevăzute la prezentul articol.
(2)În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen scurt sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen scurt poate fi dedus în conformitate cu articolul 263 alineatul (7), se aplică următoarele ponderi de risc:
Tabelul 3
Nivelul de calitate a creditului | 1 | 2 | 3 | Toate celelalte tipuri de rating |
Pondere de risc | 10 % | 30 % | 60 % | 1 250 % |
(3)În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu articolul 263 alineatul (7), ponderile de risc aplicate sunt stabilite în conformitate cu tabelul 4, ajustate în funcţie de scadenţa tranşelor (MT) în conformitate cu articolul 257 şi cu articolul 263 alineatul (4) şi în funcţie de densitatea tranşelor pentru tranşele care nu sunt de rang superior în conformitate cu articolul 263 alineatul (5):
Tabelul 4
Nivelul de calitate a creditului | Tranşă de rang superior | Tranşă care nu este de rang superior (puţin densă) | ||
Scadenţa tranşei (MT) | Scadenţa tranşei (MT) | |||
1 an | 5 ani | 1 an | 5 ani | |
1 | 10 % | 10 % | 15 % | 40 % |
2 | 10 % | 15 % | 15 % | 55 % |
3 | 15 % | 20 % | 15 % | 70 % |
4 | 15 % | 25 % | 25 % | 80 % |
5 | 20 % | 30 % | 35 % | 95 % |
6 | 30 % | 40 % | 60 % | 135 % |
7 | 35 % | 40 % | 95 % | 170 % |
8 | 45 % | 55 % | 150 % | 225 % |
9 | 55 % | 65 % | 180 % | 255 % |
10 | 70 % | 85 % | 270 % | 345 % |
11 | 120 % | 135 % | 405 % | 500 % |
12 | 135 % | 155 % | 535 % | 655 % |
13 | 170 % | 195 % | 645 % | 740 % |
14 | 225 % | 250 % | 810 % | 855 % |
15 | 280 % | 305 % | 945 % | 945 % |
16 | 340 % | 380 % | 1 015 % | 1 015 % |
17 | 415 % | 455 % | 1 250 % | 1 250 % |
Toate celelalte | 1 250 % | 1 250 % | 1 250 % | 1 250 % |
Art. 265: Sfera de aplicare şi cerinţele operaţionale aferente abordării bazate pe evaluări interne
(1)Instituţiile pot calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru poziţiile care nu beneficiază de rating în cadrul programelor ABCP sau tranzacţiilor ABCP potrivit abordării bazate pe evaluări interne, în conformitate cu articolul 266, în cazul în care se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
În cazul în care o instituţie a primit aprobare de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol şi o anumită poziţie din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacţii ABCP intră în domeniul de aplicare reglementat de o astfel de aprobare, instituţia aplică abordarea respectivă pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru poziţia respectivă.
(2)Autorităţile competente acordă instituţiilor aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în cadrul unei sfere de aplicare bine definite, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)toate poziţiile din titluri pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP sunt poziţii care beneficiază de rating;
b)evaluarea internă a calităţii creditului poziţiei reflectă metodologia de evaluare accesibilă publicului şi aplicată de către una sau mai multe ECAI pentru atribuirea de ratinguri poziţiilor din securitizare garantate cu expuneri-suport de tipul celor securitizate;
c)titlurile pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP sunt predominant emise pentru investitori terţi;
d)procesul de evaluare internă a instituţiei este cel puţin la fel de prudent ca evaluările aflate la dispoziţia publicului ale ECAI care au acordat un rating extern titlurilor pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP, în special în ceea ce priveşte factorii utilizaţi în simularea de criză şi alte elemente cantitative relevante;
e)metodologia de evaluare internă a instituţiei ţine seama de toate metodologiile de rating relevante, aflate la dispoziţia publicului, ale ECAI care acordă un rating titlurilor pe termen scurt emise în cadrul programului ABCP şi include clase de rating care corespund evaluărilor creditului efectuate de ECAI. Instituţia consemnează în evidenţele sale interne o declaraţie explicativă care descrie modul în care au fost îndeplinite cerinţele stabilite în prezenta literă şi actualizează în mod regulat această declaraţie;
f)instituţia utilizează metodologia de evaluare internă în scopul gestionării interne a riscurilor, inclusiv în procesele sale de luare a deciziilor, de gestionare a informaţiilor şi de alocare a capitalului intern;
