Art. 294. - Art. 294: Cerinţe de validare - Regulamentul 575/26-iun-2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025 până la: 31 Decembrie 2025
Art. 294: Cerinţe de validare
(1)Ca parte a validării iniţiale şi apoi permanente a modelului său de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi a măsurărilor riscului efectuate de acesta, o instituţie se asigură că sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a)înainte de primirea aprobării din partea autorităţilor competente în conformitate cu articolul 283 alineatul (1), instituţia efectuează o testare ex-post utilizând date istorice privind variaţiile factorilor de risc de piaţă. Testarea ex-post ia în considerare, pentru o gamă de diverse date de iniţializare, o serie de orizonturi de previzionare distincte care se întind pe cel puţin un an şi acoperă o gamă largă de condiţii de piaţă;
b)instituţia care utilizează abordarea prevăzută la articolul 285 alineatul (1) litera (b) îşi validează periodic modelul pentru a verifica dacă expunerile curente realizate corespund previziunilor pentru toate perioadele de marjă din cadrul unui an. Dacă unele tranzacţii din setul de compensare au o scadenţă mai mică de un an şi dacă setul de compensare fără aceste tranzacţii are o sensibilitate mai mare la factorii de risc, validarea ţine seama de acest aspect;
c)instituţia testează ex-post performanţa modelului său de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi măsurările relevante ale riscului efectuate de acesta, precum şi previziunile factorilor de risc de piaţă. Pentru tranzacţiile acoperite cu garanţii reale, orizonturile de previzionare luate în considerare le includ pe cele care reflectă perioadele de risc de marjă tipice aplicate tranzacţiilor acoperite cu garanţii reale sau cu contracte în marjă;
d)dacă validarea modelului indică faptul că expunerea pozitivă aşteptată efectivă este subestimată, instituţia ia măsurile necesare pentru a remedia lipsa de acurateţe a modelului;
e)instituţia testează modelele de evaluare (pricing models) utilizate pentru a calcula expunerea la riscul de credit al contra-părţii pentru un anumit scenariu al şocurilor viitoare asupra factorilor de risc de piaţă, ca parte a procesului de validare iniţială şi apoi permanentă a modelului. Modelele de evaluare a opţiunilor ţin seama de neliniaritatea valorii opţiunii în ceea ce priveşte factorii de risc de piaţă;
f)modelul de calcul al expunerii la riscul de credit al contra-părţii cuprinde informaţiile specifice cu privire la tranzacţii, care sunt necesare pentru a putea agrega expunerile la nivelul setului de compensare. Instituţia verifică dacă în cadrul modelului tranzacţiile sunt atribuite setului de compensare adecvat;
g)modelul de calcul al expunerii la riscul de credit al contra-părţii cuprinde informaţii specifice cu privire la tranzacţii, pentru a reflecta efectele contractelor în marjă. Modelul ţine seama atât de cuantumul curent al marjei, cât şi de marja care ar putea fi transferată în viitor între contrapărţi. Un astfel de model ţine seama de natura contractelor în marjă, care pot fi unilaterale sau bilaterale, de frecvenţa apelurilor în marjă, de perioada de risc de marjă, de pragul minim al expunerii din afara marjei pe care instituţia este dispusă să îl accepte şi de suma minimă de transfer. Modelul respectiv fie estimează variaţia marcată la piaţă a valorii garanţiilor reale furnizate, fie aplică normele prevăzute în capitolul 4;
h)procesul de validare a modelului include testarea ex-post statică, bazată pe date istorice, a portofoliilor reprezentative ale contrapărţilor. O instituţie efectuează o astfel de testare ex-post pe un număr de portofolii reprezentative ale contrapărţilor, reale sau ipotetice, la intervale de timp regulate. Aceste portofolii reprezentative se aleg în funcţie de sensibilitatea la factori de risc semnificativi şi la combinaţii de factori de risc la care este expusă instituţia;
i)instituţia desfăşoară testări ex-post care sunt concepute pentru a testa ipotezele-cheie ale modelului de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi măsurările relevante ale riscului, inclusiv relaţia surprinsă prin intermediul modelului între tendinţele aceluiaşi factor de risc şi relaţiile surprinse prin intermediul modelului între factorii de risc;
j)performanţa modelelor de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi a măsurărilor riscului efectuate de acestea fac obiectul unei practici de testare ex-post adecvate. Programul de testare ex-post poate identifica performanţele slabe ale măsurărilor riscului efectuate de un modelul de calcul al expunerii pozitive aşteptate;
k)instituţia validează modelele de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi toate măsurările riscului pentru orizonturi de timp proporţionale cu scadenţa tranzacţiilor pentru care expunerea este calculată utilizând MMI în conformitate cu articolul 283;
l)instituţia testează cu regularitate modelele de evaluare (pricing models) utilizate pentru a calcula expunerea faţă de contraparte, în raport cu valori de referinţă independente adecvate, ca parte a procesului permanent de validare a modelului;
m)validarea permanentă a modelului instituţiei de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii şi a măsurărilor relevante ale riscului include o evaluare a caracterului adecvat al performanţelor recente;
n)frecvenţa cu care sunt actualizaţi parametrii unui model de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii este evaluată de instituţie ca parte a procesului de validare iniţială şi apoi permanentă;
o)validarea iniţială şi apoi permanentă a modelelor de calcul al expunerii la riscul de credit al contrapărţii verifică dacă sunt sau nu adecvate calculele expunerii la nivel de contra-parte şi de set de compensare.
(2)Cu aprobarea prealabilă a autorităţilor competente, o măsură mai prudentă decât indicatorul cantitativ folosit pentru a calcula valoarea expunerii reglementate pentru fiecare contra-parte poate fi utilizată în locul produsului dintre alfa şi expunerea pozitivă aşteptată efectivă. Gradul de prudenţă relativă va fi evaluat la acordarea aprobării iniţiale de către autorităţile competente şi cu ocazia evaluării periodice efectuate de autoritatea competentă a modelelor de calcul al expunerii pozitive aşteptate. Instituţia validează cu regularitate gradul de prudenţă. Evaluarea permanentă a performanţei modelului trebuie să acopere toate contrapărţile pentru care acesta este utilizat.
(3)Dacă testarea ex-post indică faptul că un model nu este suficient de exact, autorităţile competente revocă aprobarea de utilizare a acestuia sau impun măsuri adecvate pentru a se asigura că modelul este îmbunătăţit cu promptitudine.