g)auditorii interni sau externi, o ECAI sau funcţiile interne de analiză a creditului sau de gestionare a riscurilor ale instituţiei efectuează revizuiri periodice ale procesului de evaluare internă şi ale calităţii evaluărilor interne ale calităţii creditului aferente expunerilor instituţiei faţă de un program ABCP sau o tranzacţie ABCP;
h)instituţia monitorizează performanţa ratingurilor sale interne în timp, pentru a evalua credibilitatea metodologiei sale de evaluare internă şi ajustează, după caz, această metodologie, atunci când performanţa expunerilor diferă în mod regulat de cea indicată de ratingurile interne;
i)programul ABCP include standarde de subscriere şi de gestionare a pasivelor sub formă de orientări pentru administratorul programului referitoare, cel puţin, la următoarele aspecte:
(i)criteriile de eligibilitate a activelor, sub rezerva literei (j);
(ii)tipurile şi valoarea monetară ale expunerilor care decurg din furnizarea unor facilităţi de lichiditate şi din îmbunătăţirea calităţii creditului;
(iii)distribuţia pierderilor între poziţiile din securitizare în cadrul programului ABCP sau al tranzacţiei ABCP;
(iv)separarea din punct de vedere juridic şi economic a activelor transferate de entitatea care le vinde;
j)criteriile de eligibilitate a activelor din cadrul programului ABCP prevăd cel puţin:
(i)excluderea achiziţionării activelor care înregistrează întârzieri semnificative la plată sau se află în stare de nerambursare;
(ii)limitarea concentrărilor excesive ale riscurilor faţă de un singur debitor sau o singură zonă geografică; şi
(iii)limitarea scadenţei activelor care urmează să fie achiziţionate;
k)efectuarea unei analize a riscului de credit şi a profilului de activitate al vânzătorului activului, care cuprinde, cel puţin, o evaluare a următoarelor aspecte legate de vânzător:
(i)performanţa sa financiară trecută şi previziuni privind performanţa sa viitoare;
(ii)poziţia sa curentă pe piaţă şi previziuni pentru competitivitatea sa viitoare;
(iii)efectul de levier, fluxul de numerar, rata de acoperire a dobânzilor şi ratingul datoriei; şi
(iv)standardele de subscriere, capacitatea de administrare a creditelor şi procesele de colectare a debitelor;
l)programul ABCP prezintă politici şi procese de colectare a debitelor care ţin seama de capacitatea operaţională şi de calitatea creditului administratorului de credite şi cuprinde elemente care diminuează riscurile legate de performanţa vânzătorului şi a administratorului de credite. În sensul prezentei litere, riscurile legate de performanţă pot fi diminuate prin fixarea de praguri de declanşare bazate pe calitatea actuală a creditului vânzătorului sau a administratorului de credite, pentru a evita amalgamarea fondurilor în cazul în care vânzătorul sau administratorul de credite intră în stare de nerambursare;
m)estimarea agregată a pierderilor aferente unui portofoliu de active care poate fi achiziţionat în cadrul programului ABCP ţine seama de toate sursele de riscuri potenţiale, cum ar fi riscul de credit şi riscul de diminuare a valorii creanţelor;
n)dacă îmbunătăţirea calităţii creditului furnizată de vânzător este dimensionată numai pe baza pierderilor aferente creditului, iar riscul de diminuare a valorii creanţelor este semnificativ pentru respectivul portofoliu de active, programul ABCP cuprinde o rezervă separată pentru riscul de diminuare a valorii creanţelor;
o)nivelul necesar de îmbunătăţire a calităţii creditului în cadrul programului ABCP este calculat ţinând seama de informaţiile istorice înregistrate pe parcursul mai multor ani, incluzând pierderile, incidentele de plată, diminuarea valorii creanţelor şi viteza de rotaţie a creanţelor;
p)programul ABCP include caracteristici structurale în achiziţionarea expunerilor pentru a diminua riscurile potenţiale de deteriorare a calităţii creditului aferente portofoliului-suport. Aceste caracteristici pot cuprinde praguri de închidere specifice unui portofoliu de expuneri;
q)instituţia evaluează caracteristicile portofoliului-suport de active, cum ar fi media ponderată a scorului său de credit, identifică orice concentrare a riscurilor asupra unui singur debitor sau a unei singure zone geografice şi stabileşte nivelul de granularitate al portofoliului de active.
(3)În cazul în care revizuirea prevăzută la alineatul (2) litera (g) este asigurată de funcţiile de audit intern, de analiză a creditului sau de gestionare a riscurilor ale instituţiei, aceste funcţii trebuie să fie independente de funcţiile interne ale instituţiei legate de gestionarea programului ABCP şi a relaţiilor cu clienţii.
(4)Instituţiile care au obţinut aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne nu revin la utilizarea altor metode pentru poziţiile care se încadrează în sfera de aplicare a abordării bazate pe evaluări interne, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite ambele condiţii următoare:
a)instituţia a demonstrat, într-un mod pe care autoritatea competentă îl consideră satisfăcător, că are motive întemeiate pentru a proceda astfel;
b)instituţia a primit aprobarea prealabilă în acest sens a autorităţii competente.
Art. 266: Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe evaluări interne
(1)Conform abordării bazate pe evaluări interne, instituţia încadrează poziţia care nu beneficiază de rating în programul ABCP sau tranzacţia ABCP în una din clasele de rating prevăzute la articolul 265 alineatul (2) litera (e), pe baza evaluării sale interne. Poziţiei i se atribuie un rating derivat, care este identic cu evaluările creditului corespunzătoare acelei clase de rating, astfel cum se prevede la articolul 265 alineatul (2) litera (e).
(2)În momentul în care este atribuit pentru prima dată, ratingul derivat în conformitate cu alineatul (1) se situează cel puţin la nivelul ratingului corespunzător investiţiilor cu risc scăzut şi este considerat ca fiind o evaluare a creditului eligibilă efectuată de o ECAI în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu articolul 263 sau cu articolul 264, după caz.
Subsecţiunea 4:Plafoane pentru poziţiile din securitizare
Art. 267: Ponderea de risc maximă pentru poziţiile din securitizare de rang superior: abordarea de tip look-through
(1)O instituţie care cunoaşte în orice moment compoziţia expunerilor-suport poate atribui poziţiei din securitizare de rang superior o pondere maximă de risc egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care ar fi aplicată expunerilor-suport ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate.
(2)În cazul portofoliilor de expuneri-suport pentru care instituţia utilizează exclusiv abordarea standardizată sau abordarea IRB, ponderea maximă de risc a poziţiei din securitizare de rang superior este egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care s-ar aplica expunerilor-suport în temeiul capitolului 2 sau, respectiv, capitolului 3, ca şi când acestea nu ar fi fost securitizate.
În cazul portofoliilor mixte, ponderea maximă de risc se calculează după cum urmează:
a)dacă instituţia aplică SEC-IRBA, părţii aferente abordării standardizate şi părţii aferente abordării IRB din portofoliul-suport li se atribuie ponderea de risc corespunzătoare abordării standardizate şi, respectiv, ponderea de risc corespunzătoare abordării IRB;
b)dacă instituţia aplică SEC-SA sau SEC-ERBA, ponderea maximă de risc pentru poziţiile din securitizare de rang superior este egală cu ponderea de risc medie ponderată a expunerilor-suport calculată conform abordării standardizate.
(3)În sensul prezentului articol, ponderea de risc care s-ar aplica potrivit abordării IRB în conformitate cu capitolul 3 include raportul dintre:
a)pierderile aşteptate înmulţite cu 12,5 şi
b)valoarea expunerii aferentă expunerilor-suport.
(4)În cazul în care ponderea maximă de risc calculată în conformitate cu alineatul (1) antrenează o pondere de risc mai mică decât pragurile de ponderare a riscului prevăzute la articolele 259-264, după caz, se utilizează prima dintre acestea.
Art. 268: Cerinţele maxime de capital
(1)O instituţie iniţiatoare, o instituţie sponsor sau orice altă instituţie care utilizează SEC-IRBA ori o instituţie iniţiatoare sau o instituţie sponsor care utilizează SEC-SA sau SEC-ERBA poate să aplice, pentru poziţiile din securitizare pe care le deţine, o cerinţă maximă de capital echivalentă cu cerinţele de capital care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 sau 3 în ceea ce priveşte expunerile-suport, ca şi cum acestea nu ar fi fost securitizate. În sensul prezentului articol, cerinţa de capital aferentă abordării IRB include cuantumul pierderilor aşteptate asociate respectivelor expuneri, calculată în temeiul capitolului 3, precum şi cuantumul pierderilor neaşteptate.
(2)În cazul portofoliilor mixte, cerinţa maximă de capital este determinată prin calcularea mediei ponderate în funcţie de expuneri a cerinţelor de capital pentru părţile din expunerile-suport aferente abordării IRB şi abordării standardizate, în conformitate cu alineatul (1).
(3)Cerinţa maximă de capital este rezultatul înmulţirii cuantumului calculat în conformitate cu alineatul (1) sau (2) cu proporţia cea mai mare a interesului pe care instituţia îl deţine în tranşele (V) relevante, exprimat ca procent şi calculat după cum urmează:
a)pentru o instituţie care deţine una sau mai multe poziţii din securitizare într-o singură tranşă, V este egal cu raportul dintre cuantumul nominal al poziţiilor din securitizare pe care instituţia le deţine în tranşa vizată şi cuantumul nominal al tranşei respective;
b)pentru o instituţie care deţine poziţii din securitizare în tranşe diferite, V este egal cu proporţia maximă a dobânzilor în cadrul diferitelor tranşe. În acest sens, proporţia dobânzilor pentru fiecare dintre diferitele tranşe se calculează conform literei (a).
(4)Atunci când se calculează cerinţa maximă de capital pentru o poziţie din securitizare în conformitate cu prezentul articol, cuantumul integral al oricărui câştig rezultat din vânzare şi al oricărei componente de dobândă care îmbunătăţeşte calitatea creditului ce rezultă din tranzacţia de securitizare se deduce din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k).
Subsecţiunea 5:Dispoziţii diverse
Art. 269: Resecuritizări
(1)Pentru o poziţie din resecuritizare, instituţiile aplică abordarea SEC-SA în conformitate cu articolul 261, cu următoarele modificări:
a)W = 0 pentru orice expunere faţă de o tranşă din securitizare din cadrul portofoliului de expuneri-suport;
b)p = 1,5;
c)ponderea de risc rezultată este supusă unui prag de ponderare a riscului de 100 %.
(2)Parametrul KSA pentru expunerile-suport din securitizare se calculează în conformitate cu subsecţiunea 2.
(3)Cerinţele maxime de capital prevăzute în subsecţiunea 4 nu se aplică poziţiilor din resecuritizare.
(4)Dacă portofoliul de expuneri-suport este alcătuit dintr-o combinaţie de tranşe din securitizare şi alte tipuri de active, parametrul KA este determinat ca fiind media ponderată în funcţie de expunerea nominală a parametrilor KA calculaţi separat pentru fiecare subgrup de expuneri în parte.
Art. 269a: Tratamentul securitizărilor expunerilor neperformante (NPE)
(1)În sensul prezentului articol:
a)«securitizare de NPE» înseamnă o securitizare de expuneri neperformante (NPE) astfel cum este definită la articolul 2 punctul 25 din Regulamentul (UE) 2017/2402;
b)«securitizare de NPE tradiţională calificată» înseamnă o securitizare de NPE tradiţională în cazul căreia reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă este de cel puţin 50 % din soldul expunerilor-suport la momentul transferului lor către SSPE.
(2)Ponderea de risc aferentă unei poziţii dintr-o securitizare de NPE-uri se calculează în conformitate cu articolul 254 sau cu articolul 267. Ponderea de risc este supusă unui prag de 100 %, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 263.
(3)Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol, instituţiile trebuie să atribuie o pondere de risc de 100 % poziţiei din securitizare de rang superior dintr-o securitizare de NPE-uri tradiţională, cu excepţia cazului în care se aplică articolul 263.
(4)Instituţiile care aplică abordarea IRB oricăror expuneri din portofoliul expunerilor-suport în conformitate cu capitolul 3 şi care nu sunt autorizate să utilizeze propriile estimări ale LGD şi propriii factori de conversie pentru astfel de expuneri nu utilizează abordarea SEC-IRBA pentru calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziţie dintr-o securitizare de NPE şi nu aplică alineatul (5) sau alineatul (6).
(5)În sensul articolului 268 alineatul (1), pierderile aşteptate asociate expunerilor-suport ale unei securitizări de NPE tradiţionale calificate se includ după scăderea reducerii de preţ de cumpărare nerambursabile şi, după caz, a oricărei alte ajustări specifice pentru riscul de credit.
Instituţiile efectuează calculele în conformitate cu următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
CRmax | = | cerinţa maximă de capital în cazul unei securitizări de NPE tradiţionale calificate; |
RWEAIRB | = | suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB; |
ELIRB | = | suma valorilor pierderilor aşteptate ale expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB; |
NRPPD | = | reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă; |
EVIRB | = | suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB; |
EVPool | = | suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport din portofoliu; |
SCRAIRB | = | pentru instituţiile iniţiatoare, ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate de instituţie cu privire la expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB numai dacă şi în măsura în care aceste ajustări depăşesc NRPPD; pentru instituţiile investitoare, valoarea este zero; |
RWEASA | = | suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată. |
(6)Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, în cazul în care ponderea de risc medie ponderată în funcţie de expuneri calculată în conformitate cu abordarea de tip «look-through» prevăzută la articolul 267 este mai mică de 100 %, instituţiile pot aplica ponderea de risc mai mică, ce face obiectul unui prag minim al ponderii de risc de 50 %.
În sensul primului paragraf, instituţiile iniţiatoare care aplică abordarea SEC-IRBA unei poziţii şi cărora li se permite să utilizeze propriile estimări ale LGD şi proprii factori de conversie pentru toate expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB în conformitate cu capitolul 3 deduc reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă şi, după caz, orice ajustări suplimentare specifice pentru riscul de credit din pierderile aşteptate şi din valorile expunerilor aferente expunerilor-suport asociate unei poziţii de rang superior dintr-o securitizare de NPE tradiţională calificată în conformitate cu următoarea formulă:
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
unde:
RWmax | = | ponderea de risc, înainte de aplicarea pragului minim, aplicabilă unei poziţii de rang superior dintr-o securitizare de NPE tradiţională calificată când se utilizează abordarea de tip «look-through»; |
RWEAIRB | = | suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB; |
RWEASA | = | suma cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată; |
ELIRB | = | suma valorilor pierderilor aşteptate ale expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB; |
NRPPD | = | reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă; |
EVIRB | = | suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea IRB; |
EVpool | = | suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport din portofoliu; |
EVSA | = | suma valorilor expunerilor aferente expunerilor-suport cărora li se aplică abordarea standardizată; |
SCRAIRB | = | ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate de instituţia iniţiatoare cu privire la expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB numai dacă şi în măsura în care aceste ajustări depăşesc NRPPD. |
(7)În sensul prezentului articol, reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă se calculează ca diferenţa dintre valoarea de la litera (a) şi valoarea de la litera (b):
a)soldul expunerilor-suport din securitizarea de NPE în momentul în care expunerile respective au fost transferate către SSPE;
b)suma următoarelor elemente:
(i)preţul de vânzare iniţial al tranşelor sau, după caz, al părţilor din tranşele securitizării de NPE vândute unor investitori terţi; şi
(ii)soldul, în momentul în care expunerile-suport au fost transferate către SSPE, al tranşelor sau, după caz, al părţilor tranşelor din respectiva securitizare deţinute de iniţiator.
În sensul alineatelor (5) şi (6), pe toată durata tranzacţiei, calcularea reducerii de preţ de cumpărare nerambursabile se ajustează în sens descrescător, luând în considerare pierderile realizate. Orice reducere a soldului expunerilor-suport care rezultă din pierderile realizate scade reducerea de preţ de cumpărare nerambursabilă, sub rezerva unui prag minim nul.
Dacă reducerea de preţ este structurată astfel încât să poată fi rambursată integral sau parţial instituţiei iniţiatoare, această reducere nu este considerată reducere de preţ de cumpărare nerambursabilă în sensul prezentului articol.
Art. 270: Poziţii de rang superior din securitizarea STS înscrisă în bilanţ
(1)O instituţie iniţiatoare poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor dintr-o poziţie de securitizare STS înscrisă în bilanţ, astfel cum se menţionează la articolul 26a alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2402, în conformitate cu articolul 260, 262 sau 264 din prezentul regulament, după caz, dacă respectiva poziţie îndeplineşte cele două condiţii de mai jos:
a)securitizarea îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 243 alineatul (2);
b)poziţia poate fi considerată ca fiind poziţia din securitizare de rang superior.
(2)ABE monitorizează aplicarea alineatului (1), în special în ceea ce priveşte:
a)volumul de piaţă şi cota de piaţă a securitizărilor STS înscrise în bilanţ pentru care instituţia iniţiatoare aplică alineatul (1), pentru diferite clase de active;
b)repartizarea observată a pierderilor pentru tranşa de rang superior şi pentru alte tranşe ale securitizărilor STS înscrise în bilanţ, în cazul în care instituţia iniţiatoare aplică alineatul (1) referitor la poziţia de rang superior deţinută în astfel de securitizări;
c)impactul aplicării alineatului (1) asupra efectului de levier al instituţiilor;
d)impactul utilizării securitizărilor STS înscrise în bilanţ pentru care instituţia iniţiatoare aplică alineatul (1) la emiterea de instrumente de capital de către instituţiile iniţiatoare respective.
(3)ABE prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 10 aprilie 2023.
(4)Până la 10 octombrie 2023, pe baza raportului menţionat la alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte riscul efectului de levier excesiv generat de utilizarea de securitizări STS înscrise în bilanţ eligibile pentru tratament în conformitate cu alineatul (1) şi posibila înlocuire a emiterii de instrumente de capital de către instituţiile iniţiatoare prin respectiva utilizare. Raportul respectiv este, după caz, însoţit de o propunere legislativă.
Art. 270a: Pondere de risc suplimentară
(1)În cazul în care o instituţie nu respectă, din neglijenţă sau omisiune, cerinţele legate de orice aspect important prevăzut în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, autorităţile competente impun o pondere de risc suplimentară proporţională de cel puţin 250 % din ponderea de risc, limitată la 1 250 %, care se aplică poziţiilor relevante din securitizare în modul specificat la articolul 247 alineatul (6) sau, respectiv, la articolul 337 alineatul (3) din prezentul regulament. Ponderea de risc suplimentară creşte progresiv, cu fiecare încălcare ulterioară a dispoziţiilor privind obligaţia de diligenţă şi privind gestionarea riscurilor. Autorităţile competente iau în considerare exceptările pentru anumite securitizări prevăzute la articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402 prin reducerea ponderii de risc pe care altfel ar impune-o în temeiul prezentului articol cu privire la o securitizare căreia i se aplică dispoziţiile articolului 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a facilita convergenţa practicilor de supraveghere în ceea ce priveşte punerea în aplicare a alineatului (1), inclusiv prin prevederea măsurilor care trebuie luate în caz de încălcare a obligaţiilor de diligenţă şi de gestionare a riscurilor. ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 270b: Utilizarea evaluărilor creditului efectuate de ECAI
Instituţiile pot utiliza evaluări ale creditului pentru a determina ponderea de risc aplicabilă unei poziţii din securitizare în conformitate cu prezentul capitol numai dacă evaluarea creditului a fost emisă sau aprobată de o ECAI în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.
Art. 270c: Cerinţe aplicabile evaluărilor creditului efectuate de ECAI
Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu secţiunea 3, instituţiile utilizează o evaluare a creditului efectuată de o ECAI numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
(a)nu există nicio neconcordanţă între tipurile de plăţi luate în considerare în evaluarea creditului şi tipurile de plăţi la care instituţia are dreptul conform contractului care dă naştere respectivei poziţii din securitizare;
(b)ECAI publică evaluările creditului şi informaţiile referitoare la analiza pierderilor şi a fluxurilor de numerar, la sensibilitatea ratingurilor faţă de modificările ipotezelor pe care se bazează respectivele ratinguri, inclusiv performanţa expunerilor-suport, precum şi informaţiile referitoare la procedurile, metodologiile, ipotezele şi elementele-cheie care stau la baza evaluărilor creditului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. În sensul prezentei litere, informaţiile sunt considerate a fi la dispoziţia publicului dacă se publică într-un format accesibil. Informaţiile care sunt puse numai la dispoziţia unui număr limitat de entităţi nu se consideră a fi la dispoziţia publicului;
(c)evaluările creditului sunt incluse în matricea de tranziţie a ECAI;
(d)evaluările creditului nu se bazează sau se bazează parţial pe protecţia nefinanţată furnizată de instituţia însăşi. În cazul în care o poziţie se bazează, integral sau parţial, pe protecţie nefinanţată, instituţia tratează poziţia respectivă ca şi când ar fi o poziţie care nu beneficiază de rating în vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru această poziţie în conformitate cu secţiunea 3;
(e)ECAI se angajează să publice explicaţii privind modul în care performanţa expunerilor-suport afectează evaluarea creditului.
Art. 270d: Utilizarea evaluărilor de credit
(1)Instituţiile pot decide să desemneze una sau mai multe ECAI ale căror evaluări ale creditului să fie utilizate la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu prezentul capitol (denumită în continuare "ECAI desemnată").
(2)Instituţiile utilizează evaluările creditului aferente poziţiilor lor din securitizare în mod coerent şi neselectiv şi respectă, în acest scop, următoarele cerinţe:
a)instituţiile nu utilizează evaluările creditului efectuate de o ECAI pentru poziţiile lor în unele tranşe şi evaluările creditului efectuate de o altă ECAI pentru poziţiile lor în alte tranşe din cadrul aceleiaşi securitizări care pot să beneficieze sau nu de un rating acordat de prima ECAI;
b)dacă o poziţie face obiectul a două evaluări ale creditului efectuate de ECAI desemnate, instituţiile utilizează evaluarea creditului mai puţin favorabilă;
c)dacă o poziţie face obiectul a cel puţin trei evaluări ale creditului efectuate de ECAI desemnate, se utilizează cele mai favorabile două evaluări ale creditului. Dacă cele mai favorabile două evaluări sunt diferite, se utilizează cea mai puţin favorabilă dintre acestea;
d)instituţiile nu solicită în mod activ retragerea ratingurilor mai puţin favorabile.
(3)În cazul în care expunerile-suport ale unei securitizări beneficiază de o protecţie a creditului eligibilă, totală sau parţială, în conformitate cu capitolul 4, iar efectul acestei protecţii este reflectat în evaluarea creditului unei poziţii din securitizare efectuată de către o ECAI desemnată, instituţiile utilizează ponderea de risc asociată cu respectiva evaluare a creditului. Dacă protecţia creditului menţionată în prezentul alineat nu este eligibilă în temeiul capitolului 4, nu se ţine seama de evaluarea creditului, iar poziţia din securitizare este tratată ca o poziţie ce nu beneficiază de rating.
(4)Dacă o poziţie din securitizare beneficiază de o protecţie a creditului eligibilă în conformitate cu capitolul 4, iar efectul acestei protecţii a fost reflectat în evaluările creditului efectuate de către o ECAI desemnată, instituţiile tratează poziţia din securitizare ca şi când ar fi o poziţie ce nu beneficiază de rating şi calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 4.
Art. 270e: Punerea în corespondenţă a securitizărilor
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să pună în corespondenţă, în mod obiectiv şi coerent, nivelurile de calitate a creditului prevăzute în prezentul capitol şi evaluările creditului relevante stabilite de toate ECAI. În sensul prezentului articol, ABE efectuează, în special, următoarele:
(a)realizează o distincţie între gradele de risc relative exprimate de fiecare evaluare;
(b)ia în considerare factori cantitativi precum ratele de nerambursare sau de pierdere şi performanţa istorică a evaluărilor creditului efectuate de fiecare ECAI pentru diferite clase de active;
(c)ia în considerare factori calitativi precum gama de tranzacţii evaluate de ECAI, metodologia sa şi semnificaţia evaluărilor creditului pe care le efectuează, în special dacă aceste evaluări ţin seama de pierderile aşteptate sau de prima pierdere în EUR, precum şi de plata fără întârziere a dobânzilor sau de plata finală a dobânzilor;
(d)urmăreşte asigurarea faptului că poziţiile din securitizare cărora le este aplicată aceeaşi pondere de risc pe baza evaluărilor creditului efectuate de ECAI prezintă grade de risc de credit echivalente.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 iulie 2014.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.